Cultivarea dragostei pentru natură și animale reprezintă un obiectiv important în formarea tinerelor generații. Parcurile și grădinile zoologice, dincolo de aspectul educativ reprezintă, în primul rând, șansa de a salva anumite specii aflate pe cale de dispariție. Parcurile joacă un rol deosebit de important în educația de mediu. Promovarea protejării parcurilor se face de multe ori în numele protejării calității vieții și pentru conservarea biodiversității.

Marcată anual, această zi este dovada interesului pe care comunitatea internațională îl acordă conservării biodiversității. Vizitarea unei grădini zoologice este o experiență educațională și un mod interesant de a-ți petrece timpul liber.

Mai multe grădini zoologice din țară s-au pregătit organizând diverse activități pentru a atrage cât mai mulți vizitatori. Astfel, grădina Zoo din Timișoara îi invită pe cei mici, părinți și bunici la fel de fel de activități dedicate în mod special copiilor, printre acestea o tombola specială, dar și posibilitatea de a da nume puilor de animale de la Zoo. La Pitești, ca în multe alte orașe din țară și din lume, intrarea la grădina zoologică este, în această zi, gratuită.

Grădinile zoologice au evoluat în decursul ultimilor ani și au devenit mult mai sofisticate. Acestea au fost îmbunătățite de-a lungul timpului, în așa fel încât să copieze habitatele naturale ale fiecărui animal, care să le permită să se dezvolte și să perpetueze specia. Grădinile zoologice furnizează informații asupra viețuitoarelor sălbatice și au rolul de a promova protecția mediului, a conservării naturii și a speciilor rare și pe cale de dispariție. Interesul oamenilor pentru parcuri ți grădinile zoologice este concretizat în numărul mare al acestora la nivel mondial.

Între cele mai vechi grădini zoologice din lume se află catalogate: Gradina Zoologică “Schonbrunner” din Viena, fondată în 1792, Grădina Zoologică din Berlin deschisă în 1844, dar și Grădina Zoologică din Frankfurt, care a fost înființată în 1858, potrivit www.delfinariu.ro. În top 10, al celor mai mari grădini zoologice din lume, pe primele locuri se află, după cum menționează www.therichest.com., locul 1—Grădina Zoologică din Berlin, reconstruită după 1952, cu peste 1.500 de specii de animale și 19.500 de animale în total, ea deține cea mai completă colecție de specii din lume și are anual peste 3 milioane de vizitatori; locul 2 — Zoo Columbus și Aquarium o grădină zoologică non-profit în Powell, Ohio, cu 793 de specii diferite și peste 9.000 de animale în total, se bucură de 2,3 milioane de vizitatori anual; locul 3 — Mitropolit Toronto Zoo, cea mai mare grădină zoologică din Canada cu 491 de specii de animale, găzduiește în prezent peste 5.000 de animale; locul 4 — Zoo Beijing fondată în 1906 are 950 de specii de animale și este renumită pentru colecția sa de animale rare endemice din China.

În 1929, în pădurea Dumbrava din Sibiu, a fost deschisă prima grădină zoologică din România. Muzeul de Științe Naturale Constanța a fost înființat, în 1958, odată cu stabilirea primului departament — Aquarium, lângă Casino. În iunie 1972 la Delfinariu au început demonstrațiile cu delfini. Lista rezervațiilor naturale din România cuprinde ariile protejate de interes național (rezervații naturale de tip științific, rezervații naturale declarate monumente ale naturii, rezervații naturale de tip geologic, floristic, faunistic, avifaunistic, peisagistic sau mixt și zone umede).

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Tradiția acestei zile a început când Jesse Avshalomov a convins patronul barului local să declare ziua de 5 august drept Zi a berii. Încă de la începuturile sale, acest eveniment, desfășurat într-o zonă restrânsă la vestul Statelor Unite, a fost popularizat pentru a fi marcat ca o sărbătoare de nivel mondial. Astfel, în următorul an, a fost organizată o campanie de promovare în Marea Britanie și în America de Sud.

