Sustinatori Valori Romanesti

De Ziua Americii Larry Watts a spulberat propaganda hungro-bolsevica dusa de brigazile rosii ale lui Vladimir Tismaneanu: “Europa si SUA ar trebui sa-i fie recunoscatoare Romaniei”

Falsificatori, contestatari si sarlatani

de Larry Watts

Intre 1849 si 1850 profesorul de la Harvard, Francis Bowen, a contestat paradigma deja acceptata ca revolutia maghiara condusa de Lajos Kossuth a fost inainte de toate o lupta pentru libertate si pentru o republica democrata.

Din contra, a subliniat Bowen, Ungaria a luptat in special impotriva propriilor nationalitati non-ungare – slavii, germanii si romanii (valahii). Si acea lupta a fost determinata de decretul pe drepturi egale dat de Imperiul Habsburgic in ceasul al unsprazecelea, care ameninta privilegiile absolute ale artistocratiei ungare, ce pana atunci se bucura de imunitate legala completa, nu platea niciun fel de taxe si, in ceea ce-i priveste pe romani, le nega orice reprezentare in Transilvania. Profesorul Bowen a descris mai departe, din surse de prima mana, campania de atrocitati a generalului Bem, dusa pentru Budapesta, impotriva romanilor, ca fiind una care ,,aproape depasea imaginatia”; precum si extremismul generalului Damianich impotriva propriului popor, care le-a declarat co-etnicilor sai ca: ,,Vin sa va extermin de la radacina; apoi o sa-mi trag un glont in cap pentru ca ultimul sarb sa dispara de pe fata pamantului“. (F. Bowen, “The War of the Races in Hungary,” (Razboiul raselor in Ungaria) North American Review (1850): 132; F. Bowen, “The Rebellion of the Slavonic, Wallachian and German Hungarians against the Magyars,” (Revolta slavilor, valahilor si germanilor unguri impotriva maghiarilor) North American Review (1851): 226).

In timp ce interpretarea lui Bowen era impartasita de o mare parte din europeni, se confrunta direct cu opinia populara a concetatenilor sai. Influentata de viziunea unei noi republici democrate in politica internationala, de justificarea aparenta a modelului american inca neobisnuit, si, nu in cele din urma, de o propaganda ungara a carei arma principala era elocventa extraordinara a lui Kossuth, chiar si administratia prezidentiala a SUA – si senatul statului Massachusetts care facea parte din conducerea universitatii Harvard – au facut public sprijinul acordat lui Kossuth si ca revolutia lui reprezenta un aspect de interes pentru politica americana.

Bowen a fost ulterior acuzat ca fiind un ,,falsificator” si un ,,manipulator” al adevarului istoric. A fost criticat pentru ca s-a bazat doar pe surse care i-au sustinut argumentatia sa. S-au depus eforturi considerabile pentru a-l discredita drept un plagiator atat al cuvintelor, cat si al ideilor. S-a insinuat ca ar fi fost un paravan sau chiar un agent al Austriei. Si a fost acuzat in mod public ca ar fi sustinut absolutismul – fiind astfel un dusman al democratiei americane – si ca ar fi fost un “admirator al lui Haynau si al lui Metternich” – la acea vreme ,,bestiile negre” ale opiniei publice internationale. ,,Nu cred”, a declarat un detractor, ,,ca pot fi gasite altundeva in limba engleza, in acelasi cadru, atat de multe greseli, atat de multe falsitati, atat de multa dezonoare literara”. Bowen a fost privit ca fiind un oponent nu doar ,,al opiniei generale din tara sa, dar si a lumii civilizate”. (R. Carter, The Hungarian Controversy: An Exposure of the Falsifications and Perversions of the Slanderers of Hungary (1852); (Controversa ungara: o expunere a falsificarii si denaturarii calomniatorilor Ungariei) M. Putnam, The North American Review On Hungary (1851)).

Criticii lui Bowen si-au concentrat o mare parte din atacul lor asupra surselor profesorului, si au descris-o pe una dintre cele mai importante, ,,care i-a oferit nu mai putin de o duzina din citatele sale“, ca pe ,,o productie fara valoare si care nu merita sa fie mentionata”. (Putnam (1851): 343). Lucrarea in discutie – Ungaria: Constituirea si Catastrofa sa (1850) – a fost ridiculizata ca fiind ,,prea josnica pentru a fi luata in serios“, iar autorul sau era presupus a fi un ,,agent austriac” sau ,,un englez in serviciul austriac (sunt sute in armata austriaca)” sau un ,,avocat platit al lui Metternich sau Haynau”. (Carter (1852): 25) De fapt, sursa a fost expertul constitutional englez Sir Travers Twiss, membru al Societatii Regale, consilier al reginei, profesor de drept civil si economie politica la Universitatea Oxford si profesor de drept international la Kings College London. Twiss era deseori chemat sa ajute ambasadele britanice in cele mai spinoase probleme legale de diplomatie internationala.

Fara a fi omul doborat de o provocare, Bowen a adunat zeci de surse germane, franceze, britanice si ungare pe acest subiect doar ca sa fie din nou acuzat de tot felul de infractiuni si contraventii (inclusiv de o ,,aversiune puternica” fata de limba maghiara si de o ,,ura profunda pentru unguri”). In timpul acestor atacuri, traiul sau, si chiar viata, i-au fost amenintate. In ultima astfel de incursiune deschisa impotriva libertatii de exprimare academice la Harvard, in februarie 1951, senatul statului Massacussetts a profitat de pozitia pe care o detinea in conducerea universitatii Harvard si l-a indepartat pe Bowen de la conducerea Catedrei de Studii istorice ,,McLean” a Universitatii Harvard.

Universitatea Harvard, condusa de un presedinte care ocupase acelasi scaun de la Catedra de Istorie chiar inainte de Bowen, a considerat acuzatiile ca fiind nejustificate si complet false. Senatul statului Massachusetts a fost scos din Consiliul de conducere de la Harvard – si nu s-a intors niciodata – iar in 1853 Bowen a fost reangajat si numit in unanimitate la conducerea Catedrei de ,,Religie naturala, Filosofie Morala si Politica civila”, o pozitie in care avea sa ramana pentru urmatorii 36 de ani.Universitatea Harvard continua sa acorde si astazi un premiu anual Francis Bowen in Filosofie morala.

Am o oarecare afinitate pentru Profesorul Bowen. In timp ce nu am pretentia de a ma afla la nivelul eruditiei sale (Bowen, la urma urmei, a absolvit primul de la Harvard in generatia 1833), am publicat recent doua volume – Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic impotriva Romaniei si Cei din urma vor fi cei dintai. Romania si sfarsitul Razboiului Rece – cu privire la comportamentul Romaniei ca un actor de stat in alianta sovietica, in cadrul mai larg al comunitatii socialiste, si pe plan international. In aceste carti, am contestat paradigma acceptata anterior cu dovezi noi care demonstreaza ca Romania nu a fost ,,calul troian” al Uniunii Sovietice in vest (sau oriunde altundeva), ca politicile si actiunile romane au constrans in mod semnificativ comportamentul sovietic pe plan international, in timpul Razboiului Rece, si ca cei de la Kremlin ,,i-au permis” Romaniei independenta doar in acelasi mod in care Moscova ,,a permis” comportamentul independent al SUA – pentru ca a fost obligata sa faca astfel din cauza lipsei oricarei alternative viabile nu pentru ca n-a dorit in mod disperat sa schimbe comportmentul Romaniei si nu pentru ca n-a cautat in mod activ o alta solutie.

Abordand aceasta perceptie conventionala am fost pe deplin constient de necesitatea de a oferi o gama larga de cazuri specifici cu mii (aproximativ 5,000) de note de subsol pentru a demonstra ca o schimbare de paradigma in interpretare a fost justificata. In aceasta privinta sunt de acord cu Bowen ca ,,intrebarile factuale, oricand prejudecatile comunitatii au fost incitate, pot fi rezolvate doar prin abundenta de marturii; si prin urmare noi am chemat in instanta o multime de martori…ale caror marturie unita si armonioasa nu poate lasa nicio urma de indoiala intr-o minte cu o capacitate normala, oricat de nedorit ar putea fi acel adevar, sau oricat de incapatanate au fost prejudecatile care au prevenit receptarea sa mai devreme“. (Bowen (1851): 236-237)

Intr-adevar, modul in care prejudecatile cognitive opereaza si cum au functionat in ceea ce priveste relatiile americano-romane si ruso-romane in mod special, este o tema principala a lucrarii mele.

In diferite atacuri pe care profesorul Bowen le-ar fi gasit familiare, am fost acuzat de falsificarea si distorsionarea istoriei. Munca mea, spun unii, este unilaterala. (A. Pavlovescu, 3/4/11, wordpress.com) Numele meu, spun altii, a fost folosit ca sa camufleze opiniile si lucrarile altora. (C. Vasile, 17/12/11, contributors.ro). Iar altii chiar sustin ca sunt un paravan sau un agent al serviciului de informatii roman, un sustinator al stalinismului national, si un admirator si un apologet al lui Nicolae Ceausescu –,,bestia neagra” a opiniei publice internationale pentru o mare parte din ultimul sfert de secol. (V. I. Tismaneanu, 11/05/13, 20/12/11, 30/5/11, contributors.ro). Cei cu si mai multa imaginatie ma acuza ca as poza in rolul unui spion american (dupa ani de zile in care am contestat public acuzatiile presei ca as fi fost ,,antena CIA”) si ca as fi solicitat si as fi obtinut azil politic in Romania de la o democratie americana represiva in timpul regimului lui Ceausescu – desi probabil nu din motive economice. (A. Badin, 18 & 19/10/12, badin.ro)

Desigur, orice provocare la o paradigma cunoscuta si conventionala este obligata sa starneasca emotii, controverse si critici. Astfel de revelatii contrare nu trebuie numai sa fie dovedite, dar si sa fie demonstrate din nou si din nou, in destule cazuri specifice ca noile contururi sa apara in mod clar, inainte ca paradigmele si interpretarile sa fie schimbate. Nu exista niciun mister si nicio conspiratie aici. Schimbarea de paradigma este acceptata doar cu mare reticienta de cei care s-au obisnuit cu paradigma veche, si in special, de cei care si-au bazat propriile interpretari si chiar carierele pe paradigma acum demodata. Ce va ramane din munca lor daca fundatia lor de orientare se dovedeste sa fie putin mai mult decat picioare de lut?

Acestea fiind spuse, multe dintre afirmatiile mentionate mai sus sunt in mod evident destinate sa distraga atentia de la carti. Rolul lor nu este de a discuta argumentele continute in paginile cartilor, dar de a reorienta atentia de la ele, si de la orice ar putea fi intr-un fel interpretat ca fiind vinovat in atitudinea sau in comportamentul autorului, fie descoperite sau inventate. Unii calomniatori au apelat indirect la institutiile si autoritatile americane sa se alature in campania lor, pretinzand o amenintare la adresa intereselor americane in Romania, si chiar la insasi democratia Romaniei, cauzate de practicile mele subversive. Abordarea mea, spun ei, este o incercarea de a submina politica americana si de a discredita CIA.

