Foto: (c) www.un.org/en/events/anticorruptionday

Semnată de România la data de 9 decembrie 2003, la Merida (Mexic) și ratificată prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției este primul tratat cu vocație universală în domeniul combaterii corupției.

Declarația Primei Conferințe Anuale și a Adunării Generale a Asociației Internaționale a Autorităților Anticorupție, susținută la 22-26 octombrie 2006, la Beijing, îndeamnă autoritățile competente să aplice prevederile relevante ale Convenției pentru a stabili și întări sistemul de luptă împotriva corupției, precum și încurajarea statelor semnatare cu privire la celebrarea Zilei Internaționale Anticorupție.

Tema pentru anul 2015 este “Rupe lanțul corupției”. Potrivitwww.un.org, corupția este un fenomen social, politic și economic complex care afectează toate țările și subminează instituțiile democratice, încetinește dezvoltarea economică și contribuie la instabilitatea guvernamentală.

Campania internațională comună din acest an se axează pe modul în care corupția subminează democrația și statul de drept, conduce la încălcări ale drepturilor omului, denaturează piețele, erodează calitatea vieții și permite crimei organizate, terorismului și a altor amenințări la adresa securității umane pentru a se dezvolta.

Combaterea corupției este o preocupare la nivel mondial, deoarece corupția există și în țările bogate, și în cele sărace. Guvernele, sectorul privat, organizațiile non-guvernamentale, mass-media și cetățenii din întreaga lume își unesc forțele pentru a lupta împotriva corupției. Programul pentru Dezvoltare al Națiunilor Unite și Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate sunt în prima linie a acestor eforturi, dezvoltând o campanie globală comună, cu accent pe modul în care corupția afectează educația, sănătatea, justiția, democrație, prosperitatea și dezvoltare.

Cu prilejul marcării acestei zile, au loc multe evenimente: discursuri ale celor care au fost victime ale corupției sau au luptat împotriva ei, concursuri de eseuri pe teme legate de tema corupției, difuzarea de afișe, pliante și alte materiale informative etc.. Evenimentele desfășurate la nivel național și internațional cuprind și: campanii pentru ratificarea Convenției ONU împotriva corupției, participarea la diverse conferințe ce au ca subiect afacerile, drepturile omului și corupția, lansarea unui studiu intitulat Barometrul Global, care măsoară atitudinea față de corupție și viitoarele niveluri de corupție.

În contextul Zilei internaționale împotriva corupției, Direcția Generală Anticorupție organizează, de la începutul acestei săptămâni, o suită de activități de informare și educație anticorupție, atât în București, cât și în toate județele țării.

Astfel, în București, activitățile au debutat în ziua de 7 decembrie cu un punct de informare anticorupție instalat la stația de metrou Universitate. Cu acest prilej, cetățenii au primit calendare anticorupție 2016, pliante și flyere de informare cu privire la faptele de corupție și linia verde anticorupție 0800.806.806 unde pot fi sesizate aceste situații. Activitatea este organizată de Direcția Generală Anticorupție, în parteneriat cu Asociația Pro Democrația și Fundația Hanns Seidel, cu sprijinul Primăriei municipiului București. Tot la 7 decembrie, la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne, DGA — prin Direcția Anticorupție pentru Municipiul București și Județul Ilfov (DAMBJI), în parteneriat cu Expert Forum, Liderjust și Centrul Român de Politici Europene a organizat dezbaterea cu tema “De ce eu? Cetățeanul vs sistem”.

În data de 9 decembrie, DGA — DAMBJI, în parteneriat cu Asociația Pro Democrația, Fundația Hanns Seidel și Centrul Național Anticorupție din Republica Moldova, au organizat o acțiune de informare anticorupție în Punctul de Trecere a Frontierei Leușeni — Albița. Reprezentanții celor patru instituții au interacționat direct cu cetățenii care au tranzitat frontiera către și dinspre Republica Moldova, cărora le-au înmânat materiale informative despre prevederile legale în domeniul infracțiunilor de corupție, precum și modalitățile de sesizare ale acestora.

Activitatea încheie, totodată, Proiectul Plătește zero pentru ce ți se cuvine, desfășurat pe parcursul anului 2015, în parteneriat de instituțiile amintite. Proiectul Plătește Zero pentru ce ți se cuvine, finanțat de Fundația Hanns Seidel România și Republica Moldova a constat în amplasarea Labirintului Anticorupție în zece localități din România și Republica Moldova prilej cu care, peste 6.000 de cetățeni din cele două țări au avut posibilitatea să-și consolideze cunoștințele despre infracțiunile de corupție și să descopere instrumentele aflate la îndemâna tuturor pentru a sesiza aceste fapte.