Impactul mondial a avut loc în 2011, când a fost creat un site web, care a publicat argumente ce susțineau celebrarea Zilei internaționale a berii. La început a fost folosit un hashtag pe Twitter, care a fost bine primit de către internauți. Prin popularizarea pe rețelele de socializare, evenimentul a fost creat, de asemenea, și pe Facebook. Toate aceste acțiuni au făcut posibilă, în 2011, organizarea a 276 de festivități în 138 de orașe din 23 de țări din întreaga lume, care au fost înregistrate pe pagina www.internationalbeerday.com.

După cum se menționează pe www.cute-calendar.com., printre scopurile declarate ale Zilei internaționale a berii, se numără acela de a “uni întreaga lume sub flamura berii, celebrând berile tuturor națiunilor, împreună, într-una și aceeași zi”.

Această zi este, de asemenea, dedicată celor care trudesc tot anul, pentru a asigura consumul de bere și care au făcut din aceasta una dintre cele mai populare băuturi din lume. Berea ocupă a treia poziție în topul mondial al băuturilor, doar apa și ceaiul fiind consumate în cantități mai mari.

Ziua internațională a berii a crescut, de la un mic eveniment local la unul internațional, sărbătorit în 2014, de pildă, în 207 orașe, din peste 50 de țări, de pe 6 continente, potrivit ww.lagaceta.com.ar.

Berea este o băutură alcoolică fermentată din cereale, caracterizată prin gustul amar și compusă din 4 ingrediente principale: orz, drojdie, apă și hamei. Răcoritoare, de diferite arome și chiar branduri, este consumată încă din vechime, potrivit unor surse care menționează crearea de bere în Mesopotamia, în urmă cu 6.000 de ani. Se vorbește despre o artă antică. La vremea respectivă, sumerienii nu aveau acces la această licoare aurie. Era o băutură divină destinată doar zeiței fertilității. Mult mai târziu, în Evul Mediu, călugării consumau bere mai ales în timpul postului, ca înlocuitor al cărnii. Astăzi, este consumată la nivel mondial.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Sursa foto: www.un.org

În mesajul său, pentru acest an, secretarul general al ONU, Ban Ki-moo, subliniază faptul că femeile și fetele vulnerabile formează majoritate victimelor traficului de ființe umane. Victimele sunt păcălite de către traficanții care le promit locuri de muncă bine plătite. Migranții care își părăsesc locurile natale pentru a scăpa de sărăcie, de conflicte și de persecuție prezintă riscul de a deveni viitoare victime. Secretarul general al ONU transmite un apel pentru toate țările de a lupta împotriva spălării banilor și îndeamnă țările membre să semneze și să ratifice convențiile ONU împotriva corupției și a criminalității transnaționale organizate, inclusiv a protocolului traficului de ființe umane, potrivit www.un.org.

Viețile a milioane de oameni din întreaga lume sunt vândute pe piața mondială a sclaviei moderne. Bărbați, femei și copii cad în mâinile traficanților, atât în țările lor cât și în străinătate. Visul unei vieți mai bune devine o momeală ce îi face vulnerabili în fața traficanților de persoane. Fiecare țară din lume este afectată de traficul de ființe umane, fie ca țară de origine, de tranzit sau de destinație pentru victime.

Traficul de persoane este o infracțiune gravă și o încălcare gravă a drepturilor omului. Biroul Națiunilor Unite pentru combaterea Drogurilor și a Criminalității (UNODC), în calitate de apărător al Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) și al Protocoalelor sale, asistă statele în eforturile lor de a pune în aplicare Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane (Protocolul traficului de persoane).

În 2010, Adunarea Generală a adoptat Planul Global de acțiune pentru combaterea traficului de persoane, îndemnând guvernele din întreaga lume să ia măsuri coerente și coordonate pentru a învinge acest flagel. Planul prevede integrarea luptei împotriva traficului de ființe umane în programele mai largi ale ONU, pentru a stimula dezvoltarea și consolidarea securității în întreaga lume.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel

Sursa foto: www.un.org

ONU invită toate statele membre să sărbătorească această zi în concordanță cu cultura și obiceiurile locale, naționale sau regionale, inclusiv prin activități educaționale și de conștientizare a valorii relațiilor de prietenie în viața tuturor.