In perioada 1850-1852 profesorul Bowen a fost supus la o ofensiva similara care implica denaturarea surselor sale, atacuri false asupra metodologiei sale, si acuzatii de motivare perfida si agentie clandestina. Un calomniator a recunoscut in mod oficial intr-o diatriba de 66 de pagini ca primele 50 de pagini au fost dedicate atacului asupra surselor lui Bowen si modului in care le-a folosit (si, chiar daca nu a recunoscut in mod deschis, motivatiile sale ,,dubioase” de a scrie pe acest subiect). (Carter (1852)). Ultima parte a acelei diatribe cuprindea simple refuzuri si repetitii ale afirmatiei initiale – de la aceleasi sau surse similare – care au determinat articolele lui Bowen in primul rand.

Astfel, au declarat criticii, nu au existat niciodata ,,inca din cele mai vechi timpuri, niciun fel de distinctii politice in Ungaria, fondate pe diferenta de nationalitati” si Ungaria ,,nu a incercat niciodata sa interzica limbile locuitorilor non-maghiari din Ungaria sau sa le impuna, prin violenta, limba maghiara”. (Putnam (1851), p. 293; Carter (1852), p. 54). Dovezile oferite erau afirmatiile oficialilor unguri sau aristocratilor maghiari din Europa si America care reflectau in mod constant doar ceea ce era mai liberal si mai generos in gandirea politica maghiara de la acea vreme.Romanii / valahii, insista criticii, se bucurau de drepturi egale si ,,orice intelegere gresita cu privire la acest subiect, care ar fi putut exista intre valahi, nu poate fi pusa decat pe seama ignorantei lor extreme”. (Putnam(1851), p. 332)

Esecul evident de a intelege marea diferenta dintre politica declarata si cea implementata, dintre intentia exprimata si comportamentul real, a fost incredibil de naiv. Criticii americani ai lui Bowen nu par sa fi stiut, de exemplu, ca Budapesta a anulat aplicarea drepturilor egale in Transilvania de indata ce a avut loc Decretul la Viena in 1848 (ceea ce a mobilizat marea adunare de la Blaj). Limitandu-se la declaratiile oficiale ale ungurilor, acei critici erau nevoiti sa se bazeze pe falsuri, simple negari, si (auto-) deceptii in campania impotriva profesorului Bowen, a scrierilor sale, si a varietatii de surse si de martori.

Recunosc ca am trait un sentiment de deja-vu ingaduitor in studierea cazului profesorului Fancis Bowen cand domnul Tismaneanu, in loc sa-mi adreseze probele si argumentele mele in legatura cu realitatea sfidarii romanesti si impactul concret al ,,cursului special” reflectat in documentele pentru uz intern din URSS, Republica Democrata Germana, Republica Populara Ungara, Republica Populara Bulgara, Republica Socialist Cehoslovaca si Republica Populara Polona, sustine tot mai puternic ca liderii si conducerea comunista romaneasca ,,nu au incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).

Si cand, in pofida faptului ca documentele din Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic descriu in mod repetat ,,cursul special” al Romaniei ca ,,daunand serios”politicii Kremlinului in interiorul Pactului de la Varsovia, al comunitatii socialiste, si pe plan global, niste analisti insista chiar mai categoric ca, in timp ce Moscova ar fi considerat Romania drept ,,un tantar uneori enervant”, acea politica de independenta nu a fost vreodata vazuta de Kremlin ca ,,un risc geopolitic major sau un model alternativ de socialism” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).

Imi voi permite sa abordez aceste aspecte intr-o ordine inversa.

Moscova si-a exprimat, de fapt, in repetate randuri ingrijorarea ca Romania, impreuna cu China, vor stabili un model socialist alternativ care va concura cu URSS, cel putin incepand cu anul 1965 si de-a lungul anilor ’70, si documentele sovietice traduse care abordeaza aceasta obsesie pot fi gasite pe site-ul programului de istorie internationala a Razboiului Rece (CWIHP) al centrului Woodrow Wilson, in documentul de lucru cu numarul 65 (CWIHP WP #65, 12/2012, wilsoncenter.org – A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick” 1965-1989). In mai 1968 ministrul sovietic al Apararii Marshal Grechko a declarat fara echivoc ca alianta sovietica nu ar putea supravietui dupa plecarea Romaniei. (Matthew J. Ouimet, The Rise and Fall of the Brezhnev Doctrine in Soviet Foreign Policy (2003)).

De altfel, sursa mea pentru aceste afirmatii este analistul senior la ora actuala pentru Rusia si Eurasia din Biroul de Informatii si Cercetare al Departamentului american de Stat.

URSS a suferit o pierdere geopolitica majora din cauza ca Romania a mediat relatiile americano-chineze – care, la randul ei, aceasta mediere a schimbat echilibrul fortelor la nivel mondial. Dupa cum presedintele Nixon a declarat pentru Consiliul national de securitate in august 1969, “Am presupus intotdeauna ca chinezii sunt mai duri si mai agresivi, in timp ce sovieticii sunt mai rezonabili. (Dar) Ceausescu spune ca sovieticii sunt mai duri si mai agresivi decat chinezii. Trebuie sa ne uitam la China pe termen lung.” (Departamentul American de Stat, 14/8/69, history.state.gov – Minutes of Meeting of the National Security Council1)

Medierea Romaniei dintre Egipt si Israel a jucat de asemenea un rol esential in pierderea Egiptului de catre sovietici, despre care atat CIA, cat si KGB au concluzionat ca reprezenta, la acea ora, din punct de vedere strategic, cel mai important stat din Orientul Mijlociu. (un raport KGB citat in CIA, 12/1/86, foia.cia.gov). Moscova nu a fost in masura sa se refaca dupa niciuna dintre aceste pierderi pentru restul Razboiului Rece. Cam atat despre “tantarul” romanesc si inconsecventa sa pentru politica europeana si globala.

