Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Propunerea de a sărbătorii această zi a venit de la doctorul indian, Madan Kataria, care a susținut că râsul sporește capacitatea de concentrare și rezistența la efort, crește încrederea în propria persoană și îmbunătățește relațiile cu cei din jur. Ideea a prins contur în 1995, când savantul a scris un articol intitulat “Laughter, the Best Medicine” (“Râsul, cel mai bun medicament”), bazat pe studii științifice care garantau beneficiile râsului asupra sănătății mentale și fizice. În loc să publice articolul, s-a dus într-un parc și a ținut o prelegere în fața trecătorilor.

A fost un fel de sondaj de opinie privitor la înființarea unui Club de râs (“Laughter Yoga Clubs”). Cei interesați au fost invitați să se așeze în cerc și fiecare să spună cea mai reușită glumă pe care o știa. Au hotărât să se întâlnească în același loc, a doua zi, și tot așa, timp de o lună. Toți cei prezenți au remarcat îmbunătățirea stării de spirit, a relațiilor cu cei din jur, sporirea capacității de concentrare și rezistență la efort, precum și creșterea încrederii în propria persoană. Acesta a fost primul Club de râs, care a început cu doar cinci oameni într-un parc public din Mumbai și s-a dezvoltat într-o mișcare de nivel mondial ce cuprinde, în prezent, peste 6.000 de “Laughter Yoga Clubs” în peste 60 de țări, potrivit www.laughteryoga.org. Cursanții nu practică râsul terapeutic în spații închise, ci în aer liber, în parcuri, grădini sau intersecții, pentru a atrage și alți adepți ai originalului mod de tratament.

Astfel de cluburi își desfășoară activitatea în Statele Unite ale Americii, Canada, Europa, Australia, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, China și Africa. Acest nou concept a fost foarte bine primit și apreciat de publicații de prestigiu, precum revista “TIME”, “National Geographic”, dar și “Wall Street Journal”. A fost prezentat și de canalele de televiziune CNN, BBC și în “Oprah Winfrey Show”.

Madan Kataria a organizat, la 11 ianuarie 1998, prima Zi mondială a râsului, în cadrul căreia 10.000 de membri ai cluburilor au râs timp de câteva minute și au arătat lumii întregi că își “iau râsul în serios”. Ziua mondială a râsului a fost fixată pentru prima zi de duminică din mai, când afară este mai cald.

În calendarul anual, mai există o zi dedicată râsului denumită Ziua mondială a zâmbetului, inițiată de Harvey Ball, un artist comercial, de la Worcester, Massachusetts.

AGERPRES/ (DOCUMENTARE—Dumitrescu Daniela, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

A fost instituită prin Decretul 1468 pentru promulgarea Legii pentru instituirea Zilei Mamei, semnat de președintele României, Traian Băsescu, la 13 octombrie 2009 și publicat în M.O. 694/15 octombrie 2009.

Prin același Decret, a fost promulgată și Legea pentru instituirea Zilei Tatălui, care se sărbătorește, începând cu anul 2010, în cea de-a doua duminică a lunii mai.

Legea a fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților la 29 septembrie 2009. Inițiativa pentru instituirea acestor două sărbători a avut-o, în luna iunie 2009, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de opt parlamentari.

Prin sărbătorirea Zilei Mamei este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Până în anul 2009, România era printre puținele state ale lumii care, în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii — 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații.

La nivel mondial, în decursul anului, această zi este marcată la aproximativ 24 de date diferite, printre care la 8 martie (când este celebrată și Ziua Internațională a Femeii) și la 21 martie (prima zi de primăvară), când este aniversată în peste 10 țări. Ziua Mamei este, de regulă, sărbătorită în a doua duminică a lunii mai, de circa 70 de state ale lumii: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina, Statele Unite ale Americii, țările baltice, statele din America de Sud, țările nordice.

În România, o femeie devine mamă la fiecare 2 minute și 40 de secunde. Anul 2013 a fost anul cu cele mai puține nașteri de când există România ca stat modern, iar pentru anul 2015 s-a estimat o scădere a numărului mamelor, pentru al cincilea an consecutiv, sub pragul de 200.000.

Potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistică, la 10 aprilie 2015, în luna februarie 2015, numărul născuților-vii a fost mai mic cu 217, față de aceeași lună din anul precedent, iar numărul persoanelor care au decedat a fost cu 2.506 mai mare față de luna februarie 2014. Datele INS arată, totodată, că, în luna februarie 2015, numărul nașterilor și numărul deceselor au scăzut față de luna ianuarie 2015, la fel și numărul deceselor copiilor sub un an.

Mamele, beneficiază, potrivit OUG 158/2005 și OUG nr. 148/2005, de concediu de maternitate care însumează 126 zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, respectându-se însă pragurile de minimum 600 lei și maximum 1.200 lei. În cazul copiilor născuți după 1 ianuarie 2011, se aplică OUG nr. 111/2010, ce dă dreptul mamelor să aleagă fie pentru varianta amintită, fie pentru concediu creștere copil până la împlinirea vârstei de 1 an a copilului, cu o indemnizație lunară de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, care nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei.

Potrivit OUG nr. 111/2010, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) unesco.org/new/en/jazz-day


În acest an Ziua internațională a jazzului marchează 70 de ani de la constituirea Conferinței Generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), printr-un concert organizat la Paris. “All-Star Global Concert” reunește artiști de renume internațional din lumea jazzului, precum John Beasley, A Bu, Antonio Farao, Herbie Hancock, Till Bronner, Ibrahim Maalouf, Hugh Masekela Claudio Roditi, Dee Dee Bridgewater, Al Jarreau, Rudy Pérez, Dianne Reeves, Igor Butman, Ravi Coltrane, Femi Kuti, Guillaume Perret, Wayne Shorter, James Genus, Marcus Miller, Lee Ritenour, Terri Lyne Carrington, Grégoire Maret. De asemenea, vor fi prezente la concert numeroase personalități diplomatice, culturale și artiști, alături de reprezentanți din partea guvernului francez, potrivit www.unesco.org.

În noiembrie 2011, UNESCO a proclamat data de 30 aprilie Ziua internațională a jazzului. Muzica, de-a lungul veacurilor, s-a dovedit a fi un instrument puternic de comunicare. Atunci când ea izvorăște din fuziunea mai multor culturi diferite și creează o expresie armonioasă, care vorbește despre ele, devine desăvârșită. Jazzul se încadrează perfect în această categorie. Este un stil unic de muzică, care își are originea în sudul Statelor Unite, cu rădăcini și în tradițiile muzicale africane și cu influențe europene. El a devenit o formă de artă internațională, care evoluează continuu, traversând globul, inspirându-se din muzica țărilor și regiunilor pe care le străbate.

Prima ediție a Zilei Internaționale a Jazzului a fost marcată de UNESCO și Institutul Thelonious Monk de Jazz prin organizarea a trei concerte susținute la Paris, la sediul mondial al UNESCO, la ”Congo Square” din New Orleans, locul de naștere al jazzului și la Sala Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de la New York, concerte care au reunit artiștii de renume mondial. La următoarele ediții, în fiecare an, concertul “All-Star Global” a reunit artiști ai jazzului de pe tot mapamondul, promovând astfel dialogul între culturi și diversitatea, libertatea de exprimare și respectul față de drepturile omului. Ca o forță unificatoare, jazzul sparge barierele și creează oportunități pentru înțelegere reciprocă și toleranță. În timpul secolului XX, jazzul s-a dovedit a fi un limbaj universal răspândit de-a lungul continentelor, influențând și fiind influențat de alte tipuri de muzică, îmbogățindu-se mereu cu noi valențe culturale.

Sfidând orice definiție, jazzul se exprimă în multe limbi și a devenit o forță unificatoare pentru adepții lui, indiferent de rasă, religie, origine etnică sau națională. Al 100-lea Congres al Statelor Unite a desemnat jazzul ca “o comoară națională americană rară și valoroasă” și care, astăzi, aparține întregii lumi.

În România, Ziua Internațională a Jazzului este celebrată în numeroase orașe prin organizarea de întruniri, concerte și festivaluri. În 2015, această zi aduce în lumina reflectoarelor un spectacol unic de jazz în România, un mix între 11 stiluri de jazz într-un regal muzical de 3 ore. Artistul britanic Ola Onabule aduce cu el în premieră în România un band de excepție format din Villu Veski (saxofon, Estonia), Nick Flade (pian, Germania), Joe Stoddart (contrabass, Marea Britanie), Guido May (tobe, Germania), Guille Hill (chitară, Marea Britanie), la Gala Zilei Internaționale a Jazzului, pe 30 aprilie, la Cluj-Napoca, după cum menționează www.jazzday.ro.