Ziua internațională a prieteniei este o inițiativă care urmează propunerea făcută de UNESCO și care a fost preluată de Adunarea Generală a ONU în 1997. Atunci, prin Rezoluția 52/13, s-a definit Cultura Păcii ca un set de valori, atitudini și comportamente ce resping violența și depun eforturi pentru prevenirea conflictelor prin abordarea cauzelor lor profunde, în vederea soluționării problemelor.

La baza adoptării acestei zile a stat și Deceniul Internațional de Promovare a unei Culturi a Nonviolenței și a Păcii pentru Copiii Lumii 2001-2010, adoptat prin Rezoluția 53/25, din 1998, prin care Adunarea Generală a recunoscut că un prejudiciu enorm și multă suferință sunt cauzate copiilor prin diferite forme de violență, subliniind totodată că promovarea unei culturi a păcii și nonviolenței ar trebui să fie transmisă copiilor prin educație, potrivit www.un.org.

Ziua internațională a prieteniei se bazează pe recunoașterea relevanței și importanța prieteniei ca un sentiment nobil și valoros în viața ființelor umane din întreaga lume. E ziua în care, indiferent de etnie și de sex, se leagă conexiuni și empatii. Deși relațiile de prietenie pot fi diferite, relații între același sex, relații de prietenie între mamă și fiică, tată și fiu, fiecare dintre ele trebuie sărbătorită. Unul dintre obiectivele Zilei internaționale a prieteniei este atragerea tinerilor, inclusiv a viitorilor lideri, în activitățile comunitare îndreptate spre acceptarea diferențelor culturale.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

* Aviatorii militari sărbătoresc luni Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene

În aprilie 1964, ziua de sărbătorire a Aviației Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat și construit de el (4/17 iun. 1910). După anul 1990, Ziua Aviației se sărbătorea în ambele zile, acest lucru clarificându-se abia în anul 2004, când aviatorii români au revenit la celebrarea ”Zilei Aviației” de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul.

Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 6 iulie 1995, a aprobat oficierea în această zi a slujbei de pomenire la Monumentul Aviatorilor din Capitală și a transmis tuturor eparhiilor rugămintea de a răspunde solicitărilor unităților militare de aviație și de apărare antiaeriană din teritoriu privind acordarea de asistență religioasă la această sărbătoare.

Conform site-ului oficial al Statului Major al Forțelor Aeriene, în 1915 a luat ființă Corpul de Aviație Român, aviația devenind astfel armă de sine stătătoare. În perioada 1919-1923, organul de conducere a aviației era Direcția Superioară a Aeronauticii, din cadrul Ministerului de Război. În 1924, s-a înființat Inspectoratul General al Aeronauticii din Ministerul Armatei, în cadrul căruia a funcționat, din 1930, Comandamentul Apărării Antiaeriene. În 1932, Inspectoratul General al Aeronauticii și-a schimbat denumirea în Subsecretariatul de Stat al Aerului, în compunerea căruia au funcționat Comandamentul Forțelor Aeriene și Comandamentul Apărării Teritoriului. La 13 noiembrie 1936, a luat ființă Ministerul Aerului și Marinei, în cadrul căruia își desfășura activitatea Comandamentul Forțelor Aeriene, ce avea în subordine Comandamentul Apărării Contra Aeronavelor și Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.

