Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

Salata (Lactuca sativa) este o plantă legumicolă anuală sau bienală, din familia Asteraceelor. Provine din Egipt, unde a fost cultivată pentru prima dată în urmă cu peste 3.000 de ani. A fost preluată de greci și de romani și răspândită apoi în toată Europa. Salata verde se cultivă la noi în țară de peste o mie de ani. Există aproximativ șase soiuri de salată verde.

Frunzele de salată verde sunt o sursă excelentă de substanțe nutritive, conținând vitaminele A, C, B1, B2, K, E și minerale, precum potasiu, fier, cupru, fosfor și molibden.

Salata verde se consumă, ca atare, în sandvișuri sau sub formă de salată în amestec cu alte legume sau verdețuri. Prin fierbere, vitaminele sunt distruse aproape complet.

Frunzele de salată găzduiesc numeroși fitonutrienți necesari pentru un metabolism optim. Nivelul considerabil mare de vitamina C, E, B6 și acid folic, nutrienți-cheie, mențin un sistem imunitar sănătos și reduc riscul de obezitate, de boli cardiace și de alte boli cronice. Substanțele care dau frunzelor de salată gustul amărui au proprietăți miraculoase, mai ales atunci când salata este consumată constant, în cantități mai mari. Salata verde ne oferă antioxidanți puternici anticancerigeni.

Zeaxantina ce se găsește în salata verde este un important carotenoid ce asigură protecție împotriva degerenescenței maculare datorate vârstei, prin filtrarea luminii excesive la nivelul ochilor.

Prin potasiul conținut, o componentă importantă a celulelor și fluidelor corpului, ajută la controlul ritmului cardiac și al tensiunii arteriale. Betacarotenul din salata verde face din aceasta un real ajutor în prevenirea și reducerea riscului de a avea boli de inimă, dar și cancer, accidente vasculare sau cataractă.

Prezența lectucarimului în salata verde îmbunătățește calitatea somnului și ne ajută să ne odihnim, salata fiind astfel indicată și la mesele de seară. Sărurile de zinc din componența salatei ne ajută să combatem stresul. În plus, salata verde poate trata durerile de cap.

Mulți dintre nutrienții pe care îi conține salata verde ajută la prevenirea osteoporozei și la îmbunătățirea structurii osoase. Salata este o sursă bogată de vitamina K, cea care are un rol important în creșterea masei osoase și previne osteoporoza.

Salata verde previne anemia. Prin conținutul de cupru și fier, ajută la formarea celulelor roșii din sânge, ducând la creșterea valorilor hemoglobinei din sânge. Este folosită ca tonic excelent pentru persoanele diagnosticate cu anemie. Specialiștii afirmă că absorbția fierului din salata verde este mult mai mare decât cea din suplimentele care conțin fier.

În cazul pacienților care suferă de Alzheimer, salata verde are un rol esențial deoarece limitează daunele neuronale de la nivelul creierului.

Deoarece are în compoziția sa acid folic, care previne instalarea anemiei în timpul sarcinii, salata verde este recomandată femeilor însărcinate.

Fiind bogată în fibre, consumul de salată previne constipația și ajută la detoxifierea colonului. Poate fi folosită cu succes pentru vindecarea altor tulburări gastrointestinale. Enzimele naturale care se găsesc în salată ne ajută să avem o digestie bună. Amestecând suc de salată cu suc de lămâie, suc de mentă și miere de albine, putem obține un medicament eficient care tratează greața, vărsăturile, balonările și indigestia.

Săracă în calorii și cu un conținut ridicat de fibre, vitamine și minerale, salata verde este ideală pentru curele de slăbire.

Datorită conținutului mare de vitamina C, mărește rezistenta la infecții și virusuri. Este indicat consumul acesteia în amestec cu alte legume crude. Astfel, vitaminele sunt conservate iar organismul le absoarbe eficient.

Pentru consum, este indicată salata de culoare verde aprins, chiar verde închis, deoarece, cu cât este mai închisă la culoare, cu atât este mai bogată în nutrienți. Salata verde se păstrează foarte bine la frigider în pungi sau cutii de plastic.

AGERPRES/ (Documentare—Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Apă Minerală Vâlcele / Facebook.com

Este una dintre puținele ape minerale medicinale din țara noastră care se îmbuteliază manual și se vinde în magazine.

”Nu are adaosuri și nici îmbunătățiri. E îmbuteliată așa cum vine din pământ, fără nicio intervenție, fără a scoate sau a introduce ceva. Apa ajunge la consumator așa cum a fost făcută și echilibrată în cel mai performant laborator pe care îl cunosc — natura. (…) Sunt o sumedenie de specialiști care spun că apa structurată la pulsul Pământului, la 7,85 Hertz, este compatibilă energetic cu organismul uman, în timp ce apa destructurată molecular, bătută cu pompele, tratată, supusă la presiuni mari, pierde din calitatea și energia pe care ar trebui să o aducă organismului”, a declarat pentru AGERPRES Silviu Manole, patronul societății Wega Invest.

Mai mult decât atât, acesta are grijă ca oamenii care lucrează la îmbutelierea apei să fie ”pozitivi” și să aibă o stare fizică și psihică bună.

”În general avem grijă ca acei oameni care lucrează la îmbutelierea apei să aibă tot timpul un confort psihic și spiritual pozitiv, pentru că apa interacționează foarte mult cu oamenii în apropierea cărora se află și orice sentiment negativ generat de om influențează structurarea moleculară a apei în sens pozitiv sau negativ și atunci ar fi incorect să le dăm oamenilor care dau bani pe produsul nostru o apă minerală cu influențe energetice negative”, a mai spus Silviu Manole.

El a declarat că teoria sa se bazează pe cultura chineză, dar și pe numeroase studii și cercetări făcute de academicieni și oameni de știință, printre aceștia numărându-se japonezul Emoto Masaro, autorul bestseller-ului ”Messages from Water”.

”Filosofia vine din vechime, din cultura chineză (…), dar trecând prin istorie spre vremurile actuale, cele mai cunoscute, cred, sunt studiile profesorului Emoto Masaro, studiile de care puțină lume știe, ale unui pionier în studiul apei, anume Henri Coandă, și, de asemenea, ale regretatului profesor Mânzatu, care a ajuns la performanțe extraordinare în ce privește apa și influența dintre om și apă. (…) Și alți oameni mi-au confirmat acest lucru. Spre exemplu, am găsit o firmă în București care se ocupă cu un produs special bazat pe o ciupercă japoneză, iar cei de acolo mi-au confirmat că în sala lor de fermentare, unde intră o singură persoană, dacă acea persoană venea la serviciu nervoasă sau supărată strica toată șarja. A fost o confirmare a faptului că de ani de zile eu făceam un lucru cât se poate de corect — să am grijă ca în apropierea apei să fie numai oameni pozitivi”, a explicat Silviu Manole.

Apa minerală de Vâlcele, cunoscută încă de pe vremea romanilor, conține peste 335 miligrame de magneziu la litru, numărându-se într-un clasament mondial în primele 20 din lume la acest capitol. Specialiștii spun că magneziul este responsabil de producerea a circa 325 de reacții biochimice în organismul uman, iar lipsa acestuia este asociată clinic cu boli precum Alzheimer, angină pectorală, anorexie, accidente vasculare, boli cardiovasculare, calculi renali, crampe musculare, constipație, depresie, diabet, dereglări tiroidiene, scleroză, etc.

Foarte bogată și în fier, această apă este recomandată în tratamentul anemiilor și în perioada de convalescență, pentru indigestii, astenii, stări de somnolență sau apatie, colite și enterocolite, precum și pentru tratarea afecțiunilor biliare. De asemenea, are efecte benefice în prevenirea osteoporozei, astmului și bronșitelor cronice, spasmofiliei, afecțiunilor psihice la copii, fiind recomandată și persoanelor care se tratează prin regimuri dietetice de boli cum ar fi cancerul, psoriazisul, scleroza în plăci, tumorile benigne sau leucemia.

”Sunt trei categorii de recomandări — unul este tractul digestiv, al doilea este gama de boli, afecțiuni și probleme de metabolism legate de magneziu, foarte important este raportul dintre calciu, magneziu, dintre elementele apei, de exemplu siliciul, care are un rol extraordinar în construcția oaselor și osteoporoză. Și a treia categorie de recomandări este energetica și informația pe care o poartă apa. Dipolul de apă este suportul ideal pentru stocarea informației. Deja sunt în lume, în laboratoare foarte avansate, calculatoare care au informația stocată pe apă, la fel cum e și în creier. Creierul nostru, care are peste 90% apă, este de fapt o structură proteică plină cu apă și pe molecula de apă se derulează gândirea noastră, se stochează amintirile noastre, deci cu atât mai mult eu cred că e importantă apa cu care ne hidratăm în fiecare zi”, a arătat Silviu Manole.

Băile de la Vâlcele sunt pomenite în primul compendiu de ape minerale ale Europei, scris în 1773 de Lucas Wagner, profesor la Universitatea din Viena. În 1861, revista pariziană “L’Ilustration” recomanda Vâlcele drept una dintre cele mai bune stațiuni balneare din Europa, ce rivaliza la acea vreme cu celebra Karlovy Vary.

Printre cei care au descoperit beneficiile apelor minerale și ”băilor clocotitoare” de la Vâlcele s-au numărat nu doar oameni simpli, ci și celebrități și capete încoronate, cum ar fi țarul Serbiei, Milos Obrenovici. Se spune că acesta ar fi fost adus pe targă la Vâlcele, de unde a plecat pe picioarele lui, iar drept mulțumire a donat banii pentru construirea bisericii ortodoxe din localitate care mai există și în ziua de azi.

Potrivit lui Silviu Manole, în parcul aflat în apropierea făbricuței de îmbuteliere, unde pe vremuri se plimbau domnișoare cochete și domni simandicoși, era legată o capră, întrucât cura de apă minerală de Vâlcele se făcea în combinație cu laptele acestui animal pentru a avea eficiență sporită. Fiecare apă minerală e unică în felul ei, spune Silviu Manole, iar ca să poți recunoaște o apă minerală de calitate trebuie să fii atent la compoziție. Specialiștii recomandă să citești eticheta și să alegi o apă minerală care să îți ajute organismul, deci să conțină mineralele care îți lipsesc.

Anul trecut, Silviu Manole a lansat pe piață, în premieră europeană, o băutură răcoritoare ce conține apă minerală de Vâlcele și fibre aglutenice extrase din rădăcină de cicoare. Băutura este recomandată persoanelor cu intoleranță la gluten, dar și celor care au un stil de vină sănătos, aceasta contribuind la scăderea trigliceridelor, a colesterolului, a zahărului din sânge și la mărirea vitezei tranzitului intestinal.

Cercetările pentru realizarea produsului au durat doi ani și s-au finalizat cu brevet de invenție, firma având asigurată proprietatea intelectuală atât asupra produsului, cât și a procedeului.

”Apa minerală cu fibre este primul produs de acest fel obținut în Europa. (…) Conține fibre aglutenice extrase din rădăcină de cicoare, combinate cu apă minerală de Vâlcele, bogată în minerale. (…) E importantă această combinație pentru că una dintre cele mai mari probleme în cazul bolnavilor de celiachie, a celor cu intoleranță la gluten e că sunt demineralizați, iar ei sunt clienți aproape siguri pe segmentul de vârstă 30-40 de ani ai cancerului de colon (…) Produsul vine să acopere o nișă comercială, dar și să prevină această maladie teribilă, pentru că cine consumă zilnic fibre e ferit de aceste afecțiuni”, a afirmat Silviu Manole.

Apa minerală cu fibre se vinde deocamdată în cantități foarte mici, deoarece firma are o capacitate de producție limitată.

AGERPRES/(A — autor: Oana Mălina Negrea, editor: Georgiana Tănăsescu)

Foto: (c) Americanathleticinstitute.org

Cleopatra, care a rămas până în zilele noastre un simbol al frumuseții feminine, obișnuia să-și îngrijească pielea făcând băi în lapte sau în vin. Mai târziu, în secolul al XVI-lea, în urma căsătoriei Caterinei de Medici cu regele Franței, Henric al II-lea (1533), aceasta l-a luat cu ea din Italia și pe parfumierul ei de încredere, Renato Bianco, cunoscut ca René Florentinul. Acesta promova o rețetă de frumusețe care a ajuns repede la modă: pentru întinerirea pielii și pentru înviorarea coloritului acesteia, se spăla fața mai întâi cu apă caldă, iar apoi cu vin roșu. În secolul al XVII-lea, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea era la modă aplicarea vinului vechi pe față, pentru a-i da o tentă strălucitoare.

Strugurii și vinul sunt produse naturale cunoscute pentru aportul de antioxidanți adus în organism. Cosmeticele având la bază aceste produse au cunoscut o creștere accentuată în ultimii ani, fiind apreciate pentru rolul benefic în îngrijirea pielii și a tenului. Produsele vitivinicole au un conținut ridicat de substanțe deosebit de utile pentru sănătatea pielii, drept pentru care au fost create multe produse de îngrijire pe bază de struguri, ulei din semințe de struguri, must și vin. Datorită conținutului de resveratrol, acestea stimulează longevitatea pielii. Resveratrolul este un compus descoperit în struguri, în special în cei negri, care se află îndeosebi în pielița boabelor și în semințe, prezent, de asemenea, în vinul roșu. Este considerat a avea proprietăți miraculoase. Este un bun antioxidant, cardioprotector, antiviral, antiinflamator, chimioprotector etc. În ultimii ani, resveratrolul a devenit un compus de bază atât al unor produse medicale, cât și cosmetice.

Strugure negru
Foto: (c) Andreea ONOGEA / Arhiva AGERPRES

Strugurii și mustul pot fi folosiți pentru măști, adaptate fiecărui tip de ten în parte. Conțin zaharuri ușor asimilabile (glucoza și fructoza), cu rol în nutriția pielii, acizi (tartric, malic, citric), taninuri cu acțiune antiseptică, vasoconstrictoare și astringentă, vitamine (A, B1, B2, PP, C), săruri minerale (potasiu, mangan, calciu, magneziu, sodiu, fier, clor, siliciu etc.), prin urmare au efecte protectoare, antioxidante, regeneratoare și hrănitoare. Antioxidanții întăresc membranele celulare și protejează celulele împotriva oxidării de către radicalii liberi.

Conform prof. dr. Liviu Dejeu, semințele de struguri conțin importante cantități de procianidine, care acționează ca antioxidanți, au o putere protectoare de 50 de ori mai mare decât vitamina E și sunt mai active decât vitamina C. Semințele de struguri au o paletă largă de utilizare în cosmetică: băi, masaje, creme împotriva descuamării, creme pentru bărbierit, aromoterapie etc. Uleiul din semințe de struguri presat la rece contribuie la hidratarea pielii, îi redă elasticitatea, diminuând astfel ridurile. De asemenea, uleiul din semințe de struguri conține acid linoleic în proporție de 69-78%, care nu este sintetizat în organism și a cărui carență poate duce la o piele uscată și la alergii. El reduce pierderile de apă din piele și are calități nutritive, este astringent, tonifică și întărește țesuturile. Este folosit în multe creme, loțiuni, rujuri, produse pentru întreținerea părului, geluri de duș, spumante de baie, fiind ușor absorbit în piele, cu efecte de catifelare. Este folosit și pentru tratarea rănilor și a arsurilor solare, fiind un agent natural antiinflamator. Crema de picioare pe bază de ulei din semințe de struguri ameliorează circulația sangvină și tonusul vaselor de sânge, are efect de regenerare, vindecă ușoarele rugozități, are și un efect relaxant. Uleiul din semințe de struguri, împreună cu germeni de grâu, frunze de iederă, anason și rozmarin, se poate folosi în masaje împotriva celulitei.

Struguri albi
Foto: (c) Bogdan DUMITRESCU / Arhiva AGERPRES

Săpunul pe bază de struguri, combinat cu uleiul de măsline, datorită conținutului strugurilor în flavonoizi, are proprietăți antioxidante, de hrănire și catifelare, păstrând pielea tânără și frumoasă.

Pentru îngrijirea părului se recomandă folosirea uleiului din semințe de struguri, care-l hidratează și îi adăugă luciu. De asemenea, pentru a acoperi primele fire albe sau pentru a le da ușoare reflexe, se pot face frecții cu un macerat din vin cu rădăcini de rubarbă și flori de mușețel sau tinctură de vin cu coajă verde de nucă. Dintr-o infuzie de urzici și rădăcină de săpunariță în vin alb se poate obține o loțiune antimătreață.

Pentru îngrijirea feței se folosesc comprese cu vin cu gențiană, comprese astringente din vin cu meișor sau loțiune din vin cu petale de trandafir. Pentru diminuarea ridurilor, se recomandă împachetările cu vin cu Echinaceea, iar cele cu vin roșu sunt recomandate pentru picioarele obosite. Băile în vin roșu sunt recomandate și pentru relaxare, tonifiere, dezintoxicare și împotriva celulitei. Pentru față și gât pot fi folosite măști astringente, regeneratoare, din struguri, sau măști emoliente și de reîmprospătare.

Produsele pe bază de struguri, semințe de struguri, must și vin, au, pe lângă efectele antioxidante, și o acțiune fotoprotectoare, antiinflamatoare, antialergică, protectoare vasculară, cicatrizantă și astringentă, emolientă etc. Se pot aplica pe toate tipurile de piele și concurează cu toate celelalte produse cosmetice existente pe piață.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) www.naturashop.ro

Brânca ursului (Heracleum sphondylium), popular denumită și ”crucea-pământului”, face parte din familia Umbelliferae (Apiaceae), fiind o plantă înaltă cu frunze mari de culoare verde închis și flori mici, albe, adunate în buchețele radiale ca niște umbrele întoarse. Planta înflorește din iunie până spre octombrie și, la maturitate, produce fructe elipsoidale, plate, care conțin semințe. Frunzele sale mari se aseamănă cu laba ursului. Are un miros specific, foarte aromat și ușor înțepător, care este inconfundabil. Este răspândită în pădurile din Europa. Crește în pădurile luminoase dar și în zone deluroase și umede.

Brânca ursului conține: furanocumarine (psoraleni), bergapten, izobergapten, pimpinellin, izopimpinellin, sphondin, carbohidrați etc. De asemenea, are în compoziție heracleină (părțile aeriene), ulei esențial, alcooli și n-octanol (ulei hexilbutirátem, și acizi caprici).

Toate părțile plantei prezintă proprietăți antireumatice, antispasmodice, carminative, febrifuge, odontalgice și stimulente. În scop terapeutic, de la plantă se folosesc rădăcinile, semințele, florile, mugurii și frunzele, sub formă de pulbere, tinctură, macerat, decoct etc. Cozile inflorescențelor sunt partea de plantă cel mai frecvent folosită, deoarece au proprietăți afrodisiace, stimulente hormonale și hipotensoare foarte puternice. Rădăcina are, și ea, proprietăți afrodisiace, însă nu atât de intense ca semințele, iar de curând i-a fost descoperită și o acțiune de stimulare a imunității. Rădăcinile se recoltează primăvara devreme sau toamna târziu, spre sfârșitul perioadei de vegetație, iar semințele în august-septembrie.

Studiile științifice moderne confirmă valoarea terapeutică a acestei plante. Decenii de-a rândul, această plantă a fost considerată un panaceu în tratarea unor afecțiuni precum tulburările psihice la copii, reumatismul și migrenele. Planta a fost folosită în tradiția populară chiar și în tratamentul epilepsiei.

Planta întreagă este afrodisiacă. Tinctura de Brânca ursului este un adevărat elixir contra sterilității masculine și feminine, contra menopauzei premature și a andropauzei premature, precum și contra frigidității și impotenței, deoarece conține substanțe active care acționează simultan asupra glandelor endocrine, a sistemului nervos și a aparatului cardiovascular. Brânca ursului este recunoscută drept una dintre cele mai eficiente plante ce tratează infertilitatea, beneficiile sale fiind demonstrate prin studii științifice de amploare. Cercetătorii care au studiat planta susțin că nenumărate femei au reușit să rămână însărcinate după tratamentul cu această plantă și mulți de bărbați și-au rezolvat problemele sexuale. Spre deosebire de medicamentele afrodisiace, tinctura de Brânca ursului poate fi administrată și la hipertensivi.

Brânca ursului este mediu-expectorantă și sedativă, utilă în tratamentul laringitelor sau bronșitelor. Aceasta are efect expectorant, ajutând la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Are și efect antibiotic, luptând direct cu infecțiile bacteriene. Extractele etanolice sau apoase din plantă au demonstrat o acțiune antimicrobiană. Studii de laborator efectuate în 2006, la mai multe universități din Turcia, au arătat eficiența acestei plante, atât contra bacteriilor grampozitive, cât și asupra celor gramnegative. Frunzele fiind tonice, sunt folosite în tratamentul natural al răcelilor, din acestea putând fi preparată o băutură cu efect liniștitor asupra durerilor de gât.

Părțile inflorescente ale plantei și mai ales semințele au o putere curativă, încât pe bună dreptate au fost asemănate cu ginseng-ul, pe care îl depășește în unele privințe. Semințele redau tinerețea biologică și fertilitatea, reglează activitatea sistemului nervos, previn și combat cu o eficiență extraordinară hipertensiunea prin scăderea presiunii arteriale, mai ales prin vasodilatație, la nivel periferic, efectul durând o perioadă de timp limitată și, ca atare, fiind necesară o nouă doză de plantă.

Tratamentul cu tinctură preparată din Brânca ursului este recomandat, de asemenea, în stări de oboseală psihică și fizică, dar și în boala Parkinson, în paralizii și pareze, în scleroza multiplă și în balonări, însoțite de colici.

Ajută la refacerea capacității funcționale a rinichilor, prevenind infecțiile urinare, printr-o dublă acțiune: pe de o parte, planta are efecte antibiotice, eliminând microorganismele parazite care s-ar putea instala la nivelul aparatului reno-urinar, iar pe de altă parte, are efecte imunostimulente, ajutând organismul să se apere singur de eventualele infecții.

Preparatele de Brânca ursului sunt indicate și în caz de boli neuropsihice, anxietate, stări de neliniște, îmbătrânire precoce. Uleiurile volatile conținute de această plantă au un efect puternic ca stimulent la nivelul sistemului nervos central, inducâd o stare de vioiciune, de tonus, chiar de ușoară euforie. Acțiunea tonică nervoasă a acestor uleiuri volatile este completată foarte bine de o altă categorie de substanțe conținute de Brânca ursului, cumarinele, care au efect calmant, ușor sedativ, ameliorând stările de teamă, de neliniște, de surescitare.

Este recomandată în boli digestive (ale ficatului, stomacului, vezicii biliare), tulburări de digestie. În diaree și balonare planta are efect antibiotic la nivelul tubului digestiv, distrugând multe dintre bacteriile care produc diareea. Pe de altă parte, uleiurile au efect antispastic și carminativ, eliminând colicile abdominale și balonarea. În cazul indigestiei, semințele acestei plante au efecte de stimulare a secreției de sucuri gastrice, cresc ușor mobilitatea tubului digestiv și dau poftă de mâncare. Infuzia din tulpinile tinere este folosită în diaree, ceaiul din rădăcini este util în tratamentul indigestiei și a crampelor stomacale.

În asociere cu plantele antitumorale (năpraznic, brusture, vâsc, ginseng), care distrug celulele canceroase, infuzia sau tinctura de Brânca ursului contribuie la refacerea celulelor organismului. Această asociere de plante este benefică în toate formele de cancer. Rădăcina conține psoralen, substanță care a fost investigată în cadrul unor studii pentru tratamentul psoriazisului, leucemiei sau SIDA.

Decoctul din frunze și flori poate ajuta la întreținerea luciului și sănătății părului. Rădăcina, de asemenea, poate fi tocată și amestecată cu apă, fiind astfel utilă la spălarea părului împotriva mătreței.

Degerăturile pot fi prevenite printr-un tratament cu tinctură de Brânca ursului. Principiile active din semințele au un puternic efect vasodilatator periferic, ajutând la irigarea corespunzătoare cu sânge a extremităților corpului (mâini și picioare).

Extern, sub formă de cataplasme, rădăcina se aplică pe răni, arsuri, umflături, zgârieturi, pe articulații reumatice. Este utilă sub formă de spălături în cazul negilor. O cantitate mică din rădăcină se poate ține pe dinte pentru a reduce durerea.

Trebuie reținut că Brânca ursului nu se administrează femeilor gravide, persoanelor cu afecțiuni ale prostatei sau celor cu hipotensiune arterială. În tratamentul extern cu Branca ursului este interzisă expunerea la soare deoarece planta are acțiune fotosensibilizantă. Din cauza conținutului de alcool, tinctura nu se recomandă în: hepatite virale, toxice și metabolice, steatoză hepatică și ciroză hepatică.

AGERPRES (Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

In Bucovina si Moldova in cazuri de lipotimie, gastralgie, varsaturi, crampe abdominale, greturi si disconfort, unele din simptomele amintite, dupa mese mai copioase, se aplica o presopunctura, mai bine zis un masaj energetic cu o stimulare forte, procedeu asemanator celor din tehnica japoneza de reanimare Koatsu a manevrelor folosite in metoda traditionala extrem-orientala Do-In. Aceste masaje se efectueaza pe antebrat de la articulatia pumnului cam 10-15 cm. In sus pe radius-cubitus cu otet pana aproape de durere si pana la descongestionarea unor zone de plenitudine, „galme“, aflate pe meridianele de acupunctura Intestin Subtire (pe cubitus), Intestin Gros (pe radius). Aceste zone sunt folosite inainte de practicarea masajului pentru diagnosticarea bioenergetica empirica, in vederea masajului corespunzator, ele fiind situate pe laturile mainii precum s-a amintit: pe zona mediana a fetii posterioare (interne) si anterioare (externe) a antebratului, se aplica acelasi procedeu de masaj dar cu o intensitate redusa pentru „linistire”. Aceste trasee de masaj (masate) corespund meridianului Trei Focare (corespunzator traseului anterior antebratului) si respectiv Vase *** (partea posterioara antebratului), meridiane folosite de altfel, in tratamentul acupunctural modern al afectiunilor amintite. Procedeul se incheie la cap, cu masajul tamplelor, a fruntii si sub cloasonul nazal, ce se maseaza usor cu otet favorizand mirosul acestuia. Vedem deci ca, concomitent cu acest masaj se foloseste si aromaterapia pentru stimulare si echilibrare.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Cunoscut încă din antichitate, egiptenii supranumindu-l “alimentul multifuncțional”, smochinul s-a aflat printre primele plante cultivate de om. Un articol în revista ”Science” descrie descoperirea a nouă smochini fosilizați, datați în jurul anilor 9400-9200 î.Hr., în așezarea neolitică Gilgal I, în Valea Iordanului. Datorită faptului că smochinii sunt de tipul partenocarpio, fac parte din speciile domestice, plasați înaintea grâului, a orzului și a legumelor.

Smochinul (Ficus carica) este un arbore mic sau un arbust din familia Moraceae, una dintre numeroasele specii ale genului Ficus. Originar din Asia sud-occidentală, crește sub formă sălbatică și în zona Mării Mediterane. În România crește în zona Dobrogei, dar poate fi cultivat și în alte zone.

Unii smochini sunt reflorescenți, produc două recolte anual, una în primăvară și alta la sfârșitul verii. Smochinii fac uneori chiar trei recolte pe an și pot trăi până la vârsta de 80 de ani.

Produce fructe de formă conică, care sunt clasificate după varietăți și anotimpuri: smochine albe, smochine regină, smochine negre și de primăvară. În funcție de specie, fructele pot avea culoarea: neagră, roșie, galbenă, mov, verde și maro. Smochina are un miros dulceag, o aromă delicată și pătrunzătoare. Fructul se topește în gură și lasă o senzație de prospețime, cu un parfum subtil, nedefinit. Smochinele sunt pline de semințe.

Acest arbust produce un latex iritant, dar cu proprietăți curative, iar în scop fitoterapeutic sunt utilizate îndesebi fructele și frunzele. Beneficiile pentru sănătate pot fi atribuite conținutului de minerale și de vitamine. Smochinele prezintă numeroase beneficii pentru sănătate și frumusețe, fiind utilizate de secole în medicina naturistă.

Smochinul are în compoziția chimică numeroase substanțe benefice: 84% apă, proteine 1%, glucide 15-18%, materii azotate, celuloză, acizi, pectină, vitamina A, B1, B2, C, PP, latex, lipodiastază (enzimă analogă sucului pancreatic), amilază, proteoză, enzime, minerale (fier, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, brom). Fructele conțin beta-caroten, flavonoide și o enzimă numită ficina, care ajută la digestie.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Smochinele proaspete se pot consuma coapte și crude iar cele uscate se pot consuma ca atare sau preparate în compot de fructe uscate. Smochinele proaspete furnizează o energie de 43 kcal/100g, iar cele uscate 213 kcal/100g. Indiferent de forma lor sunt foarte hrănitoare.

Smochinele sunt utile în curele de slăbit datorită conținutului de acizi grași omega 3 și omega 6 care accelerează mobilizarea grăsimilor din țesutul adipos, fiind totodată foarte sărace în calorii, glucide și lipide, în ciuda gustului delicios pe care îl au.

Cea mai utilizată proprietate a smochinelor, de-a lungul timpului, a fost cea laxativă. Preparate în mai multe feluri, smochinele pot combate eficient constipația.

Prin conținutul ridicat de calciu și fosfor, de două ori mai mult decât laptele, consumul de smochine poate preveni osteoporoza, fiind util copiilor aflați în perioada de creștere precum și tuturor persoanelor predispuse la hipocalcemie (lipsa de calciu în sânge). Șase smochine conțin la fel de mult calciu ca o jumătate de ceașcă de lapte degresat.

Smochinul are efecte emoliente, calmante, tonifiante, vitaminizante, laxative, hemostatice și antiinflamatorii.

Fructele consumate ca atare (crude sau uscate), infuzia din fructe, fructe fierte în lapte, pasate cu mixerul sau decoctul de frunze sunt recomandate în tratarea următoarelor afecțiuni: tulburări circulatorii și renale, amigdalită, angină, astenie fizică și psihică, bronșite cronice, ciclu menstrual neregulat, cistite, colite, constipații cronice, dureri, gastrită, guturai prelungit, inflamații pulmonare și ale gâtului, insomnii, iritații gastrointestinale, nefrite, pneumonii, răceală, stadii febrile acute, stomatite, tuse, gingivite și viermi intestinali. Frunzele de smochin au proprietăți antidiabetice. Triptofanul, prezent în smochine, induce un somn bun și ajută la înlăturarea unor tulburări ale somnului precum insomnia.

În uz extern sunt folosite rămurelele tinere din care se extrage latexul, o substanță care poate diminua petele de vitiligo. De asemenea, fructele fierte în lapte și aplicate la nivel local pot grăbi vindecarea abceselor, a plăgilor, a bătăturilor, a furunculelor și a negilor.

Unele studii au corelat nivelul scăzut de potasiu din dietă cu tensiunea arterială crescută. Potasiul este un mineral care ajută rinichii să funcționeze normal. Este, de asemenea, un electrolit, o substanță care conduce electricitatea în corp, împreună cu sodiu, clor, calciu și magneziu. Potasiul este esențial funcției cardiace și joacă un rol cheie în contracția musculaturii scheletice și netede, ceea ce este important pentru funcționarea normală a aparatului digestiv și muscular. Un studiu publicat în Archives of Internal Medicine, în februarie 2001, realizat pe mai mult de 17.000 de adulți, a indicat faptul că aportul adecvat de potasiu din fructe și legume poate scădea tensiunea arterială.

Acest fruct este un aliment foarte alcalin, prin urmare, ajuta la reglarea pH-ului corpului. Smochinele sunt bogate în polifenoli și flavonoide. Acești compuși sunt antioxidanți, care previn problemele provocate de radicalii liberi. Ele sunt bogate în fibre alimentare, care protejează și împotriva cancerului de colon și de sân. Smochinele sunt o sursă bogată de benzaldehidă, un agent anticancerigen. Fructele conțin pectină, o fibră solubilă care ajută la scăderea nivelului de colesterol.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Smochinele sau laptele de smochine au început încet-încet să își facă apariția în domeniul cosmeticii bio, datorită proprietăților benefice aduse pielii corpului și tenului. Virtuțile smochinelor sunt multe și se datorează prezenței vitaminelor și a acizilor grași esențiali.

Precauții și contraindicații: Smochinele sunt bogate în anumite săruri numite oxalați, care ne ”fură” din depozitele de calciu și fier. Prin urmare, copiii mici, persoanele anemice și gravidele nu trebuie să exagereze cu consumul de smochine.

Folosite de cele mai multe ori pentru tratarea cancerul de piele, în cazul în care sunt consumate excesiv pe timp de vară, pot avea efecte negative asupra pielii, aceasta devenind mult mai vulnerabilă în fața razelor ultraviolete. Un consum excesiv de smochine poate crește riscul de fracturi sau de apariție a osteoporozei ori a afecțiunilor osoase. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că smochinele conțin oxalați, compuși care interferează cu absorbția calciului în corp, necesar sănătății oaselor.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Lintea (Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, originară din Asia Centrală, ale cărei semințe sunt comestibile. A fost una dintre primele plante cultivate de om pentru a fi utilizată în alimentație.

Semințele de linte sunt în general numai câte două în fiecare păstaie. Există mai multe varietăți de linte, ale căror semințe diferă atât din punctul de vedere al culorii (portocaliu, roșu, verde, verde închis, maro) cât și al dimensiunii și al timpului de fierbere.

Cele mai indicate sortimente pentru alimentație sunt lintea verde și cea roșie, care își păstrează cel mai bine forma și proprietățile în urma fierberii. Cu un gust fin, asemănător celui de nucă, lintea verde este cea mai răspândită. În schimb, lintea roșie este cel mai rar sortiment.

Linte Rosie
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES ARHIVĂ

Cu un conținut ridicat de fibre, fier, magneziu, fosfor, proteină și un procent foarte scăzut de grăsimi, lintea are proprietăți nutritive valoroase. Se remarcă în special prin vitaminele din grupul B (B1, B2, B3, B5, B6 si B9) dar conține și vitaminele A, C, E, K, cupru, carbohidrați, calciu, seleniu, zinc, acizi grași Omega 3 și Omega 6. Ea nu conține colesterol, aduce un aport caloric de aproximativ 110-160 kcal/100g, în funcție de varietatea preparată și modul de preparare.

Semințele de linte sunt o opțiune alimentară preferată de vegetarieni și populațiile cu tradiție vegetariană. Datorită timpului de fierbere redus, lintea este o excelentă alternativă la fasole, în preparate pasate, în supă, în asociație cu orez, carne și legume.

Linte Neagră
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES ARHIVĂ

Toate componentele acestei plante — rădăcina albă, tulpina cu frunze, florile și semințele sunt utilizate în medicina chineză.

Lintea este o sursă importantă de antioxidanți, compușii care apără celulele organismului de acțiunea nocivă a radicalilor liberi, răspunzători de apariția afecțiunilor cardiovasculare, a anumitor tipuri de cancer și a altor boli asociate îmbătrânirii.

Fibrele solubile pot contribui la prevenirea bolilor cardiovasculare, prin acțiunea de normalizare a nivelului de colesterol din sânge. Tot fibrele solubile pot ajuta la un control mai bun al diabetului de tip 2, prin încetinirea asimilării glucozei din alimente. La rândul lor, fibrele insolubile sunt eficiente în combaterea constipației. Consumul de linte previne tulburările digestive și sindromul de colon iritabil.

Contribuția adusă de linte la sănătatea inimii nu constă doar în fibre, dar și în cantități semnificative de acid folic și magneziu. Atunci când avem suficient magneziu în corp, venele și arterele respiră “relaxate”.

Joacă un rol vital în menținerea sănătății oaselor și a dinților și contribuie la dezvoltarea și regenerarea țesuturilor, la stabilizarea pH-ului sangvin. Fierul pe care-l conține lintea este esențial pentru transportul oxigenului în organism și pentru formarea globulelor roșii în sânge. Zincul intră în reacțiile imunitare și accelerează cicatrizarea rănilor. Magneziul intră în acțiunile enzimatice și întărește sistemul imunitar. Crește rezistența fizică la efort și reprezintă o sursă de energie pentru organism. Este recomandată pentru combaterea insomniei și în tratamentul post-operatoriu

S-a demonstrat științific că încetinește progresia bolii Alzheimer, ajută la dezvoltarea memoriei și la creșterea capacității de atenție și memorare. Prin consumul de linte putem combate anemia și putem trece cu bine peste momentele de oboseală și stres.

Lintea este valoroasă în curele de slăbire: deși are un conținut caloric mic, oferă o senzație de sațietate de lungă durată prin fibre și proteine. Ea oferă organismului nutrienții, vitaminele și mineralele necesare unei funcționari optime.

Nu există contraindicații serioase pentru linte, însă este indicat ca dieta să nu se bazeze excesiv pe consumul acestei legume, pentru a nu se solicita prea mult aparatul digestiv. Totuși, în caz de indigestie, obezitate, cistita, guta, este recomandat să se evite consumul de linte.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

• Prahova Salt Mine (Slanic Prahova) is the largest salt mine in Europe that is opened to the public. At this moment, the mine is not used for industrial purposes but for touristic and medical ones.