Sursa foto: Captură foto / youtube.com

Tema aleasă în 2015 pentru a marca Ziua internațională a radiologiei se referă la imagistica pediatrică și la rolul important pe care radiologia îl joacă în detectarea, diagnosticul și managementul unei largi varietăți de boli care afectează copiii. Totodată, organizatorii își îndreaptă atenția și asupra campaniilor derulate până acum în privința protecției împotriva radiațiilor, în sensul de a se găsi soluții pentru a reduce cantitatea de raze X la care sunt expuși copiii.

Tot anul acesta va fi lansată și o carte despre imagistica pediatrică, “The Gentle Way: The Art of Paediatric Imaging”, scrisă de experți internaționali, cu scopul de a oferi cititorilor o mai bună înțelegere asupra muncii pediatrilor radiologi și asupra importanței acestei specialități medicale.

Imagistica pediatrică este o subspecialitate a imagisticii medicale, una dintre cele mai provocatoare și progresiste discipline ale medicinei.

Marcarea zilei de 8 noiembrie ca Zi internațională a radiologiei este o inițiativă a Societății Europene de Radiologie, Societății Radiologice a Americii de Nord și a Colegiului American de Radiologie, cu scopul de a crește gradul de conștientizare în ceea ce privește importanța acestei specialități medicale.

2015 este cel de-al patrulea an în care se marchează Ziua internațională a radiologiei. În anii anteriori, Ziua a fost dedicată imagisticii oncologice (2012), imagisticii pulmonare (2013) și imagisticii creierului (2014).

Ziua internațională a radiologiei a fost marcată pentru prima dată în 2012 și este continuatoarea Zilei europene a radiologiei, lansată în 2011 și sărbătorită doar o singură dată, la 11 februarie același an, cu ocazia comemorării lui Röntgen.

Radiologia este o ramură a medicinei, care examinează corpul uman cu ajutorul razelor X, în vederea stabilirii diagnosticelor sau a tratării și gestionării bolilor vizualizate. Printre tehnologiile imagistice utilizate de radiologi se numără: ultrasonografia, tomografia computerizată (CT), medicina nucleară, tomografia prin emisie de pozitroni, rezonanța magnetică nucleară (RMN). Cea mai cunoscută subspecialitate a radiologiei este cea folosită cu scopul diagnosticării, în acest sens radiografia sau roentgenografia fiind una dintre cele mai frecvente modalități imagistice folosite. Radiografiile sunt astfel produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient către un dispozitiv de captare, pentru ca apoi să fie convertite într-o imagine pentru diagnostic.

În afară de radiologia de diagnosticare, există și radiologia intervențională, care utilizează imaginea ghidată obținută cu ajutorul razelor X pentru efectuarea de proceduri minim-invazive, în scop de diagnostic și tratament pentru numeroase boli ale diverselor organe. Este folosită cu efecte foarte bune în proceduri precum angioplastia, emobilzarea, regresarea leziunilor vasculare, dilatarea și stentarea la nivelul vaselor de sânge.

AGERPRES/ (Documentare — Ionela Gavril; editor: Irina Andreea Cristea)

Scopul acestei zile este să atragă atenția asupra daunelor aduse mediului (ecosistemelor) și resurselor naturale în perioadele de conflict armat, dar și asupra efectelor negative care se mențin mult timp după terminarea unui război, afectând mai multe generații.

Deși omenirea a contabilizat întotdeauna pierderile din perioadele de război sau din timpul conflictelor sub forma numărului de victime, a nivelului distrugerii orașelor și a mijloacelor de trai, mediul înconjurător a rămas adesea victima războiului care nu a fost dată publicității. Astfel, ONU a promovat și examinarea problemelor de mediu. Între acestea, sunt incluse rezervele de apă poluate, culturile și pădurile incendiate sau distruse, solul otrăvit sau animalele ucise, toate aceste acte fiind săvârșite în numele câștigării unui avantaj militar.

Începând cu 1995, ONU a efectuat studii postconflict și a furnizat asistență tehnică pentru mai multe țări care s-au confruntat cu riscuri de mediu provocate de cauze violente. Programul ONU pentru Mediu (UNEP) a constatat că, în ultimii 60 de ani, cel puțin 40% din toate conflictele interne au avut legătură cu exploatarea resurselor naturale, fie resurse cu valoare mare, precum diamante, aur, petrol, fie resurse insuficiente, cum ar fi solul fertil sau apa. Potrivit evoluțiilor analizate, conflictele în care au fost implicate resurse naturale au șanse duble să izbucnească din nou în viitor.

ONU acordă o importanță crescută asigurării că măsurile de mediu fac parte din strategiile de prevenire a conflictului, menținere sau consolidare a păcii. ”Trebuie să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziție, de la dialog și mediere până la diplomația preventivă, pentru a opri exploatarea resurselor naturale din alimentarea și finanțarea conflictul armat, respectiv destabilizarea fundațiilor fragile de pace”, a afirmat secretarul general al ONU, Ban Ki-moon. De asemenea, fostul președinte al Finlandei, Tarja Halonen, a precizat că ”resursele naturale trebuie să fie abordate sistematic și eficient în eforturile de menținere a păcii, la toate nivelurile, de la Consiliul de Securitate al ONU până la persoanele dedicate care lucrează în zonele de conflict”.

AGERPRES/ (Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: www.wtmresponsibletourism.com

În anul 2002, 280 de reprezentanți aparținând tuturor sectoarelor de turism din 20 de țări au participat la Conferința pentru un Turism Responsabil de la Cape Town, care a precedat Summitul Mondial asupra Dezvoltării Durabile de la Johannesburg. Cu această ocazie, a fost adoptată o declarație referitoare la turismul responsabil, notează site-ul www.wtmresponsibletourism.com.

Declarația de la Cape Town prevedea ca turismul responsabil să minimizeze posibilele impacturi negative; să genereze beneficii economice pentru comunitățile — gazdă; să îmbunătățească condițiile de muncă și accesul la această industrie; să implice comunitățile locale în decizii care le pot schimba viața, să contribuie la conservarea patrimoniului natural și cultural; să ofere turiștilor experiențe plăcute prin contactul direct cu comunitățile — gazdă și prin familiarizarea acestora cu cultura locală, dar și cu problemele sociale sau de mediu cu care se confruntă aceștia; să ofere acces la diferitele facilități și persoanelor cu deficiențe fizice și, totodată, să încurajeze respectul reciproc între turiști și gazde.

Ziua mondială pentru turismul responsabil este marcată, anul acesta, la 4 noiembrie, nu numai în cadrul Târgului Internațional de Turism de la Londra (World Travel Market), desfășurat în perioada 2-5 noiembrie 2015, ci și în întreaga lume, prin organizarea unor evenimente menite să promoveze dezvoltarea turismului, colaborările între companiile de turism, organizațiile sau chiar persoanele interesate de aplicarea unor practici durabile în turismul mondial. Evenimentele prilejuite de marcarea acestei zile au loc cu sprijinul Organizației Mondiale a Turismului (World Tourism Organization — UNWTO), agenția Națiunilor Unite care coordonează promovarea la nivel internațional a turismului responsabil, durabil și accesibil.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)

În 2013, în cadrul celei de-a 68-a sesiuni, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția A / RES / 68/163, prin care a proclamat 2 noiembrie ca “Ziua internațională de încheiere a impunității pentru crime împotriva jurnaliștilor”.

Documentul încuraja statele membre ONU să pună în aplicare măsuri concrete de combatere a impunității. Data a fost aleasă pentru a comemora asasinarea a doi jurnaliști francezi în Mali, care a avut loc la 2 noiembrie în 2013.

În ultimul deceniu, mai mult de 700 de jurnaliști au fost uciși, acești nefăcând altceva decât să pună la dispoziția publicului știri și informații. Și este îngrijorător faptul că doar unul din zece cazuri comise împotriva lucrătorilor mass-media în ultimii zece ani a condus la o condamnare, potrivit ONU.

Impunitatea încurajează autorii crimelor și, în același timp, induce o stare de nepăsare în cadrul societății. Impunitatea generează impunitate și alimentează un cerc vicios, arată sursa citată.

Rezoluția ONU privind Ziua internațională de încheiere a impunității pentru crime împotriva jurnaliștilor condamnă toate atacurile și violența împotriva jurnaliștilor și a lucrătorilor mass-media.

Aceasta îndeamnă, totodată, statele membre să depună toate eforturile pentru a preveni violența împotriva jurnaliștilor și a lucrătorilor mass-media și pentru a se asigura că autorii crimelor împotriva jurnaliștilor sunt aduși în fața justiției, iar victimele au acces la căile de atac adecvate.

În plus, actul solicită statelor să promoveze un mediu sigur și favorabil pentru jurnaliștii pentru a-și desfășura munca în mod independent și fără interferențe nejustificate.

AGERPRES/(Document — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Fotografie reprezentând pe Regina Maria a României, având semnătura în original a reginei — 17 august 1918

”Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriei și durerii mele, frumoasă Țară care ai trăit în inima mea. Minunată Țară pe care am văzut-o îndoită, al cărui vis de veacuri l-am visat și eu, și mi-a fost îngăduit să-l văd îndeplinit… Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez”, scria Regina Maria în 1933, în testamentul intitulat ”Scrisoare adresată Țării mele și Poporului meu”.