Începând cu 1 aprilie 1950, aviația militară s-a denumit Forțele Aeriene Militare, iar comandamentul — Comandamentul Forțelor Aeriene Militare (CFAM), pentru ca, la 12 septembrie 1956, Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Țării și Comandamentul Forțelor Aeriene Militare să se unească, sub denumirea Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. La 1 mai 1977, s-a înființat Comandamentul Aviației Militare, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar în 1993, prin unirea Comandamentului Aviației Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului a fost înființat Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, care reunește aviația, artileria și rachetele antiaeriene și radiolocația. Începând cu 1 iunie 2000, se folosește denumirea actuală — Statul Major al Forțelor Aeriene, care asigură conducerea Forțelor Aeriene pe timp de pace, de criză și de război.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Jocul este o competiție între piese albe și negre, care se bat utilizând strategii și făcând apel la inițiativă, pentru a rămâne la finalul jocului în picioare. E un război pe 64 de pătrate cu 32 piese (16 negre și 16 albe), unde cel mai puternic învinge.

În această zi iubitorii și pasionați de șah sunt invitați la o partidă, fiind o modalitate de a sărbători acest joc. Șahul este un fenomen la nivel mondial, care nu cunoaște bariere lingvistice. Oricine poate învăța cum să joace folosind mișcările de bază, pentru strategie este, însă, nevoie de ani de exercițiu. Popularitatea jocului a crescut în timp, ajungând, în prezent, la milioane de jucători din întreaga lume.

Asupra originii jocului de șah există multe legende. Se poate considera însă că șahul a apărut în India cu mai bine de 2.000 de ani în urmă. Legenda spune că un înțelept indian, Sessaibn Dahar, ar fi inventat jocul de șah, pentru a-l instrui și distra pe împăratul perșilor, Seram. Jocul se numea atunci “ciaturanga”. Prin figurile sale și poziționarea acestora, șahul căuta să reprezinte componența și ordinea de luptă a armatei indiene din vremea aceea. Ulterior, șahul s-a răspândit din India în toată Asia centrală și de răsărit, iar la sfârșitul secolului al V-lea a pătruns în Iran, unde s-a bucurat de o mare popularitate.

În secolul al VII-lea, șahul a fost cunoscut de arabi. Ei au numit acest joc — nou pentru ei — “satrandj” (de la cuvântul persan “satrang”). La vremea aceea, regulile jocului de șah se deosebeau în mare măsură de cele actuale. Arabii au dezvoltat și au desăvârșit în oarecare măsură vechiul joc de șah.

Odată cu răspândirea “satrandjului” în Europa, cultura jocului de șah, care atinsese o dezvoltare destul de mare la arabi, a decăzut simțitor. Perioada dintre secolele al X-lea și al XV-lea a fost o perioadă de decădere a artei șahului. Atmosfera deprimantă din perioada Evului Mediu nu putea favoriza dezvoltarea liberă a artelor. Șahul a devenit un joc al hazardului. Se juca pe bani, la fel ca și zarurile, triktrak și alte jocuri asemănătoare. La sfârșitul secolului al XIII-lea, Biserica Catolică l-a trecut în rândul jocurilor interzise, șahul fiind considerat o pierdere de vreme, un joc nedemn de un creștin. Această interdicție a fost înlăturată la mijlocul secolului al XIV-lea. Regulile actuale ale jocului de șah au fost create, în cea mai mare parte, în epoca Renașterii (secolele al XV-lea și al XVI-lea), deși unitatea lor deplină a fost realizată abia în 1854, prin publicarea de către K.A. Ianis a unui excelent studiu privind analiza logică și istorică a regulilor jocului de șah.

“Șahul este piatra de încercare a inteligenței”, definea, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, acest joc al minții, Johann Wolfgang von Goethe, cel mai important reprezentant al clasicismului german.

La primul congres al Federației Internaționale a Jocului de Șah (FIDE) (1914 la Paris), printre delegații care au aprobat constituirea acestui for internațional s-a aflat și tânărul român Ion Gudju, pe atunci proaspăt locotenent, doctorand în chimie la Sorbona și maestru de șah entuziast. Cu ocazia aniversării semicentenarului FIDE, în anul 1954, Ion Gudju a fost declarat “decan fondator” al FIDE, România numărându-se astfel printre țările fondatoare ale Federației Internaționale a Jocului de Șah. În țara noastră, Federația Română de Șah (FRS) a luat ființă în 1915, primul președinte fiind scriitorul Mihail Sadoveanu.

Campionul mondial de șah este, în prezent, norvegianul Magnus Carlsen, care și-a păstrat titlul câștigat în 2013, învingându-l din nou în 2014 pe fostul campion mondial indianul Viswantahn Anand. Considerat unul dintre cei mai talentați șahiști ai tuturor timpurilor, Magnus Carlsen (n. 30 nov. 1990), a ratat cu puțin recordul de cel mai tânăr jucător care a obținut titlul mondial, record ce îi aparține în continuare rusului Garry Kasparov (1985), dar a reușit să obțină cel mai mare rating ELO, 2872, din istoria sportului.

Printre campionii mondiali ai jocului de șah consemnați în palmaresul FIDE se află americanul Wilhelm Steinitz, germanul Emanuel Lasker, care era nu doar șahist, ci și matematician și filosof, cubanezul Raul Jose Capablanca, diplomat de profesie, dar și jucător de șah genial, rușii Alexander Alehin, Mihail Botvinnik, Vasili Smislov, Mihail Tal, Tigran Petrosian, Boris Spasski, ultimul fiind detronat de americanul Robert Fischer (supranumit un Mozart al șahului) în “meciul secolului” disputat în septembrie 1972, la Reykjavyk, capitala Islandei. În 1975, FIDE l-a declarat campion mondial pe marele maestru rus Anatoli Karpov, care, în 1985, a fost învins de tânărul mare maestru Garry Kasparov. În 1993, Kasparov, care urma să joace pentru titlu cu englezul Nigel Short, a intrat în conflict cu FIDE, formând o federație separată a jucătorilor profesioniști.

Începând cu ediția din 1998, Campionatul Mondial s-a disputat în sistem eliminatoriu cu peste 100 de participanți. Între cei mai recenți campioni mondiali îi amintim pe rusul Alexander Halifman, marele maestru indian Wisvanthan Anand, ucraineanul Ruslan Ponumareh, Rustam Kasimdzhanov din Uzbekistan, bulgarul Veselin Topalov, care a cunoscut consacrarea deplină în 2005, la Campionatul Mondial de șah de la San Louis (Argentina) și rusul Vladimir Kramnik, care deține titlul de mare maestru internațional de șah, fiind și campion mondial în versiunea de șah clasic înființată de Kasparov (2000-2006) și apoi campion mondial al versiunilor unificate (2006-2007).

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) www.facebook.com/Disneyland

Walt Elias Disney este un nume de referință în istoria desenului animat, cel care a imaginat o paletă foarte diversificată de personaje nemuritoare. Născut la 5 decembrie 1901, la Chicago, a studiat o perioadă la Kansas City Art Institute, dar după intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial s-a înrolat voluntar în armată. La începutul anilor ’20 a început să facă filme de animație, iar prin anii ’30 era preocupat să găsească o posibilitate prin care să-și poată prezenta tridimensional întreaga creație.

Pe când cele două fiice ale sale erau mici și se plimbau prin diverse parcuri de distracție, a remarcat sărăcia acestora și lipsa de imaginație cu care erau construite. De pe atunci a început să viseze la fel de fel de locuri frumoase, în care copiii și adulții să se poată plimba fericiți în lumea basmelor de altădată. Își dorea un loc care să creeze această lume mirifică, în care să se integreze perfect toate personajele sale, unde Mickey și Donald, Pluto și Goofy să poată zburda netulburați în căsuțele lor și pe străzile dintre ele, pirații să-și aibă insula lor cu comorile ascunse, Tom Sawyer — vaporașul lui și Cenușăreasa — castelul ei. Abia în 1952, Walt Disney a reușit să înființeze WED Enterprises, o organizație de design și dezvoltare, care poartă inițialele propriului său nume, precursoarea actualei companii Walt Disney Imagineering, potrivit www.designingdisney.com.