Între mari artiști ai jazzului românesc se numără: Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Arthur Balogh, Lucian Ban, Liviu Butoi, Garbis Dedeian, Damian Drăghici, Vlaicu Golcea, Eugen Gondi, Imre Alexandru, Mihai Iordache, Alex Man, Elena Mindru, Pedro Negrescu, Richard Oschanitzky, Anca Parghel, Sorin Romanescu, Mircea Tiberian, Harry Tavitian, Paul Weiner.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Arhiva AGERPRES

La 30 aprilie 1997 a fost înființată, în baza HG nr. 110/14 aprilie 1997, prima structură CIMIC în Armata României, în cadrul Direcției Planificare Strategică și Control Armamente.

În prezent, în Armata României există structuri CIMIC în statele majore, de la eșalonul brigadă în sus, având ca element principal de execuție Batalionul 1 CIMIC, înființat în anul 2001, sub denumirea Grupul 1 CIMIC și, sub actuala denumire, din 2004.

Cooperarea civili-militari (NATO-CIMIC) reprezintă totalitatea acțiunilor întreprinse pentru a stabili și a menține cooperarea între comandanții militari, populația civilă și instituțiile din zona de operații, în vederea asigurării unui climat de securitate. Structurile CIMIC își desfășoară activitatea în sprijinul conducerii acțiunilor militare, desfășurate cu ajutorul instituțiilor civile și al populației, pe timpul pregătirii și desfășurării acțiunilor militare. Pe de altă parte, CIMIC acționează în sprijinul autorităților administrației publice centrale sau locale și al populației, pentru restabilirea ordinii constituționale după încetarea ostilităților, pentru normalizarea situației în zonele de conflict sau pentru înlăturarea efectelor dezastrelor naturale sau industriale. De asemenea, un alt element important îl constituie acordarea sprijinului în realizarea unor proiecte de infrastructură, educație și asistență umanitară.

În teatrele de operații funcționau organizații civile, cu scopul de a ajuta populația din zonă. Pentru a coordona activitatea din aceste zone, NATO a inițiat și a aprobat crearea unei structuri multinaționale responsabile de cooperarea civil-militară, cu misiuni în cadrul Operațiilor Colective de Apărare (Collective Defence Operations) și în cadrul Operațiilor de Răspuns la Crize (Crisis Response Operations), pentru asigurarea păcii și a securității internaționale. Astfel, în 2002, a fost creat Grupul Multinațional CIMIC, care este constituit în prezent din reprezentanți ai armatelor din șase state membre NATO: Grecia, Ungaria, Italia, Portugalia, România și Slovenia. România este membră a Grupului din 19 ianuarie 2006. Președinția grupului este asigurată de fiecare stat, prin rotație la doi ani. În perioada februarie 2012-februarie 2014, președinția a fost asigurată de România.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Emil BADEA / Arhiva AGERPRES

În 1982, Institutul Internațional de Teatru, prin Consiliul Internațional al Dansului, a hotărât ca în fiecare an, pe 29 aprilie, să fie celebrată Ziua internațională a dansului. Sărbătoarea marchează astfel și ziua de naștere a creatorului baletului modern, Jean-Georges Noverre (1727-1810).

Cu prilejul acestei zile, la nivel mondial sunt organizate evenimente culturale precum: cursuri, expoziții, materiale de prezentare pentru toate tipurile de dans, seri de dans, spectacole de stradă și spectacole speciale. Anual, cu această ocazie, o personalitate de rang mondial din lumea dansului este invitată să lanseze un mesaj special.

În 2015, coregraful și dansatorul spaniol Israel Galván, ne transmite prin mesajul său că oricine poate dansa. El descrie lumea prin dans, fiecare mișcare este un dans, fiecare eveniment este însoțit de dans. El își încheie mesajul prin a ne invita pe toți să dansăm împreună după “Bolero” de Ravel. Israel Galván este laureat al Premiul Național al Dansului în 2005, acordat de Departamentul Cultură al guvernului spaniol, pentru capacitatea sa de a genera o nouă creație într-un domeniu precum flamenco, fără a uita rădăcinile sale, reușind să facă din acesta un gen universal.

