A fost fascinat de obiceiurile noastre, de firea oamenilor. A investit toţi banii pe care-i avea în festivalul de tradiţii la Săpânţa, „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

Dintr-un motiv cât se poate de simplu. Peter Hurley crede în România civilizată, în valorile străvechi ale acestei ţări. Până acum a investit aproximativ 160.000 de euro în proiectul „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

„Este un om tare deosebit şi mi-aş dori ca toţi românii să fie că străinul Peter”, spune Maria Zapca, ţesătoare din Săpânţa.

Dorinţa lui este să ţină viu satul românesc şi tradiţiile acestor locuri. Crede că România este deosebită pentru că păstrează stilul de viaţă pe care bunicii lui îl aveau în Irlanda, pe când el era doar un copil.

„Irlanda este o ţară străveche, noi am cam pierdut cultura, civilizaţia noastră ţărănească, străveche, adevărată, autentică. În România, aceleaşi tradiţii de care noi ne amintim le găseşti încă vii şi asta e foarte special şi interesant despre România. Asta e comoara, cred eu, pe care o are România”, afirmă Peter Hurley.

A venit și nu a vrut să mai plece

Peter a venit pentru prima dată în România la începutul anilor ’90, la numai 25 de ani. Irlandezul s-a îndrăgostit de această ţară și n-a mai vrut să plece, s-a mutat aici.

„M-a lovit ca un tren ceva care am văzut p-aici. Nu ştiam ce era atunci, era un feeling, era un ceva şi-am zis: băi, asta e total diferit de ce avem noi în ţara noastră. Despre asta era vorba”, explică irlandezul.

O vizită în Maramureş, în anul 2003, i-a schimbat complet viaţa. Acolo a învăţat ce înseamnă traiul la ţară. L-au impresionat obiceiurile, dar mai ales căldură şi înţelepciunea bunicilor. A renunţat la muncă lui bine plătită în publicitate şi a început să se dedice promovării valorilor româneşti.

„Cu cât te mai duci spre oraş de la ţară, cu cât te duci mai spre vest, oamenii sunt din ce în ce mai dezrădăcinaţi, aşa pot să zic, şi această dezrădăcinare aduce la o pierdere de legătură cu realitatea, într-un fel”, este de părere Peter Hurley.

Peter a pus toată energia lui şi toţi banii pe care îi avea că să facă cunoscute tradiţiile româneşti. Oamenii din Săpânţa, oameni simpli, cu credinţă în Dumnezeu, spun că datorită lui folclorul din zonă a devenit cunoscut şi apreciat de străini.

Un drum de 650 de kilometri

Pe 26 noiembrie 2012, Peter Hurley a plecat de la Săpânţa, pe jos, până la Bucureşti, 650 de kilometri. A fost felul lui de a atrage atenţia asupra oamenilor de la ţară.

„A fost, într-adevăr, un pelerinaj, aş putea să zic, a fost ceva ce am făcut singur pe drum. Nu cred că poate să fie făcut cu altcineva, că de mai multe ori îţi vine gândul: de ce fac asta, n-ar fi bine să renunţ? E o nebunie”, spune irlandezul.

Peter a mers pe jos 30 de kilometri în fiecare zi, cu un rucsac de 10 kilograme în spate, fără să cumpere hrană şi fără să plătească vreo cazare. S-a bazat în totalitate pe ospitalitatea românilor.

„Unde aveam o cunoştinţă sunam cu o oră înainte, să văd dacă persoană e acasă. Și asta era bine, unde nu am avut cunoştinţă , băteam la uşa la 11 noaptea cu orice vreme afară, de obicei, nasol că era decembrie”, povestește organizatorul festivalului „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

La un moment dat, într-o noapte, s-a gândit să renunțe. „Eram ud fleaşcă, foarte obosit şi am zis că nu mai pot, am vrut să renunţ şi, în momentul ăla s-a deschis o portiţă şi m-a ajutat. Eu am plecat pe drumul asta că să-mi dovedesc mie dacă merită cumva să continui să fac lucrurile pe care le fac”, explică irlandezul

„Oamenii sunt dispuşi şi deschişi să te înţeleagă, să te accepte şi să te ajute aproape necondiţionat. Eu cred foarte mult în această ţară, eu cred în tineretul din România”, adaugă acesta.

România care nu se găsește la televizor

România lui Peter Hurley este un loc al tradiției, al oamenilor gospodari, care țin la valorile lor. Pentru toate astea, irlandezul face tot ce-i stă în putință, pe cont propriu, fără să aștepte nimic de la ceilalți.

„Bunicul nostru a murit, noi doar amintim de el prin poveşti, prin alte lucruri. Bunicul vostru, dacă putem să zicem aşa, este încă în viaţă, poate nu are mulţi ani de trăit, poate în unele zone e paralizat, mut, poate nu prea mai vorbeşte, dar e acolo şi-i bate inima. Devine cel puţin o responsabilitate socială, naţională să-i dai bunicului cât mai mult respect”, susține Peter Hurley.

„Că să-ţi păstrezi tradiţia este o cinste, este o mândrie, ne reprezintă ceea ce suntem, tradiţia noastră românească, nu trebuie să ne fie ruşine cu ea”, spune și țesătoarea Maria Zapca.

„Asta nu e o Românie care se găseşte pe televizor, sub nicio formă, nu e o Românie care să se promoveze pe media, dar e România adevărată, din câte văd eu”, apreciază organizatorul festivalului „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

Astăzi, Peter Hurley nu mai are niciun ban, iar apartamentul l-a pus deja garanţie pentru un împrumut la bancă. Asta pentru că vrea să organizeze în continuare festivalul de la Săpânţa.

Pentru el, adevărata bogăţie înseamnă valori şi modele autentice, pe care cu toţii le vom moşteni. Inima lui bate româneşte şi se mândreşte cu asta.

Sursa: digi24

Andre Rieu a anunțat, anterior venirii sale la București, că toate încasările obținute în urma vânzării DVD-urilor vor fi donate familiilor victimelor incendiului din Club Colectiv. Artistul a lansat materialul discografic într-un mall bucureștean și a fost primit cu aplauze de către sutele de fani care l-au așteptat. El a amintit că va susține din nou concerte la București, în Piața Constituției, în iunie anul viitor.

Rieu i-a salutat cu căldură pe cei veniți să îl întâmpine și le-a spus că în România a găsit cel mai cald public din lume. “I-am spus și domnului primar astăzi. Am 66 de ani și sunt îndrăgostit din nou. Sunt îndrăgostit de România”, a spus Rieu.

Artistul a coborât de pe scena amenajată la locul evenimentului și a dat autografe fiecărui admirator în parte.

DVD-ul “Live în București” cuprinde patru ore cu cele mai bune imagini surprinse în timpul celor șapte concerte susținute de Rieu în Capitală, în vara acestui an. Atunci, Andre Rieu a urcat pe scena de la Piața Constituției alături de Johann Strauss Orchestra, invitat special fiind Gheorghe Zamfir. Printre piesele cântate, și prezentate pe DVD-ul cu imagini de la spectacolele din Capitală, se numără și creații românești, precum “Mociriță cu trifoi” și “Ciuleandra”.

DVD-ul poate fi cumpărat în rețeaua magazinelor Carrefour din toată țara și, în prezent, au fost puse în vânzare, la nivel național, 40.000 de exemplare ale DVD-ului dar numărul poate crește, ulterior. DVD-ul “Andre Rieu. Live în București” costă 49,9 lei. Pe coperta acestuia este scris “Cumpărând acest DVD, susținem victimele din Club Colectiv”.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Cătălina Matei)

Yvette Larsson: Relaţia mea cu România e ca o poveste de dragoste. E o poveste profundă, cu adâncime. Mă simt acasă aici. Mă gândesc uneori, mai în glumă, că poate am mai fost aici în altă viaţă.

Rep: Are de-a face această poveste cu oamenii sau cu experienţe dvs aici?

Are de-a face cu oamenii pe care i-am întâlnit aici, cu ospitalitatea şi prietenia lor, cu felul în care ei mă fac să mă simt acasă. Are însă a face şi cu locurile în sine. Am călători prin sate şi oraşe, am văzut multe locuri pentru că sunt la cea de-a 31ª mea vizită în România acum. Deci e vorba în egală măsură de locuri şi de oameni. M-am îndrăgostit de satele româneşti, de autenticitatea lor. E vorba de o unicitate a satului românesc pe care cred că nu o găseşti în alt stat european. Tradiţiile, felul în care trăiesc oamenii – sunt lucruri care s-au păstrat de-a lungul secolelor. În lumea occidentală vorbim despre sustenabilitate şi societăţi sustenabile, dar dacă te uiţi la unele sate româneşti sunt auto-sustenabile în mod firesc, pentru că aşa e ritmul vieţii acolo. Contactul cu această lume e o sursă de inspiraţie pentru mine. Vara asta, de pildă, am călătorit împreună cu copiii mei şi asta mi-a oferit ocazia de a vedea România prin ochii lor. De plidă, la un moment dat, fiul meu se juca cu un băiat de la ţară, apoi mi-a spus: cred că familia lui e foarte săracă. A fost un moment care ne-a oferit ocazia să vorbim despre ce înseamnă să fii bogat sau sărac. I-am spus: uite, părinţii lui au o livadă cu meri şi pruni, au o grădină cu legume, au cereale, au găini, vaci, oi şi alte lucruri. Deci din ceea ce au, ei îşi pot asigura traiul – pot trăi, se pot dezvolta. Au zilnic ouă proaspete, lapte, brânză, carne, legume. Au şi o casă, copiii merg la şcoală. Atunci fiul meu a făcut o pauză şi a spus: poate nu sunt neapărat săraci atunci. Ne-ma gândit că ei nu au gadget-urile pe care le avem noi, nu au bunăstarea socială de care ne bucurăm unii dintre noi, dar poate că au alte lucruri pe care noi nu le avem. Putem fi bogaţi în multe feluri. Eu cred că bogăţia României este bogăţia umanităţii. Când vin în România, îmi amintesc de bogăţia fiinţei umane, de ce înseamnă să fii, dincolo de ceea ce ai.

Sunt recuoscătoare pentru ceea ce am în Suedia şi prezentul nostru de azi este rezultatul luptei şi muncii părinţilor noştri. Dar în această societate a eficientizării şi optimizării, unii dintre noi ajungem să funcţionăm câteodată ca roboţii. Pierdem undeva pe drum din umanitate, din relaţionarea noastră firească, din grija autentică a unuia faţă de celalalt. Dacă îi cer cuiva ajutor pentru ceva, îmi va trimite probabil un link util. Dar eu nu vreau un link, vreau o conversaţie directă cu un om care să mă trimită eventual la alt om care mă poate ajuta. E un semn al modernizării, al lumii digitalizate în care trăim şi este bine. Dar, în acelaşi timp, e un pericol. E important să ne amintim cine suntem ca oameni, ce ne face să fim cu toţii oameni. Conectarea umană e foarte importantă şi o simt mai curând aici decât în Suedia.

Rep: Definiţi relaţia cu România ca pe o poveste de dragoste, ca ceva foarte personal. Această poveste a generat o campanie – aveti un blog, o pagina de internet, un cont Facebook, chiar o platformă: The Bucharest Lounge. De unde nevoia de a spune mai departe, de a vorbi lumii despre România?

Am venit pentru prima oară în România în 1985, când aveam 13 ani. Şi iată şi o aniversare: anul acesta se împlinesc 30 de ani de când am venit pentru prima oară aici. Aveam un prieten cu care corespondam aici încă de atunci, deci a fost o legătură cu care am crescut. El a crescut aici, în era lui Ceauşescu, iar eu am crescut în Suedia, cu diferenţele specifice. Tocmai din cauza acestor diferenţe, am început să mă gândesc încă de mică la concepte ca libertatea de expresie, democraţie. Am început să fac lobby pentru România pe lângă jurnalişti suedezi de când aveam 16-17 ani. Apoi, am continuat, chiar dacă timpurile s-au schimbat. Mi se părea că lumea occidentală era prea ocupată cu ale ei ca să îi pese de ce se întâmplă în România. Am revenit în România liberă pentru prima oară în 2011 şi am constatat o discrepanţă care m-a uluit între ce scria presa străină despre România şi ce găseam aici. Mi se părea că există o imagine a României în lume deja stabilită, ca un scenariu, iar presa doar produce articole care susţin acest scenariu. Totul era în alb şi negru, buni şi răi. Mi se părea nu doar nedrept, dar neadevărat. Dacă ar fi să scriu o poveste despre tine şi povestesc doar despre degetul tău inelar, cât de corectă e imaginea pe care şi-o formează cineva despre tine? Dacă faci o poză, prezinţi un singur aspect dintr-un singur loc. Dar cum rămâne cu restul? Mi se părea că aşa e prezentată şi România în străinătate şi nu puteam să stau şi să mă uit cum lucrurile astea se întâmplă. M-am gândit imediat: ce pot să fac? Pot să scriu, îmi place să fac fotografii, mă descurc bine cu reţelele sociale şi platformele electronice. Aşa a început The Bucharest Lounge. Scopul meu este de a promova acei oameni care fac ceva bine pentru România astfel încât şi românii să vadă că sunt printre ei oameni care fac lucruri pozitive.

Rep: Câteodată, chiar şi pentru români, este o surpriză ceea ce faceţi. Adică ne aduceţi ştiri pozitive despre care nici noi nu ştiam.

Îmi dau şi eu seama că uneori se întâmplă asta, deşi nu a fost un scop pentru mine. Aveam două scopuri: să rebrenduiesc România şi să invit oamenii să o viziteze. Voiam să înlocuiesc imaginea asta în alb şi negru, vă îi uimesc, să le descopăr frumuseţea României. Şi de fapt nu este vorba doar despre România. Tot Estul Europei se confruntă cam cu aceleaşi provocari în ce priveşte imaginea. La 6 luni după ce am pornit The Bucharest Lounge, mi-am dat seama că grupul meu ţintă nu sunt doar românii. Voiam să le vorbesc celor din afara României despre România. Acum pot spune că o mare parte din cititorii mei sunt români care locuiesc în străinătate. Ei îmi preiau poveştile şi fotografiile şi prin ei ajung mai departe la români şi străini deopotrivă. Primesc feedback de la oameni de toate felurile care îmi spun că descoperă România prin ceea ce postez. Caut oameni care au ceva frumos de spus – poate fi brutarul din colţ şi povestea lui optimistă, poate fi un jurnalist ca dumneavoastră, cineva care lucrează cu copii într-un mod inedit sau o femeie antreprenor de succes, poate fi oricine care face bine. Avem o singură viaţă, deci e bine să ieşim din zona de confort şi să încercăm să facem ceva ieşit din comun. Cel puţin, eu aşa văd lucrurile.

Rep: Ca români, mulţi dintre noi avem uneori tentaţia să vedem mai curând aspectele negative ale societăţii. Ce ar trebui făcut pentru a promova ceea ce este pozitiv?

În experienţa mea cu Bucharest Lounge, am întâlnit o mulţime de oameni care nu sunt negativi, care au proiecte şi iniţiative. Dacă aş face o hartă interactivă a acestor oameni, aş umple harta României. Deci nu sunt de acord cu negativitatea românilor. Dar sunt acord că multe proiecte sunt frânate de lucruri care nu merg bine în România. Corupţie, birocraţie… Dar eu mă gândesc la următorul aspect: campaniile româneşti de promovare a ţării nu prea sunt vizibile în lume. Pot vorbi despre ţările nordice, de pildă, unde nu există aşa ceva. Punând acest detaliu în contextul lumii grăbite în care trăim – suntem cu toţii pe fugă, încărcaţi, prinşi cu o grămadă de lucruri. Dacă nu eşti vizibil, nu exişti. Unii spun: “Ooo, lumea nu ştie nimic despre România. Ce ignoranţi!” Eu nu cred că sunt ignoranţi, ci pur şi simplu asta e ritmul vieţii. E nevoie de campanii vizuale, de fotografie, designeri de artă, graficieni, concepte cheie. Şi sunt unele campanii, dar trebuie ridicate, trebuie să fie vizibile.

Rep: Vorbim de un nivel oficial aici, în contextul în care dacă rămân la nivel mic nu pot ajunge foarte departe?

Depinde. Avem reţelele de socializare care pot fi eficient, deci şi campaniile mici pot ajunge departe. O problemă aici e nevoie însă de comunicare într-o limbă internaţională. Limba mea maternă e suedeza. Sunt un mult mai bun comunicator in limba mea, dar o limbă internaţională, e o unealtă de comunicare. Cei care lucrează în domeniul promovării ţării, ar trebui să ţină cont de asta dacă scopul e să ajungă la publicul din afara ţării. Oamenii sunt comozi. Vezi o poză frumoasă şi îţi place, îi dai like, dar dacă ai şi o poveste în jurul ei, scrisă într-o limbă pe care o poţi înţelege, e mult mai mult. Dacă vrei să atingi oameni, te gândeşti la metodele prin care o poţi face. Scrieţi în Engleză, folosiţi fotografii, promovaţi poveşti, concentraţi-vă pe tradiţii, eco-turism, străinii sunt înfometaţi de experienţe autentice pe care le pot avea în România, în special la ţară. Vinul şi mâncarea românească, Delta, experienţele deschise pentru turişti care participă la viaţa de aici.

Sursa: rfi

Foto: (c) Geoff Burke-USA TODAY Sports/REUTERS

“Jocul Simonei (Halep, n. red.) a fost extraordinar. Joacă așa de bine și este plăcut să o vezi jucând. E atât de tânără și îmi place foarte mult să o văd jucând. Sunt chiar o fană a ei”, a afirmat Serena Williams, citată de site-ul WTA.

“Îmi place atitudinea ei pe teren, îmi place cum luptă, îmi place cum joacă. Cred că e plăcut să o privești — este un tip de joc reconfortant”, a subliniat Serena, care a recunoscut că a avut un meci distractiv și a simțit că va câștiga. ”Am avut șanse în al doilea set, dar nu am profitat. Nu trebuie să mai fac asta la turneele de Grand Slam care vor urma”, a comentat americanca de 33 de ani.

La rândul său, Simona și-a reafirmat admirația pentru Serena: ”Sunt o fană a Serenei de mult timp. Am învățat multe lucruri de la ea. Când câștiga un turneu de Mare Slam eu eram un copil, îmi plăcea să o urmăresc, să văd cum joacă și cum luptă până la final. Este încă numărul unu și câștigă titluri, ceea ce este extraordinar. Îi respect cariera și o respect pe ea ca persoană”.

Românca a afirmat că speră ca meciurile cu Serena să devină o obișnuință: ”Sper acest lucru. Cred că acum știu cum să joc împotriva ei, acum am mai multă experiență, deoarece am jucat de multe ori împotriva ei”.

”La fiecare meci cu ea am învățat multe lucruri. Acum am aflat că pot fi aproape de ea, pot fi sus, în frunte. Am fost aproape, am văzut că pot câștiga în fața ei, pot juca până la sfârșit, dar este mai bună ca mine. E mai bună pentru că este numărul unu în lume și pentru că este Serena”, a conchis Halep.

Intensitatea și determinarea cu care Simona a evolua în semifinala cu Williams s-a evidențiat la finalul setului secund, când nici nu a realizat că l-a câștigat: ”Nu mi-am dat seama că s-a terminat. Nu știu de ce. Nu am jucat pentru scor. Am încercat să joc cel mai bun tenis al meu, să țin aproape de ea, să lovesc bine și să lupt pentru fiecare minge. A fost foarte ciudat acest moment pentru mine”.

Prin succesul în fața Simonei Halep, Serena Williams a ajuns la 20 de meciuri consecutive câștigate, ultimul eșec fiind chiar în fața româncei, anul trecut, în faza grupelor la Turneul Campioanelor de la Singapore. Serena, care are 19 titluri de Mare Șlem în palmares, o va detrona luni pe Halep în fruntea clasamentului Road To Singapore după victoria de la Miami.

Simona este jucătoarea cu cele mai multe meciuri câștigate în acest an, 24, având trei turnee câștigate, la Shenzhen, Dubai și Indian Wells — primul său titlu Premier Mandatory.

Serena a reușit joi victoria cu numărul 701 din carieră și 101 în fața unei adversare din top 10. Totodată, Williams a ajuns la 110 săptămâni consecutive ca numărul unu mondial, seria ei fiind a patra cea mai lungă din istorie.

Serena Williams va juca în finală cu Carla Suarez Navarro (Spania), victorioasă în cealaltă semifinală cu 6-3, 6-3 în fața germancei Andrea Petkovic.

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Mihai Dragomir)

Foto: (c) Sorin LUPȘA / AGERPRES FOTO

Bursele “Constantin Brâncuși” și “George Enescu” le oferă artiștilor plastici și muzicienilor posibilitatea de a petrece o perioadă de trei luni la Cite Internationale des Arts din Paris, informează organizatorii în documentul citat.

Valoarea unei burse este de 4.554 euro pentru trei luni, data limită pentru depunerea dosarelor fiind 15 noiembrie.

Obiectivul principal programului este introducerea artiștilor români în circuitul valorilor europene, prin oferirea șansei de a lucra într-un mediu artistic internațional (în arte plastice și muzică). Programul se adresează artiștilor plastici și muzicienilor români cu studii universitare de specialitate încheiate și cu performanțe recunoscute în domeniu.

Bursele “Lucian Blaga” se adresează cercetătorilor români și constau în subvenția pentru un stagiu academic de trei luni în vederea documentării și cercetării științifice într-o instituție universitară sau de cercetare din străinătate. Programul este dedicat schimburilor academice, vizând doctoranzi și cercetători consacrați, care lucrează pe o temă de interes pentru cercetarea românească în directă legătură cu o altă temă mai largă ce presupune o perioadă de cercetare desfășurată în mediul academic (universități, institute de cercetare, biblioteci, etc.) din țara care face obiectul cercetării candidaților, în vederea pregătirii lucrărilor de doctorat, respectiv a lucrărilor care urmează a fi publicate. Sumele acordate sunt de 4.500 euro/bursă, data limită pentru depunerea dosarelor este 31 iulie.

Bursele “Ion Mincu”, program inaugurat în anul 2013, încurajează absolvenții la nivel de masterat și doctorat în domeniile arhitecturii și urbanismului și perfecționarea studiilor, timp de două luni, în cadrul unor instituții de învățământ și cercetare din Europa. Instituțiile sunt alese de candidați în funcție de proiectele de cercetare gândite în prealabil. Sumele acordate sunt de 3.000 euro/bursă, iar data limită de depunere a dosarelor este 15 septembrie.

Bursele pentru românii din afara țării constau în sprijinul financiar pentru un stagiu de două luni într-o instituție din România. Acest program este dedicat exclusiv perfecționării academice, adresându-se studenților masteranzi și doctoranzi, pentru pregătirea lucrărilor de masterat/ doctorat. Bursele, în număr de trei, se acordă cetățenilor de origine română care trăiesc în afara țării. Valoarea unei burse este de 2.000 euro/bursă, data limită pentru depunerea dosarelor fiind 10 iulie.

Bursa destinată cercetătorilor străini constă din sprijinul financiar pentru un stagiu de trei luni într-o instituție de profil din România, în vederea elaborării unei lucrări de cercetare asupra unei problematici care vizează societatea românească. Bursa este destinată doctoranzilor care lucrează pe o temă care privește spațiul românesc și vizează perfecționarea academică pentru pregătirea lucrărilor de doctorat. Sumele acordate sunt de 3.000 euro/bursă, iar data limită pentru depunerea dosarelor este 15 noiembrie.

Bursele de cercetare și documentare destinate jurnaliștilor culturali străini constau în susținerea financiară a unui stagiu de documentare de o lună în România, în vederea promovării fenomenului cultural românesc în presa străină. Se acordă burse jurnaliștilor străini care propun proiecte reflectând diverse aspecte ale culturii românești. Numărul de burse acordate anual este de 10, distribuite în funcție de perioadă convenită împreună cu jurnaliștii selectați, până la sfârșitul anului calendaristic. Aceștia își vor desfășura perioada de documentare pe durata unei singure luni, data limită pentru depunerea dosarelor fiind 21 aprilie iar sumele acordate sunt de 1.500 euro/bursă.

Bursele pentru traducători profesioniști. Programul își propune o colaborare cât mai strânsă cu traducătorii profesioniști, specializați în traducerea autorilor români în limbi străine. Candidaților selecționați li se oferă posibilitatea de a traduce în România și de a interacționa în mod direct cu scriitorii, editorii și traducătorii români, precum și cu mediul care definește literatura română. Sumele acordate sunt de 2.000 euro — 1.000 euro pentru o lună, respectiv 2.000 euro pentru cele două luni, împărțiți în două tranșe egale. Data limită pentru depunerea dosarelor este 30 iunie.

Programul de rezidențe pentru traducătorii în formare vizează noua generație de traducători ai literaturii române într-un număr cât mai mare de limbi străine, precum și o colaborare mai strânsă cu traducătorii profesioniști existenți. În acest scop, candidaților selecționați li se oferă o rezidență de o lună în România. Se asigură trei cursuri pe săptămână, timp de trei săptămâni, având ca invitați profesori consacrați în trei domenii importante, pe care bursierii le vor studia pe durata stagiului: Introducere în limba română — noțiuni de gramatică și sintaxă; Introducere în literatura română și Seminarii de traductologie. Se asigură cazarea pentru cei zece bursieri pe toată durata stagiului de o lună la complexul Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia, precum și transportul pentru cursuri între Mogoșoaia și București. Valoarea unei rezidențe este de 1.000 euro/persoană, iar numărul de rezidențe acordate anual sunt de 10. Data limită pentru depunerea dosarelor este 15 august.

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Florin Marin)