În 1932, Walt Disney își dorea să deschidă acest parc de distracții chiar vis-a-vis de studiourile sale, dar ideea nu a fost agreată de municipalitatea din Burbank. Mai mult decât atât, foarte multe persoane se opuneau acestui proiect, printre care chiar fratele său, Roy, care considera că un parc atât de costisitor îi va ruina. Walt Disney nu a fost descurajat și a perseverat în a găsi o soluție. În 1953 a găsit terenul cu o suprafață de 160 de acri, acoperit cu o plantație de portocali, aflat în Anaheim, oraș situat la mai puțin de 30 de minute de Los Angeles, în California. La finanțarea construcției a participat televiziunea ABC, care a cerut, în schimb, dreptul de proprietate pentru o treime din Disneyland și o emisiune Disney săptămânală, potrivit site-ului mai sus menționat.

Foto: (c) www.facebook.com/Disneyland

Construcția a început la 16 iulie 1954 și, treptat, jungle tropicale și castele frumos ornamentate au luat locul vechii plantații de portocali. La 27 octombrie, a început și emisiunea tematică pe canalul ABC, care era găzduită chiar de Walt Disney și care transmitea și imagini de pe tărâmurile Fantasyland, Adventureland, Frontierland și Tomorrowland. De asemenea, se prezenta stadiul lucrărilor cu imagini de la fața locului. Niciun alt loc de agrement nu se mai bucurase vreodată de o astfel de publicitate. După un an de la începutul lucrărilor și după o investiție de 17 milioane de dolari, Disneyland a fost inaugurat la 17 iulie 1955.

Deși se așteptau la aproximativ 11.000 de persoane, la eveniment au participat peste 30.000 de vizitatori, producând o supraaglomerare a parcului. Festivitatea de deschidere a fost transmisă în direct de către canalul de televiziune ABC. La vremea aceea, era una dintre cele mai complexe transmisiuni tv, urmărită de aproximativ 90 de milioane de telespectatori. Porțile Disneyland s-au deschis pentru publicul larg în ziua următoare, la 18 iulie 1955.

Foto: (c) www.facebook.com/Disneyland

Parcul de distracții Disneyland a fost gândit până în cele mai mici amănunte. Era înconjurat de o cale ferată în miniatură, care avea stația principală chiar la intrare. Odată intrat în acest univers magic, vizitatorul ajungea pe strada principală (Main Street), care reproducea centrul unui orășel din Vestul Mijlociu, cadrul pe care Disney l-a cunoscut de mic. De altfel, Disneyland a ajuns să cuprindă, în prezent, opt zone tematice: Main Street USA, Adventureland, Frontierland, Fantasyland, Tomorrowland, Mickey’s Toontown, Critter Country și New Orleans Square.

Toate clădirile — cele mai multe din lemn — erau construite solid și respectau până în cele mai mici amănunte elementele vechii arhitecturi americane. Ele nu erau formate numai din fațadă, ca binecunoscutele decoruri din filme, ci erau funcționale; toate aveau la parter diferite magazine, restaurante, cofetării, ceainării, mici centre de amuzament. Traficul era asigurat de tramvaie electrice și de vagoane trase de cai. Fiecare stradă conducea vizitatorul spre noi surprize și distracții, toate pline de o atmosferă specifică.

Cu toate că, încă de la bun început, Disneyland s-a bucurat de un succes enorm, Walt Disney găsea mereu lucruri care puteau fi îmbunătățite. În prezent, la 60 de ani de la inaugurare, parcul de distracții Disneyland a devenit un fenomen cultural, cu o mare răspândire în întreaga lume, cuprinzând noi parcuri de distracții și resorturi cu specific tematic pe întregul glob: Walt Disney World Resort din Florida, Disneyland Resort Paris, Tokyo Disney Resort, Hong Kong Disneyland Resort, Shanghai Disney Resort (care va fi inaugurat în 2016), dar și o linie de croazieră, Disney Cruise Line.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Ziua de 17 iulie îi unește pe toți cei care doresc să susțină justiția, să promoveze drepturile victimelor și să ajute la prevenirea crimelor care amenință pacea, securitatea și bunăstarea lumii.

Pentru a marca în acest an Ziua Justiției Penale Internaționale, Curtea Penală Internațională a lansat, pe Facebook, o campanie social-media pentru o perioadă de două săptămâni (6-17 iulie) denumită #justicematters. În același timp, CPI a lansat un blog nou Outreach,www.tumblr.com, pentru a face cunoscute întâmplări din misiunile personalului CPI, care lucrează direct cu comunitățile afectate de conflicte în care au fost comise crime împotriva umanității și crime de război, aflate sub jurisdicția Curții.

Cu prilejul primei Conferințe de revizuire a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, care a avut loc la Kampala, în Uganda, în 2010, statele părți ale CPI au decis să marcheze ziua de 17 iulie ca Ziua Justiției Penale Internaționale recunoscând, astfel, eforturile comunității internaționale în vederea consolidării sistemului în curs de dezvoltare al justiției penale internaționale.

La 17 iulie 1998, comunitatea internațională a ajuns la un punct de reper istoric, atunci când 120 de state au adoptat Statutul de la Roma, temeiul juridic pentru stabilirea permanentă a Curții Penale Internaționale. Statutul de la Roma a intrat în vigoare la 1 iulie 2002, după ratificarea de către 60 de țări.

Curtea Penală Internațională este prima și totodată singura instanță penală internațională permanentă. CPI este complementară jurisdicțiilor penale naționale, competența acesteia incluzând crimele cele mai grave care privesc ansamblul comunității internaționale.

CPI reprezintă singura instanță penală internațională permanentă care are jurisdicție universală, reunind, până în prezent, 123 state părți, conform site-ului instituției www.icc-cpi.int. Este o organizație internațională independentă și nu este parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite. Sediul acesteia se află la Haga, în Olanda.

România a semnat Statutul de la Roma la 7 iulie 1999 și l-a ratificat prin Legea nr.111 din 28 martie 2002. Instrumentul de ratificare a fost depus în luna aprilie 2002, dată de la care România se numără astfel printre statele părți. Depunerea instrumentului de ratificare de către România a contribuit la intrarea în vigoare a Statutului CPI, la 1 iulie 2002, potrivit www.mae.ro.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

A fost instituită printr-o Hotărâre de Guvern din 13 iunie 2002 și marchează actul de naștere al statisticii oficiale din România. La 12 iulie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semna Ordonanța Domnească nr. 276 de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă. A fost una dintre primele instituții publice înființate în țara noastră după Unirea de la 24 ianuarie 1859 și unul dintre cele mai vechi oficii statistice din Europa. Pe parcursul existenței sale, instituția s-a numit, pe rând: Direcția de Statistică Generală a Statului (1892), Institutul de Statistică Generală a Statului (1925), Institutul Central de Statistică (1936), Direcția Centrală de Statistică (1951), Comisia Națională pentru Statistică (1989), Institutul Național de Statistică și Studii Economice (1998) și Institutul Național de Statistică (2001).

Imediat după înființare, a fost realizat și primul recensământ al populației, desfășurat în 1859/1860, care a oferit primele date referitoare la populație și la aspecte ale vieții social-economice din cele două provincii românești unite. Au urmat Recensământul stabilimentelor industriale, realizat în 1863, prima cercetare de nivel național dintr-o țară europeană și recensămintele populației din 1899 și 1912, Recensământul General al Populației României (1930), Recensământul General al României (1941), care a avut ca principal obiectiv inventarierea întreprinderilor industriale, Recensământul Agricol (1941), Recensământul Populației și Locuințelor (1966, 1977, 1992, 2002, 2011), Recensământul General Agricol (2002-2003, 2010). În 1913 a luat ființă învățământul statistic universitar, prin Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1913), iar în 1930 s-a înființat Școala de Statistică, care a devenit, în 1941, Institutul de Statistică al Universității București (1941).

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Această zi dedicată populației presupune realizarea unei campanii internaționale de sensibilizare privind problemele actuale ale omenirii și pentru aflarea soluțiilor reale prin care acestea pot fi rezolvate.

Tema anului 2015, “Populațiile vulnerabile în situații de urgență”, atrage atenția asupra fenomenului de migrare a populației ca urmare a conflictelor, a războaielor. Niciodată, de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, nu s-a înregistrat o atât de puternică migrare a populației la nivel mondial.

În mesajul său, pentru marcarea din acest an a Zilei mondiale a populației, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, menționează că aproximativ 60 de milioane de persoane au fost forțate să își părăsească propriile case, fugind din zonele de conflict sau ca urmare a dezastrelor naturale. Între acestea, femeile și fetele adolescente reprezintă o categorie deosebit de vulnerabilă a populației. Forțele extremiste și grupurile armate comit abuzuri care provoacă traumatisme iremediabile (spre exemplu abuzul sexual urmat de o sarcină nedorită, infectarea cu HIV sau cu alte boli). Secretarul general al ONU îndeamnă țările membre să se angajeze în acțiunile desfășurate la nivel mondial, punând oamenii pe primul loc, astfel protejarea celor vulnerabili trebuie să reprezinte o prioritate în operațiunile de ajutor în situații de urgență, potrivit www.un.org.

Organizațiile non-guvernamentale, grupurile oamenilor de afaceri, organizațiile comunitare și alte instituții desfășoară diverse activități educaționale: seminarii, sesiuni de informare educațională, ateliere, cursuri, dezbateri, mese rotunde și concursuri educative axate pe creșterea gradului de informare a oamenilor pe tematica aleasă.

La o populație de peste 7 miliarde, din martie 2012, și având în vedere estimarea atingerii cifrei de 8 miliarde în 2024, devine foarte important ca oamenii să acționeze pentru a avea o viață mai sănătoasă și mai sigură. Un mesaj în această direcție a fost lansat cu prilejul celebrării zilei în 2012, acesta subliniind necesitatea accesului la serviciile de sănătate și de reproducere a fiecărui cetățean, din orice colț al planetei.

Organizația Națiunilor Unite estimează o creștere a populației de până la 10 miliarde în 2050, cu o sporire anuală de 1,1%. Ritmul creșterii este ridicat în primul rând în Africa, Asia și America Latină, în timp ce populațiile sunt stabile și în descreștere în Europa. Analiștii consideră, de asemenea, că populația Africii va crește de trei ori în secolul al XXI-lea, atingând în cele din urmă cifra de 3,5 miliarde, potrivitwww.worldometers.info.

Populația României a scăzut cu 6.200 de persoane, în noiembrie 2014, comparativ cu luna anterioară, în timp ce numărul nou-născuților a fost mic cu 2.818, potrivit datelor provizorii ale Institutului Național de Statistică (INS), publicate la începutul anului 2015.

Datele comparative ale INS între noiembrie 2014 și noiembrie 2013 arată că numărul născuților-vii a fost mai mic cu 1.105 în noiembrie 2014, iar numărul persoanelor care au decedat a fost cu 827 mai mare față de luna noiembrie 2013. Sporul natural a fost negativ, de 6.200 persoane, trend confirmat și în luna noiembrie 2013, când sporul a fost mai mic cu 4.268 persoane. Numărul copiilor cu vârsta de sub 1 an care au decedat a fost cu 17 mai mic decât în luna noiembrie 2013.

Potrivit datelor puse la dispoziția massmedia de către Institutul Național de Statistică, la începutul anului 2015, populația României se află într-un proces de scădere caracterizat de fenomenul de îmbătrânire demografică prin reducerea ponderii populației tinere.

Statisticile Națiunilor Unite (Population Division, 2012 Revision) estimează că vârsta medie a populației României va ajunge la aproape 49 de ani în anul 2050 (proiecția realizată luând în considerare rate medii de fertilitate), de la 40 de ani în anul 2015. În plus, conform acelorași proiecții realizate de ONU, din punct de vedere numeric, populația României va fi de 17,8 milioane de persoane în anul 2050, ajungând la 12,6 milioane în anul 2100.

AGERPRES/ (Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)