In lumina celor de mai sus, s-ar parea sa existe putine baze probatorii pentru declaratia domnului Tismaneanu care spune ca Romania comunista “nu a incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin”.

Cu toate acestea, haideti sa suspendam neincrederea si sa mentinem inca putin aceasta posibilitate. Cel mai plauzibil argument pentru o astfel de afirmatie este faptul ca Romania nu a parasit alianta Pactului de la Varsovia inainte de caderea comunismului. Dar acesta s-a intamplat pentru ca sovieticii nu i-au permis Romaniei nu i s-a oferit niciodata o alternativa de alianta militara. Si cea din care facea parte, oricat de inacceptabila a fost pentru conducerea si politica Romaniei, ii constrangea, de asemenea, si pe partenerii sai, si ii acorda intr-un fel sau altul acces la o parte din consiliile interioare.

O izolare de securitate completa, inconjurata de o alianta care era in mod clar ostila Romaniei, ar fi servit intereselor romanesti mai bine? Nu cred asta. Si nu a crezut-o niciunul dintre liderii responsabili romani. Dar totusi, oamenii rationali ar putea avea pareri diferite. In orice caz, asa cum incerc sa demonstrez in cartea “Cei din urma vor fi cei dintai: Romania si sfarsitul Razboiului Rece“ si in special in ultimele cinci capitole, ramanand in Pactul de la Varsovia si exercitandu-si influenta asupra politicii militare sovietice, Romania a reusit sa realizeze multe lucruri pentru care Europa si SUA ar trebui sa-i fie recunoscatoare.

Dupa 1963, ideea ca cei de la Kremlin ar putea controla comportamentul si deciziile Romaniei a fost discreditata atat in cercurile de securitate, cat si in cele academice din SUA si Europa. Ideea aceasta a reaparut sporadic, dar cu niciun efect decisiv asupra politicii americane in timpul anilor ’70. A devenit o propunere serioasa doar in momentul in care s-a petrecut izolarea internationala a Romaniei, in timpul anilor ’80. Cu alte cuvinte, afirmatia ca Kremlin-ul controla Romania a devenit credibila doar fiindca nimeni nu s-a mai deranjat sa o cerceteze in mod serios, asa cum o privire mai atenta asupra aceleiasi ipoteze astazi dezvaluie cu usurinta lipsa de substanta a vesmintelor pe acel vechi imparat.

Mi se pare stupefianta aroganta celor care insista ca SUA s-a lasat naiv manipulata de liderii comunisti de la Bucuresti in a percepe o independenta inexistenta a statului roman. Nu ma intelegeti gresit. Am propria mea lista despre ceea ce eu consider a fi alegeri politice serioase, gresite pe care SUA le face sau le-a facut in trecutul recent sau mai indepartat. Dar acesta nu este subiectul dezbatut aici. Si, sincer, ma simt mai confortabil in a critica optiunile politice facute de alte state decat de al meu (asa ca aduceti-ma in fata Marii Adunari Nationale  ).

Pot accepta cu usurinta ipoteza ca o anumita administratie prezidentiala din SUA a fost ,,pacalita” de catre un sau un alt lider sau stat strain pe o anumita politica. Pot chiar accepta posibilitatea redusa ca doua administratii de aceeasi culoare politica ar fi putut cadea in aceeasi capcana pe o anumita politica. Chiar daca americanii se mandresc pe buna dreptate cu gradul si valoarea excelentei cu care directorii executivi s-au inconjurat in mod traditional, suntem, la urma urmei, tot oameni.

Dar a mentine ideea ca administratiile prezidentiale de la Kennedy la Reagan (inclusiv presedintele Reagan in timpul primului sau mandat) – ceea ce include trei administratii democratice si trei administratii republicane – au fost toate “pacalite” de Romania comunista ar esua cerintelor minime de credibilitate a romanelor citite acum de fiica mea in varsta de noua ani. Probabil Abraham Lincoln a formulat cel mai bine limita credibilitatii atunci cand a spus:

“Ii poti pacali pe unii oameni tot timpul, si ii poti pacali pe toti oamenii doar uneori, dar nu-i poti pacali pe toti oamenii tot timpul”. (valabil pentru Tismaneanu – nota.red.)

Pur si simplu nu se poate. Si nu poti mai ales atunci cand entitatea care se presupune a fi pacalita poseda un cumul de capacitati analitice si de culegere de informatii apartinand Statelor Unite.

Luati in considerare urmatoarele evaluari mult mai serioase.In martie 1968 Agentia de Informatii Americana (CIA) a concluzionat ca “Acum este clar ca – dincolo de cerintele unei prudente simple – romanii nu si-au stabilit niciodata anumite limite, pentru ceea ce planuiesc sa faca, sovieticii sunt cei care trebuie sa stabileasca aceste limite sau macar sa incerce sa o faca”. Regimul de la Bucuresti, “considera ca URSS a fost de fapt, in numeroase moduri, obstacolul principal in atingerea obiectivelor nationale ale Romaniei si se comporta in consecinta”, actionand“uneori in moduri care au subminat politicile sovietice in zone care erau doar foarte putin legate, indirect, de problema suveranitatii”. (Pare a fi cazul, de exemplu, in Orientul Mijlociu)”. (CIA, 21/3/68, foia.cia.gov)

Acest lucru nu a reprezentat opinia unor analisti juniori neexperimentati pe care am reusit sa-i scot dintr-un munte de documente care demonstrau contrariul. A fost o evaluare care poarta semnatura lui Abbot Smith, presedintele Consiliului de estimari nationale al CIA si, care poate fi argumentat ca fiind cel mai experimentat si influent analist din comunitatea de informatii a SUA in perioada aceea. Predecesorul sau, Sherman Kent, care este considerat pe buna dreptate nasul analizei moderne de catre profesionistii in informatii ai SUA, considera Romania un partener de facto dupa ce a creat o spartura in cortina electronica, cea care anterior bloca transmisiunile din Occident spre URSS. Aceasta a fost o alta lovitura strategica livrata de Bucuresti care si-a castigat locul ca fiind unul dintre “principalele centre subversive” alaturi de Statele Unite ale Americii, Republica Federala Germana si Israel, un loc pe care si l-a pastrat in documentele KGB cel putin pana in noiembrie 1989. (CWIHP WP #65, 12/2012, wilsoncenter.org).

Privind inapoi, dupa o viata in care a analizat Blocul Sovietic, un alt analist senior din CIA a notat ca in anii 80 “riscul deosebit” al independentei Romaniei “a redefinit cu succes rolul unui membru al Blocului, mentinand legaturile care sunt in mare parte formale si limitand influenta sovietica aproape in intregime la ceva negativ”, in timp ce, “toate miscarile si pozitiile sale au fost inghitite de liderii sovietici dupa Stalin, ceea ce uneori [liderii sovietici] par mai putin toleranti decat pur si simplu dejucati. Potrivit analistului de cariera, “toate statele est europene au beneficiat de insistenta Romaniei (si de recunoasterea sa din partea URSS-ului) pentru dreptul membrilor de a avea pozitii si opinii independente in consiliul Blocului Sovietic”. (CIA, 21/3/68, foia.cia.gov)

Indiferent de “mirosul” politic de care se bucura (sau sufera) CIA si analistii sai la ora actuala, prefer sa am incredere in evaluarile lor testate in timp mai degraba decat in cele ale domnului Tismaneanu, chiar daca nu as fi citit documentele interne ale Pactului de la Varsovia.

Afirmatille conform carora opozitia Romaniei si sfidarea de care a dat dovada in perioada Razboiul Rece au fost lipsite de orice semnificatie si n-au avut niciun impact asupra confruntarii geopolitice intre Est si Vest sunt pur si simplu gresite. Ele au fost dovedite false prin analize de informatii profesionale si falsitatea lor s-a confirmat pe deplin in documentele celorlalti membrii din Pactul de la Varsovia, care a iesit la iveala dupa prabusirea comunismului.Nicio contestare sau negare, indiferent de numarul lor, si nicio prestidigitatie nu va schimba aceasta realitatea fundamentala. Aceasta este o realitate reconfirmata aproape zilnic cu fiecare declasificare oficiala si informala (de tipul “Wikileaks”).

La mijlocul secolului al XIX-lea, profesorul Bowen a fost impiedicat sa le raspunda direct atacatorilor sai din consideratii de prestigiu, atat profesionale, cat si sociale (niciunul dintre atacatorii sai nu era expert academic sau specialist in domeniu sau profesor de universitate). Din fericire, eu nu sunt grevat de astfel de limitari. Daca dl.Tismaneanu alege sa iasa din spatele insinuarilor sale atente si sa ma confrunte direct pe baza argumentelor pe care le-am prezentat, va gasi in mine un partener deschis la discutii publice.
Dar nu va temeti, dragi cititori, nu-mi voi tine respiratia.

Sursa: Ziaristi Online via Pagina de Facebook – Larry Watts – Cei dintai vor fi cei din urma

Articol aparute in doua parti si in Adevarul – Foto Larry Watts: Timpolis

Intr-un interviu exclusiv acordat Wall-Street.ro, Cristian Erbasu, omul de afaceri care conduce grupul de firme Erbasu SA si presedinte in cadrul Patronatului Societatilor din Constructii,  sustine ca exista bani pe piata existadar temerile managerilor, si mai ales “psihoza” legata de adancirea in criza, sunt aspecte care ii descurajeaza pe acestia sa demareze investitii mari.

Totodata, el apreciaza ca o schimbare de mentalitate a constructorilor si a angajatilor din acest domeniu ar putea aduce o schimbare in piata de profil. Iar acest lucru s-ar putea realiza daca managementul companiilor din Romania s-ar orienta inspre ceea ce este cu adevarat esential pentru mediul de afaceri.

“Ar fi utila o schimbare de mentalitate, iar psihologic macar trebuie sa incercam sa iesim din criza. Daca oamenii de afaceri reusesc sa iasa din aceasta psihoza a crizei si cei care au potential financiar pot sa si arunce banii pe piata pentru investitii ar fi extrem de util. Banii exista, dar sunt blocati din cauza temerii”, apreciza antreprenorul roman.

Ca in orice piata exista o lupta a supravietuirii, in care miscarile intelepte si deciziile corecte aduc succes in afaceri. Nu este o noutate ca lupta din piata de constructii este una foarte dura, iar acest lucru il explica administratorul grupului de firme Erbasu, sustinand ca in acest business “te poti astepta la orice”, fiind un domeniu in care sunt foarte multi oameni implicati.

Insa o revenire, cat si o revitalizare a mediului de afaceri din constructii se poate face doar daca oamenii care activeaza pe aceasta piata se vor axa pe ceea ce este cu adevarat important, lasand orgoliile si problemele juridice deoparte.

“In loc sa isi consume energia pentru buna desfasurare a activitatii companiei, managerii intra in zone juridice, financiare, lucruri care le consuma timpul si energia si nu se mai canalizeaza pe aspectele importante ale business-ului pe care il conduc”, a mai explicat Erbasu.

Tinerii aun pornit cu torţe din Parcul Central Manifestarea a fost organizată pentru a comemora împlinirea a 56 de ani de la moartea sculptortului Constantin Brâncuşi. Studenţi, un sobor de preoţi precum şi fanfara oraşului, Armonia, s-au deplasat, aseară, pe de la Masa Tăcerii şi până la Coloana fără de sfârşit, traversând centrul oraşului, cu torţe în mâini.

Procesiunea a avut loc aseară. Alaiul a pornit de la Masa Tăcerii din Parcul Central şi s-a oprit la Poarta Sărutului, unde au fost rostite rugăciuni şi s-a bătut cu putere toaca, pentru a celebra astfel amintirea lui Brâncuşi, născut în satul gorjean Hobiţa şi înmormântat la Paris.

La manifestare a participat şi scriitorul Laurian Stănchescu, cel care a demarat acţiunile de repatriere a osemintelor marelui sculptor în satul natal. Acesta a spus că Guvernul României a semnat contractul cu o casă de avocatură din Franţa, iar în două săptămâni va începe procesul repatrierea osemnintelor lui Brâncuşi, pentru a fi îngropate în cimitirul din Hobiţa.

Participanţii la procesiune au traversat centrul oraşului, pe Calea Eroilor, şi s-au oprit la biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, unde a avut loc slujbă religioasă. Punctul final al marşului a fost Coloana fără Sfârşit. Calea Eroilor este o stradă dreaptă din Târgu Jiu, care traversează pe lăţime oraşul şi leagă operele realizate de Brâncuşi: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără Sfârşit. Această stradă a fost inclusă de Brâncuşi în ansamblul său monumental pe care l-a creat la Târgu Jiu.

Procesiunea a fost organizată de Asociaţia şi Liga Studenţilor Creştin-Ortodoxă Română

Manifestarea a fost organizată de Asociaţia şi Liga Studenţilor Creştin-Ortodoxă Română. „Constantin Brâncuşi constituie un model pentru noi. Este o onoare să-l avem în oraşul nostru şi să-ai apreciem operele. Am încercat să facem o scurtă procesiune, având în vedere că se împlinesc 56 de ani de la moartea sa“, a spus o studentă participantă la acţiune.

de Alin Ion

Sursa: Adevarul 

http://www.dacoromanica.ro/

Un site exceptional, folositor tuturor.Pastrati-l si rasfoiti-l din cand in cand.O sa gasiti lucruri deosebite.
3 milioane de pagini de carte scanata romaneasca!!!

http://www.dacoromanica.ro/
In 2011, ca urmare a celui mai ambitios proiect de digitizare la nivel national, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a lansatdacoromanica.ro, cea mai importanta biblioteca digitala romaneasca accesibila gratuit pe internet, oferind utilizatorilor trei milioane de pagini de carte scanate.
In urma cu cativa ani, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a demarat, sub conducerea Dlui Dr. Florin Rotaru, activ promotor al modernizarii bibliotecilor romanesti, un proiect ambitios de digitizare a patrimoniului cultural romanesc de carte veche si de creare a unei biblioteci virtuale deschise, accesibila tuturor utilizatorilor.
Portalul DacoRomanicaisi propune sa devina un veritabil centru virtual al pastrarii si dezvoltarii culturii romanesti, reprezantand un instrument vital in serviciul retelelor de cooperare nationala si internationala.Biblioteca virtuala este dezvoltata permanent, fiind in prezent singura biblioteca digitala profesionista din Romania, conceputa pentru a raspunde provocarilor Mileniului III si pentru a deveni partener in Biblioteca Virtuala Europeana EUROPEANA.
Portalul DacoRomanicaofera acces la documente tiparite, fisiere audio si video din domenii multiple – economie, societate, religie, literatura, stiinte, istorie, geografie, filozofie, psihologie, lingvistica, arta, divertisment, tehnica, medicina.
Dacoromanica.ro, cea mai importanta biblioteca digitala romaneasca

„Asteptam o renastere a interesului statului pentru producatorii de valoare din Romania”

Armax Gaz, lider national in producerea de aparatura si echipamente destinate industriei de petrol si gaze, este o companie moderna cu capital integral privat si cu o traditie de peste 85 de ani in domeniul tratarii, reglarii si masurarii gazelor naturale. Despre activitatea companiei, strategia de dezvoltare si proiectele de viitor am stat de vorba cu Presedintele Mircea Simion Vescan.

Petroleum Industry Review: Domnule Presedinte, cum si-a castigat compania pe care o conduceti pozitia de lider national in productia de echipamente pentru industria de petrol si gaze?

Mircea Simion Vescan: Am preluat compania in anul 2000 si am alipit 11 ani frumosi si curajosi celor 75 de ani de traditie si experienta. Prin bune practici manageriale Armax Gaz a devenit lider national in productia echipamentelor pentru industria gaziera si petroliera.

Preluarea am facut-o intr-un moment de impas al companiei si am reusit, impreuna cu intreaga echipa manageriala sa readuc notiunea de profit in mentalitatea colectivului Armax Gaz. Am devenit o companie performanta si eficienta, iar acest aspect a atras investitorii. Armax Gaz si-a castigat si pastrat locul in topul actiunilor cu cel mai mare indice de lichiditate pe piata Rasdaq a BVB.

Ne-am castigat respectul industriei energetice din Romania prin munca intensa si prin calitate. Am investit in cercetare-dezvoltare, in dotarile si capacitatile tehnologice si mai ales in oameni. Ne-am format o echipa cu care in 2010 am ajuns sa cucerim si piete externe precum Turcia, iar in 2011 ne-am dezvoltat reteaua de reprezentanti ai Armax Gaz in alte patru tari. Avem ganduri si proiecte indraznete, deci nu ne vom opri aici.

PIR: Care sunt atuurile Armax Gaz ca jucator important in industria energetica din Romania?

M.S.V.: Armax Gaz este singurul furnizor complet din tara si se numara printre putinii de peste hotare care ofera „proiecte la cheie” pentru echipamentele de gaz si petrol: proiectare, executie, punere in functiune, intretinere/mentenanta si traininguri cu utilizatorii finali. Avantajul oferit clientilor care aleg aceste solutii integrate se traduce prin siguranta si fiabilitate.

In plus, Armax Gaz este singurul producator din SE Europei de statii de uscare gaze si proprietarul mai multor brevete de inventii care au marcat progresul echipamentelor destinate industriei gaziere si petroliere. Armax Gaz este un purtator de imagine pentru industria energetica din Romania, reusind sa dovedeasca peste hotare ca o companie energetica 100% romaneasca face performanta si poate intrece companii straine.

In plus, am lansat din pozitia de Presedinte al Consiliului de Administratie Armax Gaz si din pozitia de Presedinte al Federatiei de Petrol, Gaze si Energie mai multe propuneri legislative care sa duca la revitalizarea sectorului energetic romanesc. Cea mai importanta este aceea ca Romania sa isi fructifice potentialul de stocare gaze naturale in contextul unei Europe care nu are multe posibilitati in acest sens. Din pacate, pentru ca astfel de propuneri sa fie puse in practica, avem nevoie de sustinere guvernamentala, iar institutiile statului sunt un mecanism care se misca contraproductiv… Revin la o discutie mai veche si amintesc de sistemul SCADA al industriei gaziere romanesti care a fost atribuit unui consortiu 100% strain in dauna unui consortiu majoritar romanesc la o oferta de pret cu 3 milioane de Euro mai mare.

PIR: Cum estimati evolutia pietei gazelor naturale, pe plan national si in regiune, in lumina ultimelor declaratii ale Consilierului economic al Ambasadei Rusiei la Bucuresti referitoare la interesul manifestat de Gazprom fata de Romgaz?

M.S.V.: Piata gazelor este clar ca se va dezvolta in toata regiunea Europei de Est datorita reglementarilor UE cu privire la liberalizarea acesteia care vizeaza: cresterea calitatii serviciilor si produselor, scaderea pretului si cresterea securitatii aprovizionarii, extinderea pietelor fiind efectul natural. Va exista un nod care sa functioneze ca o bursa specializata in gaze naturale, aducand laolalta producatorii si consumatorii din Nordul Europei si Rusia, la finalizarea unuia dintre proiectele Nabucco sau Southstream sau chiar a ambelor (?).

In Romania liberalizarea pietei nu poate avea loc pana cand nu vor exista mai multi agenti furnizori de gaze naturale in afara de OMV Petrom si Romgaz, care detin practic monopolul. Alternativa o reprezinta Gazpromul sau tari ca Turkmenistanul sau Kazahstanul.

Tara noastra are un as in maneca daca ne raportam la piata regionala: detinem la ora actuala cea mai mare capacitate de inmagazinare a gazelor naturale, in zacaminte epuizate, pe care o putem oferi Comunitatii Europene. Acest aspect prezinta un interes deosebit pentru Federatia Rusa, care este cel mai mare producator de gaze naturale din lume si care, de ani de zile, doreste sa devina partener cu Romania prin Romgaz, pentru transformarea acestor zacaminte depletate in spatii de stocare a gazului. Am amintit aceste aspecte si in interviurile anterioare. Armax Gaz este interesat de atragerea investitorilor rusi, eventual alaturi de un sprijin guvernamental din partea Romaniei, pentru a duce la indeplinire acest proiect.

Din pacate nu au aparut schimbari care sa favorizeze pozitia Romaniei pe piata rusa, chiar din contra. Situatia se datoreaza faptului ca nu s-a initiat nicio masura care sa produca efecte. Participarea Armax Gaz la masa rotunda „Romania-Media-Rusia” a atras atentia participantilor asupra importantei domeniilor industriale, de business to business, in reluarea unor legaturi economice – odata impuse intre tarile CAER, dar deteriorate de diversele contexte socio-politice din ultimele doua decenii. Armax Gaz are sanse reale de vanzare a echipamentelor pentru industria gazeifera si cea petroliera, dar recunoastem ca piata din Rusia nu este una foarte usor de abordat.

Recomandam, in continuare, deschiderea unei reprezentante comerciale in sediul ambasadei Romaniei din Moscova, unde exista o cladire cu patru niveluri, de peste 6.000 mp si unde activeaza trei atasati comerciali, prost platiti, care nu fac absolut nimic pentru promovarea producatorilor romani pe piata rusa. Noi, Armax Gaz, ne oferim, in numele Federatiei de Petrol, Gaze si Energie (FedePEG), sa finantam in proportie de 100% deschiderea acestei activitati cat mai urgent, la Moscova. Pentru aceasta, avem nevoie de acordul Guvernului Romaniei.

PIR: Cum estimati evolutia industriei romanesti de echipamente oil&gas pe piata regionala si la nivel UE?

M.S.V.: Romania poate fi, in special in spatiul fostei piete CAER, principalul furnizor de echipamente in domeniul oil&gas. Pentru aceasta, trebuie sa recuperam tot ceea ce am pierdut dupa Revolutie. In mod cert exista perspective bune pentru viitor si ar putea reprezenta si solutia prin care Romania sa inregistreze o crestere economica semnificativa.

Armax Gaz se poate compara din punct de vedere calitativ cu marii producatori europeni de echipamente oil&gas si chiar sa ii intreaca in raportul calitate-pret-termene de livrare. Daca ne-am bucura si de sustinerea statului (proiecte mari de investitii guvernamentale), progresul ar fi mult mai evident.

PIR: Din 2010 Armax Gaz a intrat pe piata de profil din Turcia. Care este strategia dvs. de abordare a pietei externe si care sunt urmatoarele zone vizate?

M.S.V.: Promovam calitatea deosebita a echipamentelor gas&oil produse de Armax Gaz si faptul ca avem echipamente si instalatii pe care le putem oferi in regim „lucrare la cheie”. Avem avantajul raportului deosebit calitate-pret-termene de livrare, pe care niciun competitor al nostru nu-l poate realiza in acest moment in aceleasi conditii de concurenta.

Armax Gaz are deja reprezentanti oficiali in Turcia, India, Bangladesh si Arabia Saudita, suntem in tratative pentru Oman, Kazahstan si Libia si aceasta lista nu se va opri aici.

Asteptam o renastere a interesului statului roman pentru producatorii de valoare pe care-i are Romania, inclusiv fata de Armax Gaz, si o deschidere mai mare in special fata de societatile din zona estica: Rusia, Ucraina si tarile din jurul Marii Caspice: Kazahstan, Turkmenistan, Azerbaidjan, etc.

PIR: Care sunt planurile de dezvoltare ale Armax Gaz in viitorul apropiat si ce obiective va propuneti sa atingeti?

M.S.V.: Consideram ca potentialul real de crestere al Armax Gaz s-a manifestat doar in parte, din cauza recesiunii economice care a afectat, chiar daca in mai mica masura, si sectorul energetic din Romania. Totusi, avand in vedere succesul pe care l-am demonstrat pana acum, avem incredere ca in perioada urmatoare Armax Gaz isi va confirma evolutia ascendenta, dovedindu-se o solutie viabila si in viitor pentru industria gazeifera.

In plan intern, am finalizat cu succes la sfarsitul anului 2010 prima parte din proiectul de dezvoltare tehnologica, in valoare de 2 milioane de euro. Strategia de dezvoltare a Armax Gaz pentru perioada curenta presupune concentrarea, cu precadere, pe consolidarea proceselor tehnologice si comerciale. Ma refer aici la finalizarea unor noi hale de productie, lucrari in valoare de inca 2 milioane de euro, jumatate din finantare fiind asigurata prin accesarea de fonduri europene; proiectele de cercetare-dezvoltare a aparaturii pneumatice si a statiilor de uscare a gazelor pe care le producem si modernizarea departamentelor comerciale.

In plan extern, ne concetram eforturile in continuare pentru cucerirea pietelor internationale si consolidarea pozitiei noastre pe pietele existente. Obiectivul este acela de a participa (la) si a castiga in mod constant licitatiile internationale ce vizeaza proiecte la cheie.

PIR: In afara activitatii de manager in sfera energetica, sustineti diverse proiecte si actiuni culturale. Cum se imbina aceste laturi ale personalitatii dvs.?

M.S.V.: Proiectele culturale in care m-am implicat si politica mea de management au un numitor comun: sunt o forma de a sustine valorile romanesti. Am mentionat cu fiecare ocazie ca Romania are un potential extraordinar in domeniul energetic si ca sustinerea business-urilor romanesti cu adevarat valoroase este o necesitate. Aceeasi teorie se aplica si in cazul artei si culturii autohtone: Romania se bucura de oameni si opere de arta valoroase. Trebuie doar un strop de bunavointa sa descoperi valorile si sa le sustii.

Sunt implicat activ si in doua proiecte ce vizeaza sportul romanesc. Ma refer aici la sustinerea echipei de fotbal Gaz Metan Medias, cu o traditie de peste cinci ani si la un proiect nou, de mare anvergura, in care ne-am implicat ca partener: sprijinim lotul de sportivi romani care participa la Jocurile Mondiale Universitare de Vara, la Shenzhen in China (12-23 august 2011).

Pe de alta parte, proiectul meu de suflet este „Asociatia Muntele Athos, Schitul Prodromu”, care vizeaza dezvoltarea culturii religioase. Datorita legaturii stranse dintre asociatie si calugarii de pe muntele sfant, cu ocazia marii sarbatori de Sfanta Maria (8 septembrie 2011) urmeaza sa aducem in tara moastele Sfantului Ioan Botezatorul, ale Sfantului evanghelist Matei, ale Sfantului Stefan si ale Sfintei Mucenite Varvara. Acestea vor fi scoase spre inchinare in orasele: Medias, Bazna, Sibiu, Brasov si Cluj, inspre invierea sufleteasca a romanilor.

Sursa: http://www.petroleumreview.ro de Lavinia Iancu