Sarbatori

Facebook Twitter Email

Ziua Holocaustului în România a fost marcată pentru prima oară în anul 2004, la 9 octombrie, fiind instituită printr-o hotărâre de guvern (HG nr. 672/5 mai 2004), la propunerea Comisiei internaționale pentru studierea Holocaustului, condusă de laureatul premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel și a Federației Comunităților Evreiești din România.

Inaugurarea Memorialului Victimelor Holocaustului, 8 octombrie 2009

La data de 9 octombrie 1941, a început deportarea forțată a populației evreiești din Basarabia și Bucovina, în Transnistria.

Cu prilejul Zilei Holocaustului în România, se menționează în HG, ”vor fi organizate acțiuni culturale, simpozioane, mese rotunde și alte acțiuni cu tematică specifică”. Autoritățile administrației publice “vor acorda sprijin de specialitate pentru organizarea și desfășurarea manifestărilor ocazionate de acest eveniment”.

În 2009, la 8 octombrie, a fost inaugurat Memorialul Holocaustului din România, un ansamblu sculptural realizat de artistul Peter Jacobi, în prezența președintelui Traian Băsescu, dar și a numeroși reprezentanți ai comunității evreiești.

Pe o suprafață de 2.894 mp din domeniul public al Capitalei, au fost ridicate cinci construcții: un Memorial, Steaua lui David, Via Dolorosa, Roata Țiganilor și Coloana. Inițiativa realizării monumentului a aparținut Ministerului Culturii și Cultelor, ca urmare a recomandărilor Comisiei internaționale pentru studierea Holocaustului din România și a consultărilor cu reprezentanți ai Federației Comunităților Evreiești din România, ai Comisiei Wiesel și ai supraviețuitorilor Holocaustului. Monumentul a costat 17 milioane lei, bani plătiți de Ministerul Culturii.

La ceremonie, al cărei amfitrion a fost actrița Maia Morgenstern, au vorbit marele rabin Menachen Hacohen, primul rabin Shlomo Sorin Rosen, precum și președintele Traian Băsescu.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În fiecare an, la 1 octombrie se marchează Ziua scafandrilor militari.

Înființat în anul 1976, la 1 octombrie, pe structura Grupului 279 Scafandri Mangalia, Centrul de Scafandri din Constanța este singura instituție din România autorizată să breveteze scafandri profesioniști și să autorizeze și să inspecteze activitățile cu scafandri. Acest statut, întărit prin HG nr. 350 din 21 iulie 1993, este urmarea anilor de muncă asiduă în Laboratorul Hiperbar, a miilor de ore de scufundări simulate și reale, a recordurilor proprii de scufundare, a cercetării științifice aplicative sau lucrărilor de mare complexitate, executate atât în folosul Forțelor Navale, cât și al economiei naționale.

Conform site-ului oficial al Centrului de Scafandri din Constanța, scafandrii militari români, forțe operaționalizate, participă, în timp util, la acțiuni de prevenire și combatere a terorismului sau de înlăturare a pericolului generat de dispozitivele explozive, atât pe teritoriul național cât și în afara acestuia, independent sau în cooperare cu alte forțe similare NATO, în zone unde se impune intervenția lor.

Printre realizările de excepție ale scafandrilor militari se numără: prima scufundare în saturație cu amestecuri heliu-oxigen la adâncimea de 301 m (1981), prima scufundare în saturație după o tehnologie proprie cu amestecuri heliu-oxigen la adâncimea de 350 metri (1982), prima scufundare în saturație după o tehnologie proprie cu amestecuri azot-oxigen (februarie 1983), omologarea unei tehnologii de scufundare în saturație cu amestecuri azot-oxigen și recordul național de scufundare la 500 metri, stabilit la 25 septembrie 1984.

În anul 1998, Centrul de Scafandri a fost acceptat ca membru în Grupul de Lucru pentru Standardizarea Problemelor de Scufundare (UDWG), structură coordonată de Agenția Navală de Standardizare a NATO, iar un an mai târziu a fost inclus în ATP 67 B — Manual de Salvare de pe Submarine.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua de 14 septembrie a fost decretată, prin hotărâre de guvern, din anul 2000, ca zi a Inginerului Român.

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Academia de Științe Tehnice și asociațiile profesionale ale inginerilor din România sunt autorizate să organizeze manifestări științifice cu caracter simbolic, prilejuite de acest eveniment.

Profesia de inginer are o veche tradiție în România. Primul Corp Tehnic din România a fost Corpul Tehnic Român, înființat la 15 iunie 1894.

Primele încercări de organizare a asociațiilor inginerești sunt, însă, consemnate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când se înființează ”Societatea de Ingineri și Arhitecți” (1876) și apar publicațiile ”Inginerul” (1873) și apoi ”Jurnalul Politehnic”.

Cea dintâi societate durabilă a inginerilor, Societatea Politehnică, a fost constituită în anul 1881, la 6 decembrie, în prezența regelui Carol I, cu ocazia inaugurării primei căi ferate Buzău-Mărășești, proiectată și realizată în întregime de ingineri români. La 27 mai 1918, în anul Marii Uniri, a fost înființată, la Iași, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR). După decembrie 1989, AGIR a fost reînființată, fiind legal recunoscută pe 13 ianuarie 1990.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În urmă cu 120 de ani, la 14/26 septembrie 1895, a fost inaugurat podul peste Dunăre între Fetești și Cernavodă, proiectat și construit de inginerul Anghel Saligny. Era, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa continentală și al treilea pod din lume.

Podul Anghel Saligny (Podul Carol I) (1995)
Podul, care inițial s-a numit ”Podul Regele Carol I”, iar de-a lungul timpului a devenit cunoscut mai ales ca ”Podul Anghel Saligny”, a fost proiectat pentru a asigura legătura feroviară între București și Constanța.

Podul Anghel Saligny (1990)

Lucrările de construcție ale podului au început la 9/21 octombrie 1890 și au durat cinci ani (1890-1895).Ultimul nit, din argint, a fost bătut la data de 14/26 septembrie 1895, chiar de către regele Carol I, conform site-ului www.istorie-pe-scurt.ro.

Inițial, guvernul român a organizat două concursuri internaționale pentru proiectarea și realizarea a două poduri peste Dunăre și peste brațul Borcea, însă niciunul dintre proiectele prezentate comisiei de examinare nu a fost acceptat.

În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, l-a însărcinat oficial pe inginerul Saligny cu elaborarea proiectului liniei Fetești — Cernavodă. Anghel Saligny și-a format o echipă de ingineri specialiști de la Școala Națională de Poduri și Șosele, în vederea proiectării și executării construcției podului. Printre aceștia s-au numărat Ion Băiulescu, N. Herjeu, Șt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade și alții, conform sursei amintite.

Planurile inginerului Anghel Saligny au adus la acea vreme două mari inovații în construcția de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului și folosirea oțelului turnat (moale) în locul fierului pudlat, ca material de construcție pentru tabliere de poduri.

Legătura feroviară realizată între Fetești și Cernavodă avea o lungime de 21 km și cuprindea podurile peste Brațul Borcea și podul peste Dunăre. Terasamentele liniei de cale ferată Fetești — Cernavodă au constituit la sfârșitul secolului al XIX-lea cea mai mare și cea mai importantă lucrare de terasamente realizată în țara noastră.

Podul peste Dunăre avea o deschidere centrală de 190 metri și alte patru deschideri de 140 metri, precum și un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Pe două console de câte 50 de metri se rezemau grinzi independente, de 90 de metri lungime. Podul peste Borcea cuprindea trei deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Ambele poduri se aflau la 30 m peste nivelul apelor Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge.

Cu rampele de acces, cei 4.087,95 metri de poduri formau, în 1895, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume, conform site-ului www.e-cernavoda.ro.

Unul dintre cei doi dorobanți de la capătul podului, monument din bronz ridicat în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență

La capătul podului dinspre Cernavodă au fost ridicate, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență (1877-1878), statuile a doi dorobanți. Dorobanții și stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de Ambasada franceză de la București, ca un dar în cinstea regelui Carol I, amintește site-ul menționat.

Costul total al lucrărilor, inclusiv liniile de cale ferată și construcția gărilor, a fost de 35 milioane lei, în aur.

În ziua inaugurării podului — 14 septembrie 1895 — a avut loc o amplă ceremonie. După ce regele Carol I a bătut ultimul nit — unul de argint—, a fost zidit documentul inaugurării și a fost oficiat un serviciu religios.

În aceeași zi a avut loc și proba de rezistență, un convoi de 15 locomotive trecând pe pod cu o viteză de 60 km/h. După aceasta a trecut trenul destinat oaspeților prezenți la ceremonie, care a trecut pe pod cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, inginerul Anghel Saligny împreună cu șefii echipelor care lucraseră la construcție au stat într-o șalupă sub pod.

Despre podul construit peste Dunăre între Fetești și Cernavodă au scris la acel moment numeroase ziare din străinătate, precum Times sau Ilustrazione Italia.

Sărbătorirea centenarului de la inaugurarea Podului Anghel Saligny (Podul Carol I) (14 septembrie 1995)

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, podul peste Borcea a fost distrus (refăcut în 1921), iar cel peste Dunăre a fost avariat. Și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, în urma unui bombardament aerian, podul peste Dunăre a suferit avarii grave. În perioada 1963-1967 au fost executate lucrări de consolidare, utilizându-se aproximativ 1.000 de nituri și 4.000 tone de material metalic.

Podul Anghel Saligny a fost folosit până în 1987, când a fost construit un nou pod, alături de cel vechi, care a fost dezafectat. De asemenea, în paralel cu podul de cale ferată a fost realizat un pod rutier, pentru Autostrada A2.

Podul este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile ”Dorobanții”.

AGERPRES (Documentare — Ruxandra Bratu; redactor Arhiva foto: Mihaela Tufega; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email


Ziua Pompierilor se sărbătorește la 13 septembrie, începând cu anul 1953, în amintirea actului eroic al pompierilor militari, conduși de locotenentul Pavel Zăgănescu în lupta din Dealul Spirii, împotriva trupelor otomane, pentru apărarea revoluției de la 1848.

Manifestări prilejuite de Ziua Pompierilor, la Reșița, 13 sept. 2014

În această zi, trupele otomane conduse de generalul Fuad Pașa au intrat în București, în timp ce cele țariste înaintau spre Capitală dinspre Focșani. Pentru a stăvili intervenția militară străină, populația Bucureștilor a ieșit în calea otomanilor la Cotroceni, încercând să oprească ocuparea Capitalei.

O delegație formată din revoluționari, foști membri ai guvernului provizoriu, a încercat, la rându-i, să trateze ocolirea Capitalei. Fuad Pașa a refuzat orice negocieri, i-a arestat pe revoluționari, înaintând pe trei coloane spre centrul orașului.

În fața garnizoanei Regimentului II din Dealul Spirii, Fuad Pașa a avut noi incidente. Colonelul Radu Golescu a refuzat să evacueze clădirile. În pline parlamentări, spre garnizoană se îndrepta compania de pompieri, condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu. Deși turcii s-au obligat să le permită accesul în spațiul Regimentului II, au avut loc altercații între turci și români și pe Dealul Spirii s-a dat o bătălie sângeroasă rămasă în istorie sub denumirea de ”baia de sânge de la București”.

Fuad Pașa și generalul Duhamel au ocupat militar capitala. În acest fel, era înfrântă revoluția română în Țara Românească.

AGERPRES/(Documentare-Anca Pandea; editor: Anca Pandea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ortodoxe
Nașterea Maicii Domnului

Greco-catolice
Nașterea Maicii Domnului

Romano-catolice
Nașterea Sf. Fc. Maria; Sf. Toma din Villanova, ep.

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Nașterea Maicii Domnului în ziua de 8 septembrie; aceasta este prima mare sărbătoare din anul bisericesc.

Consemnată de Tradiția Bisericii, Nașterea Maicii Domnului s-a petrecut la “plinirea vremii”, la momentul în care omenirea aștepta și era pregătită pentru venirea Mântuitorului, care să o scoată de sub povara păcatului și a decăderii.

Pentru aceasta, era nevoie de o fecioară curată care să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu și aceasta a fost Sfânta Fecioară Maria.

Părinții Maicii Domnului sunt Ioachim și Ana. Tatăl ei era din seminția lui Iuda și urmaș al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan și descendentă din familia preoțească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească prorocia că Mesia va avea o dublă descendență — împărătească și preoțească.

Sfinții Ioachim și Ana trăiau în pace în Nazaret, dar ajunseseră la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogați și iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim și Ana erau defăimați, fiind socotiți de ceilalți nevrednici și neplăcuți lui Dumnezeu.

Tradiția spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, preotul de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i “blestemați”. Întristați, cei doi s-au retras în post și în rugăciune.

Sfânta Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promițându-I că de va naște fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima și-l va da să slujească în biserica slavei Sale.

Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un “vas ales lui Dumnezeu”. (Luca 1, 4-23)

Așa a venit pe lume cea care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinților, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoși, cea pe care Biserica o numește “mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.

Potrivit tradiției, când Maria a împlinit trei ani, Sfinții Ioachim și Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până când a fost luată în casa sa de Sfântul și Dreptul Iosif.

Maica Domnului a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalți oameni, povara păcatului strămoșesc. Prin sfințenia vieții ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har și rămânând fără pată, “fără prihană”, “preacurată”.

Ca urmare, Dumnezeu a ales-o și s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu să se poată întrupa din ea.

AGERPRES/(Documentare-Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 8 septembrie, se marchează, în fiecare an, Ziua internațională pentru alfabetizare.

Sursa foto: UNESCO

Tema pentru 2015, “Educația și societățile sustenabile”, pune accentul pe importanța educației primare pentru deschiderea oportunităților spre cunoaștere, pentru a dezvolta abilități și valori necesare creării unei societăți durabile. În același timp, progresul în domenii de dezvoltare durabilă, precum sănătatea și agricultura, servește ca factor în promovarea educației, menționează site-ul www.unesco.org. Noile tehnologii, inclusiv telefonia mobilă, oferă oportunități noi pentru realizarea educației. Organizația Națiunilor Unite face apel către toate statele membre și către toți partenerii săi să-și intensifice eforturile, politice și financiare, pentru a se asigura accesul la educația primară, pentru fiecare cetățean al planetei noastre, un deziderat recunoscut ca unul dintre cele mai puternice acceleratoare în dezvoltarea durabilă.

Deși la nivel mondial s-au înregistrat progrese semnificative în procesul de alfabetizare, începând din 2000, în prezent există încă 757 milioane adulți, din care două treimi sunt femei, care nu au fost cuprinși în acest proces. Numărul copiilor și a tinerilor care nu sunt cuprinși într-o formă de învățământ este în creștere, menționează, în mesajul său, secretarul general al UNESCO, Irina Bokova, insistând asupra faptului că alfabetizarea este esențială pentru a atinge obiectivul propus, cel al dezvoltării durabile.

Ca și în anii precedenți, și acest an Ziua internațională pentru alfabetizare este celebrată la nivel mondial, prin diverse acțiuni organizate de instituțiile guvernamentale, ONG-uri, sectoare private, comunități, profesori, elevi și experți. Printre manifestările internaționale ale zilei se numără și Conferința internațională organizată pe parcursul a două zile (8-9 septembrie), la sediul UNESCO, în cadrul căreia sunt înmânate și Premiile Internaționale UNESCO pentru Alfabetizare. Fiecare dintre premii este dotat cu 20.000 de dolari (circa 15.000 euro), o diplomă și o medalie.

Ziua internațională pentru alfabetizare a fost inițiată cu ocazia Congresului mondial pentru eradicarea analfabetismului, desfășurat la Teheran, în septembrie 1965. A fost proclamată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 17 noiembrie 1965, pentru a se celebra anual la 8 septembrie. UNESCO consideră problema alfabetizării o prioritate a programului său. Educația, în general, constituie un agent important în promovarea păcii și a toleranței. O persoană alfabetizată poate lupta mai eficient împotriva sărăciei și a prejudecăților.

În 1979, Asociația internațională pentru lectură și analfabetism a sponsorizat pentru prima dată un premiu. Premiile se acordă anual instituțiilor pentru alfabetizare, pentru cele mai inovatoare și eficiente programe de alfabetizare și sunt înmânate de UNESCO la 8 septembrie.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

In fiecare an, la 4 septembrie, este aniversată la nivel național Ziua Tipografilor Militari.

La 4 septembrie 1920, a fost emisă decizia Ministerială nr. 506 care stabilea: ”organizarea, administrarea și funcționarea unei tipografii a Ministerului de Război, în scopul de a satisface trebuințele tuturor direcțiunilor și serviciilor”. Înființarea unei tipografii a apărut ca urmare a necesității tipăririi de către minister a tuturor actelor stabilite și emise care trebuiau transmise tuturor structurilor subordonate.

Tipografia a fost subordonată Secretariatului general al Ministerului de Război, care controla și coordona activitatea acesteia.

La 3 august 1939, în cadrul Armatei Române, existau zece tipografii în București și patru în provincie.

La 30 septembrie 1943, Tipografia MApN și ”Monitorul Oastei” au fost unificate, devenind Serviciul Tipografic al MApN.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941-1945), Tipografia MApN a fost coordonată de Secretariatul General al Ministerului. În 1946, Serviciul Tipografic s-a unit cu Tipografia Școlii Superioare de Război.

În 1977, Tipografia Militară a MApN a fost subordonată locțiitorului Șefului Marelui Stat Major.

În perioada 1980-1990, Tipografia Militară a realizat tipărirea a numeroase periodice (reviste, ziare, buletine ale direcțiilor din cadrul ministerului). De la 1 august 2003, Centrul Tehnic Editorial al Armatei, subordonat Statului Major General, asigură materializarea politicii editoriale a MApN. Totodată, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei publică numeroase lucrări de specialitate pe probleme militare, de securitate și de apărare și participă, în cadrul târgurilor de profil din țară — Gaudeamus, Polemos, Amplus, obținând numeroase premii editoriale.

AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 1 septembrie se aniversează Ziua Informaticienilor Militari.

În această zi a anului 1963, s-a înființat, prin ordinul Marelui Stat Major, Grupa de Automatizări din Direcția Generală a Înzestrării — primul organism cu atribuții de concepție, coordonare și înzestrare în domeniul informaticii militare și automatizării conducerii trupelor.

Dintre momentele semnificative care au marcat o evoluție evidentă a structurilor de informatică menționăm transformarea, la 1 martie 1970, a Stației Centrale de Calcul în Centrul de Calcul al MApN, ca organ de execuție, precum și înființarea, la 15 iulie 1971, a Direcției Mecanizare și Automatizarea Conducerii Trupelor, ca organ de concepție în domeniul Marelui Stat Major și care preia în subordine Centrul de Calcul al MApN. Noii structuri i-au revenit, cu precădere, sarcini privind elaborarea concepției unitare de introducere a sistemelor informatice în MApN (30 sept. 1973) și înființarea structurilor organizatorice subordonate MStM pentru punerea în aplicare a acesteia: în 1975, Centrul de Calcul al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, iar în 1977, Centrul de Calcul al Marinei Militare.

Sarcina realizării aplicațiilor informatice pentru trupele de uscat a revenit Centrului de Calcul al MApN, precum și Secției de Cercetare Științifică de ACT, din subordinea Institutului Tehnic de Cercetare-Proiectare al Armatei, iar din anul 1996 Centrului de Calcul al Trupelor de Uscat, respectiv Oficiului de Calcul al Comandamentului Aviației Militare (1983).

În perioada 1990-1992 au intrat în dotarea armatei peste 1.000 de microcalculatoare cu utilizare individuală și în rețele, la sfârșitul anului 1996 existând peste 100 de rețele de calculatoare.

La 15 februarie 1994, domeniul ”informatică și ACT” a fost asimilat ca ”serviciu”, având ca specialități: ofițeri ingineri calculatoare și echipamente de ACT, ofițeri informatică, maiștri militari tehnică de calcul și ofițeri pentru automatizarea conducerii acțiunilor Marinei Militare. Cu același prilej, au fost instituite emblema pentru domeniul IACT și semnul de armă specific, potrivit Calendarului Tradițiilor Militare (2010).

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, redactor arhiva foto: Mihaela Tufega, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În fiecare an, în luna septembrie se sărbătorește Ziua Diplomației Române, pentru omagierea tradiției diplomatice românești și pentru stimularea activității Corpului diplomatic și consular al României, data fiind stabilită de ministrul de externe. Organizarea acestei zile a fost instituită prin Legea 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic și Consular al României, art. 61.

Reuniunea Anuală a Diplomației Române, organizată la Palatul Cotroceni, 2013

Începând cu anul 2005, Ziua Diplomației Române s-a sărbătorit la 1 septembrie, în preajma Reuniunii Diplomației Române, organizată anual de Ministerul Afacerilor Externe, eveniment dedicat Corpului diplomatic și consular român, fiind un bun prilej pentru evaluarea activității diplomatice desfășurate în ultimul an și pentru stabilirea principalelor direcții de acțiune pe termen mediu și lung. La acest eveniment participă înalți demnitari ai statului român: președintele României, prim-ministrul, președinții Senatului și Camerei Deputaților, membri ai Guvernului și ai Parlamentului, reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, șefii de misiuni diplomatice ai României, consuli generali, directorii institutelor culturale românești, reprezentanți ai corpului diplomatic străin acreditat la București, reprezentanți ai societății civile, ai mediului academic și de afaceri, mass-media. Agenda cuprinde cele mai importante teme de politică externă din ultimul an de activitate al diplomației românești, precum și provocările cu care se confruntă corpul diplomatic și consular al României în funcție de transformările din mediul politic internațional.

În cadrul reuniunii, sunt acordate ordine și medalii diplomatice membrilor corpului diplomatic și consular al României pentru contribuții meritorii la afirmarea diplomației românești pe plan internațional, în conformitate cu prevederile art. 62 din legea amintită mai sus.

Reuniunea Diplomației Române din 2014 a fost organizată în perioada 27-29 august și au fost invitați speciali: Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene, Natalia Gherman, viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova și Maia Panjikidze, ministrul de externe al Georgiei.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva