Apicultura s-a dezvoltat atât de mult și pentru că, în ultimii ani, în acest domeniu s-au băgat bani mulți, atât de la bugetul de stat, cât și din fonduri europene. Este vorba, pe de-o parte, de subvențiile anuale acordate până în 2010 (20 de lei pentru familia de albine de elită și pentru familia de albine de producție, respectiv, 30 lei pentru familia de albine certificate ecologic) și, pe de altă parte, de banii alocați prin măsurile prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), destinate fermelor de subzistență, unde proiectele sunt finanțate în proporție de sută la sută din fonduri nerambursabile. Începând din 2011, apicultorii beneficiază și de un program special, finanțat în proprorție de 50% de la bugetul de stat și 50% din fonduri europene: „Programul Național Apicol din România 2011-2013“.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a alocat acestui program 43.941.629 lei. Banii sunt acordați apicultorilor în baza facturilor fiscale prezentate de aceștia. Cele mai solicitate măsuri ale programului sunt  Măsura 3 –

„Achiziţionarea de mătci, roi la pachet, roi pe faguri şi familii de albine din rase omologate în România“ (se decontează integral achiziţia a maximum 100 mătci/apicultor, 100 roiuri la pachet, precum și maximum 100 roiuri pe faguri), precum și Măsura 4 – „Achiziţionarea de stupi în vederea reformării stupilor uzaţi în urma deplasării acestora în pastoral“ (se decontează pentru fiecare apicultor achiziţia a maximum 125 stupi utilați conform tehnologiei apicole, excluzând materialul biologic). Dar alocarea acestor fonduri a produs zâzanie între apicultori. ACAR a sesizat Ministerul Agriculturii privitor la o serie de nereguli comise de APIA în procesul de acordare a banilor. De exemplu, ACAR sesizează faptul că au apărut „băieți deștepți“ și în apicultură, care doar rulează facturi și încasează bani grei, în detrimentul  celor care chiar investesc, dar nu au acces la fonduri nerambursabile.

„Cum se explică faptul că, în unele județe, precum Buzău, Constanța, Sălaj, Suceava sau Dâmbovița, vânzările/cumpărările de familii de albine, decontate prin acest program, se apropie sau chiar depășesc efectivele totale pe județ?  Sau cum se explică faptul că doar cinci-șase forme asociative asigură peste 50% din totalul familiilor de albine vândute și decontate în întreaga țară?“, se întreabă Ioan Fetea, președintele ACAR.  Surse apropiate MADR ne-au declarat că, în urma acestor sesizări, APIA a intensificat controalele la fața locului și, ca urmare a neregulilor constatate, a decontat doar jumătate din cele șapte milioane euro alocate acestui program pentru anul 2012, restul urmând a fi decontat în acest an.

Noul impozit fărâmițează stupinele

Noul sistem de impozitare, introdus în acest an și bazat pe norma de venit, îi determină pe apicultori să-și fărâmițeze stupinele pentru a plăti impozit cât mai puțin sau chiar deloc. Potrivit actului normativ adoptat de Guvern, până la 50 de familii de albine nu se plătește impozit. Între 50 și 100 de familii, cota de venit pentru care se calculează impozitul este de 70 de lei/familie, iar la peste 100 de familii, cota este de 98 de lei/familie. Impozitul este de 21,5% (cota unică de 16%+contribuția la asigurări sociale de 5,5%) din norma de venit. Așadar, între 50 și 100 de familii de albine, impozitul este de 15 lei/familie, iar la peste 100 de familii, impozitul este de 21,07 lei/familie.

„Eu sunt de acord că trebuie să plătim impozit, dar să plătim și noi ca toată lumea, adică 16% din profit, nu 21,5% pe fiecare stup, cum au stabilit ăștia. Luna trecută, mie  mi-au murit 20 de stupi, dar trebuie să plătesc impozit și pentru ei? Nu dom‘le, trebuie să avem posibilitatea să ne scădem și noi cheltuielile și pierderile și să plătim doar 16 la sută din profit. Altfel, îmi împart stupii la copii, la vecini și la neamuri, câte 10, 20, 30, și nu mai plătesc niciun impozit“, ne-a declarat, sub protecția anonimatului, un apicultor care-și vinde produsele în Piața Obor, din Capitală. Și ca el sunt mulți, pentru că românul este inventiv când vrea să fenteze fiscul.

Autor: Alexandru Boariu

Sursa: capital

Ambasadorul Kazahstanului in Romania a prezentat, vineri, la o intalnire cu oamenii de afaceri suceveni, oportunitatea de investitii in infrastructura adiacenta unei autostrazi care va traversa tara sa, iar cel din Emiratele Arabe a spus ca vrea ca Romania sa fie poarta spre Europa de Est.

Inginerii din întreaga lume proiectează trenuri foarte rapide şi maşini care se conduc singure, dar adevăratele inovaţii din domeniul transportului implică modernizarea infrastructurii. Iată cum va arăta drumul viitorului, potrivit unor concepte inovative, prezentate de Glen Hiemstra pentru Fastcoexist.com.

Atunci când ne imaginăm viitorul transportului ne gândim la trenuri foarte rapide, maşini electrice autonome, avioane sub-orbitale şi alte tehnologii de genul acesta. Ne întrebăm chiar când va deveni realitate maşina zburătoare. Dar nu ne gândim foarte mult la infrastructura de care depind aceste vehicule.

Însă, unii ingineri întreprinzători şi extrem de creativi şi-au îndreptat atenţia spre această problemă. Iată două idei de reinventare a drumului, care ar putea determina o schimbare radicală în ceea ce priveşte viitorul transporturilor.

Primul concept este Solar Roadways (Drumuri solare). Ce este un drum? O fâşie de asfalt, beton, pământ sau pavaj, pe care se învârt roţile vehiculului. Materialele folosite în construirea drumurilor au evoluat faţă de epoca romană, dar nu cu foarte mult. Avem în continuare o suprafaţă dură, proiectată să susţină greutatea vehiculelor şi să te ţină departe de noroi. Timp de 24 de ore pe zi, drumurile, parcările şi trotuarelestochează pur şi simplu căldură şi lumină, dar nu le folosesc la nimic.

Dar dacă s-ar putea înlocui betonul sau asfaltul cu celule solare, poziţionate sub un strat de sticlă?

Dacă ar funcţiona chiar şi cu un grad de eficienţă de doar 15%, un astfel de sistem de drumuri ar furniza de patru ori mai multă electricitate decât au nevoie americanii, de exemplu, adică la fel de multă electricitate cât foloseşte întreaga lume. Pe scurt, s-ar produce foarte multă energie.

Din câte se pare, nu este foarte greu să iei materialul “de pe raft” şi să construieşti un strat de celule solare, aşezat între două straturi de sticlă ermetice, şi să construieşti cu aceste panouri o suprafaţă de drum.

Principala problemă este reprezentată de producerea sticlei care trebuie să fie suficient de puternică pentru a susţine o maşină, suficient de transparentă cât să permită absorbţia unei cantităţi suficiente de lumină solară, dar suficient de opacă încât să nu emită prea multă strălucire, şi cu o rezistenţă mare, astfel încât să dureze câţiva ani. Tehnologia Solar Roadways încearcă să rezolve aceste cerinţe, pe lângă multe altele, urmând să fie testată odată cu primele panouri instalate într-o parcare, în primăvara acestui an.

Solar Roadways şi fondatorii săi, Scott şi Julie Brusaw, au făcut multe “valuri” în mediul online, la Tedx şi pe YouTube, în special prin intermediul videoclipului de mai jos (cu peste 1,5 milioane de vizualizări), în care îşi prezintă proiectul original.

Pe lângă celulele solare din sandwich-ul de sticlă, drumurile sunt prevăzute cu lumini LED care pot fi programate să scrie diferite mesaje şi să răspundă la mediul înconjurător, de exemplu avertizând maşinile că ar trebui să încetinească şi să lase pietonii să traverseze strada.

Cea de-a doua invenţie pentru infrastructură vine de la compania inovatoare Wave,care înseamnă Electrificarea Wireless Avansată a Vehiculelor. Scopul companiei este acela de a ajuta autobuzele electrice să devină mai eficiente din punct de vedere al costurilor, faţă de cele diesel şi faţă de cele care funcţionează pe bază de gaz natural, fără a fi nevoie de conexiunea la nişte cabluri suspendate.

Pentru a funcţiona în permanenţă pe baza unor baterii reîncărcabile, un autobuz ar trebui să aibă foarte multe, din moment ce reîncarcarea se produce doar la staţia de bază. Acest aspect face ca autobuzul să fie ineficient, greoi şi costisitor.

Totuşi, cei de la Wave ştiu că electricitatea poate fi transmisă wireless prin inducţie magnetică. Întrebarea este cum să implementezi un echipament de inducţie magnetică în infrastructură. Soluţia lor este genială.

Instalează pe partea de jos a autobuzului o unitate de primire a valurilor de inducţie, iar apoi, la diferite opriri ale autobuzului instalează un sistem de transfer a energiei din inducţia magnetică.

Atunci când autobuzul se opreşte ca pasagerii să poată urca sau coborî din vehicul, unitatea de inducţie magnetică trimite o sarcină electrică prin sistemul wireless direct către bateriii, iar aceste reîncărcări frecvente fac ca autobuzul să funcţioneze toată ziua, până când se întoarce la bază pentru o reîncărcare completă. Mai puţine baterii, mai puţină greutate, mult mai economic.

Tot ceea ce este necesar în staţia de autobuz este o modalitate de a conecta sistemul de inducţie magnetică la o sursă de alimentare. Solar Roadways ar putea reprezenta o soluţie la această problemă! Wave scrie pe site-ul său că instalează sisteme de autobuz de inducţie magnetică la Universitatea de Stat din Utah şi în parteneriat cu Soluţii Energetice Avansate în oraşul Praga, din Republica Cehă.

Imaginează-ţi cum vor arăta drumurile după anul 2025. Realizate din sticlă, generând electricitate şi cu o inducţie magnetică incorporată, acolo unde se poate realiza acest lucru?

Sursa: Financiarul

România exportă în statele africane de la animale vii, la grâu, porumb sau produse de panificaţie. Primele pieţe africane după valoarea exporturilor de produse agroalimentare se cifrează la aproximativ 264 de milioane de euro. 

Producătorii autohtoni din industria alimentară şi-au găsit pieţe de desfacere şi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Exportăm în statele africane, dar şi în Asia de la animale vii, la grâu, porumb, ciocolată sau produse de panificaţie.

Potrivit datelor centralizate de  Ministerul Agriculturii pentru ECONOMICA.NET în primele 11 luni ale anului trecut am exportat în cele mai importante pieţe de desfacere din Africaproduse alimentare în valoare de aproximativ 264 de milioane de euro, echivalentul a 844.000 de tone de produse.

Cel mai mult am exportat în Egipt unde au ajuns anul trecut peste 512.000 de tone de produse alimentare în valoare de peste 118,6 milioane de euro, în timp ce în Libia am exportat în valoare de 82 de milioane de euro, iar Africa de Sud de 20 de milioane de euro. Produsele autohtone au luat şi calea Algeriei de unde au intrat în ţară în urma exporturilor în jur de 15,2 milioane de euro, în Tunisia am exportat în valoare de 12,3 milioane de euro, în Nigeria de 7,5 milioane de euro, iar în Senegal de 3,2 milioane de euro. Congolezii au consumat din România produse în valoare de aproximativ 4 milioane de euro.

Cu excepţia Egiptului, a Africii de Sud, Algeriei şi Nigeriei de unde importăm produse alimentare, mult sub valoarea exporturilor, din celelate state africane România nu cumpără produse agro-alimentare.

Totuşi, şi România aduce alimente din Africa, principalele ţări din care importăm fiind Mozambic (37,2 milioane de euro), Swaziland (23,8 milioane de euro) sau Sudan (14,6 milioane de euro).

Ce exportăm în statele africane

Relaţiile  dintre România şi statele africane se bazează în primul rând pe comerţul cu grâu. Anul trecut au ajuns în Africa în jur de 450.000 de tone de grâu pentru care am încasat peste 100 de milioane de euro şi 360.000 de tone de porumb în valoare de peste 72 de milioane de euro. Oile şi caprele vii sunt şi ele atractive pentru piaţa africană, volumul exporturilor totalizând anul trecut 57,7 milioanede euro. Conform statisticilor, africanii mănâncă şi produse de patiserie din România, astfel că am exportat produse de brutarie, patiserie şi biscuiţi în valoare de 970.000 de euro. Nu în ultimul rând, pe lista produselor agroalimentarepe care le vindem în Africa se numără ciocolata, extracte, esenţe şi concentrate de cafea, ţigări, apă minerală, bere, zahăr sau cârnaţi.

Orz pentru asiatici

În ceea ce priveşte piaţa asiatică, cel mai mult exportăm produse agroalimentare în Arabia Saudită (aproximativ 97 de milioane de euro), Iran (74 de milioane de euro) şi Coreea de Sud (69,4 milioane de euro).În total,am exportat în cele mai importante nouă pieţe de desfacere din Asia produse alimentare în valoare de peste 460 milioane de euro. Produsul românesc cel mai căutat în Asia este orzul (144 de milioane de euro), urmat de porumb (139 de milioane de euro), animale vii, carne, ouă, fructe cu coajă şi seminţe de rapiţă.

Sursa: Economica

The largest company in Romania is not registered at the Registry of Commerce. It has over 50,000 employees and a turnover of approximately USD 15 M. We are talking about freelancers working on the internet, from their own living rooms or from cafes, for companies from all over the world. For some of them the projects obtained through global freelancing platforms such as Elance, freelancer or oDesk result in MNC-level salaries running into tens of thousands of USD per year, businessmagazin.ro writes.

Tudor Maier has built a career many multinational company employees can only dream of. He does not depend on anyone, he does not know what having a boss means, he organizes his time as he pleases without overworking and, most important of all, he earns enough to live more than decently without worrying for the future. The 32-year-old is a freelancer on the internet and one of the best paid in Romania, having a salary comparable to that of an executive level job – several thousand Dollars per year. “No job in Romania, irrespective of how well paid it would be, could determine me now to give up the freelancer statute and become an employee,” Maier states.

Just like him, tens of millions of people from all over the world, including several tens of thousands of Romanians, are permanently trying their luck on their own, on freelancing platforms such as freelancer.com, elance.com, oDesk.com or vWorker.com. He hopes, like anyone else in fact, to find the key to large salaries and, although some succeed, it has to be said from the get go that freelancing as a job is not suitable for anyone.

The way platforms of this kind work is fairly easy – companies from all over the world are looking for well-trained workforce cheaper than they would find in their countries of origin, to use on various specific projects, and the numerous freelancers compete against each other using weapons such as price, deadlines and previous experience in order to win projects. Naturally, companies will not assault greenhorns with projects and money will not be made too easily, but for those undeterred the rewards will turn out to be more than enough to lead a relaxed lifestyle.

50.000 de români lucrează de acasă si au o cifră de afaceri de aproximativ 15 milioane de Cea mai mare companie din România nu este înregistrată la Registrul Comerţului. Are peste 50.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 15 milioane de dolari. Este vorba despre freelancerii care lucrează pe internet, din propria sufragerie sau din vreo cafenea, pentru companii din toate colţurile lumii. Pentru unii dintre ei, proiectele obţinute prin intermediul marilor platforme mondiale de freelancing precum Elance, freelancer sau oDesk se traduc într-un salariu comparabil cu al unui executiv de multinaţională, de câteva zeci de mii de dolari anual, scriebusinessmagazin.ro.