Jean Georges Noverre, maestru francez al dansului și baletului, căruia îi este dedicată această zi, s-a născut la Paris, la 29 aprilie 1727. Prima apariție într-un spectacol a avut loc la Fontainebleau (1743), iar în 1747 a compus primul spectacol de balet pentru Opera Comică. Doi ani mai târziu, a montat spectacolele de balet — ”Iphigenie en Tauride”, ”Alceste”, colaborând cu Christoph Willibald Gluck.

Între 1758 și 1760, a realizat o serie de spectacole de balet la Lyons — ”Fetes du serail”, ”Les Rejouissances flamandes”, ”La Mort d’ Ajax”, ”Orphee aux Enfers” — și și-a publicat lucrarea ”Lettres sur la danse et sur les ballets” (1760), în care a definit dansul ca ”o pictură plină de pasiuni, moravuri, obiceiuri”.

În 1775, la cererea reginei Maria Antoaneta, a fost numit maestru al spectacolelor de balet la Opera din Paris. A murit la Saint-Germain-en-Laye, la 19 noiembrie 1810.

În România, în mai multe orașe sunt organizate manifestări culturale pentru celebrarea dansului, printre acestea se numără și un spectacol desfășurat la Conacul Golescu Grant, la care participă peste 100 de copii talentați din sectorul 6, din București. De asemenea, la Arad are loc a doua ediție a Zilei internaționale a dansului, organizată de Primăria Municipiului Arad, Centrul Municipal de Cultură și Doma Art Style, la Sibiu are loc premiera creației “La fille mal gardée”, la Teatrul de Balet.

Oamenii au dansat de mii de ani, mărturie fiind figurile de dansatori ce apar în picturile rupestre din Europa și Africa, datând din timpuri preistorice. Dansul, una dintre cele mai vechi forme ale artei, poate exprima emoții, poate spune o poveste, poate crea o atmosferă specifică sau poate etala rezistența fizică a dansatorului. Sunt două tipuri de dans: dansul de societate, pentru distracție, și dansul creat pentru a susține un spectacol. Dansul l-a însoțit pe om, în călătoria sa prin timp, ca un prieten fidel și de încredere, adaptându-se mereu nevoilor sale, fie de exprimare, fie de relaxare sau de comunicare.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) opcw.org


În mesajul său pentru 2015, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, menționează dubla semnificație a acestei zile prin marcarea a 100 de ani de la folosirea pentru prima data în istorie a gazelor toxice. Utilizarea ca armă de război a clorului gazos în Bătălia de la Ypres (Primul Război Mondial) a avut efecte devastatoare, încât a șocat și a provocat o imensă panică în rândul combatanților, faptul fiind considerat o barbarie de neiertat, chiar și în contextul unui război. Evocând acest centenar tragic, secretarul general al ONU subliniază importanța Convenției privind interzicerea armelor chimice și îndeamnă insistent cele câteva țări care au rămas în afara acestui cadru să adere la acesta fără întârziere.

În noiembrie 2005, în cadrul Conferinței Statelor Părți (sesiune a zecea) a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) s-a hotărât marcarea unei zile pentru comemorarea tuturor victimelor războiului chimic, pe 29 aprilie în fiecare an, data marcând și intrarea în vigoare, în 1997, a Convenției privind interzicerea armelor chimice, care reprezintă primul instrument juridic multilateral cu vocație universală din domeniul dezarmării, potrivit www.un.org.

România a semnat Convenția privind interzicerea armelor chimice în prima zi de la deschiderea ei spre semnare, la 13 ianuarie 1993 și a ratificat-o la 9 decembrie 1994 (prin Legea nr. 125/1994), fiind cel de-al 25-lea stat originar al Convenției. România a depus instrumentele de ratificare la 15 februarie 1995, Convenția intrând în vigoare în România la 29 aprilie 1997. Prevederile Convenției au fost implementate în România prin Legea nr. 56/1997, completată și modificată prin Legea nr. 448/2003, ANCEX având calitate de autoritate națională în domeniu.