Maria Alexandra Victoria, principesă de Marea Britanie și Irlanda, s-a născut la 29 octombrie 1875, în Eastwell-Park, tatăl fiind Alfred, duce de Edinburgh, fiu al reginei Victoria a Angliei, iar mama, ducesa Maria Alexandrova, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

În urma demersurilor făcute de Charley, principesă de Saxa-Meiningen, sora mai mare a împăratului Germaniei, Ferdinand s-a logodit cu Maria Alexandra Victoria de Edinburgh la 21 mai 1892, în noul palat de la Potsdam, în prezența lui Wilhelm al II-lea, potrivitwww.mnir.ro. Unirea celor doi principi a avut un efect deosebit, deoarece veneau în contact cele mai importante case domnitoare din Europa.

În același timp, se punea în discuție și problema ordinii succesorale la tronul Marii Britanii. De aceea, lordul cancelar William Evart Gladstone, pentru a înlătura o eventuală complicație a inițiat un tratat între regele Carol I și regina Victoria. Astfel, conform unor prevederi mai vechi din “Act of Settlement” (1701) ce sancționa pierderea dreptului la coroană în cazul căsătoriei unui moștenitor prezumtiv cu un romano-catolic, principesa Maria a abandonat drepturile sale de succesiune la coroana Marii Britanii.

În urma disputei dintre cele două biserici pentru întâietate asupra celebrării căsătoriei, regina Victoria a renunțat la dorința ca aceasta să se oficieze în capela Sf. George de la Windsor. Astfel, ceremonia a avut loc la 29 decembrie 1892, la castelul Sigmaringen, întâi după ritul catolic, apoi după cel protestant. În aceeași zi, regina Angliei serba la Osborne cununia nepoatei sale, Maria, cu principele Ferdinand.

După câteva zile petrecute la castelul de vânătoare de la Krauchenwies, Ferdinand și Maria au venit în România, unde urmau să participe la alte ceremonii legate de căsătoria lor. “A fost o călătorie lungă ” — scria în jurnalul său Maria. “Îmi părăseam căminul, părăseam tot trecutul, mergând înainte, tot înainte, într-o lume geroasă; spre o țară necunoscută, spre o viață neștiută…”.

Temerile sale au fost, însă, spulberate de la început, pentru că tinerii căsătoriți, reprezentând viitorul țării, au fost obiectul celor mai impresionante manifestări de simpatie a românilor. Salve de tun au anunțat în ziua de 23 ianuarie/ 4 februarie 1893 sosirea trenului princiar în Gara de Nord.

Fotografie reprezentând pe Regina Maria a României și Principesa Ileana (copil), având semnătura în original a reginei — 15 iunie 1915

Principele moștenitor Ferdinand și soția sa, principesa Maria, au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, până la moartea acestuia, la 10 octombrie 1914. Pentru tânăra familie a fost rezervat Palatul Cotroceni din București, iar Carol I a construit special pentru aceștia Castelul Pelișor în complexul familiei regale de la Sinaia. Ferdinand și Maria au avut șase copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), Marioara (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) și Mircea (1913, care a murit la trei ani de febră tifoidă).

Principesa Maria a devenit regină a României, odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, într-un moment crucial în istoria României, marcat de izbucnirea Primului Război Mondial. În acel moment, întreaga societate românească, atât familia regală cât și clasa politică, era profund divizată în tabere ce susțineau fie neutralitatea, fie intrarea în război de partea uneia sau alteia dintre cele două alianțe aflate în conflict.

Implicându-se în politică, regina s-a opus de la început participării la război a României, alături de Puterile Centrale, susținând alianța cu țările Antantei în vederea unirii provinciilor românești aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar.

Regina Maria a României îmbrăcată în uniformă de soră medicală a Crucii Roșii — 11 aprilie 1917


Regina Maria a fost supranumită de popor ”mama răniților” și ”regina soldat”, pentru atitudinea ei curajoasă din timpul Primului Război Mondial, când a lucrat direct pe front, în spitale de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate. Și în timpul Războiului balcanic (1912-1913), principesa s-a dedicat îngrijirii bolnavilor de holeră, riscându-și viața fără nicio rezervă.

Conferința de Pace de la Paris din 1919 a reprezentat un punct extrem de important în ceea ce privește istoria României, deoarece tratatele de pace urmau să ratifice actele de Unire din 1918.

Intrarea în București a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în decembrie 1918

Faptul că România fusese trecută pe lista ”statelor cu interese limitate” a determinat-o pe Regina Maria, cu acordul lui Ferdinand, să ia decizia de pleca la Paris pentru a susține cauza României. La 7 martie a fost primită de Georges Clemenceau, președintele Conferinței de Pace; a doua zi a fost primită la Palatul Elysee de președintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decorație care se conferea șefilor de stat în exercițiul funcțiunii. A făcut o deplasare la Londra, unde a fost primită de regele George la Palatul Buckingham, apoi a revenit la Paris pentru a-l întâlni pe președintele american Woodrow Wilson la Paris, în 10 aprilie 1919. Regina nota: ”I-am vorbit despre speranțele țărilor mici, al căror apărător a fost în mod deosebit. El a declarat că, în special, țările mici vor beneficia de Liga Națiunilor”.

