Sarbatori internationale

Facebook Twitter Email

Ziua Mondială a Justiției Sociale, declarată de Națiunile Unite în 2007, se marchează anual la 20 februarie.

Foto: (c) op.org

Tema propusă de ONU pentru acest an reprezintă un îndemn: “Lichidarea traficului cu ființe umane și a muncii forțate”. Justiția socială reprezintă principiul de bază pentru coexistența pașnică și prosperă în interiorul națiunilor dar și între acestea. Prin promovarea egalității între bărbați și femei sau respectarea drepturilor popoarelor indigene și a migranților, respectăm principiile justiției sociale. Printr-o aplicare lărgită a justiției sociale pot fi eliminate și barierele care există între persoane din cauza sexului, a vârstei, a rasei, a etniei, a religiei, a culturii sau a dizabilitățiilor.

Exercitarea justiției sociale se află în centrul misiunilor Organizației Națiunilor Unite pentru promovarea dezvoltării și a respectării demnității umane la nivel mondial. Adoptarea de către Organizația Internațională a Muncii (OIM) a Declarației privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă, în 2008, reprezintă doar un exemplu al angajamentului asumat de sistemul ONU în respectarea justiției sociale. Declarația se concentrează pe garantarea și asigurarea echitabilă a beneficiilor celor care muncesc, a protecției sociale, a dialogului social, precum și respectarea principiilor și a drepturilor fundamentale la locul de muncă.

Celebrarea acestei zile pe teritoriul statelor membre ale Națiunilor Unite este menită să contribuie la promovarea activităților naționale în conformitate cu obiectivele și scopurile Summit-ului Mondial pentru Dezvoltare Socială sub egida ONU (Copenhaga, 6-12 martie 1995). Prin marcarea Zilei Mondiale a Justiției Sociale sunt susținute eforturile comunității internaționale în vederea eradicării sărăciei, promovării ocupării depline a muncii printr-o muncă decentă, egalității între sexe și accesului la bunăstarea socială și la justiție pentru toți cetățenii planetei.

Exploatarea umană și munca forțată iau diferite forme, ce includ și constrângerea prin datorii. Prin muncă forțată se desemnează deseori, în prezent, noțiunea de “sclavie modernă”, conceptul de proprietate diferențiind munca forțată și sclavia în sensul tradițional. Întrucât sclavia tradițională presupune posedarea unui sclav de către o altă persoană, munca forțată indică numai exercitarea constrângerii și limitarea libertății persoanei. Astfel, sclavia este o formă a muncii forțate, dar nu unică. Există multe categorii de muncă forțată — de la sclavie și până la servitute. Victimele cele mai vulnerabile sunt femeile și fetele obligate să se prostitueze, migranții blocați în servitutea pentru datorii și, în unele țări, cei care lucrează ilegal în diverse domenii, fiind recompensați sub valoarea muncii depuse.

În iunie 2014, reprezentanți guvernelor, angajatorilor și a muncitorilor participanți la Conferința Internațională Muncii a OIM au decis să dea un nou impuls luptei globale împotriva muncii forțate, inclusiv traficului de persoane și practicilor similare sclaviei. Ei au votat adoptarea unui protocol și a unei recomandări care completează Convenția privind munca forțată, din 1930 (nr. 29), pentru a completa instrumentele internaționale existente și a oferi noi orientări privind măsurile eficiente care trebuie luate pentru eliminarea tuturor formelor de muncă forțată. Toate măsurile sunt necesare în condițiile actuale de dezvoltarea a societății în care se menține discriminarea bazată pe diferența genurilor în procesul de angajare, educație și informații, se înregistrează o creștere a traficului de persoane și noi forme ale muncii forțate.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sărbătorită în fiecare an pe 17 februarie, de la parabola bunului samaritean, la filmul „Pay it forward”, îndeamnă oamenii să facă fapte bune, fără să aştepte ceva în schimb. Deşi filosofia pe care se bazează este altruismul, există totuşi un beneficiu – mulţumirea de sine pentru binele făcut.

$article.media.images[0].description
Ziua bunătăţii spontane/ FOTO: daysoftheyear.com”

0

1759

Mai puţin stresaţi şi cu o mai mare stimă de sine, cei care fac un bine au o sănătate fizică şi psihică mai bună.

Oferă o cafea unui necunoscut!

Donează sânge!