Acțiunile pentru marcarea datei de 9 decembrie — Ziua Internațională Anticorupție au mai cuprins masa rotundă cu tema “Managementul riscurilor de corupție” organizată cu sprijinul Primăriei Municipiului București la Academia Română. Activități similare au fost organizate de către serviciile județene anticorupție ale Direcției Generale Anticorupție în toate județele țării.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru)

Hotărârea în acest sens a fost luată în anul 1994 de către Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO), prin rezoluția A29-1, care a sărbătorit atunci cincizeci de ani de la înființare. În 1996, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a recunoscut oficial această zi și a inclus-o în lista zilelor marcate de ONU, prin Rezoluția 33/51.

Scopul Zilei internaționale a aviației civile este de a demonstra și evidenția importanța aviației civile în angrenajul social și economic al statelor lumii. Totodată, sunt propuse și promovate măsuri ce pot duce la eficientizarea transportului internațional aerian și la îmbunătățirea sistemelor de siguranță ale avioanelor civile.

Organizația Internațională a Aviației Civile este o agenție a Organizației Națiunilor Unite, care elaborează principiile și codifică tehnicile de navigație aeriană internațională. Sediul general al ICAO se află în Montreal, Canada. În prezent, ICAO numără 191 de state membre. ICAO lucrează în strânsă colaborare cu alte organisme ale Națiunilor Unite, inclusiv Organizația Meteorologică Mondială, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, Uniunea Poștală Universală, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Maritimă Internațională. Organizația a fost creată în 1944 pentru a promova dezvoltarea în condiții de siguranță și în ordine a aviației civile internaționale în întreaga lume.

În 1965, România a aderat, în 1965, la Convenția privind Aviația Civilă Internațională, devenind, prin Decretul nr. 194 din 24 aprilie 1965, stat contractant ICAO. Acest lucru a impus ca atribuțiile autorității aeronautice naționale să fie puse în concordanță cu prevederile Convenției de la Chicago și ale Anexelor la aceasta. În 1980, are loc în România prima reuniune ICAO organizată în estul Europei.

La 12 august 1993, a luat ființă Autoritatea Aeronautică Civilă Română, prin Hotărârea Guvernului 405/1993. Conform site-ului oficialhttp://www.caa.ro/, aceasta are statut juridic de regie autonomă de interes public național, funcționând sub autoritatea Ministerului Transporturilor în calitate de autoritate publică centrală.

Conform unei statistici publicată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, traficul de pasageri pe aeroporturile din România în anul 2014 a numărat 5.928.824 de pasageri îmbarcați și un total de pasageri care a ajuns la cifra de 11.774.439. Totodată, în România au fost îmbarcate pentru transportul aerian 11.719,22 de tone de marfă, totalul mărfurilor transportate pe aeroporturile din țara noastră ajungând la 30.278,72 tone.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță)

Sursa foto: captură YouTube

În 2015, ziua de 5 decembrie este dedicată persoanelor care își dăruiesc timpul, talentul, energia, cunoștințele și abilitățile în folosul comunității, pentru un viitor mai bun al întregii societăți, se arată pe site-ul oficial www.volunteeractioncounts.org.

Tema din acest an este ”Lumea ta se schimbă. Tu? Fii voluntar!”, fiind o provocare lansată voluntarilor din întreaga lume de a se implica în implementarea noilor obiective globale, respectiv a Agendei 2030 pentru o dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015.

Această zi a fost instituită de Organizația Națiunilor Unite prin Rezoluția Adunării Generale nr. 40/212 din 17 decembrie 1985. Anul 2001 a fost proclamat de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 52/17 din 20 noiembrie 1997, drept Anul internațional al voluntarilor. Acest an a fost inițiat cu scopul de a promova recunoașterea eforturilor și a muncii depuse, facilitând crearea unei rețele de comunicare și promovare a beneficiilor care decurg din activitățile de voluntariat. În 2002, programul de voluntariat al ONU — Voluntarii Națiunilor Unite (UNV) — împreună cu mai multe organizații internaționale au lansat site-ul www.worldvolunteerweb.org, unul dintre cele mai complete portaluri on-line privind informațiile despre voluntariat la nivel global.

În fiecare an, dincolo de mobilizarea a mii de voluntari, programele UNV contribuie la pace și dezvoltare, pledând pentru recunoașterea și integrarea voluntarilor și a muncii în parteneriat în programele guvernamentale de dezvoltare, potrivit www.unv.org. În 2012, în contextul summitului ONU privind dezvoltarea durabilă Rio+20, UNV a lansat campania de numărare a acțiunilor de voluntariat la nivel global, potrivit site-ului oficial www.volunteeractioncounts.org, fiind înregistrate peste 64 milioane de acțiuni de voluntariat din acel moment.

Milioane de oameni se implică în fiecare an în acțiuni și programe de voluntariat, potrivit www.voluntareuropean.ro. În România, voluntariatul a devenit cunoscut începând cu anul 1990, când o serie de organizații internaționale de voluntariat au venit în țară, iar altele au înființat filiale, aducând cu ele experiența în lucrul cu voluntarii și coordonarea lor. În aceeași perioadă, ONG-urile românești au început să implice voluntari locali în activitățile lor, iar în 1997 au apărut și primele centre de voluntariat.

În România, această zi este marcată începând cu anul 2000, când Centrul Național de Voluntariat ”Pro Vobis” (atunci centrul local de voluntariat în Cluj-Napoca) a organizat prima Gală județeană de decernare a premiilor pentru implicarea în comunitate, eveniment dedicat recunoașterii voluntarilor și celor care sprijină mișcarea de voluntariat în România (organizații, sponsori, finanțatori, mass-media etc.) Modelul s-a extins ulterior și în alte localități din țară, unde există centre de voluntariat, în fiecare an organizându-se numeroase astfel de gale și alte evenimente dedicate zilei de 5 decembrie și voluntarilor din comunitățile respective.

Activitatea de voluntariat în România este reglementată prin Legea nr. 78/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 469 din 26 iunie 2014. Art. 2. al acestei legi stabilește faptul că ”statul român recunoaște valoarea socială a activităților de voluntariat ca expresie a cetățeniei active, a solidarității și responsabilității sociale, precum și valoarea profesională ca expresie a dezvoltării personale, profesionale, interculturale și lingvistice a persoanelor care desfășoară aceste activități”.

În sensul prezentei legi, “voluntariatul reprezintă participarea voluntarului persoană fizică la activități de interes public, desfășurate în folosul altor persoane sau al societății, organizate de către persoane juridice de drept public sau de drept privat, fără remunerație, individual sau în grup; activitatea de interes public este activitatea desfășurată în domenii precum: arta și cultura, sportul și recreerea, educația și cercetarea, protecția mediului, sănătatea, asistența socială, religia, activismul civic, drepturile omului, ajutorul umanitar și/sau filantropic, dezvoltarea comunitară, dezvoltarea socială”. Potrivit aceleiași legi, ”voluntarul este orice persoană fizică, fără deosebire de rasă, origine etnică, religie, sex, opinie, apartenență politică, care a dobândit capacitate de muncă potrivit legislației în domeniul muncii și desfășoară activități de voluntariat”, iar ”beneficiarul activității de voluntariat este persoana fizică, alta decât soțul/soția și copiii, sau persoana juridică în folosul căreia se desfășoară activitatea de voluntariat”.

Potrivit ”Agendei publice pentru voluntariat în România 2012-2020”, document elaborat în contextul Anului European al Voluntariatului, celebrat în 2011, voluntariatul este acea activitate desfășurată de bunăvoie, în urma unei alegeri și pe baza unei motivații individuale, care nu urmărește câștigul financiar, fiind de multe ori desfășurată prin intermediul unei organizații nonprofit sau în cadrul unei inițiative comunitare, dar și informal, direct în beneficiul altor persoane sau al comunității, se arată pe site-ul www.eurodesk.ro.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Sursa foto: Captură foto / youtube.com

În 2015 sloganul Zilei de luptă împotriva HIV/SIDA este “Spre o cale rapidă de a pune capăt HIV/SIDA”. Abordarea optimistă din acest an pornește de la faptul că 15 milioane de persoane au în prezent acces la tratament contra sindromului și că noile infecții legate de acest virus s-au redus cu 35% începând cu 2000, în timp ce numărul deceselor cauzate de SIDA s-au diminuat cu 42% din 2004.

Sloganul din acest an este de asemenea legat de Strategia de reacție rapidă care este în curs de adoptare de către ONU pentru perioada 2016-2021. Strategia, care își propune să schimbe viețile a milioane de persoane, include astfel mai multe obiective: investiții preventive; mutarea accentului pe acele locuri, persoane și programe care au cel mai mare impact; canalizarea inovației pe acele persoane care au nevoie de tratament în cea mai mare măsură; implicarea leadership-ului local pentru răspunsuri specifice, durabile și responsabile; crearea de noi parteneriate; furnizarea de rezultate care să nu lase pe nimeni pe dinafară.

Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA se celebrează pe de o parte, pentru a sensibiliza și a-i comemora pe cei care au murit din cauza acestor boli, pe de altă parte, pentru a sărbători succesul referitor la accesul crescut la tratament și servicii de prevenție.