Vizita Regelui Ferdinand și a Reginei Maria la Câmpeni, 28 mai 1919; inaugurarea podului

În mai 1919, după Marea Unire din 1918, Regele Ferdinand I și Regina Maria au făcut o vizită în Transilvania, oprindu-se la Brașov, Făgăraș, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Țebea, Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistrița, Careii Mari, Baia Marea, Oradea.

Vizita Regelui Ferdinand și a Reginei Maria la Turda, 25 mai 1919; la mormântul lui Mihai Viteazul 


S-au bucurat de o primire călduroasă, adesea entuziastă. Regina consemna: ”În multe sate, calde primiri loiale, iar în final am ajuns la Alba Iulia, micul orășel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român”. Pe parcursul întregii sale călătorii, regina a purtat costumul popular românesc.

După încoronarea de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de Regele Ferdinand ca suverani ai României Mari, Regina Maria a efectuat vizite oficiale în Europa de Vest. Călătoria în Statele Unite ale Americii în 1926 a fost considerată un succes extraordinar.

Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria la Alba-Iulia, 15 octombrie 1922

În urma decesului Regelui Ferdinand și al lui I.C. Brătianu, în 1927, influența Reginei Maria în viața politică a țării pe care a exercitat-o în special asupra Regenței a crescut.

După proclamarea fiului său, Carol al II-lea, la 8 iunie 1930 ca rege, acesta, a urmărit sistematic îndepărtarea Reginei Maria de la problemele politice. Regina a ajuns să-și petreacă timpul tot mai des și tot mai departe de București, la Bran sau la Balcic, domeniul său. Absența ei de la Curte a favorizat influența camarilei asupra lui Carol al II-lea.

Regina Maria a fost legată sufletește de două locuri: Balcic și Bran, care și astăzi poartă amprenta sa. “Balcicul și Branul sunt casele mele de vis, inima mea”, spunea Regina Maria. Se spune că Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a insistat ca Regina să meargă în acea zonă. În 1925, a început construcția domeniului de la Balcic, care a devenit locul preferat, plin de liniște al Reginei.

Regina Maria a României, la Balcic (Bulgaria)

Suferindă încă din 1937, Regina Maria a plecat la 17 februarie 1938 în Italia, la Merano. În aprilie același an, se mută în sanatoriul dr. Lahmann din Weisser Hirsch, lângă Dresda. La 27 iunie, deși medicii o considerau inaptă pentru efortul unei călătorii lungi și obositoare, a luat hotărârea irevocabilă a revenirii în țară spre a-și găsi odihna de veci. A încetat din viață în ziua de 18 iulie 1938, în castelul Pelișor.

Funeraliile Reginei Maria a României, care au avut loc la Curtea de Argeș; participanți la funeralii: Comandor Preda Fundățeanu, adjutant regal; Elisabeta ex-regina Greciei; Carol al II-lea; Principele Nicolaie; arhiducesa Ileana de Austria; arhiducele Anton; Mihai, voievod de Alba-Iulia; Ernest Urdăreanu; I. Stircea — 22 iulie 1938

Marile personalități internaționale, dar și presa internațională au adus cel mai înalt omagiu Reginei Maria a României.

Funeraliile Reginei Maria a României, care au avut loc la Curtea de Argeș; participanți la funeralii: Carol al II-lea, Principele Nicolaie, Mihai I, patriarhul Miron Cristea, Armand Călinescu, E. Baleff, E. Urdăreanu, Gh. Ionescu-Sisești — 22 iulie 1938

Înzestrată cu calități multiple, Regina Maria a primit o serie de distincții străine și românești, cum ar fi: Ordinul Legiunea de Onoare — Franța, Ordinul Crizantemei — Japonia, Ordinul Al Kemal — Egipt, Ordinul Sf. Sava — Regatul Sârbo-Croato-Sloven, Ordinul Steaua României.

Din 1 mai 1915 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

A scris lucrări memorialistice, valoroase din punct de vedere literar și documentar, scrise în limba română, engleză și franceză, dintre care amintim: ”Ilderim. Poveste în umbră și lumină” (1921), ”Minola. Povestea unei mici regine triste” (1918), ”Sămânța înțelepciunii” (1925), ”Păsări fantastice pe albastrul cerului” (1928), ”Stella Maris. Cea mai mică biserică din lume” (1930), ”Ce-a văzut soldatul Vasile. Poveste din timpul războiului” (1932), ”Măști” (1938), ”The Lily of Life”/ ”Crinul Vieții” (Londra, 1913), ”My country” / ”Țara mea” (Londra, 1916), ”My dream houses”/ ”Casele mele de vis” (București, 1930), ”The Story of My Life” (New York, 1934; tradusă în limba română în 2010).

Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa “Stella Maris” de la Balcic. A trebuit, însă, să fie luată de la Balcic, odată cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940, și depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. Inima Reginei a fost îmbălsămată și așezată într-un săculeț de catifea, adăpostit într-o casetă de argint cu forma octogonală. Această casetă a fost, la rândul ei, ascunsă într-o alta de argint aurit, primită de Regina Maria cadou la nunta ei. Totul a fost introdus într-o urnă de marmură albă, pe care era sculptată o cruce celtică.

În 1968, la 30 de ani de la moartea Reginei Maria, sarcofagul de marmură a fost spart de comuniști. Inima Reginei a fost ascunsă trei ani într-un seif al muzeului Bran, pentru ca în martie 1971 să fie adusă în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.

În 2015, la inițiativa regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul casetei cu inima Reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelișor. Transferul va avea loc anul acesta la 3 noiembrie, în cadrul unei procesiuni.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva foto: Mihaela Tufega, Elena Bălan; editor: Anca Pandea)

Constantin Arseni, medic neurochirurg, profesor universitar membru titular al Academiei Române, 4 aprilie 1967

Tema propusă de Organizația Mondială a Accidentului Vascular Cerebral pentru ediția de anul acesta este ”Sunt femeie” și a fost aleasă pentru a atrage atenția asupra faptului că o femeie prezintă un risc mai mare de accident vascular și de deces față de un bărbat, dar, în aceeași măsură, este mai puțin probabil ca o femeie să primească îngrijire imediată și tratament de reabilitare în cazul unui accident vascular.

Totodată, femeile prezintă un risc mai mare de afectare a funcției cognitive și de depresie sau de instituționalizare după un accident vascular, și sunt mai expuse față de bărbați la hipertensiune, fibrilație atrială, diabet, depresie și obezitate, factori de risc pentru accidentul vascular cerebral, și nu în ultimul rând, pentru că femeile își asumă mult mai ușor sarcinile de îngrijire a bolnavilor, potrivit site-uluiwww.worldstrokecampaign.org.

De asemenea, există factori de risc specifici femeilor, cum ar fi diabetul de sarcină, preeclampsia, folosirea contraceptivelor sau alte terapii hormonale.

Alegerea unei teme ce se adresează în mod direct femeilor are rolul de a le atrage atenția acestora asupra factorilor de risc la care sunt expuse și le încurajează să facă demersurile necesare pentru prevenirea unui eventual accident vascular.

Ziua Mondială a Accidentului Vascular promovează un mod de viață sănătos, dar și controale medicale periodice și avertizează asupra faptului că accidentul vascular cerebral poate afecta pe oricine.

Activitățile desfășurate în această zi includ ateliere de lucru, teste gratuite de screening vascular, conferințe, reuniuni ale specialiștilor în domeniu, dar și acordare de premii persoanelor care depun eforturi deosebite pentru tratarea și prevenirea accidentelor vasculare cerebrale.

Accidentul vascular cerebral este o boală non-transmisibilă, dar care a devenit tot mai frecventă, de la an la an. Un accident vascular cerebral apare atunci când un vas de sânge (o arteră), care furnizează sânge la nivelul unei zone a creierului, se sparge sau este blocat de un cheag sanguin, notează site-ul sfatulmedicului.ro.

La nivel mondial, afectează peste 15 milioane de oameni în fiecare an, din care aproximativ șase milioane mor.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, accidentul vascular cerebral este a doua cauză de deces la persoanele de peste 60 de ani și cea de-a cincea cauză de deces, pentru cei cu vârste cuprinse între 15 și 59 de ani.

Una din șase persoane suferă un accident vascular cerebral în timpul vieții și la fiecare șase secunde moare o persoană din această cauză, notează site-ul www.world-stroke.org.

Vârsta persoanelor predispuse de a fi victime ale unui accident vascular cerebral a scăzut în ultimii ani de la 65 de ani la 55 de ani și, totodată, a crescut numărul persoanelor tinere care se confruntă cu accidente vasculare cerebrale.

Prin campania Organizației Mondiale a Accidentului Vascular Cerebral, organizată la nivel mondial pe tot parcursul anului, se urmărește informarea populației asupra factorilor de risc care conduc la producerea unui accident vascular cerebral, cum ar fi: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, sedentarismul și colesterolul ridicat. Se fac cunoscute modalitățile de recunoaștere a primelor semne de avertizare în cazul producerii unui accident vascular cerebral, precum și măsurile care trebuie luate. Campania promovează, de asemenea, un stil de viață sănătos, care poate preveni producerea unui accident vascular cerebral.

Ziua mondială a accidentului vascular cerebral a câștigat în timp popularitate, dacă în 2009 doar 18 țări s-au implicat în organizarea de manifestări, un an mai târziu, 48 de țări au marcat această zi.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, Daniela Dumitrescu; editor: Irina Andreea Cristea)

Sursa foto: worldpsoriasisday.com

Ziua mondială a psoriazisului este marcată de către Federația Internațională a Asociațiilor de Psoriazis (IFPA), un for internațional format din organizații de psoriazis din diferite țări ale lumii. Membrii IFPA se întâlnesc în mod regulat pentru a dezbate probleme importante care afectează comunitățile bolnavilor de psoriazis. A fost inițiată de un comitet constituit din reprezentanți ai asociațiilor de pacienți diagnosticați cu psoriazis, dar și de persoane care nu făceau parte din aceste asociații, provenind din diferite țări ale lumii. Acest for s-a reunit, pentru prima dată, în luna iulie 2004, când a decis marcarea unei zile dedicate persoanelor afectate de psoriazis, începând chiar cu anul în curs, la data de 29 octombrie, potrivit site-ului oficial dedicat acestei zile, www.worldpsoriasisday.com.

Ziua mondială a psoriazisului atrage atenția atât pacienților, cât și medicilor, asistentelor, dar și populației în general, asupra implicațiilor pe care le presupune această maladie și severitatea ei. Manifestările prilejuite de această zi ajută la îmbunătățirea înțelegerii acestei boli de către forurile sanitare autorizate și de către autorități în general, atât la nivel național, cât și internațional, contribuind, astfel, la facilitarea accesului la un tratament adecvat.

În prezent, ziua se marchează în aproape toată lumea, iar tema pentru anul 2015 este ”Speranță. Acțiune. Schimbare”. Organizatorii pledează pentru creșterea gradului de conștientizare a acestei boli, dar și pentru informarea populației, prin demontarea mitului conform căruia această boală ar fi contagioasă, ceea ce nu face decât să-i izoleze pe cei bolnavi. Un alt aspect abordat este cel referitor la facilitarea accesului la tratament pentru toți pacienții, dar și la crearea unei comunități unite a psoriazisului, în care cei afectați de boală să poată împărtăși propriile experiențe din confruntarea cu această maladie. În această zi se desfășoară campanii, manifestări și evenimente menite să aducă în atenția publicului larg problematica comună a tuturor persoanelor afectate de această boală.

Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, caracterizată printr-o evoluție accelerată a celulelor pielii. În mod normal, celulele pielii se regenerează în 28-30 de zile, în cazul psoriazisului acest proces are loc în 3-6 zile. Această accelerare are drept consecință apariția unor plăci tegumentare îngroșate de culoare roz, acoperite cu cruste alb-sidefii, notează site-ul oficial al Societății Române de Dermatologie,www.srd.ro.

Psoriazisul nu este contagios, dar, din păcate, nu se oprește doar la nivelul pielii, putând afecta în diverse feluri și alte organe. Fiind o afecțiune cu debut la orice vârstă și incidență egală pe sexe, psoriazisul presupune existența unor leziuni eritemato-scuamoase tipice localizate pe scalp și pe zonele de extensie (coate, genunchi). Deși cei mai mulți pacienți prezintă forme ușoare care pot fi tratate topic, 15-25% din cazuri sunt moderate și severe, determinând un disconfort fizic crescut, un stres psiho-social sever și în final un impact negativ asupra calității vieții pacientului. Cauzele care pot produce psoriazis nu sunt pe deplin elucidate, dar se cunosc o serie de factori declanșatori implicați precum: stresul (stările conflictuale, depresia), traumatismele, factori ambientali, infecțiile sau anumite medicamente.

Potrivit Federației Internaționale a Asociațiilor de Psoriazis, la nivel mondial, peste 125 milioane de persoane suferă de psoriazis/artrită psoriazică. Psoriazisul afectează între 2-3 la sută din populația lumii. Există un vârf al incidenței bolii în ultima perioadă a adolescenței sau în jurul vârstei de 20 de ani, iar un alt vârf, la pacienții care au împlinit 50 de ani. România se situează și la acest capitol pe unul din primele locuri în Europa. În anul 2013, prof. dr. Călin Giurcăneanu, care ocupa funcția de președintele al Societății Române de Dermatologie (SRD), declara că, în România, aproximativ 400.000 de români suferă de psoriazis. ”Oficial, peste 2 la sută din populația României are această boală de piele, însă numărul real de bolnavi este mult mai mare. Îmbucurător este faptul ca rata de adresabilitate la medic este în continuă creștere”, declara, tot în 2013, dr. Alin Nicolescu, Secretar General SRD.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, Andreea Onogea; edirtor: Cerasela Bădiță)

Sursa foto: unesco.org

Inițiativa aparține Organizației Națiunilor Unite pentru Învățământ, Știință și Cultură (UNESCO). Mai exact, în cadrul Conferinței Generale din 2005, aceasta a adoptat documentul 33 C/Rezoluția 53, prin care ziua de 27 octombrie a fost proclamată Ziua mondială pentru patrimoniul audiovizual. Conform www.unesco.org, data de 27 octombrie are o semnificație aparte, fiind ziua în care, la rândul ei, cea de-a 21-a sesiune a Conferinței Generale UNESCO, din 1980, a adoptat Recomandarea pentru salvgardarea și conservarea imaginilor în mișcare.

După 25 de ani de la amintita Recomandare, UNESCO a considerat că eforturile în sensul păstrării și îngrijirii documentelor audiovizuale trebuie intensificate. Astfel, scopurile urmărite prin marcarea Zilei mondiale pentru patrimoniul audiovizual sunt: aducerea la cunoștința publicului larg a importanței păstrării documentelor audiovizuale; sublinierea pericolului de deteriorare în care se află o parte a acestui patrimoniu; creșterea prestigiului cultural al patrimoniului audiovizual.

Sursa foto: un.org

În vederea atingerii acestor obiective, la 27 octombrie se încearcă strângerea de fonduri, încheierea de acorduri naționale și internaționale între autoritățile cu responsabilități relevante pentru păstrarea amintitului patrimoniu, punerea pe agenda politică a importanței conservării materialelor audiovizuale de patrimoniu etc. Evenimentele dedicate Zilei mondiale pentru patrimoniul audiovizual sunt organizate de arhivele de sunet și de film la nivel regional și național, de muzee și de biblioteci. Printre organismele internaționale care se implică în celebrarea zilei de 27 octombrie se numără Asociația Arhiviștilor de Imagini în Mișcare, Consiliul Internațional al Arhivelor, Federația Internațională a Arhivelor de Film, Federația Internațională a Arhivelor de Televiziune.

Sloganul din 2014 al Zilei mondiale pentru patrimoniul audiovizual a fost ”Arhivele în pericol: mai este mult de făcut”. În acest fel, s-a tras un semnal de alarmă asupra faptului că o mare parte a patrimoniului audiovizual mondial s-a pierdut deja, iar în următorii 10-15 ani o bună parte a acestuia trebuie transferat pe suport digital. Ediția din 2015 este marcată sub un slogan asemănător: ”Arhivele în pericol: protejând identitățile lumii”.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) World Development Information Day — 24 October /Facebook

Numeroasele evenimente organizate își concentrează atenția pe activitatea ONU, în special axată pe problemele de comerț și de dezvoltare. Țările membre ale Națiunilor Unite organizează anual diverse acțiuni pentru a informa populația asupra problemelor pe care le implică o dezvoltare sustenabilă și pentru conștientizarea faptului că o cooperare la nivel mondial poate contribui la rezolvarea acestora.

În ultimii ani marcarea zilei s-a concentrat asupra rolului pe care tehnologiile informaționale moderne, cum ar fi internetul și telefonia mobilă, considerându-se că acestea pot avea un rol pozitiv în găsirea de soluții la probleme cu care se confruntă procesul de dezvoltare al societății.

Pe situl ONU dedicat Zilei internaționale pentru dezvoltarea informațională se menționează “(…) Tehnologiile informației și comunicațiilor dețin potențialul pentru noi soluții la provocările dezvoltării, în special în contextul globalizării, și pot stimula creșterea economică, competitivitatea, accesul la informații și cunoștințe, eradicarea sărăciei și a incluziunii sociale (…)” (Rezoluția ONU 65/141)

În ultimii ani s-au făcut progrese considerabile în accesul la tehnologiile informației și comunicațiilor, inclusiv privind creșterea constantă a accesului la internet pentru aproximativ un sfert din populația lumii, în extinderea telefoniei celulare și s-au dezvoltat funcționalități multilingvistice.

Toate acestea implică necesitatea în continuare de a reduce decalajului digital, recunoscând în această privință, că mai puțin de 18 % din populația din țările în curs de dezvoltare utilizează internetul, comparativ cu peste 60 % în țările dezvoltate, se menționează în Rezoluția 65/141, pentru dezvoltarea tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 decembrie 2010. Se reafirmă, de asemenea, necesitatea de a valorifica potențialul tehnologiilor informației și a comunicării pentru a promova realizarea obiectivelor de dezvoltare convenite la nivel internațional, inclusiv a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, și a unei creșteri economice durabile.

Această zi a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 1972, prin Rezoluția 3038 (XXVII), pentru a sublinia rolul central al dezvoltării în activitatea ONU.

Scopul principal al zile este de a informa sau de a educa și motiva publicul larg spre găsirea soluțiilor pentru probleme cu care se confruntă domeniul comercial și procesul de dezvoltare. S-a considerat că printr-o mai bună răspândire a informației, prin mobilizarea opiniei publice, mai ales a tinerilor, problemele legate de dezvoltare vor fi înțelese mai bine, promovându-se și necesitatea unei cooperări internaționale pentru dezvoltare.

Adunarea Generală ONU a stabilit celebrarea Zilei internaționale pentru dezvoltarea informațională la aceeași dată cu sărbătorirea Zile Națiunilor Unite.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

În imagine: Clădirea Națiunilor Unite (ESCWA) din Beirut (Liban) iluminată în albastru, în cadrul acțiunii “Turn the World UN Blue” 


Sărbătorită din 1948, Adunarea Generală a ONU a recomandat ca statele membre să facă din această zi o sărbătoare publică, dedicată informării popoarelor din lume cu privire la obiectivele și realizările Organizației Națiunilor Unite. A devenit o zi marcată la nivel mondial prin întâlniri, discuții, expoziții, precum și alte evenimente.

După șapte decenii de la fondarea sa, Organizația Națiunilor Unite rămâne un far pentru întreaga umanitate, asigurând alimente pentru cei înfometați și adăposturi pentru cei care și-au pierdut casele.

ONU a asigurat vaccinarea copiilor, care altfel ar fi murit de boli ce pot fi prevenite. Organizația Națiunilor Unite apără drepturile omului pentru toți cetățenii planetei, indiferent de rasă, religie, naționalitate, sex sau orientare sexuală.

Luptă pentru menținerea păcii prin mediatori, care aduc la masa păcii pe cei implicați în conflicte și, de asemenea, prin angajați săi, oferă asistență celor afectați de conflicte. Toate aceste sunt o parte din activitatea organizației menționate de secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, în mesajul său pentru această zi.

Anul 2015 este anul celebrării a 70 de ani de activitate a organizației marcată sub tema “Un ONU puternic — o lume mai bună “, potrivit site-ului organizației. Cu prilejul Zilei Națiunilor Unite se desfășoară un concert în Sala Adunării Generale a ONU, printre participanți numărându-se Orchestra de muzică tradițională coreeană și oaspeții speciali, precum mesagerul pentru pace al Națiunilor Unite, Lang Lang, duo-ul sud-coreean de muzică pop Davichi, Kim Hae-Sook maestru al “Gayageum” și celebrul Cor Gospel din Harlem (“Harlem Gospel Choir”) din SUA.

Concertul începe un câte un discurs susținut de șeful Departamentului Comunicațiilor și Informări Publice, Cristina Gallach, urmat de secretarul general al ONU, Ban Ki-moon și de președintele celei de-a 70-a sesiunii a Adunării Generale a Națiunilor Unite, Mogens Lykketoft.

Spectacolul organizat de către Departamentul de Informare Publică în colaborare cu Misiunea Permanentă a Republicii Coreea la Națiunile Unite și Sistemul de radiodifuziune coreeană, are loc pe 23 octombrie și poate fi urmărit live pe site-ul ONU.

De asemenea, mai au loc cu prilejul Zilei Națiunilor Unite și evenimentele “Turn the World UN Blue” și Art Installation “Enlightened Universe”, pe 24 octombrie.

“Turn the World UN Blue” este o acțiune de iluminare în albastru a peste 200 de clădiri celebre, statui, poduri și alte obiective turistice din aproape 60 de țări din întreaga lume, parte a unei noi campanii care ajută cetățenii întregii lumi să se unească pentru a promova, prin mesajele lor, pacea, dezvoltarea și respectarea drepturilor omului.

Între obiectivele care vor participa la această acțiune sunt: Casa Operei din Sydney; Marile Piramide din Giza, în Egipt; Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro; New York Empire State Building; Turnul SkyTree din Tokyo; Turnul din Pisa, în Italia; Diana The Huntress Fountain din Mexic; Schitul din Rusia; Castelul Edinburgh și Central Hall Westminster din Marea Britanie; Alhambra din Spania.

Art Installation “Enlightened Universe” constă în dezvelirea unui monument, în Parcul Central din New York, realizat de renumitul artist Cristobal Gabarron. Monumentul este o sculptură interactivă formată dintr-o sferă și înconjurată de o spirală din 70 cifre — unul pentru fiecare dintre cei 70 de ani de când a fost creat ONU. La eveniment vor participa secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, alături de oficialii ONU, personal, diplomați, oficialii din partea orașului și cetățeni veniți din toate colțurile lumii.

Ministerul Afacerilor Externe al României a marcat pe 20 octombrie, la sediul instituției, Ziua Națiunilor Unite, printr-un eveniment intitulat “Ziua ONU”, la care au participat reprezentanți ai corpului diplomatic și foști reprezentanți ai României la Organizația Națiunilor Unite.

Guvernul României a decis participarea țării noastre la campania “Turn the World Blue” prin iluminarea în albastru a Palatului Victoria.

România a demarat procedurile de aderare la Organizația Națiunilor Unite imediat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1946, dar a fost admisă la 14 decembrie 1955, împreună cu alte 15 state. România a fost membră în cele mai importante organisme ale ONU, precum Consiliul de Securitate, în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 și 2004-2005, sau Consiliul Economic și Social (ECOSOC), în anii 1965-1967, 1974-1976, 1978-1980, 1982-1987, 1990-1998, 2001-2003 și 2007-2009, potrivit site-ului MAE.

AGERPRES / (autor: Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)