Marcarea acestei zile reprezintă și oportunitatea de a sublinia importanța angajamentului OIAC în eliminarea amenințării cu arme chimice. În prezent OIAC numără 190 state membre, care depun împreună eforturi pentru a realiza o lume fără arme chimice, potrivit site-ului www.opcw.org. OIAC este compusă din trei organisme: Conferința Statelor Părți — organul decizional, Consiliul Executiv (CEx) — organul executiv și Secretariatul Tehnic (ST) — organul administrativ și tehnic, pentru implementarea regimului de verificare. OIAC are mandatul de a îndeplini obiectivul și scopul Convenției, de a asigura implementarea prevederilor sale, inclusiv conformarea la verificările internaționale, asigurând în același timp un forum de consultare și cooperare între Statele Părți.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) Organizația Internațională a Muncii / ilo.org

Tema pentru 2015 este prezentată sub forma unui îndemn: “Alăturați-vă construirii unei culturi de prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă!”. O cultură națională de securitate și sănătate în muncă este una în care dreptul la un mediu de lucru sigur și sănătos este respectat la toate nivelurile, în care guverne, angajatori și lucrători participă activ la asigurarea unui mediu de lucru prietenos prin intermediul unui sistem de drepturi, responsabilități și îndatoriri definite.

Ziua mondială a securității și sănătății muncii a fost marcată pentru prima dată în 2003. Cu toate acestea, în ultimii zece ani, cu o frecvență anuală, aproximativ două milioane de bărbați și femei își pierd viața ca urmare a accidentelor și bolilor legate de activitatea la locul de muncă. În plus, în fiecare an, se produc 270 de milioane de accidente de muncă și 160 de milioane de angajați sunt afectați de boli profesionale. Cheltuielile exprimate în dolari ajung la 2,8 miliarde, bani cheltuiți pentru tratament, pentru compensare și pentru reabilitare, după cum se menționează pe pagina ONU dedicată zilei în acest an.

Prevenirea accidentelor și a bolilor profesionale, securitatea și sănătatea la locul de muncă, devin tot mai necesare în condițiile în care, potrivit unor statistici, la fiecare 15 secunde un muncitor moare ca urmare a unui accident la locul de muncă sau a unei boli profesionale. La fiecare 15 secunde, 160 de muncitori suferă un accident de muncă, potrivit www.un.org.

Potrivit unui comunicat al Confederației Naționale Sindicale “Cartel Alfa”, dat publicității la 27 aprilie 2015, numărul total al accidentelor de muncă în România a scăzut cu 5,6% în 2014 comparativ cu anul precedent, până la 3.962.

“La nivelul țării noastre, conform statisticilor furnizate de Inspecția Muncii, situația cu privire la numărul accidentelor de muncă în anul 2014 arată că s-a înregistrat o ușoară îmbunătățire față de anul 2013. Numărul total al accidentelor de muncă a fost 4.201 în 2013 și 3.962 în 2014. Numărul total al persoanelor care au suferit accidente din care a rezultat incapacitate temporară de muncă a scăzut de la 3.903 în 2013 la 3.728 în anul 2014”, informează comunicatul CNS “Cartel Alfa”. Potrivit acestuia, numărul persoanelor accidentate mortal a scăzut în 2014, când s-au înregistrat 234 cazuri comparativ cu 298 cazuri în 2013.

28 aprilie este, de asemenea, o zi în care mișcările sindicale din întreaga lume organizează manifestări comemorative în memoria celor care au decedat la locul de muncă sau campanii de întrajutorare pentru cei care sunt victime ale accidentelor și bolilor profesionale.

Biroul Internațional al Muncii lansează anual o carte de prezentare a situației actuale din domeniul securității muncii. Se pun în evidență progresele tehnice, dar și riscurile noi, care apar în procesul muncii, evoluția și tendințele de pe piața muncii.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) www.wipo.int

În această zi celebrăm nu numai forța enormă a creativității umane, ci și drepturile de proprietate intelectuală, care ajută la alimentarea și canalizarea acestei forțe, făcând din ea un important motor al dezvoltării economice, culturale și sociale.

Ediția din 2015, dedicată muzicii are ca moto “Get up, Stand Up. For Music.”. În urmă cu aproximativ patru decenii Bob Marley, o legendă a muzicii, și grupul său “The Wailers” au lansat albumul “Burnin'”, ce includea și piesa “Get Up, Stand Up”. Atunci nu și-au imaginat că ritmurile acestei simple melodii vor deveni atât de populare. Având o conotație socială profundă, ulterior s-a transformat într-un imn internațional pentru apărarea drepturilor omului, menționează site-ulwww.wipo.int.

Muzica de care ne bucuram astăzi este rodul inspirației și muncii asidue depuse de oamenii de creație din întreaga lume — cântăreți și compozitori; muzicieni și editori; producători, ingineri și mulți alții. Amploarea și diversitatea rezultă din accesibilitatea fără precedent la diverse genuri și stiluri muzicale, ceea ce ne permite să descoperim aproape zilnic noi forme hibride de muzică. Tehnologiile prin care avem acces la progresele industriei muzicale se schimbă aproape la fel de repede. Descărcarea, cumpărarea sau subscrierea, vânzarea directă de la autorul operei muzicale la consumator — toate opțiunile sunt accesibile. Dezvoltarea tehnologică a condus la apariția unor noi modele de afaceri generând o accesibilitate fără precedent la diferite stiluri și genuri muzicale. De la Opera din Beijing la Filarmonica din Viena, de la Bamako Blues la “Chicago house”, muzica transcende granițele și ne conectează unii cu ceilalți.

În mesajul său, directorului general al Organizație Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI), Francis Gurry, menționează faptul că muzica este o parte a unei revoluții extraordinare, care se întâmplă în jurul nostru. Datorită tehnologiei digitale și a Internetului, în prezent avem acces la o ofertă muzicală mai mare decât oricând. Internetul a creat o piață globală și o scenă mondială pentru muzică. În această nouă economie digitală trebuie să avem însă grijă să nu-i pierdem din vedere pe creatori și pe interpreți. Pentru o viață culturală vibrantă este esențial ca toate categoriile de creatori, compozitori, textieri și interpreți să poată trăi decent din muzica lor. Proprietatea intelectuală va juca un rol din ce în ce mai important pe scena internațională.

În cadrul evenimentelor propuse la nivel mondial de către OMPI se înscriu și manifestările care vor avea loc la nivel național și care vor fi organizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune (SRR). Manifestările sunt organizate cu sprijinul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România — Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), Societății Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice (PERGAM) și Societății pentru Drepturi de Autor în Cinematografie și Audiovizual — Societatea Autorilor România din Audiovizual (DACIN-SARA), după cum menționeazăwww.aimr.ro.

În România, asigurarea protecției proprietății intelectuale se realizează, în principal, prin două instituții de specialitate: Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), în domeniul proprietății industriale, și Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

În 2000, statele membre ale Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale au desemnat ziua de 26 aprilie, dată la care, în 1970, a intrat în vigoare convenția de înființare a OMPI, ca zi dedicată recunoașterii contribuției pe care inventatorii și artiștii o au la dezvoltarea societății. OMPI este una din agențiile specializate ale Națiunilor Unite. A fost creată în 1967 cu scopul declarat de a încuraja activitatea creatoare și promovarea proprietății intelectuale oriunde în lume. Are în mod curent 183 de state membre, administrează 23 de tratate internaționale, având sediul mondial la Geneva, în Elveția.

Proprietatea intelectuală se referă la recunoașterea paternității unei anumite invenții, creații sau idei și la drepturile legale rezultate în urma activității intelectuale respective. Drepturile de proprietate intelectuală se împart în două mari categorii: drepturile de autor, care protejează creațiile literare, artistice și științifice, și drepturile de proprietate industrială, care includ brevetele, patentele.

AGERPRES / (Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Cerasela Bădiță)

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

Săptămâna mondială a imunizării din 2015 are tema “Ești la curent cu ultime informații despre vaccinare?”, care se concentrează pe educarea și informare populației asupra beneficiilor vaccinării, precum și asupra îmbunătățirii serviciilor de asistență medicală. Campania este axată pe reducerea diferențelor de imunizare dintre țările dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate.

Conform planului “Global Vaccine Global Vaccine Action Plan” (GVAP), aprobat de 194 de state membre ale Adunării Mondiale a OMS, în 2012, se preconizează prevenirea a milioane de decese până în 2020, prin accesul la vaccinuri și la sistemul de sănătate pentru oameni din toate țările, indiferent de gradul de dezvoltare, potrivit site-uluiwho.int/mediacentre/news/releases. Un raport recent de evaluare independentă privind progresele GVAP trage un semnal de alarmă, avertizând că vaccinurile nu sunt livrate în mod echitabil sau eficient și că doar unul dintre cele șase obiective stabilite pentru acest an este în curs de atingere. Pentru realizarea obiectivelor campaniei de imunizare s-au înscris doar 65 de țări, pentru a ajunge la o acoperire națională de 90% în vaccinarea cu DTP3 până la finele anului 2015. Rata de vaccinare la nivelul planetei a crescut de la 5% în anii 1970, la 80% în prezent, în majoritatea țărilor. În anul 2013, 129 de state aveau un nivel de vaccinare de cel puțin de 90%.

În fiecare an, vaccinurile salvează până la 3 milioane de vieți, dar persistă un decalaj în realizarea procesului de imunizare, din cauza căruia în fiecare an, 1,5 milioane de copii mor afectați de maladii care ar putea fi în totalitate evitate. Aproximativ 22 de milioane de copii din întreaga lume nu primesc vaccinurile necesare pentru a fi imunizați contra unor boli care le pot provoca moartea, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

OMS are în vedere concentrarea eforturilor în Siria și Iordania unde, ca urmare a conflictului armat din ultimi patru ani, mii de copii trebuie vaccinați împotriva poliomielitei. Printr-o colaborare cu autoritățile în domeniul sănătății publice și alți parteneri copii vor beneficia de acest program. În abordările Săptămânii mondiale a imunizării, sunt prezentate și realizările din Kenya prin care au fost împiedicate decesele datorate pneumonie în rândul bebelușilor și copiilor mici, prin implementarea națională a vaccinului PCV-10, prezentate pe pagina dedicată acestei săptămâni, who.int/campaigns.

OMS consideră că pentru a ameliora nivelul de imunizare al populației este nevoie de resurse suplimentare, integrarea programelor de imunizare în serviciile de bază din domeniul sănătății, întărirea sistemului de sănătate, în special în țările sărace, precum și asigurarea unor controale adecvate.

În România, Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică, organizează campania de celebrare a Săptămânii mondiale a imunizării, derulând, sub sloganul “Prevenire. Protecție. Imunizare”, activități de informare și implicare a publicului țintă și de abordare a provocărilor legate de vaccinare.

AGERPRES/(Documentare—Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) Nicolae BADEA / Arhiva AGERPRES

Engleza, împreună cu franceza, reprezintă una dintre cele două limbi de lucru ale Secretariatului Națiunilor Unite. Pentru că este atât de larg vorbită, limba engleză este adesea menționată ca un “world language”, sau “lingua franca” a epocii moderne, potrivit www.un.org/en.

Prin celebrarea zilelor limbilor ONU, arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, se urmărește o informare despre acestea cu scopul de a crește gradul de conștientizare și respectul pentru istoria, cultura și realizările fiecărei din cele șase limbi de lucru ale comunităților membre ONU.

Fiecare limbă oficială este sărbătorită de către Națiunile Unite în moduri diverse și creative, ce includ materiale unice de informare și evenimente culturale tradiționale pentru fiecare limbă, exprimate prin muzică, artă, poezie, teatru, film proiecții și produse culinare.

Ziua limbi engleze a fost aleasă și pentru a aduce un omagiu scriitorului William Shakespeare, poet, dramaturg și actor, adesea numit poetul național al Angliei și considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză din toate timpurile. Shakespeare ocupă o poziție unică în literatura universală. Poetul englez Ben Jonson a spus despre Shakespeare că acesta “nu aparține unei epoci, ci este în toate timpurile”, după cum menționează www.britannica.com.

Piesele sale de teatru, traduse în aproape toate limbile vorbite, sunt și în prezent jucate mai des decât ale oricărui alt dramaturg. Shakespeare a fost un poet și dramaturg respectat la vremea lui, dar reputația lui a ajuns la prestigiul de care se bucură astăzi abia în secolul al XIX-lea. Piesele de teatru sunt permanent studiate, jucate și reinterpretate în diverse contexte culturale și politice în întreaga lume. Activitatea sa de dramaturg s-a desfășurat de-a lungul a 22 de ani, totalizând 37 de piese, 154 de sonete, două poeme narative și multe poezii.

Se crede că cea mai mare parte a operei sale a scris-o între 1585 și 1613, deși nu există date exacte privind cronologia pieselor de teatru. Unele dintre acestea sunt considerate cele mai strălucite opere scrise vreodată în literatura universală, Shakespeare surprinzând, în lucrările sale, cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)