ROMANIA

suceava

Parintele celor rataciti. Cum a salvat un preot vietile unor tineri dependenti de droguri si alcool

December 14th, 2016 |

Credinta poate salva destine zdrobite, iar puterea rugaciunii aduce speranta. Este crezul unui preot de la o manastire din judetul Suceava, care a reusit sa salveze tineri cazuti in patima drogurilor si a alcoolului.

Fara a avea studii de medicina sau psihologie, parintele Mihail a ajutat zeci de suflete sa revina la viata. A inceput sa faca asta dupa ce a vazut cu ochii lui moartea de zeci de ori in Afganistan, unde a fost preot militar.

Parintele Mihail are 62 de ani si slujeste din 2006 la Manastirea Podul Cosnei. Cand s-a intors din Afganistan, a inteles ca mai are o ultima misiune: in urma cu doi ani a inceput sa adune de pe strazile din Bacau tineri cu probleme grave, legate de alcool si droguri. Zece fete si baieti au fost adusi la manastire.

Mihail Negrea, preot: “Am avut pentru dezintoxicare, probleme cu etnobotanice, injectabile si alcool. I-am sustinut moral, a contat mult. Drept dovada, din zece, toti zece au renuntat. Eu speram macar unul, daca au fost toti, bucuria e si mai mare“.

Initial a adus patru copii, pentru ca parintii lor nu ii mai puteau tine in frau. Apoi au venit alti sase, unii in stadii foarte grave, aproape irecuperabili, dupa cum spuneau psihologii. Nu a fost insa usor. Unii reintrau in sevraj, dar parintele Mihail era mereu langa ei si ii imbarbata. Se ruga zi si noapte pentru sufletele lor.

Mihail Negrea, preot: “Te uiti la el, la ochii lui si stii si in scriptura scrie ochii sunt fereasta sufletului.. Te-ai uitat in ochii lui si stii ca are nevoie de un ajutor“.

Terapia preotului Mihail este bazata pe rugaciune, mediatie si munca. Tinerii aveau un program strict: tineau post si nu aveau voie sa primeasca rude sau prieteni. Lucrau cot la cot cu calugarii, invatau tainele scripturii si se rugau neincetat. Parintele Mihail nu are studii in domeniu insa spune ca armele lui sunt credinta si iubirea.

Mihail Negrea, preot: “Cum ajung copiii razvratiti sa se schimbe? Printr-o supraveghere, o educatie, nu spartana, ci familiara, sa te simta ca esti parintele lui, fratele lui mai mare, care ii vrei intr-adevar binele si atunci usor-usor se modeleaza si ei ca si lutul“.

Lucia Butcure, psiholog: “Atat drogurile, cat si alcoolul si tutunul, atrag dupa sine dependenta psihica si apoi cea fizica. Acestea pot fi contracarate prin credinta in Dumnezeu. Numai prin vindecarea fizica, prin acel tratament pe care il primeste tanarul, nu avem o vindecare completa“.

Oile ratacite de turma revin periodic la manastire ca sa multumeasca. Din nefericire, acest program s-a oprit din lipsa de spatiu. Acum parintele vrea sa construiasca o cladire speciala pentru cei cu astfel probleme. Daca primii au reusit, spune el, si altii vor putea.

Sursa: protv

Articol din Romani azi, Romani celebri - social, Romani celebri - toti, suceava |

Comments Closed

Preotul de la Mănăstirea Bogdănești are grijă de 130 de bătrâni bătuți de soartă

November 30th, 2016 |

Preotul Gheorghe Loghinoaia, de la Mănăstirea Bogdănești, are grijă zilnic de peste 130 de suflete. Acesta a construit un cămin de bătrâni, unde are grijă ca vârstnicii să aibă unde să doarmă și ce să mănânce. Părintele Loghinoaia nu primește niciun fel de sprijin de la autorități. „Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia

preot bogdanesti 1

La 15 kilometri distanță de municipiul Fălticeni se află comuna Bogdănești. Aici, voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul Bogdănești sau Bogoslovul, pentru a servi drept biserică domnească.

Lăcașul de cult, construit din lemn, a fost distrus de tătari în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, călugării au reușit să refacă mănăstirea, însă la doar câțiva ani distanță, în 1542, domnitorul Petru Rareș mută așezământul, întemeind Mănăstirea Râșca. Conform documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdănești a fost schit de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici.

În anul 1994, așezământul de la Bogdănești a prins viață din nou. Preotul Gheorghe Loghinoaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaș de rugăciune prin înălțarea unei troițe. Astfel, a fost zidită biserica, turnul clopotniță, chiliile și a fost săpată o fântână adâncă de 20 de metri.

Preotul Gheorghe Loghinoaia a înființat în jurul bisericii Așezământul creștin filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”. Aici își găsesc adăpost și hrană aproape 140 de persoane fără posibilități materiale de întreținere.

„Mănăstirea Bogdănești a fost întemeiată de la început numai cu scop filantropic pentru ajutorul bătrânilor rămași fără locuință, abandonați de propria familie sau a persoanelor nevoiașe ajunse în pragul disperării. Începând din anul 2005, în internatul mănăstirii locuiesc zilnic aproximativ 125 de persoane de felul acesta, între care un număr de 26 de persoane sunt în amară suferință la pat și primesc îngrijire adecvată”, a explicat preotul Gheorghe Loghinoaia.

Acesta a ținut să precizeze că singura sursă de aprovizionare pentru cele necesare, bani pentru hrană și medicamente, este ușa altarului, unde banul sau dania omului milostiv, după cum spune preotul Loghinoaia, se împarte celor mai săraci.

„Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia.

Părintele de la Bogdănești încearcă să ajute cât mai multă lume. Principalul sprijin al preotului sunt oamenii care vin din toate colțurile țării încărcați cu alimente și medicamente necesare bătrânilor, mulți dintre ei bolnavi, țintuiți la pat. Atunci când părintele intră în cămin, toți bătrânii, cât sunt ei de bolnavi, vor să-l atingă pe cel care îi îngrijește, încercând să-și arate recunoștința.

Camerele în care locuiesc bătrânii sunt curate, pline de lumină, iar de pe noptiere nu lipsesc icoanele. Multe dintre persoanele care locuiesc în așezământul de la Mănăstirea Bogdănești sunt abandonate de copii ori nu au copii care să aibă grijă de ei. Un bătrân născut fără vedere se numără printre persoanele de care preotul Gheorghe Loghinoaia are grijă.

„Nu pot să îmi exprim în cuvinte mulțumirea față de părintele Loghinoaia. Are grijă de noi, ne-a oferit un acoperiș deasupra capului, mâncare, medicamente, tot ce avem nevoie pentru a avea o bătrânețe liniștită. Dacă nu era el, eu nu știu dacă acum mai eram în viață, nu am pe nimeni să mă îngrijească”, a povestit bărbatul.

Preotul Gheorghe Loghinoaia nu refuză să ajute nicio persoană care îi cere trece pragul. Printre cei de care are grijă se numără și Radu Bălosu, un tânăr care locuiește deja de opt ani de zile la mănăstire. Acesta are grijă de pangar, fiind mulțumit că îl poate ajuta în acest fel pe părinte. Radu este tocmai din București, însă o bună perioadă de timp a stat prin orfelinatele din Siret și Gura Humorului, unde nu a dus-o tocmai bine, însă la Bogdănești și-a găsit liniștea și se simte aici ca și acasă. Radu vinde de toate, candele, icoane, lumânări, acatiste și chiar are un slogan.

„Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdănești”, așa sună îndemnul lui Radu pentru toți vizitatorii mănăstirii.

Bucureșteanul îi este recunoscător părintelui pentru că, după experiențele neplăcute trăite prin orfelinatele din țară, simte și el că a găsit un loc unde este iubit și apreciat pentru ceea ce face.

„Părintele Gheorghe este extrem de bun cu toată lumea. Eu îi mulțumesc că m-a primit la mănăstire, pentru că cine știe ce se alegea de capul meu. Majoritatea copiilor din orfelinate au o viață grea, iar după ce împlinesc 18 ani și nu mai sunt acceptați în centre de plasament, viața devine mult mai dificilă. Aici, la Bogdănești, mă simt foarte bine și totul i se datorează preotului Gheorghe Loghinoaia”, a mai spus Radu Bălosu.

Nemulțumirea cea mare a părintelui este aceea că statul nu îi sprijină în niciun fel pe cei amărâți. Părintele este conștient că nu poate ajuta chiar pe toată lumea, însă ar vrea să vadă mai multă implicare din partea statului, să-i ajute într-un fel sau altul pe cei necăjiți și bolnavi.

preot bogdanesti 4

„ El știa ai cui sunt, nu tot statul este responsabil pentru ei? Noroc de oamenii buni care îi ajută pe cei mai năpăstuiți de soartă. Noi, aici,la cămin avem grijă de bătrâni doar cu sprijinul venit de la persoane cu inimă mare, care se gândesc la acești bătrâni amărâți și bolnavi”, mărturisește părintele Loghinoaia. (Dănuț ZUZEAC)

Sursa: obiectivsuceava

Articol din Romani azi, Romani celebri - social, Romani celebri - toti, suceava |

Comments Closed

Legenda celui mai bătrân stejar din sud-estul Europei, plantat după marea invazie tătară, la umbra căruia s-a odihnit Ştefan cel Mare

February 17th, 2016 |

Legenda spune că stejarul secular din Cajvana, bătrân de peste 800 de ani, a fost plantat după ce satul a fost nimicit în timpul marii invazii tătare din 1241. Bătrânii povestesc că însuşi Ştefan cel Mare s-a odihnit la umbra stejarului şi tot atunci a dat numele localităţii Cajvana.

Oraşul sucevean Cajvana este celebru în Moldova pentru numărul mare de locuitori plecaţi la muncă în străinătate şi pentru casele impozante care au fost construite în ultimii ani. Adevăratul simbol al localităţii este însă un arbore. Stejarul secular din Cajvana, declarat de Academia Română monument al naturii, cu o vârstă estimată la peste 800 de ani, este cel mai bătrân arbore din sud-estul Europei. De stejar se leagă atât legenda întemeierii, dar şi numele localităţii. Stejarul de la Cajvana are o istorie îndelungată, care timp de sute de ani s-a transmis pe cale orală, din generaţie în generaţie. Legenda spune că în anul 1476 însuşi voievodul Ştefan cel Mare, însoţit de oştenii săi, ar fi poposit la umbra acestui arbore. Istoria stejarului din Cajvana ar fi însă mult mai veche. Din bătrâni se povesteşte că arborele ar data din timpul marii invazii tătare din anii 1241-1242.

Toţi localnicii din Cajvana ar fi fost ucişi de hoardele tătare, iar casele ar fi fost distruse din temelii. Oamenii au fost îngropaţi într-o mare groapă comună, la baza căreia a fost plantat spre amintire un stejar. Acesta ar fi stejarul secular care şi astăzi străjuieşte centrul oraşulul Cajvana. „Legenda stejarului are mai multe etape. Într-o primă fază se spune că a fost răsădit de localnici ca să-şi aducă aminte de năvălirile tătare. Apoi, o a doua etapă vizează venirea domnitorului Ştefan cel Mare pe aceste meleaguri”, a explicat Gheorghe Pîţu, profesor de istorie la Liceul Tehnologic din Cajvana. Chiar şi numele localităţii se pare că are o legătură cu stejarul secular. Legenda spune localnicii l-au întâmpinat pe voievodul Ştefan cel Mare cu un caş uriaş, care a fost foarte admirat de suita domnitorului. Se spune că de la această întâmplare s-ar ivit şi numele localităţii Cajvana, denumire stabilită chiar de voievod.

Un arbore cât patru camioane de lemne

Stejarul are o înălţime de 22,4 de metri şi o circumferinţă la înălţimea pieptului de 11,01 metri. Această circumferinţă corespunde unui diametru formal de 3,5 metri. Trunchiul impozant, cu o formă cvasi-cilindrică, se împarte în două ramuri mari, care se înalţă vertical şi dezvoltă o coroană relativ bogată. La o estimare a volumului de lemn, specialiştii au stabilit o valoare totală de circa 85 de metri cubi, dintre care 35 de metri cubi pentru trunchiul propriu-zis, 39 de metri cubi pentru cele două ramuri principale şi 11 metri cubi pentru restul coroanei.

Mai exact, tot lemnul rezultat din urma tăierii arborelui ar încpătea în patru camioane cu capacitate medie. Până în 2006, volumul total al arborelui era chiar de 95 de metri cubi, dar atunci o ramură care se extindea peste drumul judeţean a fost tăiată din motive de siguranţă. Mai mult, în urmă cu un secol, înainte de începerea perioade de declin, volumul total al arborelui a fost estimat la 140 de metri cubi.

Monument al naturii, în declin

Academia Română a declarat Stejarul din Cajvana monument al naturii în anul 1942. Cu o circumferinţă de 11,01 metri, este cel mai mare din sud-estul Europei şi al 13-lea dintre stejarii din întregul continent. În prezent, stejarul se află în faza de declin, începută în urmă cu mai bine de un secol. O examinare a trunchiului arată că trei ramuri primare şi mai multe ramuri secundare lipsesc. Ele au fost rupte în timpul unor furtuni sau ierni grele, ori au fost tăiate de locuitori. În jurul anului 1970, stejarul a fost lovit de un trăsnet, a luat foc şi o parte a coroanei s-a prăbuşit.

O cicatrice verticală de-a lungul celei mai mari ramuri stă mărturie a acestui eveniment. Creşterea continuă a traficului pe drumul judeţean aflat la doar câţiva metri de trunchiul arborelui, asfaltarea drumului în 1985, lucrare care a impus tăierea unei rădăcini mari, lipsa de limitare a vitezei şi tonajului vehiculelor grele în apropierea stejarului au accentuat foarte probabil declinul său. „Deşi procentajul ramurilor uscate din coroană depăşeşte 15 procente, starea de vegetaţie a stejarului poate fi considerată încă satisfăcătoare. Dacă însă nu se vor lua foarte curând măsuri de protecţie şi de limitare a traficului, starea sa s-ar putea deterior rapid”, avertizează Gheorghe Pîţu, profesor de istorie la Liceul Tehnologic Cajvana.

Vârsta stejarului, stabilită prin datare cu radio-carbon

Trunchiul stejarului are o cavitate foarte mare, în formă de clopot, care se înalţă până la aproape patru metri. În scorbură se poate pătrunde însă doar printr-o intrare mică, suficientă doar pentru o persoană suplă. Trei mostre din lemn recoltate din interiorul scorburii au fost pretratate prin metoda acid-bază-acid şi datate cu radio-carbon. Doctor în chimie, profesorul universitar Adrian Pătruţ de la Universitatea Babeş – Bolyai a realizat un studiu pentru a determina ştiinţific vârsta stejarului. Una dintre cele trei mostre, prelevată din trunchiul stejarului, la o înălţime de 90 de centimetri de la sol, a fost datată ca având vârsta de 735 de ani. Din momentul germinării, stejarul de la Cajvana a fost probabil un arbore solitar, care a crescut fără concurenţă în imediata sa proximitate. Având în vedere că proba a fost prelevată de la 39 de centimetri de inima trunchiului, la cei 735 de ani au mai fost adăugaţi 75 de ani.

Vârsta determinată a stejarului de la Cajvana devine 810, cu o eroare de plus/minus 75 de ani. „Se poate afirma că acest arbore multisecular datează aproximativ din anul 1200, mai exact din perioada anilor 1125-1275”, se arată în studiul realizat de prof.univ.dr. Adrian Pătruţ. Aşadar, rezultatele datării cu radio carbon nu exclud legendele locale potrivit cărora stejarul din Cajvana ar data din timpul sângeroasei invazii tătare din 1241. „Stejarul era venerat de localnici şi de asta nici nu a încercat nimeni să-l taie.

Este un reper pentru localitate. Noi credem că stejarul are o vârstă de 900 de ani, sau poate chiar mai mult, şi îi dorim să trăiască măcar până la o mie”, a spus Gheorghe Pîţu. Lângă stejar a fost amplasat un basorelief care ilustrează scena în care îsnuşi voievodul Ştefan cel Mare s-ar fi odihnit la umbra arborelui, dar şi o pancartă care informează trecătorii că stejarul este un monumet al naturii. Autorităţile local intenţionază să includă stejarul secular din Cajvana într-un circut turistic.

Citeste mai mult: adev.ro/mw3c9e

Articol din suceava, Turist in Romania |

Comments Closed

LĂCAȘURI DE CULT: 480 de ani de la înălțarea Bisericii “Sf. Dumitru” din Suceava

September 1st, 2015 |

Biserica “Sf. Dumitru”, ctitorie a domnitorului Petru Rareș, se ridică pe una din colinele Sucevei, în partea de nord-est a orașului, potrivit site-ului oficial al acestui așezământ de cult.

Zidită din piatră, cu turla împodobită cu cărămidă smălțuită, biserica este de dimensiuni destul de mari, având lungimea exterioară de 35 m, lățimea de 10 m, iar înălțimea totală de 27 m, fiind unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură din veacul al XVI-lea.

Astfel, se poate vedea din depărtare turla bisericii, precum și Turnul Clopotniță, zidit de Alexandru Lăpușneanu în anul 1861, menit să fie probabil și un punct de observare.

Potrivit istoricului acestei biserici, pe locul în care se află astăzi a fost ridicată la început o frumoasă mănăstire cu hramul “Sfântul Dimitrie”, de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504), care se întorsese victorios după lupta de la Grumăzești.

Din motive necunoscute, așezământul s-a dărâmat, iar în locul lui, Petru Rareș, domn al Moldovei (1527-1538; 1541-1546), a ctitorit biserica cu același hram, între anii 1534-1535.

Actuala biserică a fost zidită după un plan general asemănător Bisericii “Sf. Gheorghe” din Hârlău, la care s-a adăugat însă pridvorul, un element caracteristic perioadei în care a fost construită.

Planul construcției este triconic, cu o turlă pe naos, ridicată pe cele două sisteme de arce moldovenești. Are patru încăperi: altar, naos, pronaos și pridvor.

Intrarea în biserică este situată în partea dinspre miazăzi a pridvorului. Deasupra ușii, de factură gotică, în partea dreaptă, se găsește pisania bisericii, care, potrivit sursei citate, constituie un semn al influenței Renașterii asupra arhitecturii moldovenești din veacul al XVI-lea.

Inscripția prezintă în partea ei superioară doi îngeri, care țin o cunună de frunze în mijlocul căreia se găsește stema țării. Subiectul acestei sculpturi se găsește la Vatican, pe o balustradă din Capela Sixtină, unde cei doi îngeri poartă armele papei Sixt al IV-lea, opera fiind atribuită lui Nino da Fiesole.

Textul pisaniei este următorul: “Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, să zidesc biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului Slăvitului marelui mucenic și purtător de biruință, Dimitrie izvorâtorul de mir.

Și s-a început a zidi în anul 7042 august 10 și s-a isprăvit în anul 7043 august 30 și s-a sfințit cu mâna preasfințitului Mitropolit Teofan”.

Biserica a fost pictată în frescă, atât în interior cât și în exterior, între anii 1537-1538, la scurt timp după zidire. În prezent, pe exterior mai există urme din vechea pictură, pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă în relief). Exteriorul a fost ulterior tencuit pe celelalte laturi.

În interior, se păstrează pictura originală, acoperită pe alocuri (calota turlei, conca altarului, glaful ferestrei din altar și luneta portalului) cu un al doilea strat de pictură din secolul al XIX-lea.

Pictura din interior, înnegrită și deteriorată, a fost restaurată, lucrarea fiind terminată în anul 2004. Biserica a fost resfințită la 20 iunie în același an. Slujba de resfințire a fost oficiată, alături de preoții slujitori, de arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Pimen, arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, și episcopul vicar al Episcopiei Romanului, Ioachim.

Biserica are altar, naos cu boltă moldovenească, peste care se înalță turla, pronaos și pridvor închis, cu trei ferestre mari în stil gotic spre vest.

Ferestrele pronaosului sunt mai mici decât cele ale pridvorului și tot în stil gotic. Turla octogonală aflată deasupra naosului este construită din cărămidă pe două baze: prima pătrată și a doua stelată. Pe turlă se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici, dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici și două rânduri de ocnițe (unul deasupra arcadelor și unul la baza stelată). Turla are decorații din cărămizi ceramice la partea superioară și la arcadele oarbe.

Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portrele lui Petru Rareș, ale doamnei Elena și a doi copii.

În pridvor și în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparține lui Bogdan, fiul lui Petru Rareș, mort în septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543.

Dintre valoroasele odoare cu care biserica a fost înzestrată au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârșitul secolului al XVI-lea și un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum și un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea.

Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult, precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o evanghelie în limba română (1762), arată site-ul oficial al bisericii.

AGERPRES/(Documentare-Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Articol din biserci, suceava |

Comments Closed

Prima catedrală mitropolitană din Moldova, salvată de o răzmeriță a localnicilor, după ce austriecii au vrut să o demoleze

May 19th, 2015 |

Biserica Mirăuți din municipiul Suceava, unde a fost prima Mitropolie a Moldovei și a fost înmormântată prima soție a voievodului Ștefan cel Mare, este un monument istoric prea puțin cunoscut și insuficient promovat.

PUBLICITATE

Foto: (c) Bogdan BĂRBULESCU / Arhiva AGERPRES

Adjunctul Muzeului Bucovinei din Suceava, dr. Ioan Mareș (n.r. — arheolog și istoric, autor al cărții ”Biserica Sfântul Gheorghe (Mirăuți) din Suceava — prima Catedrală Mitropolitană a Moldovei”, apărută în 2009), a declarat că Biserica Mirăuți face parte dintr-o așezare fortificată din vechea vatră a orașului Suceava, din sec XIII.

Arheologii presupun că aici ar fi existat o primă așezare semiurbană, condusă de un ”mai mare al locului”, în următoarea perioadă, în acest loc a fiind ridicată biserica metropolitană a Moldovei, prima catedrală cunoscută în documente cu numele de Mitropolia veche.

Săpăturile arheologice efectuate de-a lungul anilor, în special după 1990, au scos la iveală fundația primei biserici de piatră, datată în a doua jumătate a sec XIV. Arheologii au păreri împărțite privind ctitoria bisericii, unii atribuindui-o lui Petru I Mușat, alții lui Iuga Voievod, fiu al lui Petru I Mușat, conform legendei orașului și tradiției, consemnate de Simion Florea Marian. Nu s-a putut stabili un ctitor pentru că documentele nu relatează nimic, iar pisania pusă de ctitor nu s-a păstrat.

Potrivit dr. Ioan Mareș, biserica a fost construită de Iosif I, primul mitropolit al Moldovei, rudă cu familia domnitoare (n.r. — Petru I), recunoscut canonic de Patriarhia din Constantinopol în 1401. Mareș a adus ca argumente faptul că Mitropolia a fost sediul lui Iosif I, a oficiat aici primul Sf. Liturghie și a fost mănăstire de călugări.

În interiorul bisericii, în 1992, a fost descoperit un cavou de cărămidă, cu un inventar păstrat, foarte valoros, ce reprezenta mormântul unui voievod necunoscut, din sec XVII, atribuit fals lui Petru I.

Din motive necunoscute, ci doar presupuse, catastrofe naturale (alunecări de teren, cutremure), dar și invazii, războaie, prima biserică a dispărut în timp.

”Ar fi putut fi în 1402, când la Mirăuți s-au așezat în raclă de lemn moaștele lui Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, aduse de la Cetatea Albă de domnul Alexandru cel Bun, împreună cu mitropolitul Iosif I. Moaștele au stat aici până în 1587, când au fost mutate la biserica nouă a Mitropoliei Moldovei la acea vreme, Mănăstirea ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava”, a spus Mareș.

Actuala biserică de la Mirăuți a fost construită la începutul sec XVII de un ctitor necunoscut, pentru că nu are pisanie. Această biserică a suferit, în timp, degradări, așa încât în 1792 a ajuns pe punctul de a fi demolată de autoritățile austriece ale timpului. A fost salvată de locuitorii ortodocși ai Sucevei care au declanșat o ”răzmeriță”, cum a fost numită de austrieci în acte. Sucevenii au scris mai multe petiții la Consistoriu (n.r.—autoritate locală a Imperiului în teritoriu). O parte dintre ei au fost arestați, bătuți, puși în lanțuri, amenințați. Rezultatul plângerilor localnicilor a fost acela că o comisie imperială a cercetat cauza, iar guvernatorul a fost schimbat și mutat.

Astfel, biserica Mirăuți, în stare foarte avansată de degradare, cu ziduri crăpate, fără acoperiș, uși, ferestre, părăsită, uitată, a fost închiriată Erariului (n.r.—administrație financiară militară a Imperiului Austro-Ungar) drept magazie, fiind ținute acolo diverse mărfuri și fân pentru cai.

După 1887, prin grija prefectului de Suceava, Eudoxiu Hurmuzache, biserica a fost declarată pentru prima dată monument istoric și au fost înaintate documente pentru a fi restaurată. A fost restaurată între 1893 — 1904 de arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer și apoi picată de austriacul Karl Jobst. El a pictat ctitorii bisericii ca fiind Dragoș Voievod și Franz Josef.

Între 1904 și 1907, la Mirăuți a slujit, rar, părintele (academician, etnograf și folclorist) Simion Florea Marian, profesor pe atunci la Liceul Grup Gimnazial, actualul Colegiu Național ”Ștefan cel Mare”. După 1926, este consemnat ca preot slujitor Gheorghe Coclici.

Veșmintele voievodale descoperite la Mirăuți au fost restaurate la Laboratorul din Suceava, iar astăzi se află în colecțiile Muzeului Bucovinei. Aceste piese arheologice au o mare valoare istorică prin vechimea și starea excelentă de conservare, fiind incluse în Tezaurul Patrimoniului Mobil Național.

Totodată, în prima biserică, la Mirăuți, s-a descoperit piatra de mormânt a Evdochiei de Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare. Potrivit lui Mareș, dovadă că aceasta ar fi fost înmormântată aici este și un document, mai puțin cunoscut, ce consemnează că Ștefan cel Mare dădea bisericii Mitropoliei din Suceava mai multe bunuri pentru pomenirea Evdochiei.

Mirăuți se află pe lista monumentelor istorice de categoria A, la Tezaur național.

”Biserica Mirăuți este neștiută, nefiind suficient promovată. Un asemenea monument istoric valoros trebuie să intre în circuitul turistic pentru a fi cunoscut. Numele celor care au salvat biserica de la demolare ar trebui să apară pe o placă comemorativă amplasată la acest momunent istoric spre veșnică pomenire”, a spus Ioan Mareș.

AGERPRES/(A-autor: Silvia Marcu, editor: Mihai Simionescu)

Articol din biserci, suceava |

Comments Closed

MUZEELE ȚĂRII: Muzeul Oului

April 9th, 2015 |

Muzeul Oului, aflat în inima Bucovinei, deține cea mai numeroasă colecție de ouă din România și una dintre cele mai importante din Europa.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

Amplasat pe strada Gării 20 din localitatea Vama, județul Suceava, pe drumul european E85, Muzeul Oului este un obiectiv turistic inedit în descoperirea tradițiilor din această zonă, a meșteșugului încondeierii ouălor, un meșteșug ce a făcut înconjurul lumii.

Foto: (c) judetulsuceava.ro

Este găzduit de casa familiei Letiției Orșivschi, artist, profesor de artă textilă și decorativă, care a avut inițiativa întemeierii acestui muzeu colecționând, în peste paisprezece ani de participări la expoziții și saloane internaționale, ouă din toate colțurile lumii.

Colecția muzeală cuprinde peste 3000 de ouă lucrate în tehnici diferite, pe diferite tipuri de suport (coajă de ou, lemn, ceramică, porțelan, piatră, sticlă) și este expusă în 22 vitrine, fiind structurată pe două secțiuni: “Ouă din Bucovina” și “Ouă din toată lumea”, așa cum reliefează siteul www.muzeuloului-vama.com.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

Pot fi văzute aici ouă încondeiate cu ajutorul diverselor tehnici, ouă cu motive vechi din Bucovina sau ouă rare precum cele de emu, nandu, tinamu, broască țestoasă, crocodil sau flamingo.

De asemenea, pot fi admirate ouă de diverse dimensiuni, de la cele de potârniche, vrabie, porumbel, fazan, păun, prepeliță, până la cele de rață, gâscă, curcan, struț. Cele mai mici sunt de prepeliță, bibilică sau găinușă americană, iar cele mai mari sunt de gâscă, struț, crocodil sau broască țestoasă.

Cel mai vechi ou din colecție este al unui struț australian emu, încondeiat în urmă cu o sută de ani, de un aborigen.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

La intrarea în muzeu vizitatorul este întâmpinat de celebrul mesaj al lui Constantin Brâncuși “Oul… maica formelor, a tuturor… formelor”.

Prima secțiune a muzeului, îmbogățită permanent, cuprinde, potrivit siteului www. judetulsuceava.ro, ouă cu motive vechi din Bucovina, ouă din colecția familiei Orșivschi ce au o vechime de peste 50 de ani. Acestea sunt încondeiate prin tehnica “batik”, la care se folosesc diferite culori, iar motivele regăsite pe ele sunt geometrice și așa cum se mai găsesc pe țesăturile populare (cămășile tradiționale, covoare și prosoape).

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

De asemenea sunt reprezentate și motivele ce reprezintă meșteșugurile tradiționale — coarnele berbecului, cârja ciobanului, potcoava, fierul plugului, vârtelnița, grâul — dar și motivele religioase — crucile de diferite dimensiuni. Între simbolurile utilizate la decorarea acestor ouă predomină cele ale vieții precum: frunza de stejar (simbolul veșniciei), trifoiul (simbol al norocului), apa (simbolul vieții).

Culorile folosite sunt naturale — roșu, maro, galben, verde și negru — fiind obținute din coajă de ceapă, suc de sfeclă, petale de trandafiri, frunze de nuc, frunze de mentă arin sau șofran.

Foto: (c) aeagency.ro

Tot în această secțiune pot fi admirate “ouă cu bobițe” realizate prin tehnica cu ceară în relief, o tehnică unică în lume, specifică zonei Bucovinei. Coaja oului nu mai este netedă, pentru că se suprapun până la șase straturi de ceară, formându-se reliefuri ca niște perluțe sau bobițe. Pentru a rezista cât mai mult ouăle sunt golite de conținut înainte de a fi vopsite.

Cea de a doua secțiune a muzeului expune, conform sursei amintite, colecția internațională ce conține ouă perforate din Cehia, ouă zgâriate din Germania, ouă tradiționale slovace cu paie decupate sau fire metalice aplicate. De asemenea pot fi admirate adevărate opere de artă precum: ouă din pietre șlefuite sau din porțelan decorat manual, ouă de porțelan Fabergé acoperite cu foiță de aur, un ou de lebădă pictat în Franța, ou de barză pictat în Elveția, un ou din Japonia pictat cu muntele Fuji și sakura special pentru colecția acestui muzeu.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES
Din această secțiune, vizitatorii află informații despre tehnicile folosite la realizarea acestor ouă și remarcă varietatea de motive utilizate.

Se constată, astfel, că țările slave folosesc aceeași tehnică a batikului, dar au culori și motive diferite: în Rusia predomină icoanele pictate pe ouăle de lemn, în Ungaria predomină motivele florale, în timp ce în Serbia și Slovenia reprezentative sunt păsările desenate.

În Grecia predomină motivele religioase, în Italia reprezentative sunt măștile venețiene, iar în India pe ouă se regăsește cultul elefantului.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

Dacă în Cehia este utilizată tehnica perforării cojii oului, în Macedonia, Danemarca și Luxemburg sunt întâlnite tehnici textile, iar în Cașmirul pakistanez, tehnica emailului. Pe insula Bali, oul este pictat cu măști și este dăruit copiilor la naștere, pentru a-i apăra de duhurile rele.

Colecția internațională este completată de acuarela pe sticlă, porțelan și jad din China, sau ouă de broască țestoasă din Vietnam.

Un punct de atracție pentru turiști, în preajma Sărbătorilor Pascale, Muzeul Oului include un atelier unde vizitatorii pot încondeia singuri ouăle pentru Paști, dar și un magazin de unde pot achiziționa diverse modele de ouă la prețuri variind de la câțiva lei la câteva sute de euro.

AGERPES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru

Articol din Muzee, suceava |

Comments Closed

Tinovul Mare Poiana Stampei (Suceava), cea mai mare rezervație naturală de turbă din țară

October 18th, 2014 |

Tinovul Mare este cea mai mare rezervație naturală de turbă din România, care se întinde pe o suprafață de peste 680 de hectare, pe raza Ocolului Silvic Dorna Candreni (Suceava), între localitățile Poiana Stampei și Dornișoara, la o altitudine de aproximativ 900 de metri. A fost declarată monument al naturii în 1955.

Foto: (c) poianastampei.ro

Importanța științifică a rezervației este deosebită și constă în faptul că, dintre toate tinoavele existente în această parte a țării, numai în aici și la Șaru Dornei intervenția omului a fost absentă, conservându-se într-o stare foarte bună, susține responsabilul cu arii protejate din cadrul Direcției Silvice Suceava, Cristian Gafincu. ”Conservarea polenului în stratele succesive de turbă indică cercetătorilor în mod evident succesiunea speciilor în această regiune”, a precizat acesta.

Tinovul Mare Poiana Stampei face parte din categoria rezervațiilor științifice al căror scop este protecția și conservarea unor habitate naturale terestre și/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de altă natură. Managementul rezervațiilor științifice asigură un regim strict de protecție, prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. De aceea, în aceste zone, se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția celor de cercetare, educație și ecoturism, cu limitările impuse și acordul forumului științific competent și al administratorului rezervației.

Tinoavele oligotrofe (n.r.-sărac în substanțe minerale și nutritive) prezintă o mare carență a solului și a apei în substanțe minerale nutritive, mai ales în calcar. De aceea flora prezentă, destul de săracă, este silită să se hrănească mai mult din particule eoline și din precipitații atmosferice. Din cauza mușchilor ce vegetează abundent, mai ales a celor din genul Sphagnum, solul și apa au devenit puternic acide, colorate în nuanțe gradate de brun. Flora bacteriană lipsește în totalitate de la câțiva centimetri de la suprafață, din cauza acidității și lipsei de oxigen, astfel explicându-se de ce polenul depus de-a lungul secolelor în strate succesive de turbă este conservat în condiții optime.

ezervația Tinovul Mare este situată în Depresiunea Dornelor, caracterizată printr-un mozaic de elemente specifice, aparținând pe de o parte ariei vulcanice și flișului transcarpatic, iar pe de alta, ariei de cristalin și flișului extracarpatic.

Tinovul Poiana Stampei s-a format pe depozitele aluviale andezitice ale terasei pârâului Dornișoara. Depresiunea Dornelor face parte din aceeași mare unitate geomorfologică a Culoarului Bârgău — Dorna — Moldova și este de origine tectono-vulcanică. La confluența Dornei cu Dornișoara, datorită reliefului depresionar și a bogăției apelor de precipitații și subterane, s-au format numeroase tinoave caracteristice acestei regiuni.

Teritoriul rezervației se înscrie în ținutul climatic de munte cu temperaturi medii ale lunii ianuarie sub—6 grade C, iar ale lunii iunie sub 14 grade C, umiditatea relativă a aerului fiind de 80%. Gerurile sunt destul de frecvente, iar stratul de zăpadă se menține pe o durată mai mare de o sută de zile.

Foto: (c) poianastampei.ro

În prezent, specia lemnoasă dominantă în Tinovul Poiană Stampei este pinul silvestru — care vegetează greu, ajungând la diametre cuprinse între 10 și 22 centimetri, la vârste de circa o sută de ani , mesteacănul pufos și unii hibrizi ai acestuia, specii ca scorușul, plopul tremurător și molidul — care alcătuiesc zona de protecție. Flora erbacee este alcătuită din specii acidofile: feriga, merișorul, afinul, răchițeaua, ruginarea, vuietoarea, rogozul, iar dintre mușchi, Saphagnum wulfianum, relict arctic și subarctic caracteristic unor zone periferice de zăvoaie de tip finlandic.

Fauna, pe lângă reprezentanții caracteristici zonei montane, cuprinde unele relicte cu areal foarte îndepărtat, Groenlanda, Scoția, Extremul Orient, cum ar fi Macrobiatus dubrus, necunoscut în Europa Centrală și sudică, furnicile Fornica fusca picea și păianjenii Tetragantha pinicola, Therium undulatum și Drasodes margaritella. Tinoavele oligotrofe conservă atât speciile relicte, cât și pe cele actuale, arătând succesiunea speciilor de-a lungul timpului, existența lor fiind extrem de valoroasă pentru studiul evoluției speciilor și pentru exploatarea rațională a turbei, pentru calitățile sale deosebite (curative, izolator, turbă medicinala, îngrășământ pentru flori).

Statutul rezervației nu permite vizitarea acesteia în scop turistic, accesul vizitatorilor în grupuri organizate în interes educativ sau științific fiind permis cu acordul custodelui, în prezența unui ghid, numai pe podețul de lemn care străbate tinovul.

Direcția Silvică Suceava colaborează cu Inspectoratul Școlar Județean Suceava, precum și cu alte instituții interesate, organizând acțiuni pe tematici legate de evenimentele anuale de mediu, precum și activități practice cu rol de conștientizare.

Totodată, Direcția Silvică Suceava a realizat un punct de informare la sediul Ocolului Silvic Dorna Candreni, unde se găsesc o bază de date informative și una de date fotografice.

Prima potecă tematică din Tinovul Mare Poiana Stampei a fost inaugurată în această toamnă, cu participarea elevilor de la Școala Generală Poiana Stampei.

În cadrul proiectului ”Tinovul Poiana Stampei — natură și turism în destinația ecoturistică Țara Dornelor” a fost amenajat un traseu nou ce se suprapune peste vechiul podeț ce străbătea aria protejată. Acesta a fost reparat și îmbunătățit cu sprijinul Asociației de Ecoturism din România (AER), în parteneriat cu Administrația Parcului Național Călimani (APNC). În acest fel, se dorește diversificarea ofertei de activități din Țara Dornelor, dar și punerea în valoare și evidențierea lumii ascunse a tinoavelor și a particularităților acestora, deosebit de interesante. Accesul pe poteca tematică se face de pe drumul spre Dornișoara, iar de-a lungul a 800 de metri de podețul ce străbate tinovul, panourile interpretative oferă informații despre modul de formare a acestor zone, animalele pe care le adăpostesc și importanța lor.

Turiștii și localnicii care vor parcurge acest traseu pot înțelege mai ușor de ce este important să protejăm anumite zone sensibile și care este rolul acestora.

AGERPRES/(AS,A—autor:Silvia Marcu, editor: Diana Dumitru)

Articol din suceava, Turist in Romania |

Comments Closed