Totodată, se are în vedere conștientizarea efectelor devastatoare ale SIDA și susținerea măsurilor de combatere a acesteia. În fiecare an se desfășoară campanii pentru a atrage atenția asupra riscurilor de transmitere a virusului HIV și asupra posibilităților actuale de prevenție și tratament. Tema anuală a zilei este aleasă de Comisia campaniei mondiale de luptă împotriva SIDA, după consultări cu societatea civilă și organizații și agenții guvernamentale implicate în prevenirea și tratarea HIV/SIDA.

***
HIV (Virusul  Imunodeficienței  Umane) este  un  virus  care afectează  celulele  albe  (limfocite  CD4) ale sângelui care protejează împotriva infecțiilor. Celulele infectate devin astfel producătoare ale  virusului  și  după  o  perioadă mor.  Virusurile  nou  produse  circulă în  sânge,  căutând  noi  celule  pe  care  să  le  infecteze, numărul  de  celule  albe  din  organism  scăzând  treptat  și  împreună  cu acestea și  imunitatea. După o perioadă,  organismul  pierde  capacitatea de rezistență chiar și în fața celor mai comune boli, scrie site-ul Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA, unopa.ro.

SIDA (Sindromul Imunodeficienței Dobândite) apare atunci când numărul de limfocite CD4 scade, imunitatea este grav afectată, organismul nu se mai poate apăra împotriva altor virusuri și bacterii, astfel încât infecția cu HIV se agravează. SIDA poate să apară chiar la mai mult de zece ani de la infectarea cu virusul HIV. De asemenea, supraviețuirea după instalarea sindromului poate fi de mai mulți ani, dacă tratamentul este adecvat.

În prezent, nu există un antidot împotriva HIV și a SIDA, dar există tratamente care îmbunătățesc calitatea vieții și prelungesc speranța de viață a persoanelor seropozitive. Tratamentul destinat pacienților infectați cu HIV constă în antiretrovirale (ARV), denumirea venind de la tipologia virusului care este un retrovirus. Experiența de peste 30 de ani în gestionarea bolii mai arată că singura modalitate eficientă de eradicare a HIV/SIDA o constituie prevenirea, pentru care este importantă cunoașterea riscurilor unor relații sexuale libertine și a utilizării injecțiilor cu ace nesterilizate.

În iunie 1981, cercetătorii din Statele Unite au raportat primul pacient cu SIDA, iar în câțiva ani, epidemia s-a răspândit în toată lumea. Statisticile OMS arată că circa 36,9 milioane de persoane din întreaga lume sunt infectate cu necruțătorul virus. Numărul deceselor cauzate de HIV/SIDA în 2014 a fost de 1,2 milioane de persoane. În același timp, numărul de persoane aflate sub tratament cu antiretrovirale este, la nivel mondial, de 15,8 milioane de persoane.

Potrivit statisticilor Institutului Național de Boli Infecțioase “Prof. dr. Matei Balș”, în România, se înregistrau, la 30 septembrie 2015, 20.968 de cazuri de cazuri de HIV/SIDA, iar din 1985 până în 2015 s-au înregistrat 6.770 de decese.

AGERPRES/ (Documentare — Ionela Gavril)

Mai multe organizații nonguvernamentale au organizat, la 25 noiembrie 2015, în Piața Unirii un miting împotriva violenței asupra femeilor. De asemenea, unele dintre protestatare au purtat tricouri cu mesaje împotriva violenței asupra femeilor și au fost machiate astfel încât să pară bătute.

Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluția din 54/134 din 17 decembrie 1999, ziua de 25 noiembrie drept Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și a invitat guvernele, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze activități menite să trezească conștiința publică în fața acestor probleme, se arată pe site-ul oficial al ONU, www.un.org.

Cele 16 zile cuprinse între 25 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și 10 decembrie, Ziua drepturilor omului, reprezintă perioada Campaniei ”Împreună pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor” (”UNiTE to End Violence against Women”) inițiată de secretarul general al ONU. În acest an, campania se desfășoară sub titlul ”Să colorăm lumea în portocaliu: Opriți violența împotriva femeilor și fetelor”. Cu acest prilej, mai multe edificii din întreaga lume, printre care Sfinxul și Piramidele din Giza, Empire State Building sau Palatul Păcii din Haga vor fi iluminate în portocaliu, potrivit www.un.org.

Violența împotriva femeilor și fetelor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase și urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colț al lumii, efectul real și dăunător pe care violența îl are asupra femeilor împiedică progresele în multe domenii, inclusiv eradicarea sărăciei, combaterea HIV/SIDA, pacea și securitatea în lume. Comunitatea internațională și societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanțe atenuante pentru violența împotriva femeilor și fetelor. Când are loc, aceasta este de fiecare dată o încălcare a drepturilor lor, este un act criminal și un fapt inacceptabil.

Activiștii pentru drepturile femeii marchează Ziua împotriva violenței femeilor începând cu 1981. Această dată comemorează asasinarea, în 1961, a celor trei surori Mirabal din Republica Dominicană, care militau pentru respectarea drepturilor lor. În 1979, a fost adoptată Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, principalul instrument internațional al drepturilor femeilor și fetelor. Convenția, alături de alte instrumente legale cu rezultate negociate în cadrul conferințelor internaționale, statuează drepturile femeilor și fetelor la o viață fără violență.

La 20 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU, prin rezoluția 48/104 a adoptat Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor.

Violența împotriva femeilor este ”orice act de violență fundamentat pe diferența de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferință fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv amenințările cu asemenea acte, coerciția sau privarea arbitrară de libertăți, indiferent dacă acestea apar în viața publică sau privată” fapt stabilit în cadrul celei de-a patra Conferințe Mondiale asupra problemelor femeilor de la Beijing, desfășurată în perioada 4-15 septembrie 1995, se menționează pe site-ul www.sant.ro.

În cadrul aceleiași manifestări, ONU a recunoscut faptul că violența asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalității, a dezvoltării și a păcii și aduce atingeri drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Printre condițiile care favorizează apariția actelor de violență se află: disfuncțiile și carențele educative ale mediului familial, deficiențele mediului educațional, carențele socio-economice, deficiențele mediului instituțional, creșterea gradului de permisivitate socială, incidența tulburărilor psihice.

Potrivit datelor prezentate pe site-ul oficial al ONU, 35% dintre femei și fete s-au confruntat cu o formă de violență fizică și/sau sexuală la nivel global, iar în unele țări, șapte din zece femei se confruntă cu o formă de abuz în timpul vieții lor. Totodată, un număr de 133 de milioane de fete și femei au trăit experiența unei forme de mutilare genitală, respectiv în 29 de state din Africa și Orientul Mijlociu, unde această practică barbară este considerată comună.

Tot, la nivel mondial, peste 700 de milioane de femei au fost căsătorite copii fiind, dintre care 250 de milioane au fost căsătorite înainte de a împlini vârsta de 15 ani, potrivit statisticilor Națiunilor Unite. Fetele care se căsătoresc înainte de a împlini vârsta de 18 ani probabil că nu își vor completa educația, și mai mult ca probabil acestea vor fi supuse unei forme de violență domestică și complicații la naștere.

În România, prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, și implicit a violenței în familie, reprezintă o parte integrantă a politicii de stat pentru protecția familiei și de sănătate publică, fiind soluționată legislativ prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie modificată prin Legea nr.25/2012.

Legea nr.25/2012 stipulează că “prevenirea și combaterea violenței în familie face parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică și constituie, totodată, un obiectiv de interes național”. Legea arată că nimeni nu trebuie să suporte violențele și protejează victimele, oferindu-le găzduire în centre speciale numite adăposturi. Semnalarea situațiilor de violență asupra copilului și violența în familie se face la Direcția Generală de Asistența Socială și Protecția Copilului.

Potrivit unui studiu realizat în iulie 2013 la nivel național, de INSCOP, peste 40% dintre români au auzit de cazuri de violență în familie printre cunoscuții lor. Dintre aceștia, 70% au declarat că victima violenței fusese soția și doar 4,4% au declarat că soțul fusese supus violenței domestice. Potrivit altor date oficiale, provenind de la Inspectoratul General al Poliției Române, în 2011 a crescut cu 10% numărul sesizărilor privind infracțiunile de violență în familie față de anul 2010. Cu toate acestea, din totalul infracțiunilor sesizate, doar în 22,6% din cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale, femeile nefăcând plângeri din motive de teamă, financiare, sentimentale sau legate de protejarea copiilor.

La 11 mai 2011, la Istanbul a fost adoptată Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Convenția cuprinde clauze generale, precum înscrierea principiului egalității între femei și bărbați în constituțiile și legislațiile naționale și abrogarea tuturor legilor și practicilor discriminatorii, dar și măsuri concrete. Documentul prevede, de asemenea, împreună cu măsuri de sensibilizare și de educare, obligația de a crea servicii de sprijin specializate pentru femeile victime ale violențelor și deschiderea unor refugii, dar și obligația de a înscrie interdicția de abuzuri în legile naționale.

Guvernul României a aprobat, la 23 septembrie 2015, proiectul de lege privind ratificarea Convenției Consiliului Europei de la Istanbul pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Celebrarea acestei zile semnifică recunoașterea impactului tot mai mare, pe care televiziunea îl are asupra procesului decizional, prin aducerea în atenția societății a conflictelor și a amenințărilor la adresa păcii și securității, precum și a potențialului său rol în accentuarea altor aspecte majore, printre care problemele economice sau sociale, se arată pe site-ul Organizației Națiunilor Unite.

Lumea de astăzi este controlată de progresele tehnologiei, iar viața noastră de zi cu zi depinde de informații și de comunicații. Chiar dacă internetul a devenit în prezent unul dintre cele mai influente forme de comunicare și diseminare a informației, televiziunea continuă să aibă locul său, bine stabilit. Prin programele variate pe care le oferă, de la cele culturale sau științifice până la cele de divertisment, televiziunea ne informează, ne distrează, ne instruiește.

Televiziunea, a cărei istorie a început în urmă cu aproximativ 100 de ani, s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea și continuă să fie unul dintre cele mai populare mijloace de informare în masă.

În lumea contemporană, televiziunea este un simbol al comunicării și al globalizării, iar Ziua mondială a televiziunii este o recunoaștere a importanței acestei tehnologii de comunicare, a rolului major pe care îl are în prezentarea diverselor probleme cu care se confruntă întreaga lume.

La 17 decembrie 1996, prin Rezoluția 51/205, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat 21 noiembrie drept Ziua mondială a televiziunii, pentru a marca data la care, în același an, la sediul ONU, s-a desfășurat primul Forum Mondial al Televiziunii (21-22 noiembrie 1996). Statele au fost invitate să sărbătorească această zi prin încurajarea schimburilor globale de programe de televiziune, axate, printre altele, pe subiecte precum pacea, securitatea, dezvoltarea economică și socială și consolidarea schimburilor culturale.

AGERPRES/(Documentare — Doina Lecea; editor: Irina Andreea Cristea)

Captură Foto: (c) Dymka Chelban / YouTube

Inițiată în anul 1973 de frații Brian și Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, a fost susținută de personalități publice, lideri religioși, laureați ai Premiului Nobel pentru Pace și de 180 de țări.

Ziua mondială a salutului a fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt și Israel, ea constituind o formă de protest nonviolent la adresa războiului.

Forma de salut este influențată, peste tot în lume, de varietatea de culturi, salutul având diferite semnificații. De exemplu, dacă japonezii se înclină, iar britanicii spun doar “bună ziua” și își dau mâna, în Tibet, este foarte politicos sa scoți limba atunci când întâlnești pe cineva pentru prima dată. Francezii, în schimb, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji, atât la sosire, cât și la plecare. În Botswana, oamenii își ating palmele ușor, dar nu le strâng, în timp ce în Cambodgia, se lipesc palmele, ținându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrățișezi sau să săruți și nici să vorbești despre chestiuni personale.

Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere și datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând își acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiți de lumina emanată de strălucitul împărat. În acest obicei, își are originea salutul militar. În vremea romanilor, salutul “Ave Cezar!” era însoțit și de strângerea antebrațelor, ca semn de încredere, întrucât brațul neînarmat simboliza pacea și prietenia. În epocile cavalerilor, domnițele erau salutate cu reverențe adânci și sărutarea mâinii înmănușate. În prezent, strânsul mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc, chiar și femeile salutându-se, uneori, astfel. Îmbrățișatul și sărutul sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.

Codul bunelor maniere ne învață modul corect de a saluta. Astfel, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalți trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toți, iar ei trebuie să salute la rândul lor. În orice împrejurare, un bărbat salută întotdeauna primul o femeie, iar o femeie mai tânără salută întotdeauna prima o femeie mai în vârstă. Este politicos să răspundem oricărui salut, iar strânsul mâinii, la bărbați, să se efectueze scurt și ferm.

Etnologii spun că în lume sunt vorbite peste 6.500 de limbi, astfel că oamenii se salută cu: “Konnichi wa” (japoneză), “Jambo” (swahili), “Ni hao” (chineză), “Bonjour” (franceză), “Ciao” (italiană), “Ahoj” (cehă), “Hej” (daneză), “Șalom” (ebraică), “Saluton” (esperanto), “Hallo” (germană), “Olá” (portugheză), “Zdravstvuitie” (rusă), “Al Salaam a alaykum” (arabă), “Merhaba” (turcă). Totuși, cel mai popular cuvânt de salut este “Hello”, care este și formula universală de salut la telefon.

În România, forma de salut diferă în funcție de zona geografică. În timp ce bucureștenii se salută cu “Bună!”, ardelenii își spun “Servus!”, iar în Cluj, Sibiu, Banat, se folosește “Ciau!” sau “Ceau!”. Adolescenții mai folosesc și formulele de salut: “Salve!”, “Salutare!”, “Salut!”, “Noroc!”, “Pa!”, “Te sărut!” sau “Hi”, “Hello”.

De asemenea, sunt folosite și saluturi religioase: “Doamne ajută!”, “Domnul cu tine!” sau “Hristos în mijlocul nostru!”, la care se răspunde “Este și va fi!”, formulă folosită de preoți, atunci când slujesc împreună, într-un număr mai mare. Mai sunt utilizate și formule specifice anumitor sărbători creștine “Hristos a Înviat!”, rostit din ziua de Paști și până în ziua de Înălțare. Se răspunde cu “Adevărat a Înviat!”. În ziua Înălțării, ortodocșii se salută cu “Hristos S-a Înălțat!” și se răspunde “Adevărat S-a Înălțat!”.

Indiferent de zona de pe mapamond unde sunt utilizate toate aceste forme de salut, ele contribuie la ameliorarea relațiilor interumane și aduc un plus de culoare vieții. De Ziua mondială a salutului, sunt organizate numeroase demonstrații la nivel mondial, pentru a sublinia importanța comunicării în menținerea păcii.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

“Singurul lucru comun al copiilor este reprezentat de drepturile lor. Fiecare copil are dreptul la viață și bunăstare, la educație, de a nu fi subiectul violenței și abuzului, dar și dreptul de a fi implicat și de a se face auzit” potrivit declarației secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, aflată pe site-ul oficial al organizației, www.un.org.

UNICEF — Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite — este organizația care se ocupă de promovarea și coordonarea acestei zile speciale, acționând, totodată, la îmbunătățirea bunăstării copiilor.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a recomandat, în 1954 (Rezoluția 836, IX), ca toate țările să sărbătorească o Zi a copiilor de pretutindeni, care să fie marcată ca Zi a fraternității și înțelegerii între copiii din toată lumea și ca Zi a promovării bunăstării copiilor lumii.

La 19 august 1982, la sesiunea specială de urgență în problema Palestinei, membrii Adunării Generale au decis să comemoreze în fiecare an ziua de 4 iunie ca Zi internațională a copiilor victime inocente ale actelor de agresiune (rezoluția ES-7/8).

În 2014 s-au aniversat 25 de ani de la adoptarea Convenției pentru Drepturile Copiilor, care prevede protejarea și promovarea drepturilor copiilor, precum dreptul la viață, la sănătate, la educație și joacă, dar și dreptul la viața de familie, de a fi protejați împotriva violenței, de a nu fi discriminați și dreptul de a-și face auzite opiniile lor.

În ciuda faptului că, de-a lungul timpului, au fost întreprinse ample acțiuni în acest sens, și astăzi în lume sunt prea mulți copii care nu se pot bucura de aceste drepturi.

Dacă unele țări ale lumii au ales să sărbătorească ziua copiilor în ultima zi a lunii octombrie, în Japonia și Republica Coreea aceasta este celebrată la 5 mai. Ziua copilului este sărbătorită în Turcia, la 23 aprilie, în India — la 14 noiembrie, fiind ziua de naștere a primului premier indian Jawaharlal Nehru (1947-1964), tatăl Indirei Gandhi, supranumit ”Profesorul”. În Sudanul de Sud, Ziua copiilor este marcată la 23 decembrie, iar în Cuba în cea de-a treia duminică a lunii iulie. În Thailanda, copiii sunt sărbătoriți în prima sâmbătă din luna ianuarie, iar în Singapore la 1 octombrie. În Taiwan, Ziua copilului este celebrată la 4 aprilie.

În 1925, în cadrul Conferinței Mondiale privind bunăstarea copiilor de la Geneva, Elveția, s-a proclamat ziua de 1 Iunie, Ziua internațională a copiilor. Nu este o zi instituită de ONU, dar este sărbătorită în multe țări, printre care și România. Ziua este marcată, de obicei, prin numeroase evenimente și acțiuni pentru copii, în care sunt implicați copiii, dar și de discursuri privind drepturile copiilor și bunăstarea acestora.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Captură Foto: (c) Nude Tin Can Gallery / YouTube

Tema din 2015 a Zilei mondiale a toaletei este legătura dintre sanitație și nutriție, prin care se vrea să se arate că un mai bun acces la o igienă corespunzătoare asigură baza unei mai bune nutriții și a unei sănătăți ameliorate, în special în ceea ce privește copiii în creștere.

În alegerea temei, se pleacă de la premisa că cel puțin 1,8 miliarde de oameni folosesc ca apă de băut surse contaminate cu fecale. O altă concluzie de la care se pleacă este aceea că din 1990 până în 2015, proporția populației care utiliza la nivel global o sursă de apă inadecvată a crescut de la 76% la 91%.

Faptul că 4 miliarde de oameni nu au acces la servicii sanitare de bază, cum ar fi toaletele și latrinele, faptul că peste 80% din apa reziduală rezultând din activitățile umane este revărsată în râuri sau în mări, faptul că circa 1.000 de copii mor anual din cauza apei improprii și a lipsei de acces la o sanitație adecvată, sunt de asemenea statistici care stau la baza alegerii temei din 2015.

În 2015, Ziua mondială a toaletei se marchează, potrivit site-ului sustainabledevelopment.un.org, în cadrul unui eveniment mai amplu, “Zilele ONU pentru apă și sanitație — 2015”, desfășurat în intervalul 18-20 noiembrie 2015, la New York. Un prim eveniment din cadrul Zilelor ONU pentru apă și sanitație — 2015 este “Ceremonia finală a Consiliului consultativ pentru apă și sanitație de pe lângă Secretariatul General al Națiunilor Unite” și are loc în perioada 18-20 noiembrie. La 18 noiembrie are loc evenimentul “A doua sesiune tematică specială a ONU pentru apă și dezastre”. Ziua mondială a toaletei este cel de-al treilea eveniment din seria Zilelor ONU pentru apă și sanitație.

Ziua de 19 noiembrie a fost desemnată de ONU ca Ziua mondială a toaletei în iulie 2013, prin Rezoluția “Igienă pentru toți”.

Ziua este marcată pentru a atrage atenția asupra faptului că peste 2,5 miliarde de oameni nu au acces la o igienă adecvată, inclusiv toalete sau latrine, cu consecințe dramatice asupra sănătății umane, demnității și securității, a mediului, precum și asupra dezvoltării sociale și economice. De asemenea, peste un miliard de oameni din întreaga lume sunt nevoiți să defecheze în aer liber, fapt care contribuie la nenumărate decese cauzate de boli care ar fi putut fi prevenite.

Vice-secretarul general al ONU, Jan Eliasson, a lansat, în 2014, o campanie, cu scopul de a îmbunătăți accesul la toalete pentru cele 2,5 miliarde de persoane care nu au toalete în locuințele lor. Astfel, scăderea la jumătate a numărului de persoane care nu au acces la toalete cu apă curentă era unul dintre cele opt obiective de dezvoltare, fixate de ONU în anul 2000, în Declarația Mileniului, pentru a fi realizate până la finalul lui 2015. Cu toate acestea, raportul pe 2015 privind gradul de realizare a obiectivelor din Declarația Mileniului arată că accesul la o igienă corespunzătoare este capitolul la care s-au înregistrat cele mai puține progrese.

AGERPRES/ (Documentare — Ionela Gavril; editor: Andreea Onogea)

Seminar organizat cu ocazia Zilei Cercetătorului și Proiectantului din România, 19 noiembrie 2010

Născut la Iași, la 19 noiembrie 1912, George Emil Palade a absolvit Facultatea de Medicină (1936) la București. Între anii 1936 — 1938 a fost, succesiv, asistent, șef de lucrări, conferențiar la Institutul de Anatomie, studiind în acest timp anatomia patologică și medicină internă cu profesorul M. Gh. Lupu.

A obținut titlul de doctor în medicină cu teza ”Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie și fiziologie comparativă” (1940). A fost invitat în anul 1946 ca ”Visiting Investigator” de Institutul Rockefeller din New York, unde a devenit asistent, apoi membru asociat, membru titular, șef al Laboratorului de biologie celulară (1956) și profesor de biologie. Din anul 1972, a condus catedra de Biologie celulară a Universității Yale din New York. A publicat peste 100 de titluri, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte, memorii, publicate în reviste de prestigiu din întreaga lume.

Prof. dr. George Emil Palade, biolog, laureat al Premiului Nobel; președinte de onoare al Fundației Naționale pentru Știință și Artă

A fost distins cu premii de înalt prestigiu științific: ”Premiul Passano” (1964), ”Premiul Albert Lasker” (1966), ”Premiul T. Duckett Jones” (1966). A fost ales membru al multor asociații științifice și al multor academii naționale de știință. Membru de onoare al Academiei Române (31 mart. 1975). Președinte de onoare al Fundației Naționale pentru Știință și Artă a Academiei Române. Consilier la ”National Science Fundation” și membru fondator al revistei ”Journal of Cell Biology”. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități.

Prin descoperirile sale în domeniul biologiei moleculare s-a afirmat ca deschizător de noi drumuri. În octombrie 1974, Academia Suedeză i-a conferit, alături de Albert Claude și Cristian de Duve, Premiul Nobel pentru Medicină, cea mai înaltă distincție științifică.

A fost premiat de președintele SUA, Ronald Reagan, la 12 martie 1986, cu Medalia Națională de Știință (National Medal of Science) în științele biologice, iar în 1989, a fost ales membru de onoare al American-Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA) la Universitatea din California.

În anul 2008, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Colan.

S-a stins din viață la 8 octombrie 2008, în SUA.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiță)