Cercetarile au dovedit ca te poti trata singur de orice boala.
Daca vrei sa te faci bine cu o pastila nu vei reusi niciodata. Poate doar sa amani boala. Nu te mai doare pe moment, dar boala revine mai tarziu chiar mai in forta sau cu o alta afectiune.
Mai jos sunt niste explicatii stiitifice despre bolile care apar, de ce apar si cateva tehnici de rezolvare. Deasemnea sunt si cateva persoane care explica cum sau tratat singure de diverse boli pe care le-au avut in trecut si cum au fost tratate.
Cum se foloseste acest materialul de mai jos pentru a fi eficent maxim:
TIMP: Daca nu aveti timp reveniti mai tarziu sau cititi si vizionati materialele in mai multi pasi.
PREZENT: Trebuie sa fiti foarte atent la toate prezentarile fara alte perturbari.
ANALIZA: Dupa fiecare material, emisiune sau chiar in acelas timp analizati daca vi sa intamplat sau cum va afecteaza;
CERCETARE : trebuie sa cauti singur exemple, documentare, emisiuni similare;
SCRIS : Va rog sa luati un pix si o hartie, agenda, caiet si sa scrieti ce simtiti, ce aveti de facut;
ECHIPAMENT: telefon, tablet, laptop, smarttv, tv, fotoliu sau pat confortabil, ochelari daca este cazul, pix, ceva de scris si o agenda sau caiet;
ACTIUNE IN TIMP: dupa ce ati identificat solutiile, trebuie sa actionam constant si pe o durata de timp mare, inclusiv 6 – 12 luni;
INCREDERE SI IUBIRE: doar daca ai incredere se poate materializa gandurile noastre; incepe cu pasi mici, teste foarte simple,
nu este nevoie sa credeti dar va recomand sa incercati;
RABDARE : nu poti sa schimbi o boala care sa instalat in ani de zile, imediat, deci asteptati;
Pasi de urmat:
Nu sariti peste pasi, deoarece nu intelegeti ce se intampla si nu are efectual scontat.
I. Intai este normal sa intelegem ce se intampla in corpul nostru.
Deoarece corpul nostru este format din 60% apa, trebuie sa intelegem puterea apei. Prin urmare va rog sa vizionati documentarul apa si apoi sa va ganditi cum va poate afecta.
II. Urmarim mai multe emisiuni in care specialisti in domeniu explica din punct de vedere stiintific si tehnic ce se intampla pe internet. Dintre ele mentionez:
Holisterapia: cu Niculina Gheorghita
Viata influentata de ganduri :
Puterea regasirii interioare :
Arta Fericiri: cu Mirela Vasadi Blasius
Creierul si emotiile:
Control mental :
Interad Romania – Dimitria Pichiu
Secretul – Legea Atractiei
Legea Rezonantei
a) Noua Medicina Germanica – Conferinta prezentare:
De obicei pe internet si youtube, facebook sau internet in functie de cautarile sau vizionarile tale iti fac diverse recomandari de alte materiale similare. Iti recomand sa te uiti si la alte materiale similare.
III. Exemple de minuni care sau intamplat celor care au schimbat ceva la ei fara medicamente ; Video, Carti, Declaratii in presa
Diana s-a vindecat de poliartrita reumatoida- boala autoimuna:
Credinta te poate vindeca de cancer? Afla ce spune Crina Veres
Bogdan s-a imbolnavit si vindecat de Limfom Hodgkin :
IV. Citim cateva carti specifice, dintre care mentionam:
Valeri Sinelnicov : iubesteti boala;
Dulcan : intelgenta materiei;
Maxwell Maltz psiho cibernetica
Daca nu le gasiti, va rog sa-mi scrieti pe email:a.mihailovici@gmail.com si incerc si vi le trimit eu.
V. Tehnici si metode de rezolvarea problemelor si cum creezi o stare de bine :
Gratuite :
a) terapia zambetului : zambiti permanent :
b) terapia rasului: luati o pauza de cateva zile si va uitati numai la filme de comedie, haioase etc. Pe youtube sunt gratuite, pe internet se gasesc foarte multe filme gratuit. Se conecteaza laptop-ul la televizor si se vizioneaza de pe internet sau youtube filme de comedie si faze haioase. Daca nu se gasesc in limba romana se cauta in engleza.
c) Ascultarea vocei interioare / Intuitia
d) Cum scapam de frici
Terapia rugaciuni: puterea cuvintelor si a dorintelor:
“Afirmațiile pozitive vă schimbă viața și destinul”
“Mintea și secretul tinereții veșnice”,
Abundenta
d) Terapia cu ingeri :
e) Intalniri cu prieteni cu care te simti bine; Invita unul sau mai multi prieteni la o cafea, la o petrecere, la iarba verde, in parc etc
Sunt anumite tehnici care ajuta vindecarea mult mai rapida, relizata de catre anumiti specialisti care au facut cursuri de pregatire cu foarte multi bani, au dat un examen si multi dintre ei au deja experiente si multi pacienti care sau tratat de anumite boli. De multe ori ei identifica exact ce probleme reale ai si cum se pot realiza
b) Tehnica Bowen
Este o tehnica terapeutica extrem de profunda si are la baza teoria conform careia organismul in stare de relaxare totala, isi activeaza abilitatea de a rezolva orice problema a corpului sau a mintii, prin readucerea acestora in echilibru si armonie. Este o metoda de vindecare neinvaziva si foarte delicata.
O sedinta de terapie Bowen consta intr-un numar de miscari delicate, practicate cu degetele, asupra muschilor si tesuturilor articulare. Astfel se transmit mesaje in interiorul corpului, de reactivare a memoriei celulare, a unei stari ideale, de relaxare si echilibru.
TEST PERSONAL
La Bucuresti un tratatement costa 50 ron si dureaza cca o ora . Eu am simtit avantajele acesteia pe pielea mea inca de la prima sedinta. Am ajuns acolo ca ma durea spatele ( sciatica ). In timpul sedintei simteam cum se plimba energia prin spatele meu “ ca mecanismul de la rotile de la o locomotiva “. Dupa ce m-am ridicat nu am mai avut nici o durere. Incepand cu a doua zi am simtit nevoie sa scriu si am inceput sa scriu o carte. Am ajus déjà la pagina 42. Deasemnea, aveam probleme cu genunchi. Cand ma dadeam jos din pat in special dimineata, aveam senzatia ca mi se taie genunchi. Dupa a 3 a sedinta nu mai am aceasta durere.
Pentru cei care doresc sa incerce in Bucuresti, o recomand cu caldura pe Luminita Stef care poate fi contactata la telefon 0734.415.992. In foarte multe orase din tara este un reprezentant autorizat care te poate ajuta. Terapeuti agreati oficial, se pot gasi acesand link-ul http://www.terapiebowen.ro/terapeuti-tehnica-bowtech.php
Puteti viziona o emisune foarte interesanta despre aceasta tehnica :
c) Metoda De Silva
Metoda Silva este un program original şi totodată este şi cel mai imitat program de meditaţie dinamică. Metoda Silva învaţă cursanţii tehnici speciale de imaginaţie pentru a-şi reprograma subconştientul şi programele negative precum să pătrundă în adevăratul lor potenţial pentru a-şi realiza ţelurile. În România, Metoda Silva a fost adusă în 1994 de către Rajko Kuzmanovic, care astăzi este director şi instructor al metodei pentru România.
Reiki este numele dat unui sistem simplu si totusi profund de vindecare naturala a trupului si mintii, dezvoltat de dr. Mikao Usui, care a trait in Japonia, in secolul al XIX-lea. Pe scurt, Reiki reprezinta o tehnica japoneza de vindecare cu mainile aplicate pe corp, foarte sigura, placuta, neagresiva si care utilizeaza energia pentru a trata dureri fizice fara sa apeleze la apasare, manipulare sau masaj. Este un sistem folosit pentru redarea echilibrului, pentru refacerea si armonizarea tuturor dimensiunilor fiintei: trup, minte, emotii si spirit.
Agrișele, considerate ca fiind fructele minune pentru recăpătarea vitalității organismului, au un puternic efect antioxidant și multiple beneficii asupra sistemului imunitar.
Agrișul (Ribes grossularia) este un arbust, care aparține familiei grossulariaceae, ordinul saxifragales, din specia grossularia, fiind înrudit cu coacăza. Este originar din Europa, nord-vestul Africii, vestul, sudul și sud-estul Asiei.
Menta este o plantă medicinală foarte apreciată încă din vechime, frunzele sale fiind găsite în piramidele egiptene, datate din anul 1000 î.Hr.
Menta (Mentha, din greacă: míntha), denumită popular izmă de grădină, izmă bună, camfor, diană, iarbă creață, izmă de leac, piperiță, face parte din familia Lamiaceae, extinsă, alături de alte plante aromatice, precum cimbrul, măghiranul, salvia și levănțica.
Busuiocul considerat “regele mirodeniilor” de mulți bucătari și autori de cărți gastronomice, la români și în toată lumea creștin-ortodoxă el este folosit la stropirea cu aghiazmă, pentru sfințirea locurilor și alungarea necuratului. Foarte puțini oameni cunosc, însă, calitățile terapeutice ale busuiocului.
Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă ierboasă din genul Ocimum, care face parte din familia Lamiaceae. Originară din Asia tropicală sau centrul Africii este cultivată, în prezent, în aproape toate colțurile lumii. Termenul de busuioc provine din limba greacă (basileus însemnând rege). În afară de cel mai cunoscut soi de busuioc, cel genovez, mai există aproximativ 150 de varietăți ale acestei plante, care diferă prin miros și gust, între acestea, numărându-se busuiocul anason, busuiocul lămâie, soiul albastru african, busuiocul thailandez etc.
Semințele de muștar, în forma lor naturală sau sub formă de pastă, sunt un condiment nelipsit de pe mesele românilor și fără de care tradiționalii mititei sau cârnați nu ar mai avea aceeași savoare. Muștarul, fiind cunoscut în toată lumea, și-a câștigat titlul de “condimentul națiunilor”, fiind al doilea cel mai popular condiment din lume după piper.
Muștarul este o plantă erbacee anuală, rezistentă, care face parte din familia cruciferelor (Brassicaceae), din care fac parte legume precum varza, broccoli și conopida. Europa și Asia sunt principalele continente pe care se dezvoltă cel mai bine această plantă. Există o mare diversitate de plante de muștar care au fost descoperite până în prezent (circa 40), dar doar 3 dintre acestea sunt larg răspândite. Acestea sunt : muștarul alb (Brassicaceae alba sau Brassica hirta), muștarul negru (Brassicaceae nigra) și muștarul brun (Brassicaceae juncea).
Deși este numit muștar alb, semințele sale rotunde și dure sunt de culoare galbenă, până la cafeniu deschis. Stratul exterior, ca o membrană, este decojit înainte de comercializare. Cu gustul său mai ponderat și durabilitatea sa, este cel mai utilizat pentru a produce muștarul generic și pentru murături. Florile galben-aprins produc păstăi păroase, lungi de 2,5-5 cm, fiecare conținând aproximativ 6 semințe, cu diametrul de 1-2 mm. Cu puțin înainte ca semințele să ajungă la maturitate, plantele sunt recoltate și uscate. Semințele uscate nu au niciun fel de parfum, dar după ce sunt mestecate o vreme eliberează un gust iute-pătrunzător, potrivit site-uluicondimenteweb.ro. Semințele de muștar alb sunt folosite în special pentru prepararea pastelor de muștar, fiind superioare celor de muștar negru și brun, datorită faptului că substanța care le conferă iuțeala (p-hidroxi-benzil-isothiocanat) este non-volatilă și stabilă. Cultură, flori de muștar
Muștarul negru are florile mai mici, păstăile sunt netede, bombate și produc mai multe semințe. Pe lângă faptul că sunt rotunde și dure, culoarea semințelor acestui soi are o paletă de la cafeniu până la negru. O altă caracteristică a muștarului negru este gustul puternic picant. Muștarul negru este folosit exclusiv ca pastă.
Muștarul brun îl recunoaștem după frunzele rotunjite la bază și subțiri la vârf. Păstăile acestuia au o dimensiune între 3-5 centimetri, iar gustul este asemănător celui alb și negru, singura diferență fiind că, spre deosebire de cel alb, este puțin mai picat. Semințele se pot folosi ca atare, prăjite întregi, pentru a fi adăugate în anumite mâncăruri. Pastă de muștar
Pasta de muștar este un condiment des folosit în Europa centrală și de nord, foarte potrivit pentru carnea fiartă sau prăjită și pentru mezeluri. Este, de asemenea, foarte des folosită ca ingredient în prepararea sosurilor, întrucât semințele de muștar conțin emulgatori, îmbunătățind nu numai aroma, ci dând și consistență sosurilor. În afară de condiment în sosuri și tocănițe, semințele de muștar au un efect conservant, fiind folosite la prepararea murăturilor sau pentru a “îndulci” anumite preparate acide. Sunt benefice pentru sănătate: triptofanul, considerat “aminoacidul fericirii”, se găsește în cantități importante în semințele de muștar.
Boabele de muștar au în componență: mucilagii, substanțe minerale (sodiu, potasiu, magneziu, selenium, proteine și calciu), acizi grași esențiali (omega-3 și omega-6), fibre alimentare, vitamina A, vitamina C, fier, vitamina D, vitamina B6, vitamina B-12, proteine, uleiuri, un glucozid (sinigrină) și un ferment (mirozină).
În medicină, sunt folosite două soiuri: muștarul alb și muștarul negru. În scop fitoterapeutic, se utilizează semințele (fructele), care trebuie recoltate dimineața sau în zilele înnorate, în lunile iulie sau august. Acestuia i s-au atribuit multe efecte tămăduitoare încă de către cele mai vechi culturi.
Muștarul alb se folosește sub formă de boabe de muștar, iar cel negru sub formă de făină. Esența de muștar intră în compoziția unor medicamente antireumatice și se utilizează la prepararea spirtului de muștar.
Muștarul este un bun laxativ, scade colesterolul, stimulează buna funcționare a circulației sângelui, este un bun antiinflamator și stimulează pofta de mâncare. Semințele de muștar conțin niacină, ce ajută la menținerea unei tensiuni normale. În același timp, niacina ajută la scăderea nivelului de colesterol, protejând arterele împotriva aterosclerozei.
Muștarul are un efect antibiotic și echilibrează tensiunea arterială. Grație conținutului de sulf, semințele de muștar au proprietăți antifungice și antibacteriene, fiind indicate în cazul infecțiilor. De asemenea, este dovedit faptul ca baia cu boabe de muștar este un bun medicament împotriva răcelilor, pune sângele în mișcare și alungă frisoanele, potrivit site-ului gradinamea.ro.
Muștarul, având proprietăți antiinflamatoare, calmează migrenele și este un bun “aliat” împotriva astmului, bronșitei, pneumoniilor, nevralgiilor, dispepsiilor, anorexiei, și gripelor.
Specialiștii îndeamnă pe cei care suferă de constipație cronică să consume câte o linguriță de boabe de muștar cu lapte sau cu apă (zi de zi se crește doza de administrare până la o lingură). Acest tratament se ia sub formă de cure, pe o perioadă de o săptămână, urmată de o pauză de zece zile.
Semințele de muștar protejează și împotriva cancerului gastrointestinal, anumite studii demonstrând că semințele de muștar pot chiar inhiba dezvoltarea celulelor canceroase prezente și pot preveni formarea altora noi.
Uleiul de muștar este cunoscut și el drept un fabulos și străvechi remediu de stimulare a creșterii părului. Betacarotenul convertit în vitamina A ajută la fortifierea și hidratarea părului, dar contribuie și la menținerea sănătății scalpului.
Semințele de muștar îmbunătățesc sistemul imunitar și cresc capacitatea organismului de a face fața bolilor, deoarece sunt pline de minerale esențiale, precum fier, mangan, magneziu, cupru.
Boabele de muștar brune au un efect mai puternic și sunt recomandate pentru a fi folosite în dieta de slăbit. Gustul ușor picant taie pofta de mâncare. Nutriționiștii susțin că multe condimente picante, printre care și boabele de muștar, ne ajută să mâncăm mai puține alimente grase și dulci și mai multe alimente sărace în calorii. De asemenea, boabele de muștar conțin o cantitate importantă de proteine și de fibre, astfel încât senzația de sațietate se instalează foarte repede.
Trebuie, însă, să avem în vedere, atunci când ne hotărâm să începem o dietă care include boabele de muștar, că acestea sunt interzise persoanelor care suferă de colon iritabil. Tratamentele cu muștar nu sunt indicate nici copiilor cu vârste până în 6 ani, potrivit site-uluisfatulmedicului.ro.
Ciupercile sunt alimente foarte căutate de vegetarieni, de cei care țin cure de slăbire și de un număr mare de consumatori în perioadele de post, având avantajul că pot fi găsite în orice perioadă a anului.
Ciupercile sunt organisme vii care aparțin regnului Fungi, întâlnite în toate mediile de viață, dar nu toate sunt comestibile, unele fiind otrăvitoare. Există aproximativ 14.000 de specii de ciuperci.
Ciupercile comestibile conțin o serie de nutrienți benefici pentru organismul uman. Acestea includ multe specii de fungi, care sunt fie recoltate din mediul sălbatic, fie cultivate. Există peste 20 de specii cultivate pentru a fi comercializate.
Unele ciuperci au o importanță farmaceutică și terapeutică, între acestea aflându-se ”cornul secarei” (Claviceps purpurea), care sintetizează substanțe cu valoare farmaceutică. Alte specii acționează favorabil asupra unor boli, fiind folosite în terapeutica naturală. Virtuțile curative ale drojdiilor sunt cunoscute din vechime, dar și a unor specii mai mari.
Ciupercile sunt importante surse de fibre, vitamine și minerale conținând vitamina B1, riboflavina (B2), niacin (B3), piridoxina (B6) și folacin (acid folic); minerale esențiale, între acestea numărându-se potasiu, magneziu, sodiu, cupru, fier și fosfor. Dar cel mai semnificativ este seleniul, care nu se găsește în prea multe fructe sau legume. Ciupercile sunt bogate și în antioxidanți. Cu un conținut de peste 80% apă și bogate în fibre, adăugarea ciupercilor la mesele zilnice oferă sațietate fără un aport caloric crescut.
O cană de ciuperci asigură organismului 50 de calorii din care acesta își poate extrage energia necesară. Această calitate le transformă într-un aliment de bază în curele de slăbire.
Ciupercile pot fi consumate în salate, în mâncăruri, anumite specii fiind considerate o delicatesă. În funcție de specie, unele se consumă crude, altele preparate.
Fibrele din ciuperci joacă un rol deosebit de important în prevenirea constipației și reglarea sistemului digestiv. Ciupercile conțin amidon care, odată ajuns în sistemul digestiv, este transformat în hrană pentru bacteriile din colon, ajutând la menținerea unui intestin sănătos. Un compus (eritadenina) din ciupercile numite ”shiitake” ajută ficatul să proceseze colesterolul.
Ciupercile ”Champignon” (Agaricus bisporus), unele dintre cele mai cunoscute ciuperci comestibile, aduc prin consumul lor semnificative beneficii sănătății. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că doar câteva ciuperci au de 12 ori mai multă cantitate de L-Ergothioneine (un puternic antioxidant), decât germenii de grâu și de patru ori mai mult decât ficatul de pui. În consecință, au capacitatea de a întări sistemul imunitar. L-Ergothioneine are efect asupra substanțelor instabile, care atacă permanent și vătămează membranele celulelor, cunoscute ca radicali liberi.
În același timp, Universitatea Hanyang din Coreea de Sud a descoperit că ciupercile pot scădea riscul de cancer la sân. Specialiștii susțin că șansele de a dezvolta tumori mamare sunt cu atât mai mici, cu cât consumul de ciuperci este asociat cu cel de ceai verde. Nutriționiștii, recomandă ciupercile în dieta și alimentația femeilor, dar și a bărbaților pentru a preveni cancerul de prostată.
Prin faptul că are în compoziție iod, este benefică în funcționarea glandei tiriode.
Câteva ciuperci albe conțin o cantitate de potasiu mai mare decât o portocală, contribuind la reglarea tensiunii arteriale.
Ciupercile conțin factori antibiotici naturali, ce pot lupta împotriva infecțiilor.
O cură de 3-4 săptămâni în care ciupercile nu lipsesc din alimentație poate face sistemul imunitar rezistent în fața frigului. Vitamina D își va reface indicele valoric necesar sănătății după o astfel de cură. Ciupercile sunt singurele alimente non-animale care conțin vitamina D, atât de importantă pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a organismului uman.
Vitamina B2 (riboflavina) din conținutul ciupercilor este benefică pentru piele deoarece îmbunătățește calitatea țesutului, iar vitamina B8 întărește firul de păr și îi conferă strălucire.
Anxietatea, oboseala și stresul se pot trata și preveni cu ajutorul ciupercilor, datorită conținutului mare de zinc și vitamine din grupul B, potrivit www.dietetik.ro. Consumul zilnic a trei ciuperci reduce considerabil senzația de epuizare fizică și intelectuală, dar și sentimentul neplăcut de iritare și anxietate.
Extractele din ciuperci ”Pleurotus” (burete sau păstrăv de fag) au fost încorporate în tincturi, ceaiuri sau pilule și au multe efecte benefice: antibacterian, antiviral, reduc tensiunea, protector cardio-vascular și tonic pentru sistemul nervos.
În natură există multe varietăți de ciuperci otrăvitoare, din acest motiv nefiind indicat consumul de ciuperci sălbatice, ci doar soiurile comestibile, care sunt recoltate în condiții sigure, potrivit site-uluiwww.sfatulmedicului.ro.
Usturoiul, pe numele său științific allium sativum, are numeroase virtuți terapeutice. El este, printre altele, o soluție excelentă pentru activarea creșterii părului și oprirea căderii acestuia. Fiind un concentrat de aminoacizi, vitamine, minerale și oligoelemente (alicina acționează ca un puternic antibacterian), usturoiul face astfel minuni în privința părului, informează sâmbătă metronews.fr.
În cartea “L’ail malin”(Usturoiul vicelan), Alix Lelief-Delcourt dă o rețetă de pregătit acasă pentru cei care pot ignora mirosul neplăcut al usturoiului. Se curăță și se zdrobesc cinci căței de usturoi, se adaugă 50 de mililitri de ulei de măsline, se amestecă și se lasă una-două zile la temperatura camerei. Amestecul se aplică la rădăcina părului, se masează pielea capului și se lasă masca 30-60 de minute pe păr. Apoi se spală cu șamponul obișnuit. Pentru evitarea mirosului intens și neplăcut, pe păr se poate pulveriza oțet de cidru, mirosul atenuându-se în câteva minute.
Stimulând microcirculația, usturoiul redă vitalitatea rădăcinilor părului, îi stimulează creșterea și contribuie la stoparea căderii firelor de păr. Un alt avantaj este faptul că, datorită calităților sale antibacteriene, însănătoșește pielea capului și scade cantitatea de mătreață, încheie metronews.fr.
Gogoșarul este un soi de ardei gras (Capsicum annuum). Constituie o varietate mai puțin răspândită în lume, dar frecvent întrebuințată în bucătăria românească, nutriționiștii considerându-ne pe noi, românii, norocoși pentru că în țara noastră se cultivă gogoșari.
Gogoșarul are avantajul de a fi foarte cărnos și zemos, având o coajă subțire și multă pulpă. Este mai hrănitor și mai plin de nutrienți decât ardeiul.
El este bogat nutritiv, oferind organismului cantități semnificative de vitamina C, de vitamina A, de vitamina B6, de betacaroten, de vitamina K, de fosfor, de calciu, de tiamină, de acid folic, de magneziu, de cupru și fiind o sursă foarte bună de fibre, potrivit site-ului nutritiondata.self.com. Deține o cantitate scăzută de calorii.
Gogoșarul dulce și alcalin poate fi folosit ca alternativă la ardeiul gras, consumat proaspăt, ca atare, sau în salate. De asemenea, el poate fi un ingredient în ciorbe, în tocănițe, în tocături; preparat pe grătar sau la cuptor, nu în ultimul rând este unul dintre ingredientele principale în prepararea zacuștei. Chiar și pus la murat, gogoșarul își păstrează multe dintre beneficiile pe care le are pentru sănătate.
Pe lângă proprietățile nutritive, are și capacitatea de a combate sau de a preveni unele afecțiuni.
Gogoșarul roșu a fost remarcat ca fiind mai eficient decât celelalte soiuri de ardei gras, în protecția împotriva bolilor de inimă, datorită concentrației mari de nutrienți. Flavonoidele pe care le conține împiedică formarea cheagurilor de sânge, fapt care duce la scăderea accidentelor vasculare și a atacurilor de cord.
Celor care se confruntă cu un nivel ridicat de colesterol li se recomandă deseori să consume ardei iute. Cu toate acestea, mai practic pentru unele persoane și cu rezultate similare este gogoșarul roșu crud, mai bine tolerat de cei care au o digestie sensibilă.
Varianta roșie la culoare este de 7-10 ori mai bogată în vitamina C și în beta-caroten (provitamina A) decât cea verde. Compușii fenolici, în schimb, în special flavonoidele, scad pe măsură ce acesta se coace și devine roșu, cantitatea lor fiind mai mare când gogoșarul este de culoare verde.
Prin vitamina C pe care o conține, gogoșarul are un rol important de protejarea oaselor, cartilajelor, dinților și gingiilor. Creșterea oaselor și menținerea sănătății pielii sunt favorizate de vitamina A, gogoșarul fiind astfel recomandat în alimentația copiilor. În plus, vitamina C ne protejează de infecții și facilitează absorbția fierului din legume, precum și accelerarea procesului de cicatrizare. Gogoșarul roșu conține vitamina B2 cu rol de reparator în țesuturi și care ajută și la formarea globulelor roșii.
Proprietatea cea mai de preț cu care au fost înzestrați gogoșarii ar putea fi considerată cea antioxidantă. Ei conțin unele substanțe aflate pe lista celor care combat cancerul de prostată, cel de vezică, cel de plămâni, cancerul cervical și cancerul pancreatic,www.gradinamea.ro. Din grupa carotenoidelor (compuși antioxidanți), predominante sunt licopenul și betacarotenul. Mai multe studii efectuate de coreeni în ultima vreme au scos la iveală și o legătura între consumul de gogoșari și incidența cazurilor de cancer la sân.
Consumul regulat de gogoșari are un efect benefic și în cazul unor afecțiuni respiratorii precum astmul, emfizemul pulmonar, infecțiile la plămâni. Ca și sucul de ardei roșu, sucul de gogoșari poate fi consumat cu încredere pentru a calma și a vindeca durerile în gât, dar și pentru a diminua sângerările nazale.
Gogoșarii oferă celor care îi consumă un spectru larg de vitamine și microelemente; fiind bogați în fibre dietetice, proteine vegetale și cu un conținut redus de calorii, sunt indicați în orice tip de dietă de slăbire. Studii recente au arătat că gogoșarii activează procesul de încălzire a organismului și măresc rata metabolică, ajutând astfel la arderea mai multor calorii, deci ne ajută și să slăbim.
Cultura prunului românesc are o tradiție îndelungată în țara noastră. Fructele sale foarte gustoase ne ajută să ne menținem atât corpul, cât și mintea sănătoase.
Prunul (Prunus domestica) este un arbore fructifer din familia rozaceelor, care mai include și piersicile, nectarinele și migdalele. El crește în zonele de înaltă fertilitate, preferabil deluroase. Este unanim cultivat la scară comercială în Statele Unite ale Americii, în Europa, în Japonia și în China. Mai multe soiuri de prune sunt cultivate peste tot în lume, ele diferind în culoare, dimensiune și gust. În general, fiecare soi de prun are fructele de dimensiuni uniforme, iar acestea ajung la maturitate între lunile mai și septembrie.
Prunul poate fi cultivat în aproape orice grădină obișnuită și trăiește aproape 50 de ani.
Prunele sunt printre cele mai importante surse naturale de vitamine și de minerale, ele ajutând organismul în tratarea diverselor afecțiuni și în prevenirea unor boli grave.
Fructele cărnoase, de culoare albastru închis sau gălbui sunt consumate în stare proaspătă, dar își găsesc multiple întrebuințări și în industria alimentară, ele fiind folosite pentru conserve, gemuri sau sucuri. Fructele care nu au ajuns la maturitate deplină sunt uneori întrebuințate în combinație cu murăturile.
Prunele sunt o sursă importantă de vitamina C, fiecare fruct conținând 7% din aportul recomandat zilnic unei persoane. Vitamina C este un antioxidant care apără celulele de o posibilă degradare. Mecanismul prin care prunele combat anemia și previn reapariția acesteia nu este legat de conținutul ridicat de fier al acestor fructe, ci de acțiunea vitaminei C, care intervine în absorbția fierului la nivelul organelor digestive, jucând astfel un rol indirect în prevenirea și tratarea anemiei feriprive.
Prunele sunt o importantă sursă și de vitamina A, vitamina K, potasiu, magneziu, fosfor, seleniu, zinc și fibre, potrivit www.natureword.com. Prin conținutul de vitamina A, sunt recunoscute pentru faptul că susțin refacerea și creșterea oaselor. Prunele sunt bogate în potasiu, un mineral ce ține sub control tensiunea arterială și reduce riscul accidentelor vasculare cerebrale. Vitamina K din prune contribuie la funcția de coagulare a sângelui. Unele studii de specialitate au descoperit că aportul suplimentar de vitamina K reduce riscul de apariție a bolii Alzheimer.
Prunele conțin triptofan, un aminoacid esențial, pe care corpul nostru îl transformă în serotonină. Triptofanul joacă, de asemenea, un rol important în sinteza proteinelor.
Studiile de laborator asupra prunelor au demonstrat că acestea au o acțiune antitumorală intensă, fiind printre cele mai bune fructe recomandate în prevenirea cancerului. Se pare că aceasta se datorează conținutului ridicat de acid malic din prune și conținutului foarte scăzut de acid citric.
Atât pruna proaspătă cât și cea uscată conțin doi nutrienți unici, denumiți neoclorogenic și acid clorogenic, care au calități antioxidante puternice, ei distrugând radicalii liberi care atacă celulele umane. De asemenea, fenolii, alți compuși benefici din prune, protejează stratul natural de grăsimi care compun neuronii creierului uman. Bogate în complexul de vitamine B, prunele au proprietăți de protecție cerebrală și de stimulare a memoriei. Flavonoidele din prune au rol de protecție împotriva tulburărilor cognitive legate de înaintarea în vârstă, prevenind boli precum Parkinson sau Alzheimer, potrivitwww.nutrition-and-you.com.
Prunele sunt sărace în calorii, ceea ce înseamnă că sunt benefice în dieta persoanelor ce doresc să țină cure sănătoase de slăbire. Consumul de prune are un efect garantat.
Prunele sunt foarte sărace în grăsimi și nu conțin grăsimi saturate, care ar putea mări riscul atacului de cord, prin creșterea colesterolului. Persoanele ce doresc să se mențină cât mai tinere și mai sănătoase trebuie să știe că prunele previn ateroscleroza.
Aceste fructe sunt surse bogate de betacaroten și vitamina E, două vitamine importante în menținerea sănătății ochilor. Coaja prunelor conține unul dintre cei mai puternici antioxidanți din natură, și anume resveratrolul, substanță ce contribuie și la culoarea mov a fructelor și care se găsește și în strugurii negri, în afine, în fructele de pădure.
Prunele au mari proprietăți energizante, în special datorită conținutului natural de zaharuri. În plus, ele alungă oboseala sau senzația de stres, fiind și un aliat de încredere al majorității funcțiilor intestinale, potrivit www.csid.ro.
Consumul de prune ajută în prevenirea și tratarea constipației, o porție de prune la 2-3 zile, de preferabil după-amiaza, fiind recomandată grație conținutului crescut de celuloză și mucilagiu, care au acțiune benefică asupra intestinului, stimulând tranzitul și conferind astfel un efect laxativ.
Diabetul se caracterizează prin tulburări ale metabolismului glucozei și prin variațiile acesteia în sânge. Deși au un conținut moderat de glucide, prunele proaspete prezintă proprietăți de reglare a glicemiei și previn apariția diabetului prin stimularea metabolismului glucid. Aceste fructe reprezintă una dintre cele mai importante surse naturale de prevenție a diabetului.
Trebuie să avem în vedere faptul că prunele uscate nu sunt recomandate persoanelor care suferă deja de diabet zaharat, pentru că au o concentrație ridicată de glucide. De asemenea, consumul de prune este contraindicat în boala diareică acută sau cronică și în caz de suferințe renale, cum sunt pietrele la rinichi.
Varza albă este cunoscută de pe vremea grecilor și a romanilor, care îi recunoșteau proprietățile medicinale. Specialiștii susțin, în prezent că varza are rol terapeutic în numeroase afecțiuni.
Varza albă (Brassica oleracea) este o plantă bianuală care face parte din familia Cruciferelor din care fac parte și broccoli, conopida, varza de Bruxelles, gulia. În lume există peste 400 de soiuri de varză care diferă prin formă, dimensiune și culoare dintre care cea mai cunoscută și consumată fiind varza albă. Aceasta la exterior are culoarea verde deschis iar spre interior culoarea se deschide devenind albă. Florile sunt grupate în inflorescențe de culoare galbenă. Varza se cultivă pe continentul european de mai bine de 4.000 de ani. Originile sale sunt mediteraneene.
În varza albă există cantități mari de apă, dar și substanțe tonice precum: proteine, glucide, vitamine (A, B1, B2, B6, B9, C, E, K,) și săruri minerale (fosfor, potasiu, calciu, sodiu, fier, iod și cobalt).
Varza albă poate fi consumată atât în stare crudă, în salate, cât și gătită, fără să își piardă calitățile nutritive.
Nutriționiști o consideră una dintre cele mai vechi legume ce poate fi considerată un medicament naturist anticancerigen. Leguma este recomandată în peste 100 de afecțiuni ale organismului în funcție de tipul de varză.
Varza albă, sortimentul românesc, este un aliment nutritiv, energizant, remineralizant, diuretic, antihemoragic, antiseptic, cicatrizant, antidiabetic și antianemic, potrivit www.dietetik.ro. Este o legumă mai bogată în vitamina C decât portocalele și are puține calorii.
Conține multe substanțe cu efect antioxidant care previn apariția cancerului și a bolilor de inimă prin neutralizarea radicalilor liberi. Mai multe studii de medicină experimentală au demonstrat că tratamentele cu compușii pe bază de sulf prezenți în varză determină remisia tumorilor maligne mamare, într-un procentaj de cel puțin 40%. Varza se remarcă prin concentrația mare de compuși anticancerigeni, precum lupeolul, sinigrina și sulforafanul, ce stimulează activitatea enzimelor care inhibă creșterea tumorilor canceroase.
Varza albă este recomandată în tratamentul diabetului zaharat, al litiazei biliare, al tusei, al afecțiunilor renale, al hemoroizilor, al durerilor de ficat și al ulcerului gastric, potrivit site-ului bio-plafar.info. Sucul de varză este indicat în tratamentul ulcerului pentru că are proprietăți alcaline și o substanță numită glutamină care ajută la reducerea inflamației mucoasei stomacale. Sulful pe care îl conține varza contribuie la reducerea severității ulcerelor stomacale.
De asemenea, sulful — regăsit într-o concentrație mare în varză — luptă împotriva infecțiilor, ajută la vindecarea infecțiilor microbiene și în rapiditatea cicatrizării rănilor.
Varza albă acționează ca laxativ. În varza murată se găsesc așa-numitele “bacterii prietenoase” care combat constipația prin reglarea florei intestinale. Are foarte multe fibre, drept urmare promovează un tranzit intestinal sănătos.
Această legumă poate fi folosită ca vitaminizant pentru pacienții care se refac după o boală. Prin conținutul de vitamina A întârzie îmbătrânirea, hrănind țesuturile.
Varza albă murată poate constitui un remediu excelent în tratarea alcoolismului.
Consumul zilnic a câte 200-300 de grame de salată de varză crudă ajută în reglarea ponderală, pe termen lung. Varza cu frunze verzi este foarte hrănitoare fiind foarte bogată în fibre alimentare, multe vitamine și minerale, furnizând în același timp un număr foarte mic de calorii, ajutându-ne să slăbim natural. Obiceiul de a consuma timp de 3 sau 4 zile pe săptămână salată din această legumă în cantități mari are și următoarele avantaje: reduce cantitatea de hrană consumată la fiecare masă și ne ajută în regimurile disociate.
Cercetătorii Universității de Medicină din Hawaii au evidențiat faptul că unii compuși din varză împiedică transportul colesterolului cu densitate redusă (forma periculoasă a acestuia) către vasele de sânge și țesuturi. De asemenea, varza împiedică formarea plăcilor de aterom și sclerozarea pereților arterelor. Conținutul de potasiu din varză conduce al reglarea presiunii arteriale, pentru diminuarea riscului de infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Potasiul este un bun vasodilatator, care relaxează vasele sanguine și ajută fluxul sanguin să circule mai bine.
Consumul de varză crudă sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular și cel nervos potrivit site-ului sfatulmedicului.ro. Varza conține acid lactic, cunoscut pentru efectul său pozitiv asupra musculaturii. Bogată în vitamine și minerale, substanțe cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni ce intensifică procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen și anti-oboseală.
Acidul folic din varză este excelent pentru femeile însărcinate, care au nevoie de acest compus pentru a feri nou-născutul de malformații congenitale.
Pielea arată mai bine, mai luminoasă dacă mâncăm varză, tot datorită antioxidanților care ne protejează de acțiunea nocivă a razelor ultraviolete și a altor factori de mediu care ne pot afecta stratul superior al dermului.
Pentru persoanele care suferă de probleme cu tiroida, consumul de varză este contraindicat deoarece poate interfera cu nivelul de iod din organism și poate agrava boala.
February 14th, 2017 |
Articol din 
