Până în anul 2014, Ziua Românilor de Pretutindeni era celebrată la 30 noiembrie, odată cu sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, potrivit Legii nr. 299 din 13 noiembrie 2007, privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 792 din 21 noiembrie 2007. Articolul 10 din Legea 299/2007 a fost modificat prin Legea 101/2015, conform căreia se schimbă data la care se sărbătorește această zi.

Inițiatorul acestei modificări legislative este deputatul PNL de Diaspora, Aurelian Mihai, care, la 23 aprilie 2015, declara: “În luna mai a anului 2014 am prezentat colegilor parlamentari inițiativa de modificare a Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, proiect susținut de încă 42 de colegi deputați și senatori, care, iată, în urma votului dat ieri, 22 aprilie 2015, în Camera Deputaților, a fost votat de către 299 din deputații prezenți. Modificarea adusă de această inițiativă legislativă prevede ca Ziua Românilor de Pretutindeni să fie sărbătorită în fiecare ultimă duminică a lunii mai”. Această modificare a fost adusă ca urmare a solicitărilor repetate ale comunităților de români din afara granițelor statului român.

De asemenea, deputatul Aurelian Mihai a explicat opțiunea pentru alegerea acestei noi date, prin faptul că în luna mai au loc mai multe sărbători ale familiei, precum Ziua Mamei (prima duminică din mai), Ziua Tatălui (a doua duminică din mai), dar și Ziua Europei sau Ziua Independenței de Stat, ambele celebrate la 9 mai. Astfel, luna mai este o perioadă propice activităților culturale specifice acestei zile.

Ziua Românilor de Pretutindeni a fost instituită prin Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007, privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, care reglementează drepturile persoanelor ce își asumă în mod liber identitatea culturală română — persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, din afara granițelor României, având ca scop menținerea, promovarea și afirmarea identității lor culturale, etnice, lingvistice și religioase. Între anii 2007-2014, Ziua Românilor de Pretutindeni a fost marcată în fiecare an, la 30 noiembrie, de Ziua Sfântului Andrei, Apostolul românilor, de către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP), printr-o serie de manifestări organizate în zone în care trăiesc mulți români. În 2012, la împlinirea a cinci ani de la celebrarea acestei zile, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a marcat această sărbătoare, precizând, în cadrul unui comunicat, că MAE consideră conaționalii de pretutindeni drept parte integrantă a poporului român, iar comunitățile românești din afara granițelor țării, un vector activ și puternic de promovare a imaginii României în lume.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Angelo BREZOIANU / Arhiva AGERPRES

În semn de recunoștință pentru sacrificiul suprem al sutelor de mii de ostași căzuți la datorie în timpul Primului Război Mondial, Tratatul de la Versailles, semnat de fostele țări beligerante în 1919, prevedea, printre altele, obligativitatea întreținerii mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a operelor comemorative de război dedicate acestora.

În România, care a pierdut în prima mare conflagrație a secolului XX aproape un milion de militari și civili, concretizarea prevederilor actului de la Versailles s-a făcut prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 — care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălțării Domnului Iisus Hristos, dată decretată sărbătoare națională a poporului român. Țara noastră a devenit astfel primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali.

Un rol important în omagierea eroilor căzuți la datorie l-a avut Societatea ”Mormintele Eroilor Căzuți în Război” (înființată în 1919) și transformată ulterior, în 1927, în Societatea ”Cultul Eroilor”. Datorită acestei organizații, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria, în anul 1923 a fost inaugurat Mormântul Ostașului Necunoscut, amplasat inițial în fața Muzeului Militar Național din Parcul Carol. De asemenea, Societatea, care de la 1 august 1940 s-a numit ”Așezământul Național Regina Maria”, a avut o activitate prodigioasă, manifestată inclusiv prin construirea, în perioada interbelică, a numeroase monumente și plăci comemorative în aproape toate localitățile țării.

Ca urmare a conjuncturilor politice, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se prevederile anterioare. Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor și operelor comemorative a menținut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai să fie considerată Ziua Eroilor, sărbătorindu-se cu prilejul Zilei Independenței de Stat a României și a Victoriei asupra Fascismului.

După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naționale, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului.

La 2 mai 1995, Parlamentul României a adoptat o lege conform căreia Ziua Înălțării Domnului a fost declarată ”Ziua Eroilor”, pentru a omagia jertfa celor căzuți în luptă pentru libertatea și independența poporului român.

Ziua Înălțării Domnului a fost desemnată Zi a Eroilor și Sărbătoare Națională Bisericească, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001. Totodată, legea din 2003 privind regimul monumentelor și operelor comemorative de război a proclamat sărbătoarea Înălțării Domnului, drept Sărbătoare Națională a poporului român.

AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)

Sărbătoarea Înălțării Domnului Iisus Hristos, la Catedrala Patriarhală 
Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Așa după cum o mărturisesc Evangheliile: “Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu”. (Luca cap. 24; 50-53)

Prin Înălțare, Hristos Dumnezeu iese din lume, pregătind totodată venirea Duhului Sfânt. El a dorit ca ucenicii să fie martori la Înălțarea Sa pentru ca întreaga lume să cunoască prin ei că S-a Înălțat la cer cu trupul transfigurat prin Înviere.

Slujba de sfințire a picturii Catedralei Episcopale Înălțarea Domnului din Slobozia
Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

Pe când se înălța, Iisus a binecuvântat pe apostoli, pe toți oamenii și întreaga natură. Pe când binecuvânta, a fost luat într-un nor, ce reprezintă Slava lui Dumnezeu, lumina dumnezeiască veșnică, în care Hristos a fost primit și în care a înălțat natura noastră umană.

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește la Înălțarea Domnului și ziua de pomenire a eroilor neamului românesc.

Cu prilejul Zilei Eroilor, la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, a avut loc ceremonia depunerii urnei comemorative cu pământ adus de la Plevna, Bulgaria
Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

Pomenirea eroilor la praznicul Înălțării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfințită ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1999 și 2001.

Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării Mântuitorului Iisus Hristos — Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională.

Joi, 21 mai, la sărbătoarea Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele acestora din țară și străinătate, potrivit Agenției de știri Basilica.

La ora 12.00, clopotele tuturor locașurilor de cult ortodoxe vor fi trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.

În mod obișnuit, în Biserica Ortodoxă Română la fiecare Sfântă Liturghie sunt pomeniți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea și demnitatea poporului român.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990. Secție de votare amplasată în incinta Școlii Nr. 97 din București.
Foto: (c) Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Alegerile s-au desfășurat în baza Decretului-Lege 92/1990, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), organism creat cu autoritate de parlament provizoriu, care a preluat prerogativele puterii provizorii în stat și în care au fost incluși reprezentanții tuturor partidelor politice apărute imediat după decembrie 1989, precum și ai organizațiilor minorităților naționale. Președintele CPUN a fost Ion Iliescu (9 februarie-20 iunie 1990).

La 14 martie 1990, cu un singur vot împotrivă și două abțineri, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională a adoptat Legea privind alegerea Parlamentului și a președintelui României, primele alegeri libere parlamentare și prezidențiale fiind stabilite pentru ziua de 20 mai 1990.

În capitolul I al acestui act, rezervat dispozițiilor cu caracter general, se arăta că în România, puterea politică aparține poporului și se exercită potrivit principiilor democrației, libertății și asigurării demnității, inviolabilității și inalienabilității drepturilor fundamentale ale omului. În ceea ce privește guvernarea țării, aceasta se realiza pe baza sistemului democratic pluralist, precum și a separației puterilor legislativă, executivă și judecătorească.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Cornel MOCANU / Arhiva AGERPRES

Potrivit legii, președintele României era ales în mod direct, prin scrutin universal. Legea prevedea alegerea sa ”de către cetățenii cu drept de vot din întreaga țară”. Era declarat președinte acel candidat care întrunea jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale. Dacă niciun candidat nu întrunea această majoritate, se organizau, în a doua duminică, noi alegeri. La acest al doilea tur de scrutin participau numai doi candidați, clasificați în ordinea voturilor obținute. Candidatul care obținea cel mai mare număr de voturi era declarat președintele României.

La președinția țării putea candida orice persoană, care nu era decăzută din drepturile electorale și care avea suportul a cel puțin 100.000 de alegători.

Validarea alegerii președintelui era făcută de Curtea Supremă de Justiție, hotărârea adoptată fiind prezentată în ședința comună a Adunării Deputaților și Senatului. În acel moment, cel ales devenea președintele României. Din momentul alegerii sale, președintele nu putea să mai fie membru al vreunui partid sau al vreunei formațiuni politice. El urma să-și îndeplinească prerogativele fiind angajat numai și numai în fața poporului român.

Vot universal presupunea că toți cetățenii țării, care îndeplineau condițiile cerute de lege pentru a beneficia de dreptul de a alege, își puteau exprima opțiunea, în cadrul procesului electoral. Votul era egal, direct, secret și liber exprimat.

Potrivit art. 50 din Decretul-Lege nr. 92/1990, în campania electorală candidații, partidele, formațiunile politice, toate organizațiile sociale și cetățenii aveau dreptul să-și exprime opiniile în mod liber și fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei și a celorlalte mijloace de informare în masă. De asemenea, art. 51 garanta accesul gratuit la radio și televiziune în cadrul campaniei.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990
Foto: (c) Cornel MOCANU / Arhiva AGERPRES

În primul scrutin postcomunist, pentru funcția de președinte, doar Frontul Salvării Naționale, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat au promovat candidați la președinție: Ion Iliescu, din partea FSN, Ion Rațiu din partea PNȚCD și Radu Câmpeanu, din partea PNL.

Numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne, la 20 mai 1990, a fost de 14.826.616 din totalul de 17.200.722 înscriși pe liste, adică 86,19% din electorat.

Potrivit legii, au fost organizate 42 de circumscripții electorale pentru fiecare județ și municipiul București, precum și 12.630 secții de votare. Totodată, au fost acreditați 360 de observatori străini în vederea urmăririi întregului proces electoral.

Procesul de votare a început la ora 6 dimineața și s-a încheiat la ora 23.00. Numărul total al voturilor valabil exprimate a fost de 14.378.693, iar 447.923 (3,02%) au fost declarate nule.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Cornel MOCANU / Arhiva AGERPRES

Pentru candidatul FSN, Ion Iliescu, au fost exprimate 12.232.498 voturi, ceea ce a reprezentat 85,07%. Pentru Radu Câmpeanu, candidatul PNL, au votat 1.529.188 alegători, respectiv 10,64%, iar pentru Ion Rațiu, candidatul PNȚCD, au votat 617.007 alegători (4,29% din electorat).

În ceea ce privește alegerile parlamentare, Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990, stabilea că Parlamentul va fi ales prin vot proporțional, pe liste de partid, fără existența unui prag electoral. Astfel a fost posibilă intrarea în Parlament a 27 de formațiuni politice la Adunarea Deputaților (între care 11 aparținând unor minorități naționale) și 7 la Senat. În urma alegerilor se revenea la formula tradițională de Parlament bicameral.

Au fost depuse 5.700 de candidaturi pentru Adunarea Deputaților și 1.580 pentru Senat. În calitate de independenți, 212 persoane și-au depus candidaturile pentru Adunarea Deputaților și 126 pentru Senat.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Virgil PAVEL / Arhiva AGERPRES

Formațiunile politice care s-au înscris în cursa electorală au fost: Frontul Salvării Naționale (FSN), Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), Partidul Național Liberal (PNL), Mișcarea Ecologistă din România (MER), Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD), Alianța pentru Unitatea Românilor — Partidul Unității Naționale Române din Transilvania și Partidul Republican (AUR—PUNR și PR), Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul Socialist Democratic Român (PSD), Partidul Social Democrat Român (PSDR), Grupul Democrat de Centru, Partidul Reconstrucției Naționale din România (PRN), Partidul Liber Schimbist (PLS), Partidul Democrat al Muncii (PDM), Uniunea Liberală Brătianu (ULB), Partidul Tineretului Liber Democrat din România, Partidul Cooperatist, Uniunea Democrat Creștină, Uniunea Democrată a Rromilor din România, Forumul Democrat German, Partidul Liberal (al Libertății) din România, Partidul Democrat Ecologist, Partidul Unității Democratice, Partidul Unității Democratice din Moldova, Partidul Muncii, Partidul Republican Creștin, Gruparea de Centru ”Noua Românie”, Partidul Ecologist Umanist — fondat în Arad, Uniunea Democrată Turcă Musulmană, Uniunea Ucrainienilor din România, Partidul Uniunea Creștin Ortodoxă, Uniunea Democratică ”Țara Oașului”, Partidul Uniunii Creștine din România, Partidul Social Democrat Creștin Român, Partidul Țiganilor din România, Partidul Dreptății Sociale (Noua Democrație) de Nord-Vest din România, Partidul Alianța pentru Democrație, Partidul Muncii și Dreptății Sociale din România, Partidul Român pentru Noua Societate, Partidul Țărănesc Român, Partidul Uniunea Republicană, Partidul pentru Reconstrucția Națională și Democratică, Partidul Democrat din Cluj, Partidul Radical Democrat, Uniunea Liberă Democratică a Rromilor din România, Frontul Popular Român al Salvării Naționale, Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România, Partidul Umanitar al Păcii, Partidul Democrat Constituțional din România, Partidul pentru Cinstirea Eroilor Revoluției și Salvare Națională, Partidul Național Român, Partidul Viitorul Democrat al Patriei, Partidul Democrat Progresist, Uniunea Polonezilor din România ”Dom Polski”, Partidul Național Republican, Alianța Muncitorească ”Libertatea” Anticomunistă și Antifascistă, Partidul Național Progresist, Partidul Casa Română a Europei Democratice, Mișcarea ”Tânăra Democrație”, Comunitatea Lipovenilor din România, Partidul Democrat Creștin al Rromilor din România, Partidul Independent Maghiar, Mișcarea Democrația Modernă, Partidul Socialist al Dreptății-Independent, Partidul Unit Democrat al Rromilor, Rudarilor și Lăutarilor din România, Uniunea Armenilor din România, Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democratică a Sârbilor din România, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Elenă din România, Forumul Democrației și Unității Naționale din România.

Din numărul total al alegătorilor, de 17.200.722, la 20 mai 1990 s-au prezentat la urne 14.825.764, pentru alegerile de la Senat, și 14.825.017, pentru Adunarea Deputaților.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / Arhiva AGERPRES

La Senat, Frontul Salvării Naționale (FSN) a obținut 67,02% din numărul total al voturilor valabil exprimate și 91 de mandate; UDMR — 7,20% și 12 mandate; Partidul Național Liberal (PNL) — 7,06% și zece mandate; Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) — 2,50% și un mandat; Mișcarea Ecologistă din România (MER) — 2,45% și un mandat; AUR — Partidul de Uniune Națională a Românilor din Transilvania și Partidul Republican — 2,15% și două mandate; Partidul Ecologist Român (PER) — 1,38% și un mandat; un mandat a fost ocupat de un independent (Antonie Iorgovan).

La Adunarea Deputaților, FSN a obținut 66,31% din voturile valabil exprimate și 263 de mandate; UDMR — 7,23% și 29 de mandate; PNL — 6,41% și 29 de mandate; MER — 2,62% și 12 mandate; PNȚCD — 2,56% și 12 mandate; AUR — Partidul de Uniune Națională a Românilor și Partidul Republican — 2,12% și nouă mandate; Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) — 1,83% și nouă mandate; PER — 1,69% și opt mandate; Partidul Socialist Democratic Român — 1,05% și cinci mandate; Partidul Social Democrat Român — 0,53% și două mandate; Gruparea Democratică de Centru — 0,48% și două mandate; Partidul Democrat al Muncii — 0,38% și un mandat; Partidul Lider-Schimbist — 0,34% și un mandat; Partidul Reconstrucției Naționale din România — 0,32% și un mandat; Partidul Tineretului Liber Democrat din România — 0,32% și un mandat; Uniunea Liberală “Brătianu” — 0,27% și un mandat.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990. centru de votare din comuna Petrachioaia, sectorul Agricol Ilfov.
Foto: (c) Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Alături de acestea, câte un mandat a revenit unor organizații ale minorităților naționale, altele decât cea maghiară, 11 la număr: Comunitatea Lipovenilor din România, Forumul Democratic al Germanilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Bulgară din Banat — Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democrată a Sârbilor din România, Uniunea Democrată a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Democratică Turcă Musulmană, Uniunea Elenă din România, Uniunea Democrată a Romilor din România, Uniunea Polonezilor din România “Dom Polski”, Uniunea Ucrainenilor din România.

Acest prim parlament număra 515 membri, dintre care 396 de deputați (387 aleși și 9 desemnați de minoritățile naționale) și 119 senatori (118 reprezentând o formațiune politică și unul, independent).

Durata mandatului acestui Parlament a fost de doi ani, în perioada 1990-1992, el funcționând ca Adunare Constituantă. Senatorii și deputații aleși s-au întrunit, pentru prima oară, în ședințe separate de lucru, la 9 iunie 1990. Conducerile celor două Camere au fost alese la 18 și 19 iunie 1990: Alexandru Bârlădeanu — președinte al Senatului, respectiv Dan Marțian — președintele Adunării Deputaților.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Codruța DRAGOESCU / Arhiva AGERPRES

Primul Parlament a elaborat legea fundamentală a țării noastre. Constituția a fost adoptată la 21 noiembrie 1991 și aprobată prin referendum național la 8 decembrie, același an, cu o majoritate semnificativă: din 10.948.468 de participanți, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, voturile nule reprezentând 2,3%. Constituția a funcționat din 1991 până în octombrie 2003.

Momentul electoral 20 mai 1990 are o indiscutabilă însemnătate istorică, acesta deschizând drumul spre crearea întregului eșafodaj al instituțiilor statului de drept. Atât mandatul președintelui României, cât și mandatele parlamentarilor aleși la 20 mai 1990 au fost de doi ani, pe perioada Adunării Constituante, așa cum se prevedea în Legea Electorală.

AGERPRES/ (Documentare-Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva foto: Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Legată de acest eveniment are loc Noaptea Europeană a Muzeelor, aflată la cea de-a 11-a ediție, manifestările la nivel european având loc pe 16 mai. În acest an și-au anunțat oferta de gratuitate peste 1.300 de muzee din Franța și aproximativ 3.400 din Europa, potrivit nuitdesmusees.culture.fr. Noaptea Europeană a Muzeelor este un eveniment internațional inițiat de Ministerul Culturii și Comunicării din Franța. Consiliul Europei, UNESCO și Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) sunt principalii susținători ai Nopții Europene a Muzeelor.

Galeria de Artă Veche Românească a Muzeului Național de Artă al României, la cea de-a X-a ediție a programului european Noaptea Muzeelor.
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Tema lansată pentru celebrarea Zilei internaționale a muzeelor în 2015 — “Muzeele pentru o dezvoltare durabilă a societății” — recunoaște rolul muzeelor în sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea de a fi mai puțin risipitori, mai cooperanți și de a utiliza resursele într-un mod care să respecte sistemele vii pentru a avea o societate durabilă. Aducerea muzeelor în prim-planul acestui model de societate de către tema zilei are drept scop încurajarea conștientizării întregii societăți cu privire la consecințele acțiunilor umane asupra planetei noastre și asupra necesității de a schimba complet modelul economic și social al societății globale, după cum se menționează pe icom.museum.

Galeria de Artă Veche Românească a Muzeului Național de Artă al României, la cea de-a X-a ediție a programului european Noaptea Muzeelor.
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Este un eveniment anual menit să întemeieze și să consolideze relațiile de cooperare dintre muzee, profesioniștii acestora și public. Muzeele au un potențial unic în abordarea diferitelor culturi, constituindu-se într-un loc predilect pentru înțelegerea lor aprofundată într-o manieră interdisciplinară, dar și în ceea ce privește sensibilizarea oamenilor iubitori de cultură din întreaga lume.

Muzeul Național de Artă Contemporană, la cea de-a X-a ediție a programului european Noaptea Muzeelor.
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

În fiecare an, Ziua internațională a muzeelor adună o participare a unui număr tot mai mare de muzee din întreaga lume. În 2014, 35.000 de muzee din 140 de țări au organizat manifestări dedicate zilei. Marcându-se pe continentul american, Oceania, Africa, Europa și Asia, acest eveniment internațional și-a confirmat popularitatea, potrivit site-ului imd.icom.museum.

Muzeul Național de Artă Contemporană, la cea de-a X-a ediție a programului european Noaptea Muzeelor.
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

În România, în acest an manifestările prilejuite de Noaptea Muzeelor se desfășoară pe 16 mai, în noaptea de sâmbătă spre duminică, acțiunile desfășurându-se și în cursul zilei. În fiecare an, tot mai multe evenimente sunt organizate atât în București, cât și în celelalte orașe ale țării. În Capitală participă la acest eveniment, anul acesta, aproximativ 30 de muzee și 20 de organizații culturale care vor fi deschise în Noaptea Muzeelor, propunând publicului un program divers de evenimente, care va include expoziții, ateliere pentru copii, concerte, proiecții de filme, spectacole de balet și pantomimă.

Noaptea Muzeelor, aflată la cea de-a V-a ediție; manifestări organizate la Muzeul Național de Artă Contemporană.
Foto: (c) Emil BADEA / Arhiva AGERPRES

Muzeul Municipiului București participă anul acesta la Noaptea Muzeelor cu toate cele 8 unități deschise aflate în subordinea sa. Pentru prima dată Muzeul “Victor Babeș”, Muzeul “Ligia și Pompiliu Macovei”, Muzeul Memorial “C.I. și C.C. Nottara”, Muzeul “Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck” și Muzeul “Maria și George Severeanu” participă în circuitul European al Nopții Muzeelor.

Vizitatori la Muzeul Național Tehnic ‘prof. ing. Dimitrie Leonida’, în cadrul celei de-a opta ediții a evenimentului intitulat ‘Noaptea Muzeelor’.
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Consiliul Internațional al Muzeelor (International Museum Day — IMD) a instituit Ziua internațională a muzeelor, în 1977, în cadrul celei de-a 12-a Adunării Generale, pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la rolul muzeelor în dezvoltarea societății. Comitetul consultativ al IMD alege în fiecare an tema pentru desfășurarea evenimentului. Cu mai bine de 32.000 de membri, reprezentând 136 țări și teritorii, Consiliul Internațional al Muzeelor este, în felul său, o imagine perfectă a unei comunități multiculturale și interdisciplinare.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Bogdan DUMITRESCU / Arhiva AGERPRES

Conform Ordinului ministrului Apărării Naționale din 15 mai 1990, s-au înființat unitățile și subunitățile de poliție militară din Armata României.

Serviciul Poliție Militară este structura specializată a Statului Major General, care coordonează operativ, pe linie ierarhică, activitățile poliției militare din Armata României pentru îndeplinirea misiunilor specifice în timp de pace, în situații de criză sau la război.

Efectivele de poliție militară au fost angajate în acțiuni pentru menținerea ordinii publice (anii 1990-1991), precum și alte activități importante ale M.Ap.N: vizite oficiale, aplicații, escortări și căutări ale dezertorilor, acțiuni de menținere a păcii alături de state membre NATO în Angola, Albania și Somalia, precum și misiuni în teatrele de operații din Kosovo, Bosnia și Afganistan. Aici, militarilor români le-au revenit sarcini dificile de menținere a ordinii publice, de escortă a unor personalități, paza și protecția populației civile, îndrumare și control trafic rutier. Acțiunile unităților și subunităților de poliție militară se încadrează în operațiile întrunite multinaționale ca forță efectiv participantă.

Serviciul Poliție Militară are responsabilități privind disciplina militară, controlul traficului rutier, serviciul interior, protecția VIP-urilor, precum și cele privind elaborarea actelor normative specifice poliției militare.

AGERPRES/(Documentare; editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) Ilie BUMBAC / AGERPRES FOTO

În anul 2004, 15 deputați reprezentând toate formațiunile politice parlamentare au inițiat proiectul legislativ privind instituirea “Zilei Naționale a Tineretului”.

La 5 octombrie 2004, legea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaților, aceasta fiind și Camera decizională.

Astfel, conform Legii nr. 425/25 octombrie 2004, ziua de 2 mai a devenit ”Ziua Națională a Tineretului”.

Cu prilejul acestei zile, sunt organizate și prezentate, prin mijloacele de informare în masă, activități sociale, culturale, artistice și sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului. Autoritățile administrației publice centrale și locale care au atribuții în domeniul tineretului acordă sprijin material, financiar și organizatoric evenimentelor prilejuite de marcarea acestei zile.

De asemenea, legea prevede ca Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune să difuzeze, în perioada 26 aprilie-2 mai, emisiuni despre problematica tineretului.

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Nicolae BADEA / Arhiva AGERPRES

În baza prevederilor Tratatului de la Adrianopol (1829), încheiat între Rusia și Turcia după război, care stipulau că Țările Române obțin dreptul să-și organizeze ”un număr de gărzi înarmate pământene”, adică să-și înființeze propria lor putere militară, ”al cărei număr și întreținere vor fi stabilite de domni împreună cu divanele lor”, la 30 aprilie 1830 s-a hotărât ”formăluirea în Valahia a șase batalioane pedestrime și 6 escadroane călărime a străjii pământești”.

Din aceste forțe au fost create trei regimente mixte: unul la București, unul la Ploiești și altul la Craiova. În același timp, au luat ființă în Moldova un batalion de infanterie și un escadron de cavalerie, din care s-a înființat primul regiment mixt, cu garnizoana la Iași. În urma Unirii de la 1859 a celor două provincii românești, Moldova și Țara Românească, infanteria a cunoscut progrese importante. În 1860, efectivele infanteriei atingeau cifra de 10.848 oameni.

După reorganizarea armatei din 1917, infanteria a fost structurată în 15 divizii de infanterie. În anul 1938, infanteria reprezenta 52% din efectivele armatei.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

După Războiul de Independență din 1877-1878 și după Primul Război Mondial (1916-1918), prin diferite legi, s-a instituit titlul de veteran de război, participanților la campanii și urmașilor lor fiindu-le acordate diferite drepturi și avantaje reparatorii.

Titlul de ”veteran de război” a fost recunoscut pentru prima dată la 29 aprilie 1902. Prin Decretul din 1902, participanții la Războiul de Independență au fost declarați veterani, asigurându-li-se, pe lângă acest binemeritat și onorant statut, mijloace pentru un trai decent și înlesniri pe măsura curajului și a sacrificiilor probate pe câmpul de luptă.

Prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanților la Primul Război Mondial decorați cu Medalia ”Virtutea Militară” de război clasa I li s-a acordat o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, participanților la Războiul din 1916-1918 li s-au creat condiții speciale de pensionare.

În 1927, prin Decretul — lege nr. 1402 din 15 mai, ofițerii activi și de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial și fuseseră decorați cu Ordinul ”Mihai Viteazul”, au primit loturi de teren sau loturi de casă, precum și anumite gratuități.

Veteranii de război au primit o serie de drepturi și avantaje și în anii următori, printr-o serie de acte normative precum Decretul nr. 1304 din 8 mai 1933, Decretul nr. 1056 din 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945. Începând din 1947, aceste drepturi și avantaje au fost revăzute, unele fiind chiar anulate.

În prezent, drepturile veteranilor de război sunt reprezentate de Asociația Națională a Veteranilor de Război, membră a Federației Mondiale a Vechilor Combatanți, cu sediul la Paris. Aceste drepturi sunt garantate de legea nr. 49/1991 și de legea nr. 44/1994, modificată și completată prin Legea 303/2007.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Viorel LĂZĂRESCU / Arhiva AGERPRES

Prin Decretul-lege nr. 1625 din 25 aprilie 1919, a luat ființă Serviciul Contencios al Ministerului de Război, moment care a marcat actul de naștere a structurii specializate în asigurarea asistenței juridice pentru armată. Justiția Militară a fost înființată pentru soluționarea numeroaselor solicitări din sfera contenciosului administrativ, pentru apărarea intereselor legale ale armatei, cât și pentru elaborarea cadrului legislativ necesar sistemului militar și a regulamentelor în domeniu.

Prin Decretul-lege nr. 1682 din 21 martie 1912, se înființase Serviciul Control, Contabilitate, Contencios și Pensii, în cadrul căruia Secția Contencios avea ca principale atribuții apărarea intereselor Ministerului de Război în procesele civile, îndeplinirea actelor de procedură ale ministerului, corpurilor și serviciilor armatei, acordarea de consultații juridice și întocmirea proiectelor de legi pentru activitatea ministerului.

Prin Decretul-lege nr. 1579 din 18 aprilie 1919, s-a constituit ”Serviciul Contencios”, un departament separat, inclus în rândul ”serviciilor generale pentru nevoile întregii armate”, pe baza căruia regele a semnat, la 25 aprilie 1919, Decretul-lege nr. 1625, referitor la organizarea și funcționarea acestuia. Acest decret-lege a fost ratificat prin Legea nr. 1151 din 26 martie 1924.

În 1929, ca urmare a reorganizării ministerelor, Serviciul Contencios al Ministerului Armatei a trecut în rândul organelor tehnice și administrative ale acestuia. În 1939, prin Legea pentru organizarea și funcționarea MApN, Serviciul Contencios s-a transformat în Direcția Contenciosului, aflată în subordinea directă a Secretariatului General al MApN. În februarie 1949, s-a desființat Secretariatul General al MApN și, odată cu el, și Direcția Contencios, mai puțin trei birouri privind Avizele, procesele și popririle, care au trecut la Direcția Justiției Militare, sub denumirea de ”Secția Contencios”. Direcția Justiției Militare urma a avea în compunere Secția Justiției și Secția Contencios, aceasta din urmă având competențe reduse față de atribuțiile pe care le îndeplinise înainte de februarie 1949. În aprilie 1949, Secția Contencios a devenit, prin ordin al Marelui Stat Major, Secția Juridică, păstrând aceeași subordonare.

Prin Ordinul de Front nr. 42 din 15 septembrie 1951, s-a înființat Oficiul Juridic al Ministerul Forțelor Armate, prin contopirea Secției Legislative de pe lângă Direcția Secretariat cu Secția Juridică din Direcția Justiție Militară. Începând cu 1 martie 1954, Oficiul Juridic a fost luat în evidența Direcției Secretariat a MApN, păstrându-se aceeași subordonare față de Ministerul Apărării Naționale.

În prezent, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, funcționează Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)