Inițiativa aniversării acestei zile îi aparține Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Este o sărbătoare a progresului intelectual, atât la nivelul diverselor culturi, cât și la nivel individual.

Etimologic, termenul de ”filosofie” înseamnă ”dragoste de înțelepciune”. Conform DEX, filosofia este știința constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.

Ziua mondială a filosofiei nu urmărește atât promovarea diverselor domenii filosofice, precum filosofia religiei sau epistemologia, și nici a sistemelor metafizice sau a diverselor școli de gândire. Se urmărește, mai întâi de toate, formarea și încurajarea gândirii critice a omului de rând, care trebuie să învețe să își pună întrebări, să gândească critic și să evite prejudecățile și concluziile grăbite, superficiale.

Ziua mondială a filosofiei a fost aniversată, în premieră, la 21 noiembrie 2002. Cu acel prilej, în cadrul Conferinței generale UNESCO, s-a declarat: ”filosofia este disciplina care încurajează gândirea critică și independentă, fiind capabilă să promoveze atât o mai bună înțelegere a lumii înconjurătoare, cât și toleranța, acceptarea altor puncte de vedere”.

În 2014, manifestarea s-a axat pe sublinierea importanței gândirii și dialogului raționale, argumentate.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Andreea Onogea)

Incubator de ultimă generație necesar pentru îngrijirea copiilor născuți prematur, aflat în incinta Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ”Grigore Alexandrescu” din București.

În acest sens, se urmărește atât educarea mamelor cu privire la anumite stiluri de viață ce ridică probabilitatea unei nașteri premature, cât și perfecționarea actului medical și găsirea resurselor financiare pentru dotarea tuturor maternităților cu aparatura necesară acestor copii speciali.

Printre factorii de risc ce pot duce la o naștere prematură dar pot fi evitați de viitoarele mame se numără fumatul, consumul de alcool, utilizarea medicamentelor, regimul alimentar, stresul, vârsta de peste 35 de ani. Pe de altă parte, aparatura menționată include incubatoare, mese de resuscitare sau aparate speciale de testat hemoglobina și funcțiile vitale ale nou-născuților prematur.

Conform site-ului organizației Salvați Copiii, www.salvaticopiii.ro, nașterea prematură este cea mai importantă cauză a mortalității bebelușilor, determinând la nivel mondial mai mult de un milion de decese anual. Peste o jumătate dintre aceștia ar putea fi totuși salvați cu ajutorul echipamentelor medicale performante. Mai mult de un milion de bebeluși mor anual din cauza complicațiilor care apar la nașterea prematură. Mulți dintre cei care supraviețuiesc suferă de dizabilități, inclusiv dizabilități de învățare, dar și de probleme vizuale și auditive.

La nivel mondial, în fiecare an se înregistrează 15 milioane de nașteri premature, 85% dintre acestea având loc între săptămâna 32 și 37 de sarcină, pe când o naștere normală are loc după 40 de săptămâni. Mai mult de o jumătate dintre nașterile premature se înregistrează în Africa și Asia de Sud. În Europa se înregistrează aproximativ 500.000 de nașteri premature.

În 2014, peste 200 de țări au marcat Ziua mondială a prematurității, 60 dintre acestea organizând evenimente speciale. Fundația Europeană pentru Îngrijirea Nou-născuților estimează că mesajul acestei zile a fost auzit de aproximativ un miliard și jumătate de oameni.

La 17 noiembrie 2014, Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al organizației Salvați Copiii, a anunțat că, în 2014, 15 maternități din România au fost dotate cu echipamente de specialitate necesare îngrijirii medicale a copiilor născuți prematur, în cadrul campaniei ”Grijă pentru copii”. Trei dintre acestea se află în București, restul în țară. Gabriela Alexandrescu a precizat că, în total, cu aceste 15 maternități, numărul unităților medicale care au beneficiat de astfel de echipamente se ridică la 30.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Marina Bădulescu)

Festivitatea de deschidere a noului an universitar 2015 — 2016, la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București.

În toamna anului 1989, la 17 noiembrie, slovacii au cerut ieșirea din comunism, prin demonstrații studențești, urmând ca în ziua următoare să facă același lucru și cehii. Manifestația desfășurată la Praga, la care au participat peste 15.000 de studenți, s-a soldat atunci cu circa 600 de răniți. Astfel, 17 noiembrie reprezintă punctul de pornire al manifestațiilor anticomuniste ale studenților din Praga, care au marcat începutul ”Revoluției de catifea” din Cehoslovacia, potrivit site-ului Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) — www.anosr.ro.

Ziua internațională a studenților este în prezent marcată în țări precum Grecia, Republica Cehă și Slovacia. Revolta studenților politehniști din Atena împotriva juntei militare grecești din 1973 a atins apogeul în 17 noiembrie, când la primele ore ale dimineții un tanc AMX 30 a dărâmat porțile blocate ale Politehnicii.

”ANOSR dorește să reînvie spiritul purtat de studenții de atunci; să acorde importanța cuvenită zilei de 17 noiembrie. Nu e o zi oarecare, e o zi în care studentul a revoluționat întreaga societate. Ca o subliniere a importanței pe care o acordăm istoriei, în ziua de 17 noiembrie, în țară vor fi organizate diferite manifestații de către organizații studențești”, scria un articol publicat pe site-ul amintit, la 17 noiembrie 2009.

Totodată, ANOSR adresa studenților un apel pentru ”implicare activă în organizații și în structurile academice din comunitatea lor”, de a fi conștienți de puterea pe care o au, mulțumind ”tuturor celor care au luptat și luptă pentru drepturile lor, tuturor celor care au semnalat nedreptăți și au luptat pentru rezolvarea lor, celor care în prezent sunt promotorii mișcării studențești, celor care cred în drepturile studenților”.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Captură Foto: (c) International Day Of Tolerance / YouTube

A fost proclamată la 16 noiembrie 1995, în cadrul Conferinței generale a UNESCO de la Paris, când statele membre UNESCO au adoptat ”Declarația principiilor toleranței”, enunțată în 1986, care definește termenul de toleranță ca fiind respectul, acceptarea și aprecierea diversității și bogăției culturale, a manierelor de exprimare, a calității noastre de ființe umane.

Un an mai târziu, în 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 51/95, a invitat țările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acțiuni de promovare a toleranței și păcii, prin activități la care să participe atât instituțiile de învățământ, cât și publicul larg. Statele membre ONU sunt încurajate să organizeze manifestări axate pe programe și acțiuni educative prin care să-i mobilizeze pe cetățeni să aibă atitudini tolerante.

Manifestările îi vizează atât pe copii, cât și pe adulți, iar educația este mijlocul cel mai eficient pentru prevenirea intoleranței. Educația pentru toleranță trebuie îndreptată împotriva fricii și excluziunii și către dezvoltarea capacității indivizilor de a judeca liber și independent. Nedreptatea, violența, discriminarea și marginalizarea sunt forme ale intoleranței.

Toleranța înseamnă, în esență, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturale, a formelor de expresie, capacitatea de a recunoaște și respecta convingerile altora. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile și libertățile fundamentale ale omului, democrația și Statul de drept. Este cel mai puternic fundament pentru pace și reconciliere, un principiu de bază al democrației și dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului și absolutismului și asigurând supraviețuirea societăților multietnice și multiculturale. Înseamnă, totodată, îngăduință, indulgență, răbdare, și se poate exprima la orice nivel, de la individ, la stat.

Într-o lume și un timp al mondializării, diversității și mobilității, toleranța în familie, în comunitate sau între state, este mai necesară ca oricând. Liderii mondiali au recunoscut acest lucru prin adoptarea Declarației Mileniului în anul 2000. Ei au plasat toleranța printre valorile fundamentale care stau la baza relațiilor internaționale în secolul XXI.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu)

Mănăstirea Hurezi, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO

Proiectul de lege privind decretarea acestei zile a fost aprobat de Senat la 21 mai 2012, ulterior de Camera Deputaților, la 23 aprilie 2013, aceasta din urmă fiind for decizional. Decretul pentru promulgarea legii a fost semnat de președintele Traian Băsescu la 15 mai 2013, legea fiind publicată în Monitorul Oficial cu numărul 280 din 17 mai 2013.

La 16 noiembrie 1972, la Paris, în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (desfășurată între 17 oct.-21 nov 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural. La cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca Ziua Patrimoniului Mondial.

Prin declararea la nivel național a Zilei Patrimoniului Mondial, se promovează elementele noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaștere a acestora, precum și locul pe care îl ocupă cultura română în cadrul valorilor culturale internaționale. De asemenea, se evidențiază necesitatea protejării și conservării acestora, oferindu-se, în același timp, și un plus de imagine la nivel internațional.

România are 7 situri înscrise pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, dintre care 6 culturale, respectiv Biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993), fortărețe dacice din munții Orăștiei (1999), centrul istoric Sighișoara (1999), Mănăstirea Hurezi (1993), situri sătești cu biserici fortificate din Transilvania (1993), ansamblul bisericilor de lemn din Maramureș (1999), și un sit natural, respectiv Rezervația Biosferei Delta Dunării (1991). De asemenea, România are înscrise 15 obiective pe lista indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, potrivit site-ului oficial al instituției, http://whc.unesco.org/.

Cu prilejul Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România sunt organizate activități culturale, sociale și artistice și sunt difuzate, prin mijloacele de informare în masă, materiale care vizează promovarea și protejarea patrimoniului mondial UNESCO din România.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: worlddayofremembrance.org

La inițiativa RoadPeace (organizație caritabilă din Marea Britanie, ce acordă asistență victimelor accidentelor rutiere), prin Rezoluția privind ameliorarea siguranței rutiere, adoptată la 26 octombrie 2005, Organizația Națiunilor Unite a stabilit ca a treia duminică din luna noiembrie să fie desemnată Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulație, pentru a semnala faptul că acest fenomen a devenit îngrijorător.

Prin instituirea acestei zile se urmărește atragerea atenției asupra faptului că imprudența în trafic poate pune în pericol viața, sănătatea și banii. În această zi, guvernele, ONG-urile și alte instituții ale statului din țările lumii sunt chemate să promoveze atenția în trafic prin activități care au drept scop sensibilizarea tuturor participanților la trafic cu privire la respectarea normelor rutiere în circulația pe drumurile publice, conștientizarea impactului social și al costurilor pe care le presupun accidentele rutiere, a riscurilor la care sunt expuși conducătorii tineri și promovarea acțiunilor legate de factori cheie, inclusiv conducerea sub influența alcoolului, depășirea vitezei legale impuse pe un anumit sector de drum public, depășirea neregulamentară sau neacordarea priorității de trecere vehiculelor sau pietonilor care au acest drept, nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță și căștile de protecție, precum și chestiuni legate de infrastructura rutieră.

În 2011, pentru a aduce în atenția tuturor importanța fenomenului, a fost lansat ”Deceniul de Acțiune pentru Siguranța Rutieră 2011-2020” și, totodată, apelul pentru organizarea unor acțiuni semnificative pentru marcarea Zilei mondiale de comemorare a victimelor accidentelor de circulație, fiind stabilit, în acord cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), un motto pentru întreaga decadă: ”Să facem deceniul 2011-2020 să-și amintească!”.

Potrivit OMS, 3.400 de oameni mor în fiecare zi pe drumurile din întreaga lume și zeci de mii de persoane sunt afectate pentru tot restul vieții. La nivel mondial, în fiecare an, 1,2 milioane de persoane își pierd viața în trafic, lăsând în urmă familii și comunități distruse, majoritatea fiind tineri. Impactul unor astfel de evenimente este devastator, iar responsabilitatea de a salva vieți pe șosea privește atât individul, cât și colectivitatea.

În România, potrivit Asociației Victimelor Accidentelor de Circulație, zilnic pe șosele țării își pierd viața 5-6 persoane, 80% dintre accidente fiind produse în mediul urban, iar 60% sunt din cauza traversărilor neregulamentare, se arată pe site-ul asociației, www.avacromania.ro.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, diabetul este numele dat mai multor boli metabolice și endocrine caracterizate prin eliminare abundentă de urină, prin senzație continuă de sete, prin prezența glucozei în urină etc. Se mai numește și ”boală de zahăr”.

Cele două tipuri de diabet zaharat sunt tipul 1, caracterizat de lipsa totală a insulinei din organism și tipul 2, caracterizat prin prezența unei cantități mai mari de insulină decât la omul normal, dar pe care organismul nu o poate folosi din diverse motive sau printr-o cantitate mai mică față de normal, fără însă a lipsi cu desăvârșire. O dietă sănătoasă, activitatea fizică regulată, menținerea unei greutăți corporale normale și evitarea consumului de tutun pot preveni sau întârzia instalarea diabetului de tip 2.

La rândul său, insulina este un hormon secretat de pancreas, care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism.

În România, există o îndelungată tradiție dedicată cercetării și tratării acestei boli. În 1921, profesorul Nicolae Paulescu a descoperit insulina. Savantul român a demonstrat eficiența acestei substanțe în reducerea hiperglicemiei și a folosit insulina în tratarea diabetului. Descoperirea sa, injecția cu insulină, a salvat milioane de vieți.

Conform site-ului Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, http://www.societate-diabet.ro/, în 1934 au fost înființate, la Spitalul Colțea, două saloane de diabet în clinica profesorului Ioan Nanu Muscel. În anul 1939, profesorul Ioan Pavel a inițiat ”Registrul de Diabet”, pentru ca în 1942 să se înființeze la Spitalul Colțea Centrul Antidiabetic, al treilea din Europa. Doi ani mai târziu, Ioan Pavel a publicat monografia ”Le Diabete”, prima de acest gen din țară și printre puținele publicate în lume. Pentru această lucrare a fost distins, în 1946, cu premiul Academiei de Știință de la Paris.

În 1949, profesorul Pavel creează o clinică de nutriție și dietetică ce se transformă, ulterior, în clinica de diabet. Centrul antidiabetic se mută de la Spitalul Colțea, la Spitalul Cantacuzino.

Societatea Română de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice a fost fondată în 1957. Anul 1967 înseamnă înființarea specialității de diabet, nutriție și boli metabolice în România, care, în 1970, se regăsește ca specialitate independentă în nomenclatorul de specialități al MS. Prima serie de specialiști își începe activitatea în 1976.

În anul 2001, a luat ființă Federația Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. Atât Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, cât și Federația amintită sunt membre ale Federației Internaționale de Diabet, prima din 2009, iar a doua din 2001.

Conform www.idf.org, site-ul oficial al Federației Internaționale de Diabet, în anul 2014, 387 de milioane de oameni din lume au fost diagnosticați cu diabet. Dintre aceștia, 52 de milioane trăiesc în Uniunea Europeană, număr ce se estimează că va crește, până în anul 2035, la 69 de milioane.

Situația actuală a diabeticilor din România a fost dezbătută în cadrul celei de a 41-a ediții a Congresului Național al Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, desfășurat între 20 și 23 mai 2015, la Sibiu. Conform studiilor prezentate cu acel prilej, 11,6% din populația țării este afectată de diabet. O categorie cu risc mare este cea a persoanelor cu probleme de greutate. Astfel, prof. univ. dr. Maria Moța, președintele Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice a arătat că 31,4% dintre adulții cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani au obezitate. Dintre aceștia, 21,5% prezintă obezitate de gradul I, 7,2% au obezitate de gradul II și 2,7% suferă de obezitate morbidă.

La 24 septembrie 2015, pacienții români cu diabet au primit o veste bună, aceea că noul tip de insulină bazală de ultimă generație Toujeo, indicată pentru tratamentul adulților cu diabet zaharat de tip 1 și 2, va fi compensată gratuit integral în România.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor:)

Irina Bokova, director general al UNESCO — Mesaj cu ocazia Raportului UNESCO privind știința, din 10 noiembrie 2015, și a Zilei internaționale a științei pentru pace și dezvoltare
Sursa foto: Captură YouTube

A fost sărbătorită pentru prima dată în lumea întreagă la 10 noiembrie 2002, sub auspiciile UNESCO, conform site-ului www.un.org.

Pentru 2015, tema Zilei internaționale a științei pentru pace și dezvoltare este ”Știință pentru un viitor durabil”. De altfel, la 10 noiembrie 2015, UNESCO prezintă, la Paris, Raportul cu privire la știință.

Știința va fi esențială pentru atingerea a numeroase dintre obiectivele Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și, astfel, pentru asigurarea unui viitor durabil. Raportul UNESCO privind știința este unul dintre instrumentele, pe care țările le pot utiliza pentru a monitoriza progresul pe calea realizării obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. Agenda 2030, adoptată la 25 septembrie 2015 de către Organizația Națiunilor Unite, stabilește un cadru global pentru eradicarea sărăciei și realizarea dezvoltării durabile până în anul 2030, pe baza Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), adoptate în 2000.

La fiecare cinci ani, Raportul UNESCO privind știința analizează tendințele emergente în domeniul științei, tehnologiei și politicii în materie de inovare și guvernanță. Mesajul-cheie al Raportului ce va fi lansat la 10 noiembrie 2015 poate fi rezumat în cuvintele: mai multă cercetare — o mai bună dezvoltare.

Sărbătorirea acestei zile este un important eveniment anual, care are loc în baza angajamentului făcut la Budapesta, în 1999, în cadrul Conferinței Mondiale pentru Știință a UNESCO. Scopul Zilei internaționale a științei pentru pace și dezvoltare este de a reînnoi angajamentul național, precum și pe cel internațional de promovare a științei în sprijinul păcii și al dezvoltării și de a pune accentul pe utilizarea responsabilă a științei în beneficiul societății.

UNESCO colaborează cu persoane, agenții guvernamentale și organizații pentru promovarea, în fiecare an, a acestei zile. Festivitățile dedicate acestui eveniment includ: conferințe, reuniuni, vizite la muzee, expoziții, difuzarea de postere, întruniri în instituții de învățământ, campusuri școlare sau locuri publice.

AGERPRES (Documentare — Daniela Dumitrescu, Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea)

Vernisajul expoziției ‘Destine întrerupte. 70 de ani de la Pogromul din Iași’, eveniment organizat în cadrul programului dedicat comemorării a 70 de ani de la Pogromul din Iași de către Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ‘Elie Wiesel’ din București și Complexul Muzeal Național ‘Moldova’ Iași, la Muzeul Unirii — 27 iunie 2011

După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, în 1933, evreii au fost supuși unui tratament din ce în ce mai discriminatoriu, însoțit de acte de violență. La 9 noiembrie 1938, a început un pogrom împotriva evreilor pe tot cuprinsul Germaniei, ziua intrând în istorie sub denumirea de “Kristallnacht” (“Noaptea de cristal”). Început la Berlin, pogromul a fost organizat de trupele de intervenție rapidă ale lui Adolf Hitler. În toată Germania au fost incendiate sinagogi, au fost sparte geamurile magazinelor evreiești, cioburile de cristal fiind împrăștiate pe străzi. Mulți evrei au fost agresați fizic, alții uciși, iar peste 30.000 au fost arestați și trimiși în lagărele de concentrare de la Dachau, Sachsenhausen, Buchenwald, Birkenau sau Auschwitz. Violențele au durat 24 de ore, iar ”Noaptea de cristal” a rămas în istorie ca începutul simbolic al Holocaustului. Peste 7.000 de magazine au fost distruse și 200 de sinagogi au fost arse în Germania și Austria de către bande de naziști. Până în septembrie 1939, peste 200.000 de evrei au părăsit Germania, proprietățile lor fiind confiscate de guvernul nazist.

În fiecare an, la această dată, rețeaua europeană UNITED, care luptă împotriva naționalismului, rasismului, fascismului și susține migranții și refugiații, organizează o campanie la nivelul Europei pentru comemorarea trecutului și pentru a protesta față de formele contemporane de fascism și antisemitism, conformwww.unitedagainstracism.org. Astfel, mai multe organizații pot participa la organizarea de concerte sau conferințe, la trimiterea de scrisori de protest către strategii politici sau la găsirea unor modalități de exprimare a opiniilor cetățenilor.

Campania de anul acesta are tema ”Didn’t We Say Never Again?” — ”Nu am spus (că nu se va mai întâmpla) niciodată?”. Delictele și actele de violență motivate de ură sunt în creștere în întreaga Europă. Conform paginii dedicate programului, dayagainstfascism.eu, extremiștii de dreapta incendiază centrele de azil. Refugiații care reușesc să supraviețuiască călătoriei periculoase către Europa sunt forțați să traverseze pe jos continentul, fiindu-le refuzată asistența din partea unor state membre UE. Partidele populiste de extremă dreapta înregistrează progrese în alegerile europene, naționale și locale, iar retorica anti-imigrație domină mass-media, deși după 1945 populația Europei a fost unită de un singur mesaj: ”Niciodată!”.

În Germania și în țările europene, care s-au aflat sub ocupație nazistă, rămășițele multor lagăre de concentrare și centre de execuție au fost transformate în muzee și monumente. Chiar și în țările care nu au fost implicate în Holocaust, guvernele și organizațiile supraviețuitorilor au ridicat, de asemenea, monumente și muzee. Printre aceste organizații se numără Yad Yashem, Autoritatea pentru Comemorarea Martirilor și Eroilor Holocaustului, care a fost înființată în 1953 la Ierusalim, printr-un act al Parlamentului israelian pentru comemorarea evreilor uciși de naziști.

La 10 octombrie 2005, a fost inaugurat, la București, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”. Principalul obiect de activitate al institutului îl constituie cercetarea și analizarea fenomenului Holocaustului, prin identificarea și conservarea documentelor, publicațiilor, din țară și din străinătate, privind Holocaustul și constituirea unui depozit pentru păstrarea acestora, ca mărturii ale memoriei istorice a secolului al XX-lea. La 8 octombrie 2009, a fost inaugurat în capitală Memorialul Victimelor Holocaustului în România, un ansamblu aflat la intersecția străzilor Anghel Saligny, Mihai Vodă, Ion Brezoianu și Lipscani din Capitală. Ansamblul cuprinde o incintă memorială, doua instalații cu pietre de mormânt desacralizate din cimitirele din Odessa și București, precum și cinci sculpturi amplasate în jurul incintei centrale.

AGERPRES/ (Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru)

Instantaneu panoramic al Bucurestiului

La nivel mondial, în preajma acestei zile, are loc o conferință online, la care participă experți în domeniu. Anul acesta, conferința se desfășoară în perioada 4-6 noiembrie, și are ca temă “Regenerarea locuințelor — consolidarea comunităților”. În contextul, în care urbanizarea și diferențele economice la nivelul societății înregistrează o creștere, provocarea privind găsirea unei soluții la problema locuințelor ia o amploare fără precedent. Totodată, conferința reprezintă o oportunitate excelentă de a privi asupra planificării urbane dintr-o perspectivă globală, un eveniment care face apel la conștiința cetățenilor și a autorităților publice, în scopul de a atrage atenția privind impactul asupra mediului înconjurător, ca urmare a dezvoltării orașelor și teritoriilor.

Stabilită în 2009, conferința online a fost inițiată de un grup de profesioniști din întreaga lume, care au dorit crearea unei acțiuni la nivel internațional pentru a marca această zi. Conferința a devenit, cu timpul, un eveniment-cheie al principalilor actori în acest domeniu. În 2009, tema conferinței a fost “Rezistența și schimbările climatice”, în 2010 — “Oameni sănătoși, Planetă sănătoasă”, 2011 — “Spații în comunitatea noastră”, 2012 — “Conectarea inteligentă a comunităților”, 2013 — “Apa și planificarea urbană: provocarea”.

În 2014, conferința s-a desfășurat între 5-7 noiembrie și a avut ca temă “Egalitate în interiorul orașului”, care a fost și tema zilei marcată la nivel mondial. Aceasta a subliniat faptul că planurile urbanistice și politicile pentru dezvoltarea urbană curentă realizate în concordanță cu cerințele viitorului, trebuie să aibă la bază principiile fundamentale ale echității, justiției și ale drepturilor omului, la nivelul întregii planete.

Ziua mondială de planificare a orașelor este aniversată începând din 1949, în peste 30 de țări, la inițiativa profesorului Carlos Maria della Paolera, de la Universitatea din Buenos Aires, cu scopul de a veni în sprijinul societății, atât la nivelul cetățenilor, cât și al specialiștilor în urbanism și amenajarea teritoriului, ce caută soluții pentru organizarea orașelor fără afectarea mediului înconjurător. Un susținător puternic al manifestărilor prilejuite de această zi este Societatea internațională pentru planificarea orașelor și regiunilor sau ISOCARP. Fondată în 1965, ISOCARP este o asociație a profesioniștilor cu experiență și înaltă calificare, recunoscuți în domeniul urbanismului, din peste 80 de țări din întreaga lume.

Pe parcursul evoluției sale, omul a avut ca aliat natura, însă, în funcție de împrejurări și necesități, el a luptat împotriva ei sau a folosit-o în interesul său. Dacă lupta cu forțele naturii l-a determinat pe acesta să-și găsească, și apoi să-și îmbunătățească continuu uneltele de lucru, ambianța și locuința (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. Efortul și preocuparea pentru amenajarea urbană au existat încă de la apariția orașelor, din antichitate, dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. Specialiștii de azi fac distincție între “arta urbană” (apărută odată cu primele orașe și vizând organizarea spațiului metropolitan), “urbanificare” (desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane) și “urbanism” (înțeles ca o voință de a dirija creșterea, dezvoltarea urbană și de a asigura o existență comunitară organizată inteligent), se arată pe www.dezvoltatorimobiliar.ro.

Urbanismul reprezintă ansamblul regulilor care guvernează înființarea, dezvoltarea și amenajarea rațională a aglomerărilor urbane. Ansamblul activităților de organizare a componentelor materiale (cadru natural, resurse economice, cadru construit, populație etc.) ale unităților teritoriale de locuire (sat, comună, oraș, zonă, teritoriu național etc.) în scopul îmbunătățirii calității vieții. O definiție utilă a urbanismului ar trebui să nu denote doar caracteristicile esențiale pe care cel puțin toate orașele le dețin, ci ar trebui să descopere variațiile acestora.

Urbanizarea, pe de altă parte, se referă atât la accentuarea cumulativă a caracteristicilor distinctive ale modului de viață asociat cu dezvoltarea orașelor, cât și la schimbările în direcția stilurilor de viață recunoscute ca urbane, potrivit aceluiași site.

Potrivit estimărilor Națiunile Unite, populația globală a ajuns la 1 miliard în 1804. 123 ani mai târziu, în 1927, a fost de 2 miliarde. După doar încă 33 de ani, în 1960, a ajuns la 3 miliarde. A atins cifra de 4 miliarde, 14 ani mai târziu, în 1974. În 1987, a ajuns la 5 miliarde, apoi, 6 miliarde în 1999, pentru ca, în prezent, să depășim 7 miliarde. Creșterea populației duce la provocări impresionante în managementul urban, provocări precum lipsa locuințelor, infrastructura inadecvată, congestia transportului urban și o calitate scăzută a vieții în mediul urban.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)