Oferă o floare!

Donează o haină sau o jucărie!

Salută un necunoscut şi urează-i o zi bună. Fă-o cu zâmbetul pe buze!

Oferă-te să plimbi câinele vecinului!

Petrece o zi la un cămin de bătrâni!

Iar dacă cel căruia i-ai făcut un bine doreşte să-ţi mulţumească, răspune-i „plăteşte altcuiva” şi astfel „jocul” va continua.

 

Bunătatea este o limbă pe care surdul o poate auzi şi orbul o poate vedea
Mark Twain

Ziua Bunătăţii Spontane a debutat în Noua Zeelandă, după ce Josh de Jong, blocat în trafic şi înconjurat de şoferi nervoşi şi agresivi s-a gândit ce bine ar fi, dacă măcar o zi pe an oamenii ar fi mai buni unii cu alţii, fără să aştepte răsplată. 

Această zi creşte în popularitate de la an la an, sărbătorită de indivizi, grupuri şi organizaţii, subiect de carte şi film, se regăseşte inclusiv în parabola bunului samaritean.

De la parabola bunului samaritean, la cărţi şi filme de succes

Potrivit Evangheliei după Luca, un călător bătut, jefuit şi lăsat aproape mort pe drumul dintre Ierusalim şi Ierihon, a fost ajutat de un samaritean. Mai întâi un preot, apoi un levit, au trec pe lângă el, evitându-l şi fără a-i da vreo mână de ajutor. În ciuda vrăjmăşiei dintre evrei şi samariteni, cel din urmă l-a ajutat pe rănit, i-a legat rănile şi i le-a tratat cu untdelemn şi vin.

(w380) bunul sama

•        În anul 1993, Anne Herbert şi Margaret Paloma Pavel au publicat o carte pentru copii, intitulată „Random Kindness and Senseless Acts of Beauty”;

•        2000: Jerry Spinelli a publicat „Stargirl”, pe aceeaşi temă;

•        2002: „Join Me” este o carte scrisă de umoristul Danny Wallace şi în care oamenii sunt încurajaţi să facă fapte bune, în special în zilele de vineri, numite „vinerile bune”. Wallace a mai scris şi „Bunătatea spontană: 365 de moduri în care poţi face din lume un loc mai frumos”;

•        Subiectul este abordat şi în filmul „Evan Almighty” (2007), dar şi în cartea lui Karen McCombie „The Seventeen Secrets of the Karma Club”.

Autor  Magda Manea

Sursa: stirile TVR

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua Internațională a Copilului cu Cancer este marcată la 15 februarie în fiecare an, fiind o campanie globală de colaborare pentru sensibilizarea privind copiii diagnosticați cu cancer și nevoile lor.

Foto: (c) siop-online.org

Organizații din întreaga lume participă la acest eveniment pentru a informa populația despre situația copiilor bolnavi și despre discrepanțele care există între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare în ceea ce privește accesul la tratament și îngrijirea copiilor bolnavi de cancer.

În această zi sunt organizate diverse manifestări prin care se urmărește conștientizarea necesității de a se oferi sprijinul copiilor și adolescenților care suferă din cauza acestei boli, dar și familiior acestora. Aceste acțiuni promovează o înțelegere mai profundă a problemelor și provocărilor cu care se confruntă cei bolnavi, necesitatea unui acces mai echitabil la un tratament cât mai bun și la îngrijire pentru toți copiii cu cancer, din întreaga lume. Copiii bolnavi de cancer se confruntă cu situații dificile și solicitante, precum izolarea lor de colegi și prieteni pentru perioade lungi de timp. Cel mai adesea, drumul parcurs în lupta cu boala este marcat de o durere imensă și de stres. În aceste împrejurări, nici un copil sau familie acestuia nu ar trebui să fie singură. Fiecare copil bolnav de cancer are dreptul la cea mai bună îngrijire medicală și psiho-socială, indiferent de țara de origine, rasă, statut financiar sau clasă socială.

Organizațiile din domeniu arată că, deși cancerul la copii reprezintă un procentaj mic raportat la îmbolnăvirile care au loc la nivel global, majoritatea cazurilor pot fi soluționate pozitiv dacă tratamentul esențial este făcut în timp util și precizează că 80% dintre decese au loc din lipsă de resurse, bani sau medicamente iar riscul mai mare este în rândul sugarilor. Există 12 tipuri de cancer care se dezvoltă în perioada copilăriei, leucemia și cancerul din zona creierului fiind considerate cele mai frecvente la copii.

În România, mai multe organizații desfășoară diverse acțiuni și evenimente în această zi. Asociația Amuradia organizează un concert live la Deane’s Irish Pub Brașov, pentru a marca Ziua Internațională a Copilului cu Cancer. Evenimentul denumit “Zâmbet de Copil” se află la a treia ediție și are scopul de conștientizare a populației aupra creșterii numărului de cazuri de copii bolnavi de cancer și asupra faptului că, descoperit din timp, cancerul la copii are șanse mari de vindecare.

Asociația Little People a pregătit pentru al doilea an consecutiv campania de conștientizare “Zilele Bandanei”, care se desfășoară în perioada 4-15 februarie, marcând astfel două zile importante din calendarul mondial și anume Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului (4 februarie) și Ziua Internațională a Copilului cu Cancer (15 februarie). În acest an pe toată perioada campaniei, organizează o serie de acțiuni și evenimente la nivel național cu scopul de a invita publicul larg să își exprime solidaritatea față de cei care trec prin experiența luptei împotriva cancerului, purtând o bandană. Prima ediție a campaniei, din 2014, s-a desfășurat cu implicarea activă a mai mult de zece mii de oameni.

Asociația “Împreună pentru copiii cu cancer” (AsIPCC), din Tg. Mureș, o organizație cu caracter umanitar, nonprofit, apolitică și nonguvernamentală care urmărește ajutorarea copiilor bolnavi de cancer și finanțarea/sponsorizarea Compartimentului de Hemato-Oncologie Pediatrică a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Tîrgu Mureș, unde sunt tratați acești copii, organizează în februarie 2015, campania “ONE UP”, în cadrul căreia expresia simbolică PLUS UNU reprezintă + informare, + diagnosticare, + vindecare, + ajutor, + valoare în viața fiecăruia. Pe 15 februarie, la sediul asociației, sunt invitați copii și tineri supraviețuitori la o zi de jocuri. Acestea sunt doar câteva organizații implicate în marcarea acestei zile și doar o parte din evenimentele ce au loc.

Această zi a fost declarată, în 2003, de către Childhood Cancer International (fostă Confederația Internațională a Organizațiilor Părinților cu Copii Bolnavi de Cancer — ICCCPO), care cuprinde, în prezent, 177 de rețele de la nivel local și național conectate la organizații din 90 de țări de pe toate cele cinci continente.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Îndrăgostiți de pretutindeni își sărbătoresc iubirea în ziua de 14 februarie, Ziua Sf. Valentin. Cunoscută ca Ziua Îndrăgostiților sau Valentine’s Day, sărbătoarea are le bază mai multe legende, având în centru personajul Valentin.

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES FOTO

Cea de la care se pare că a pornit această sărbătoare a iubirii, este povestea unui martir roman, episcopul Valentin din Ineramna (azi Terni). Acesta, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), ar fi ajutat tinerii, creștini sau păgâni, să se căsătorească. Împăratul roman era convins că bărbații nu vor să se înroleze în armată datorită logodnicelor și soțiilor, de aceea a interzis căsătoriile. Episcopul, dimpotrivă, susținea că mariajul este parte din planul lui Dumnezeu și unul dintre scopurile acestei vieți. Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii.

A fost închis și condamnat la moarte la 14 februarie 269. Potrivit însă unei alte legende, Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ”De la al tău Valentin”, expresie care se folosește și astăzi.

Preotul este îngropat pe Via Flaminia, iar astăzi moaștele sale sunt expuse la Biserica Carmelită din Dublin și la Biserica Sfântul Praxed.

Pe lângă toate acestea, alegerea lui ca ”sfânt al îndrăgostiților” vine, probabil, și din asocierea cu sărbătoarea păgână a Lupercaliei — un festival al fertilității, pe care romanii îl celebrau la 15 februarie.

Foto: (c) Daniel STOENCIU / AGERPRES FOTO

Diverse legende, apărute în Evul Mediu, în Anglia și Franța, îl aduc în prim plan pe acest preot și îi dau titulatura de ”sfântul patron al îndrăgostiților”.

Nu se cunoaște cum a evoluat obiceiul în timp, dar tradiția modernă a apărut în special în Statele Unite, când americanii au început trimiterea de ”valentine” scrise de mână pe la începutul anului 1700. În 1840, britanica Esther A. Howland a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea aflându-se expusă la British Museum.

De-a lungul timpului, tehnologia și cadourile simple sau extravagante au înlocuit treptat ”valentinele” scrise de mână. Unii îndrăgostiți aleg modul clasic — acela de a trimite o felicitare, fie ea și electronică sau un cadou ce conține faimoasele inimioare de ciocolată, iar alții aleg să-și petreacă această zi invitându-și partenerul la un restaurant select sau aleg ceva cu totul inedit, cum ar fi un exercițiu de călărie, o plimbare cu balonul, o excursie la schi, o vizită la sala de bowling sau la patinoar.

Foto: (c) Mircea Roșca / AGERPRES FOTO

Pe mapamond, Ziua Îndrăgostiților se sărbătorește sub diferite nume, și în unele țări are specific local. Astfel, în Suedia, această zi se numește ”Ziua tuturor inimilor” și este marcată din 1960.

În Marea Britanie, pe lângă flori și ciocolată, mai circulă și povești regionale, precum cea din Norfolk, unde un personaj numit Jack Valentin împărțea copiilor dulciuri și cadouri, pe care le lăsa la ușa din spatele casei. În schimb, în Țara Galilor, sfântul patron al îndrăgostiților galezi, Sf. Dwynwen, este sărbătorit la 25 ianuarie.

Danemarca și Norvegia sărbătoresc, la 14 februarie, Valentinsdag, în timp ce în Finlanda se sărbătorește, la aceeași dată, ”Ziua Prietenului”.

În Slovenia, un proverb spune că Sfântul Valentin aduce ”cheile rădăcinilor”, plantele și florile începând să crească din această zi. Slovenii sărbătoresc, în mod tradițional, Ziua iubirii la 12 martie, ziua Sfântului Grigorie.

Foto: (c) Daniel STOENCIU / AGERPRES FOTO

În Italia, de Ziua Îndrăgostiților — ”il giorno della festa degli innamorati” — doar cei care au pereche trebuie să sărbătorească, de aceea, cei singuri sau membri familiei nu își vor oferi cadouri. Specialitatea Baci Perugina, o bomboană cu alune, învelită în ciocolată, care conține o bucățică mică de hârtie în interior cu un citat romantic, scris în patru limbi, este unul dintre cele mai frecvente daruri.

În Turcia, echivalentul acestei zile este ”Ziua Inimilor Dragi/Dulci” și este sărbătorită la 17 februarie, în special de tinerii din marile orașe, precum Istanbul, Ankara sau Izmir.

Valentine’s Day se sărbătorește, în Brazilia, în mod tradițional la 12 iunie, cu o zi înainte de Sfântul Anton, protectorul căsătoriilor, obiceiurile fiind aceleași, îndrăgostiții oferindu-și diverse cadouri, între care ciocolată și flori. Columbienii sărbătoresc această zi în cea de-a treia vineri și sâmbătă a lunii septembrie, numind-o ”Ziua iubirii și a prieteniei”. Și mexicanii sărbătoresc această zi, dar la o altă dată.

În India, oamenii sărbătoresc această zi doar de câțiva ani. Cu câteva săptămâni înainte, magazinele și toate orașele sunt pline de însemne ale iubirii. Cele mai frecvente cadouri care se oferă sunt: ciocolată, flori, felicitări, jucării și lumânări.

Foto: (c) Cristian Nistor / AGERPRES FOTO

În Japonia, la 14 februarie, fetele oferă băieților ciocolată. O lună mai târziu, în Ziua Albă (14 martie), băieții întorc favorul, oferindu-le fetelor ciocolată albă.

În alte țări din Asia această zi poartă numele de ”Ziua Inimilor”.

În China, o sărbătoare a iubirii are loc în cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea luni a anului, cunoscută ca Qi Xi Jie (Noaptea celor Șapte, Festivalul de Dublu Șapte, Festivalul Celor Șapte Surori sau Festivalul Fiicelor). Chinezii celebrează această zi vizitând temple și rugându-se pentru dragoste, fericire și căsătorie.

Deși românii sărbătoresc la 24 februarie, Dragobetele, zeul tinereții în Panteonul autohton, patron al dragostei și al bunei dispoziții, au importat, după 1990, și Ziua Îndrăgostiților.

Ca în fiecare an, în București și în majoritatea orașelor din țară, cluburile, pub-urile și mall-urile se întrec în a-i atrage pe îndrăgostiți la concerte, petreceri tematice, spectacole sau filme, târguri. Pentru a echilibra situația, unele cluburi organizează și petreceri anti-Valentine’s Day.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

De la apariția sa, radioul a fascinat lumea, iar astăzi încercăm să înțelegem de ce ne place și de ce avem nevoie de el acum, mai mult ca oricând!

Foto: (c) www.diamundialradio.org

Celebrată la 13 februarie, începând cu anul 2012, Ziua Mondială a Radioului marchează prima emisie a postului de radio al Națiunilor Unite, în 1946.

Pentru aniversarea din acest an, UNESCO a propus tema: “Inovație și tineret la radio”, prin care se solicită implicarea tinerilor în acțiunile desfășurate la radio și în același timp susține necesitatea implementării unor noi soluții prin care să poată fi asigurată optim protecția tinerilor jurnaliști care își riscă viața în zonele de conflict și de dezastre.

UNESCO încurajează toate țările să celebreze Ziua Mondială a Radioului prin organizarea de acțiuni în parteneriat cu posturile de radio naționale, regionale și internaționale, organizații neguvernamentale, media și ascultători, pentru a atrage atenția asupra importanței extraordinare a acestui mijloc de comunicare, fără de care mulți oameni nu ar avea acces la informații.

În mesajul transmis pentru acest an de către directorul general al UNESCO, Irina Bokova, se menționează faptul că 2015 este al patrulea an în care celebrarea Zilei Mondiale a Radioului se concentrează asupra situației tinerilor. Cu această ocazie, UNESCO susține și menține ca prioritară integrarea socială a tinerilor sub 30 de ani, care reprezintă mai mult de jumătate din populația lumii, și subliniază puterea radioului de a contribui la realizarea acestui obiectiv social.

Radioul poate oferi mijloacele necesare pentru o schimbare, fiind un vector de coeziune, educație și cultură. El poate deveni o platformă pentru schimbare, în care tinerii pot să dezbată preocupările lor actuale. S-a constat că posturile de radio au prea puține programe dedicate tinerilor. Această populație tânără nu este reprezentativă în mass-media și s-a observat de cele mai multe ori o excludere socială, economică și democratică a tineretului. De cele mai multe ori îndepărtarea tinerilor se face pornind de la mențiunea lipsei de experiență sau existența uneia mult prea reduse în domeniul în care solicită integrarea.

Un alt aspect asupra căruia se insistă în mesaj este și necesitatea unor idei inovatoare prin care să se poată asigura protecția celor care își desfășoară activitatea în regiuni sensibile sau periculoase. Mulți tineri și-au riscat viața în serviciul de informații și radio. Obiectivul Zilei Mondiale a Radioului în 2015, reflectă eforturile UNESCO de a contracara toate formele de discriminare.

În acest an, în această zi, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), European Broadcasting Union (EBU) și UNESCO sunt gazdele unei emisiuni transmise în direct și în comun pe parcursul întregii zile, emisiune care va fi transmisă on-line. Site-ul Zilei Mondiale a Radioului pune la dispoziția celor care vor să sărbătorească, material tipărit și digital — bannere, postere, logo-uri și fotografii de mare profil.

Ideea celebrării Zilei Mondiale a Radioului a venit din partea Academiei Spaniole de Radio. Delegația Permanentă a Spaniei la UNESCO a prezentat în mod oficial propunerea la cea de a 187-a sesiune a Comitetului Executiv al UNESCO, din septembrie 2011. La 3 noiembrie 2011, în cadrul celei de-a 36-a Conferințe generale a UNESCO, a fost aprobată crearea Zilei Mondiale a Radioului, pentru a promova cooperarea internațională între radiodifuzori, dar și pentru a încuraja accesul la informație prin intermediul posturilor de radio de pe întreg globul.

La 1 noiembrie 1928, ora 17,00, se inaugura, cu apelul ”Alo, Alo aici Radio București, România”, postul național de radio, cuvinte rostite de Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei românești. La 10 martie 1929, a debutat la microfon cel care a ținut cele mai multe conferințe radiofonice: Nicolae Iorga. În România Decretul regal de aplicare a “Legii Radiofoniei”, adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior și Oficiului Internațional de Radiofonie de la Geneva. Cu toate că legea a creat un cadru favorabil înființării Societății Române de Radiodifuziune, aceasta nu a fost inaugurată decât trei ani mai târziu.

La 22 decembrie 1927, Consiliul de Miniștri a aprobat, în sfârșit, înființarea Societății de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune). Astăzi funcționează zeci de posturi radio în București, dar și la nivel local iar unele posturi transmit doar online.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua de 27 ianuarie a devenit Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului în urma rezoluției adoptate la 1 noiembrie 2005 de Organizația Națiunilor Unite.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Rezoluția respinge orice negare a Holocaustului și încurajează statele membre ale Adunării Generale ONU să transmită viitoarelor generații lecția genocidului, pentru ca această pagină neagră a istoriei să nu se mai repete. Astfel, se recomandă dezvoltarea de programe educaționale pentru a încerca să se prevină viitoare acte de genocid.

Alegerea zilei de 27 ianuarie este legată de eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau din Polonia. În anul 1945, supraviețuitorii lagărului au fost eliberați în după-amiaza zilei de 27 ianuarie. În 2015 se împlinesc 70 de ani de la eliberarea prizonierilor din lagărul de la Auschwitz-Birkenau.

Ziua Internațională a Holocaustului a fost comemorată, începând cu anul 2006, în numeroase țări din întreaga lume. Cu acest prilej, sunt aduse omagii, se aprind lumânări și au loc marșuri ale durerii, în memoria celor care au suferit și au murit în timpul Holocaustului.

În acest an, la București, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este marcată de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” printr-o serie de evenimente, desfășurate în perioada 27-29 ianuarie.

Marți, 27 ianuarie, în Studioul Horia Bernea al Muzeul Țăranului Român va avea loc deschiderea oficială a Festivalului de film pe tema Holocaustului organizat cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii.

Miercuri, 28 ianuarie, la Lauder-Reut Educational Complex, va fi lansată cartea pentru copii “Bunica-fetiță și povestea ei” de Suzana Raweh și Dafna Schoenwald și a piesei de teatru cu păpuși cu același nume.

Biblioteca Națională a României va găzdui pe 28 ianuarie sesiunea “Ziua Internațională a Victimelor Holocaustului”, organizată de Ambasada Statelor Unite ale Americii în parteneriat cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, la care vor participa elevi ai Colegiului “Ion Creangă”.

De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe organizează marți, 27 ianuarie, în cooperare cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România ”Elie Wiesel”, un eveniment de marcare a Zilei internaționale de comemorare a Holocaustului. Acțiunea are loc în contextul preluării de către România, în anul 2016, a președinției Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA).

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua mondială a vămilor se marchează din 1983 și se celebrează anual, la 26 ianuarie, sub auspiciile Organizației Mondiale a Vămilor (World Customs Organization – WCO), fondată în 1952.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Pentru anul 2015, Organizația Mondială a Vămilor a ales să promoveze comunicarea sub sloganul ”Managementul integrat al frontierelor — o abordare inclusivă pentru conectarea părților interesate”. Modelul global de management al frontierelor este un instrument important pentru protejarea securității interne a statelor și, în special, pentru prevenirea și depistarea imigrației ilegale și a infracțiunilor conexe, precum și a altor infracțiuni transfrontaliere.

Managementul integrat al frontierelor este un concept care urmărește cooperarea dintre agenții pentru managementul frontierelor (poliția de frontieră, vama, poliția, securitatea națională și alte autorități competente) și cooperarea internațională; coordonarea și coerența activităților statelor membre, ale instituțiilor și altor organisme ale Organizației Mondiale a Vămilor.

În 1994, Consiliul de Cooperare Vamală a fost transformat în Organizația Mondială a Vămilor, care are, în prezent, 179 de membri, între care trei sferturi reprezintă țările în curs de dezvoltare. Aceste state membre sunt responsabile pentru gestionarea a mai mult de 98% din comerțul mondial. Statele membre ale organizației se asociază, organizând acțiuni care să promoveze dezvoltarea comerțului internațional.

România a aderat la Organizația Mondială a Vămilor în 1969, devenind datorită poziției strategice un important membru al OMV.

Prioritățile activităților vamale vizează facilitarea globalizării comerțului și elaborarea unor convenții internaționale în domeniu, care să impulsioneze dezvoltarea acestuia. Se impun verificări amănunțite ale bunurilor individuale și ale companiilor care trec prin vămi. Agenții vamali duc o luptă acerbă împotriva traficului ilegal.

Ziua Mondială a Vămii constituie un prilej pentru manifestarea solidarității internaționale a administrațiilor vamale din întreaga lume și a valorificării rolului ”vămii’ în facilitarea și securizarea comerțului mondial.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua mondială de luptă împotriva leprei se marchează anual, în întreaga lume, în ultima duminică a lunii ianuarie, anul acesta la 25 ianuarie. Ea a fost inițiată în 1954 de către filantropul și scriitorul francez, Raoul Follereau, fiind percepută ca o modalitate de a crește gradul de cunoaștere, la nivel mondial, al acestei boli mortale, dar și pentru a atrage atenția asupra faptului că boala poate fi prevenită, tratată și vindecată.

bb0ab553-2464-4312-a683-83977abd669a

Foto: (c) ePedro Mera/XINHUA ARHIVĂ

Lepra este una dintre cele mai vechi boli cunoscute de omenire.

Lepra este o boală care face aproximativ 2 000 de victime în fiecare zi în lume (sau 600 000 pe an). Follereau a fost promotorul unei serii de inițiative menite să înfrângă această boală, precum și fenomenul de marginalizare a celor infestați. A ținut peste 1 200 de conferințe în diferite țări ale lumii, a strâns fonduri și a fondat, în Franța, Institutul Național pentru Tratamentul Leprei. A murit la Paris, la 6 decembrie 1977.

Medicul norvegian Henrik Gerhard Armauer Hansen (1841-1912) a spulberat convingerea că această boală ar fi ereditară. El a demonstrat cauza bacteriană a bolii.

În această zi, organizații guvernamentale și organizații non-guvernamentale (ONG-uri) organizează evenimente de informare publică, în care sunt prezentate măsurile ce trebuie aplicate pentru a preveni răspândirea bolii. Medicii și alți specialiști din domeniul medical participă la evenimentele publice prezentând simptomele specifice după care poate fi recunoscută această boală.

Diverse instituții organizează, de asemenea, mitinguri și maratoane pentru a strânge fonduri ce vor fi folosite în cercetarea și furnizarea de tratament și reabilitare a celor care suferă de această boală. În plus, seminarii și ateliere de lucru sunt organizate în întreaga lume pentru a aborda problemele cu care se confruntă pacienții și pentru a găsi modalități de a reduce stigmatizarea socială față de cei care se confruntă cu boala.

Marcarea Zilei mondiale de luptă împotriva leprei coincide cu omagierea celui care a fost Mahatma Gandhi (1869-1948), care în timpul vieții sale, a depus eforturi pentru a îmbunătății condițiile de viață a persoanelor afectate de lepră.

Organizația Mondială a Sănătății a făcut eforturi mari pentru eradicarea leprei. În 1981, OMS a declarat război total leprei, cerând medicilor să-i trateze pe cei infestați prin așa-numitul tratament “multidrug”, adică prin administrarea, în paralel, a mai multor medicamente. La vremea când OMS a luat aceste măsuri, statisticile erau alarmante, în Anglia fiind înregistrați 122 de bolnavi, în Franța 1 800, în Italia 517, în Olanda 600, iar în Statele Unite ale Americii peste două sute.

Proiectul OMS a dat rezultate neașteptate și, în decurs de 20 de ani, numărul îmbolnăvirilor a scăzut simțitor. În Europa, conform datelor OMS, îmbolnăvirile leprozice au fost eradicate.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Ziua internaţională a îmbrăţişării. Tipuri de îmbrăţişări de care avem nevoie
Ziua internaţională a îmbrăţişării. Tipuri de îmbrăţişări de care avem nevoie / FOTO: bashny.net
 

Ziua internaţională a îmbrăţişărilor. Dacă vă ia cineva în braţe pe 21 ianuarie nu vă speriaţi. Are un motiv întemeiat să facă acest lucru. Asta pentru că în lumea întreagă, este marcată o sărbătoare cel puţin neobişnuită – Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor.

Potrivit tradiţiei, în această zi, oricine poate îmbrăţişa chiar şi persoane necunoscute. Sărbătoarea a apărut pentru prima dată în Statele Unite, în anul 1986, iar în scurt timp s-a răspândit în toată lumea.

Nimeni nu ştie, însă, cui i-a venit ideea şi de ce este marcată anume pe 21 ianuarie. Se consideră, totuşi, că autorii ideii au fost studenţii, scrie publika.md.

Psihologii explică existenţa unei astfel de sărbători prin faptul că oamenii au nevoie de afecţiune, siguranţă, dragoste şi confort sufletesc.

Tipuri de imbratisari de care avem nevoie

1. Imbratisarea de “la revedere” ( aceasta este comuna pentru relatia de prietenie dar si de cuplu): cand ne intalnim cu persoana draga o imbratisam pentru a-i arata ca ne e draga, ne-a lipsit dar si pentru a-i spune cat de mult inseamna pentru noi. In cazul unei relatii de cuplu, imbratisarea este completata de un sarut, iar partenerii se simt contopiti unul cu celalalt.

2. Imbratisarea nocturna – este caracteristica relatiei de cuplu dar si celei intre copil si parinte. In linistea noptii ce e mai placut decat sa simti ca partenerul te imbratiseaza, simti caldura corpului lui, te simti iubita si in acelasi timp ocrotita.

3. Imbratisarea de dimineata – ceasul desteptator ne deranjeaza cand ne aduce aminte de o noua zi de munca dar parca prindem energie cand partenerul ne trezeste cu o imbratisare, ne simtim iubite, ocrotite si parca nimic nu mai conteaza si nu ne poate strica buna dispozitie.

Sursa:  REALITATEA.NET:

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților este marcată în 2015 pe 18 ianuarie.

Foto: (c) IOAN WEISL/ AGERPRES ARHIVA

Anul acesta, Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților, aflată la cea de-a 101-a aniversare, are ca temă “Biserica fără frontiere: mamă a tuturor”, lansată în mesajul papei Francisc dedicat acestei zile.

Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților a fost instituită în 1914, după începerea Primului Război Mondial, de papa Benedict al XV-lea.

Trăim într-o epocă în care migrația a devenit foarte vastă, un număr mare de persoane părăsește locul de origine și întreprinde riscanta călătorie a speranței în căutarea unor condiții de viață mai bune. Însă, adesea acest fenomen social este privit cu neîncredere și ostilitate, chiar și în comunitățile ecleziale, înainte de a fi cunoscute istoriile de viață, persecuțiile sau lipsurile persoanelor implicate. Religia îndeamnă la a primi cu respect și solidaritate pe străinul nevoiaș.

Caracterul multicultural al societăților de astăzi încurajează biserica să-și asume noi angajamente de solidaritate și de comuniune pentru a garanta conviețuirea armonioasă între persoane și culturi.

Această zi oferă oportunitatea de a reflecta asupra fenomenul crescând al migrației. Dimensiunile atinse de mișcările migratoare determină o colaborare sistematică, care să implice, atât, instituțiile guvernamentale, cât, și organizațiile internaționale pentru a putea reglementa și gestiona în mod eficient acest fenomen. Este importantă colaborarea la diferite niveluri pentru adoptarea instrumentelor normative care să îi protejeze pe migranți.

Globalizării fenomenului migrator trebuie să i se răspundă cu globalizarea actelor de caritate și a formelor de cooperare. Se impune, de asemenea, intensificarea eforturile pentru a crea condițiile adecvate pentru garantarea unei diminuări progresive a motivelor care determină populații întregi să-și părăsească țara natală din cauza războaielor și lipsurilor.

Astăzi, potrivit statisticilor, în lume sunt aproximativ un miliard de migranți, iar dintre aceștia aproximativ trei milioane sunt români.

Este important ca prin efortul pe care fiecare țară ar trebui să-l facă, să creeze condiții economice și sociale mai bune în patrie, în așa fel încât emigrația să nu fie unica opțiune pentru cel care caută pace, dreptate, siguranță și respectarea deplină a demnității umane. Crearea oportunităților pentru a muncii în sectoarele economiei locale va evita despărțirea familiilor și va garanta condiții de stabilitate pentru persoane și pentru colectivități, se arată în mesajul papei Francisc dedicat acestei zile.

Acestei categorii a populației îi mai este dedicată o zi de către Națiunile Unite — Ziua internațională a migranților marcată la 18 decembrie.

AGERPRES/ (Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva