Tratamente naturiste
Cea mai mare stațiune balneară permanentă din România a apărut și s-a dezvoltat în jurul celor mai vechi băi cunoscute din țară.
Fotografii: (c) Eugenia PAȘCA / AGERPRES
O legendă locală spune că, prin anul 1095, însuși Regele Ladislau, călătorind prin aceste ținuturi, ar fi descoperit izvoarele termale cu rol terapeutic. Cea mai veche mărturie despre existența acestor băi datează din anul 1221, de pe vremea Abației Hevius de Magno-Varadina, care a dăinuit pe aceste locuri până în vremea turcilor. Chiar și numele Felix ar proveni de la călugărul care a descoperit efectul binefăcător al apei foarte calde ce ieșea din pământ. În secolul al XV-lea, umanistul Ianus Panonius din Oradea, într-o poezie de adio la părăsirea orașului, aprecia calitatea curativă a apelor termale de aici, iar Nicolaus Olahus aprecia într-una din scrierile sale că “aceste băi sunt cele mai bune”.
Datorită izvoarelor cu apă termală, aceste stațiuni, Felix și sora ei mai mică, 1 Mai, au cunoscut, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o ‘înflorire’ turistică, devenind un loc terapeutic, inedit și foarte căutat. Ca o recunoaștere a calităților terapeutice, la expoziția mondială de la Paris, din 1896, apelor termale din această zonă li s-a acordat medalia de aur și diploma de onoare.
Primele baze de tratament au fost construite la mijlocul secolului trecut. Pentru că Băile Felix se aflau mai aproape de șoseaua de legătură cu județul, stațiunea s-a dezvoltat mult mai rapid decât ‘sora’ sa mai retrasă, Băile 1 Mai, aflată la nici doi kilometri distanță. Azi, pe cele aproape 30 de hectare, se pot vedea opt hoteluri mari, pensiuni și hoteluri mai mici, case de vacanțe cochete, un spital de recuperare medicală și o mulțime de ‘ochiuri albastre’, piscinele exterioare.
Apele minerale cu care Băile Felix au fost binecuvântate și-au dovedit în decursul sutelor de ani calitățile terapeutice exploatate din plin în bazele de tratament existente aici. Temperaturile de izvor între 40 — 49° C și concentrația de săruri cu puțin peste 1g la litru oferă acestor ape proprietăți miraculoase pentru majoritatea afecțiunilor aparatului locomotor, degenerative sau inflamatorii, dar și pareze, paralizii, recuperare post-traumatică sau afecțiuni neurologice (discopatii, hernia de disc, pareze, paralizii).
Stațiunea ‘Fericire’, numele tradus din latină, și-a câștigat un renume binemeritat, atât în țară cât și peste hotare, fiind cunoscută și pe piețe externe, prin oaspeții din Germania, Austria, Israel și țările nordice. Principiul terapeutic ‘Sanitas per Aquam’ care înseamnă sănătate prin apă a devenit profesia de credință a tuturor celor care au creat aici bogăția de centre Wellness&SPA, pentru cei care doresc să revină în formă maximă prin îmbinarea unei vacanțe relaxante cu terapii ce revigorează starea generală a corpului și a minții.
Aflată la doar opt kilometri de municipiul Oradea, oaza de hoteluri, pensiuni și zeci de bazine cu apă termo-minerală se întinde într-o zonă cu păduri de fag și de stejar, cu un climat continental moderat de șes și coline, cu veri calde și ierni blânde. Sub influența unor elemente de natură mediteraneană, stațiunea Băile Felix este o destinație potrivită atât pentru vacanță, distracție, relaxare și tratament, cât și pentru evenimente business.
Începând cu anul 1995, cea mai mare pondere în baza tehnico-materială a stațiunii Băile Felix o deține SC Turism Felix SA, cel mai experimentat și mai mare jucător pe piața turismului balnear din România. Cele opt hoteluri din portofoliul SC Turism Felix SA, siluete evidente încă de la intrarea în stațiune, oferă condiții și facilități de la două la patru stele și în curând cinci stele. Sunt disponibile aproape 2.500 de locuri de cazare și serviciile a nu mai puțin de 700 de angajați, personal medical specializat și terapeuți dedicați și profesioniști.
Conștienți de nevoile și exigențele crescute ale turiștilor, compania SC Turism Felix SA se află în plin proces de investiții. Zestrea stațiunii va fi astfel, încununată, în primăvara anului 2015, de inaugurarea Hotelului Lotus Therm, singurul complex termal de 5 stele din România, ce va putea fi considerat ‘perla coroanei’ stațiunii Băile Felix și un punct de atracție la nivel internațional, susține managementul SC Turism Felix SA.
‘Noul hotel va fi deosebit de spectaculos și va constitui un obiectiv arhitectural modern, al cărui element de noutate va fi domul de sticlă retractabil ce acoperă piscinele interioare. Cel mai nou proiect marca Felix SPA va fi dotat cu săli de conferință, saloane-restaurant, centru ultramodern de Wellness&SPA, centru de tratament ultradotat, un complex de 14 bazine interioare și exterioare cu recirculare și apă termală termo-minerală, terase ce permit contemplarea spațiului exterior, și desigur, locuri de cazare în camere single, duble și tip apartamente. Preconizăm ca, în primăvara anului 2015, să fie inaugurat,’ a declarat, pentru AGERPRES, Florian Serac, director general al SC Turism Felix SA.
Stațiunea Băile Felix este o stațiune dinamică, cu terase, magazine și un bazar. Serile sunt condimentate cu petreceri cu specific românesc și tradițional, iar în sezonul estival, piscinele sunt animate de aquazumba, aquafitness și petreceri cu spumă și Dj, jocuri pentru copii, concursuri de volei sau fotbal. Pădurea din jurul stațiunii este locul ideal pentru iubitorii de sport și nu numai, dar și ocazii pentru echitație, paintball, mountainbiking, trail running (alergare pe potecă) sau doar o simplă plimbare în natură.
Un punct de atracție este lacul cu nuferi din mijlocul stațiunii. Este un lac cu apă termală unde crește și înflorește, în sezonul cald, Lotusul de India și Nufărul alb (Nymphaea alba). Lotusul de India mai este cunoscut și sub denumirea de lotusul sacru, fiind o plantă acvatică, cu frunze verzi-argintii și flori roz. Înflorirea lotusului roz are loc între aprilie și octombrie, iar cel alb începe să înflorească în prima decadă a lunii iunie.
Ștrandul Apollo-Felix este cel mai modern complex acvatic termal din vestul țării deschis toată durata anului, fiind complet renovat în 2008, și unicul din țară ce dispune de o piscină cu valuri. Cele zece bazine cu apă termală, din care două pentru copii, fac deliciul turiștilor de pretutindeni prin instalațiile acvatice de hidromasaj, jocuri și căderi de apă, topogane și alte atracții.
Cel mai grandios edificiu de până acum, Hotelul Internațional, de patru stele, este singura unitate hotelieră din România căreia i-a fost acordat certificatul de excelență EUROPESPA-med, acordat de Asociația Europeană a Stațiunilor Balneare (ESPA), cu sediul la Bruxelles. El atestă îndeplinirea standardelor referitoare la infrastructura generală a terapiilor, igienei și securității turiștilor. Redeschis la începutul anului 2007, după lucrări ample de renovare, modernizare și extindere, Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România i-a acordat Hotelului Internațional premiul pentru hotelul anului 2007 în turismul balnear.
Modern centru de cură balneară, relaxare și conferințe, “Internațional” are, special, din 2014, o salină cu efecte sporite; datorită celor trei tipuri de sare — sare de Praid, sare de Himalaya și sare marină — o ședință de 50 minute aici echivalează cu 3-4 ore într-o salină obișnuită. Dincolo de terase, terenuri de mini-golf, baruri de zi, pool bar, oaspeții au la dispoziție piscine exterioare și interioare wellness cu o multitudine de proceduri. De la cascade cu apă, paturi subacvale și jeturi terapeutice până la masaje cu lapte și miere, oaspeții sunt invitați să descopere experiențe unice de răsfăț. Cei care doresc un concediu activ pot alege sala de fitness și sauna pentru detoxifiere. Centrul de business este căutat pentru cele două săli mari de conferințe, fiind locația preferată a celor mai reprezentative evenimente internaționale și naționale.
Noua zonă de plajă a hotelurilor Termal și Nufărul, de 3 stele, aproape de “buza” pădurii, a fost extinsă în anul 2013 în urma unor investiții masive, astfel că în sezonul estival a devenit destinația favorită a iubitorilor de distracție.
Preferatele sportivilor sunt hotelurile de două stele Poienița și Mureș, datorită facilităților și a impresionantei baze de tratament de recuperare. De altfel, pe pista profesională de alergat din pădurea din jurul stațiunii își fac, anual, antrenamentele diferite loturi naționale ale României. Cunoscuta atletă Gabriela Szabo, fostă campioană olimpică și mondială, azi ministru al tineretului sportului, a alergat sute, dacă nu mii, de kilometri pe traseele umbrite din jurul stațiunii.
Nu în cele din urmă, la doi kilometri distanță, se află Băile 1 Mai cu Ștrandul Venus, într-o oază de verdeață, impresionând prin arhitectura deosebită și dispunerea bazinelor în formă de floare de lotus. Turiștii se vor putea relaxa și aici într-unul din cele 13 bazine, începând de la bazinul de sărituri pentru cei curajoși până la bazinele pentru copii și cele cu apă termală. Vechile Băi episcopale din ‘1 Mai’ mai adăpostesc și astăzi, chiar dacă într-un areal restrâns, renumitul nufăr termal, Nymphaea lotus var. thermalis, declarat încă din 1931, monument al naturii.
În stațiunea Băile Felix funcționează și Spitalul Clinic de Recuperare Medicală, înființat în 1988, la inițiativa autorităților locale, în colaborare cu Institutul Național de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală București. O echipă multidisciplinară, condusă de medici specialiști de recuperare și medicină fizică, desfășoară activități de asistență medicală, cercetare și educație în domeniul recuperării medicale și organizează anual manifestări științifice cu caracter regional sau național menite să promoveze atât specialitatea de recuperare medicală cât și factorii naturali de cură de care beneficiază stațiunea Băile Felix.
Pe lângă pachetele de vacanță și de tratament, turiștii mai pot opta și pentru ofertele speciale cu prețuri atrăgătoare, de 1 Decembrie, Crăciun, Revelion, dar și pentru pachete de refacere și de weekend. Și grupurile de peste 10 persoane pot beneficia de oferte speciale. Pentru anul acesta, locurile pentru Revelion s-au epuizat la începutul lunii octombrie. Pentru anul 2015, s-au lansat deja invitații cu prilejul Valentine’s Day, 8 Martie, Sărbătorile pascale, 1 Mai și Rusalii.
AGERPRES/(autor: Eugenia Pașca, editor: Diana Dumitru)
Cătina, regina imunității, numită “Ginsengul românesc”, certificată ca un bun vaccin antigripal, datorită fructelor sale, ca niște bobițe aurii, care se coc toamna, ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecțiuni.
Foto: (c) CRISTIAN LUPASCU / AGERPRES FOTO
Cătina albă, cunoscută în unele părți și sub numele de cătină de râu sau simplu cătină (Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând de la nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse. Planta crește până la 2-5 m, are scoarța brun-închis, care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzo și, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui. Când clima zonei geografice unde crește este totuși prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust târâtor. Înflorește în lunile martie-aprilie, în funcție de temperatură. Fructifică anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, și atunci o dată la doi ani.
Conform cercetărilor efectuate de specialiști, cătina care crește în țara noastră are un conținut chimic de excepție, poate cel mai bogat din întreaga lume. Niciunde în lume nici varietatea naturală, nici soiurile ameliorate nu conțin atât de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi și aminoacizi cât cele întâlnite la nivelul cătinei care crește în țara noastră, mai ales în zona subcarpatică.
Fructele sunt ovoide sau globuloase de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate. Arbustul fructifică 20-25 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic. Fructele de cătină, cea mai utilizată parte a plantei, se recoltează la sfârșitul lunii august și în luna decembrie, dar în funcție de substanțele pe care le dorim, epoca de recoltare se difențiază, astfel: la sfârșitul lunii august-septembrie, cătina conține cantități mari de vitamina A și C; în lunile noiembrie și decembrie crește conținutul de substanțe din complexul B. Culegerea se face cu tot cu rămurele.
Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele, de asemenea, conține o cantitate de trei ori mai mare de vitamina E decât germenii de grâu, de trei ori mai multă vitamina A decât morcovii și de 4 ori mai multe enzime, care protejează corpul de radicalii liberi, în comparație cu ginsengul. În fructele coapte conținutul de vitamina C depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, aminoacizii esențiali, acizii grași esențiali. Printre cei dintâi care i-au descoperit multiplele beneficii au fost tracii, hindușii, grecii, chinezii, mongolii, celții și slavii.
Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Din cătină se obțin numeroase produse, precum ceaiuri din fructele, mugurii, frunzele și chiar scoarța arbustului, siropuri din fructe, ulei din fructe. Uleiul de cătină este, poate, cel mai apreciat și mai căutat preparat din lista preparatelor. Acesta conține la rândul său, în proporție de circa 80-90% acizi grași esențiali, licopen, tocoferoli și fitosteroli. Semințele de cătină sunt bogate în acizi grași nesaturați, iar frunzele și scoarța arbustului conțin tocoferol și sitosterol. Mugurii se recoltează primăvara atunci când sunt suficient de dezvoltați dar nedesfăcuți. Mugurii de cătină sub formă de tinctură sunt un excelent remediu împotriva procesului de îmbătrânire. Se pare că au și un efect afrodisiac. Scoarța se recoltează primăvara atunci când începe să circule seva. Frunzele se recoltează numai pe timp însorit și uscat în perioada de dinainte de înflorire și din timpul înfloririi plantei.
Datorită conținutului bogat în vitamine și minerale, cătina este considerată o polivitamină naturală. Fructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice, în anemie și convalescență, cât și în scopuri alimentare sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă etc. Fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și lipsei de vitamine în organism.
Consumul de cătină albă duce la scăderea colesterolului, fapt care previne îngroșarea arterelor. Ea conține o cantitate mare de antioxidanți, care protejează inima și vasele de sânge. La aceste două proprietăți se adăugă și efectul ei anticoagulant. Prin urmare, cătina este recomandată și-n afecțiunile cardiovasculare (în special hipertensiune arterială, ateroscleroză, sindromul Raynaud).
În cătina albă se găsesc o seamă de substanțe cu efect hormonal prin ele însăși, sau substanțe care reprezintă precursori ai anumitor hormoni. În uleiul de cătină se găsesc acizi grași nesaturați cu două sau trei duble legături, care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O altă substanță cu efect hormonal care se găsește în cantități mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul — aminoacid esențial care se găsește în cantități mari îndeosebi în fructele uscate și pulverizate de cătină. Uleiul de cătină are efecte benefice și împotriva stresului.
Uleiul de cătină este folosit și în tratamentul ulcerului gastric și duodenal, diareei, urticariei și stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecțiunilor circulatorii și hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei și chiar stresului. Uleiul de cătină ajută la reglarea tranzitului intestinal, fiind de folos persoanelor care suferă de constipație. Are un efect protector asupra gingiilor. Extractele din frunze și ramuri au acțiune diuretică.
Cătina conține o diversitate de nutrienți care au grijă de sănătate fiind recomandată și în situațiile când dorim să scăpăm de câteva kilograme. Acest fruct este printre puținele surse naturale de acizi grași omega-7, care ne poate ajuta să rămânem slabi.
Uleiul de cătină, presat la rece, încetinește îmbătrânirea pielii. Pe lângă vitamina C, vitaminele E și A face din cătină și uleiul extras din ea, cea mai bună soluție naturală pentru regenerarea pielii. Este potrivit pentru toate tipurile de ten, având un puternic efect antirid. Datorită ingredientelor active din conținutul său, uleiul de cătină presat la rece vindecă pielea de arsuri (inclusiv solare), răni, psoriazis, dermatite, eczeme, acnee, herpes.
Vinul de cătină poate fi considerat un remediu natural, deoarece ajută organismul vitaminizându-l, având în același timp și o acțiune tonică.
Precauții sau contraindicații în consumul de cătină nu există.
AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel )
Hreanul, o plantă aromată aflată la hotarul dintre sălbatic și domestic, cu o istorie de peste 3000 de ani, folosită ca remediu natural încă din preistorie, este recomandat de medicina populară românească în peste o sută de afecțiuni, majoritate de natură infecțioasă și specifice iernii.
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI / AGERPRES FLUX
Hreanul (Armoracia rusticana), cunoscut și sub numele de usturoi, rădăcină-sălbatică sau tormac, este o plantă legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, fiind o rudă foarte apropiată a verzei și a conopidei, dar și a muștarului. Preferă solurile umede cu poziție însorită. Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei și din vestul Asiei, însă în prezent este popular în toată lumea. Este cultivat în special pentru rădăcina mare și alb-gălbuie, însă chiar și frunzele sale sunt comestibile. Rădăcina se recoltează fie primăvara timpuriu, fie toamna în lunile septembrie-octombrie, de la plantele de peste un an.
Florile sunt de dimensiuni reduse, au culoare albă și sunt formate din patru petale dispuse în formă de cruce. Hreanul înflorește vara, din luna iunie până în august. Din florile de hrean se pot prepara ceaiuri împotriva răcelii.
Cunoscut de greci și de romani ca un leac cu efecte sigure în răceli, hreanul s-a răspândit și în gospodăriile dacilor, care îl foloseau frecvent. Ei coceau rădăcina și o foloseau ca remediu contra gâlcilor, florile legumei le foloseau sub formă de ceaiuri, bune pentru răceli, iar frunzele crude, aplicate pe frunte sub formă de compresă, erau leacul lor sigur pentru limpezirea minții și alungarea migrenelor. Farmacologul grec Dioscoride, născut în anii ’40, pomenește într-unul dintre tratatele sale de medicină naturistă despre beneficiile incontestabile ale acestei plante.
Rădăcina este partea cea mai valoroasă a hreanului nu numai din punct de vedere gastronomic, ci și medicinal. Este foarte bogată în vitamina C și B, dar și în minerale fier, potasiu,calciu, magneziu. Hreanul conține de 2 ori mai multă vitamina C decât lămâia. Cercetările au arătat că ea conține substanțe antibiotice naturale, triglicozizi sulfurați, enzime, fitohormoni, uleiuri volatile și peroxidază, o substanță antioxidantă foarte valoroasă. Mirosul înțepător și gustul iute, de foc, al hreanului se datorează unor compuși chimici, unii dintre ei numiți glucozin.
Datorită iuțelii sale, hreanul este folosit și ca medicament. Este un foarte bun afrodisiac, conținând câteva substanțe care echilibrează hormonii. Hreanul are calități diuretice, digestive, antibiotice, antiseptice, vermifuge, expectorante, tonice, hipotensive, stomahice. Se poate folosi în stare crudă, proaspăt, ras, pentru a da gust mâncărurilor, fiind apreciat pentru aroma specială și pentru gustul picant, dar și sub formă de tinctură, energizant, sirop sau vin tonic, ca medicament natural. La noi, există tradiția amestecului de hrean cu sfeclă roșie și servirea alături de carne de vită sau de miel.
Hreanul este un condiment valoros, contribuind la revigorarea organismului. Datorită compoziției chimice, acțiunea sa de tonifiere este de lungă durată. De aceea, terapia cu hrean este indicată în combaterea oboselii cronice.
Cercetările recente au scos la iveală că iuțeala conținută de rădăcina de hrean are și proprietăți citostatice foarte puternice, glucozinolații fiind eficienți în multe forme de cancer, precum cel de piele, plămâni, de colon sau de stomac. Un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că administrarea zilnică de hrean crește rezistența organismului uman la boala canceroasă, atât în ce privește prevenirea îmbolnăvirii, cât și la tratamentul bolii deja instalate.
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI / AGERPRES FLUX
Hreanul este planta recomandată împotriva răcelii și gripei. Rădăcina nu are un miros puternic, însă dată pe răzătoare devine iute, parfumată și lacrimogenă. Nasul se desfundă în scurt timp, elimină secrețiile, curățând astfel căile respiratorii. Această terapie, cu efecte imediate, ajuta și la curățarea glandei oculare. Un pic mai tare ca ceapa face lăcrimarea inevitabilă. Hreanul este un inamic natural al conjunctivitei. Hreanul ras, în combinație cu miere, luat dimineața înainte de masă, este foarte bun pentru tuse. Hreanul, având calitatea de a descongestiona aparatul respirator, este recomandat și în tratamentul astmului.
Specialiștii recomandă hreanul în tratamentul bronșitei cronice și în afecțiuni ale căilor respiratorii, cum ar fi cele pulmonare. Ca și usturoiul, este un foarte bun antibiotic tratând infecțiile respiratorii. Pentru a scăpa de necazurile create de sinuzită, se folosesc cataplasme cu hrean pe zona frunții.
Ca tratament intern, hreanul este recomandat și persoanelor care suferă de reumatism sau gută.
Anumite substanțe pe care le conține hreanul au efecte benefice asupra circulației sângelui în zonele periferice. Astfel, consumul de hrean normalizează tensiunea arterială și previne riscul formării de cheagurilor de sânge. Totodată, substanțele sulfurate din hrean îmbunătățesc elasticitatea vaselor de sânge cerebrale și coronariene, reducând astfel riscul apariției unui infarct sau accident vascular cerebral.
În compoziția hreanului se găsesc din belșug vitamine din complexul B, necesare pentru funcționarea sistemului nervos și pentru îmbunătățirea memoriei. Hreanul are și acțiune tonifiantă și de scădere a colesterolului, dar este foarte bun și pentru menținerea sănătății pielii și a părului.
Hreanul are multe calități terapeutice, fiind utilizat și la stimularea poftei de mâncare, tratarea gastritei și echilibrarea tranzitului intestinal. Substanța care dă gustul picant al hreanului crește secreția de suc gastric și redă pofta de mâncare persoanelor anemice sau anorexice. Digestia lentă și gastrita hipoacidă se tratează în mod eficient cu câte două-trei linguri de hrean ras, care se consumă în timpul meselor principale.
Având efecte diuretice, este unul din alimentele recomandate în curele de slăbire. Consumat simplu, doar ras și opărit sau crud amestecat într-o salată de sfeclă, adăugat la o maioneza ușoară de lapte, face deliciul fiecărei mese.
Hreanul este contraindicat în caz de: gastrită, ulcer gastric, enterită acută, nefrită acută, macrolitiază urinară, hemoragii interne, hemoroizi, hipercorticism. Se recomandă, evitarea administrării de hrean, în timpul fluxului menstrual. Substanțele din hrean pot interacționa negativ cu antiinflamatoarele analgezice de sinteză precum și cu corticoizii sintetici. Principiile din hrean sunt incompatibile cu unele substanțe din medicamente sau suplimente, ca: bicarbonați și carbonați, nitrat de argint, biclorură de mercur (J. Valnet). Hreanul nu se administrează copiilor mai mici de 4 ani. Este contraindicat și în perioada alăptării, deoarece unele principii ajung în lapte. Pacienții care au suferit de infarct este bine să nu consume hrean. Supradozajul poate determina iritații renale, diaree, hemoragii digestive, scăderea brusca a tensiunii arteriale, diaree.
AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)
Gustoase și parfumate, cu o aromă inconfundabilă, denumite popular și “merele de aur”, gutuile nu sunt doar fructe specifice sezonului rece, ele sunt considerate un adevărat izvor de sănătate pentru organism.
Foto: (c) EMIL BADEA/AGERPRES ARHIVĂ
Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru o coacere bună. Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari. În prezent, se cultivă îndeosebi în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania și în bazinul Mediteranei.
Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună cu zeița Afrodita. Romanii, de asemenea, foloseau gutuii — cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă rețete pentru a găti gutuia cu miere și o combină chiar și cu praz (Allium ampeloprasum var. porrum). Columella menționează trei tipuri, una dintre ele “mărul de aur” — care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor — și care a dat numele tomatelor italiene (pomodoro).
Cel mai bun tip de gutui era considerat cel din regiunea Cydonia, de pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca “Mela kudonia” sau ” măr de Cydonia”, de unde provine, de asemenea, și numele științific. Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, și trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluși în genul Chaenomeles.
Cunoscut din antichitate, fructele sale au fost folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze. Gutuile coapte au o culoare galbenă, sunt tari și aromate, cu pulpa astringentă. Își mențin consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după fierbere. Au un conținut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează bine timp îndelungat. Gutuia poate fi consumată ca atare atunci când este coaptă sau cu zahăr. Este folosită la marmelade și compot sau poate fi coaptă în cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri.
Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și minerale: vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, provitamina A, calciu, fosfor, fier, cupru, sulf, potasiu și sodiu. Ele mai conțin și apă, zaharuri, tanin, pectine, protide și acizi organici. Specialiștii au atribuit gutuilor 100 de proprietăți, printre care se numără și acțiunea antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emolientă, tonică și expectorantă. Consumate proaspete, gutuile pot înlătura senzația de greață.
Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat. Persoanelor care suferă de hipertensiune li se recomandă maceratul din frunze de gutui. Celor care au afecțiuni ale sistemului cardiovascular le este indicat să consume gutui crude, ca efect diuretic.
Recunoscute pentru efectul lor astringent, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul enterocolitelor, enteritelor (inflamație a mucoasei intestinale), dar și a diareei. Gutuia îmbunătățește digestia și ameliorează diareea, hemoragiile uterine și hemoroizii. Fructele proaspete sunt recomandate ca adjuvant în infecțiile intestinale, inclusiv cele ale colonului inferior.
În afecțiunile ficatului și ale pancreasului, leacurile din gutui se numără printre cei mai buni aliați. Ușoara aciditate a fructelor, dar și substanțele cu efect antioxidant stimulează funcțiile hepatice și imunitatea. Mai mult, rezultatele unor studii recente din Japonia au arătat că gutuile conțin substanțe antivirale, cu rol benefic în hepatită. Cel mai bun tratament este sucul de gutui, din care se recomandă aproximativ un litru pe zi, timp de o lună — o lună și jumătate. Pe lângă suc, piureul de gutui este un alt bun protector hepatic.
Sucul proaspăt de gutui face minuni în vindecarea pancreatitei. În aceste cazuri se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumătate de pahar de suc de mere, în cure de minimum trei săptămâni. Sucul de gutui are efecte benefice asupra activității pancreasului, fiind o alternativă excelentă a medicației clasice.
Gutuile sunt un tratament natural potrivit și pentru afecțiunile specifice sezonului rece. Datorită efectul emolient, dat de mucilagii, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul tusei, răgușelii și bronșitei. Consumate în stare proaspătă, gutuile ameliorează infecțiile respiratorii sau astmul, iar sub formă de decoct, gutuile se folosesc în stări de greață sau dureri articulare. Ceaiul preparat din sâmburi de gutui, zdrobiți și fierți, este un remediu excelent împotriva răgușelii sau a bronșitei, iar gargara cu acest ceai vindecă amigdalita sau faringita. Un bun calmant pentru tuse este și infuzia din flori de gutui, care are efect sedativ.
Studiile științifice au demonstrat faptul că anumite substanțe din gutui ajută la distrugerea celulelor maligne, fără a le afecta pe cele normale.
Gutuia este și un bun calmant în cazul insomniilor, a stărilor de agitație și a nevrozelor. Remediu pentru aceste probleme este ceaiul din frunze de gutui, care are efect sedativ. Gutuile sunt indicate și în caz de depresie, deoarece substanțele eterice care se găsesc în acest fruct au proprietăți antidepresive. În aceste cazuri se recomandă ca după fiecare masă să se consume câte o jumătate de gutuie opărită în miere fierbinte.
Gutuile asigură succesul și în curele de slăbire, deoarece au puține calorii. Sunt însă foarte bogate în fibre alimentare, care împiedică asimilarea grăsimilor. Nutriționiștii le recomandă persoanelor care doresc să slăbească să mănânce două sau trei gutui zilnic. Cu proprietățile diuretice și depurative, gutuile stimulează eliminarea toxinelor și a kilogramelor în plus.
Gutuile care sunt ferme și tari, de culoare galbenă, sunt cele potrivite pentru consum. Ele trebuie recoltate atunci când sunt galbene în totalitate.
AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)
Definitia Legii Atractiei Universale este urmatoarea:
Atrag in viata mea lucrurile asupra carora ma focalizez,carora le acord atentia si energia mea,fie ca sunt cele pe care le doresc sau nu.
Haideti sa intelegem cum facem asta:
Fiecare stare sau sentiment pe care il traim are o anumita vibratie,pozitiva sau negativa. Noi emitem mereu si constant energii negative sau pozitive in functie de cuvintele pe care le folosim,sentimentele pe care le avem fata de diferitele situatii din viata noastra
Noi emitem permanet vibratii. Avem stari si sentimente in fiecare moment.
Aici intervine Legea Atractiei care ne va aduce mai mult din ceea ce corespunde vibratiei noastre fie ca ea este pozitiva sau negativa.
De ex daca te trezesti dimineatza iritat,nervos vei emite vibratii negative care ce vor face? Vor atrage de ex impiedicarea de picioarele patului ,varsatul cafelei,traficul aglomerat …sunt doarexemple.Pana la urma veti spune ca “ mai bine stateam in pat toata ziua!”
Ceea ce trebuie sa retineti este ca
Legea atractiei raspunde la orice fel de vibratie emiteti ,atragand catre voi lucrurile corespunzatoare,fie ele pozitive sau negative . ea raspunde vibratiei voastre.
Die fiecare data cand noi folosim cuvantul “nu” intr-o fraza,gand pe care il avem noi emitem o vibratie negativa,de aceea spuneam mai de mult ca Dumnezeu,Universul nu cunoaste cuvantul “NU”.
Haideti sa vedem ce inseamna asta:
Daca eu va spun acum “Nu te gandi la un rasarit de soare” automat voi veti vedea in mintea voastra un rasarit de soare. Asta pentru ca mintea noastra nu ia decat comanda dupa cuvantul “nu”
Atunci cand va auziti rostind cuvantul “nu” voi de fapt acordati atentie si energie lucrurilor pe care nu le doriti.
Cand spunem” ai grija sa NU te murdaresti” sigur se va murdari.
Vezi sa nu intarzii…sigur va intarzia (nu ati obsevat?)
Haideti sa schimbam astfel incat sa atragem ceea ce ne dorim:
In loc de “ Nu intarzia” vom alege sa spunem “ Vino la timp”
In loc de “nu uita”…”aminteste-ti”
In loc de “ nu vreau sa ma doara”….” Imi va fi bine”.
Atunci cand treceti de la ceea ce nu va doriti la ceea ce va doriti ,cuvintele se schimba ,vibratia se schimba,ceea ce atrageti se schimba.
Ganditi-va mereu la ce anume va doriti,reajustati-va vibratia in orice moment,legea Atractiei nu va raspunde vibratiei emise acum 5 minte,ieri sau acum cateva luni,ea va raspunde mereu la ce anume emiteti ACUM.
Pentru a stii daca emiteti vibratii negative sau pozitive este de ajuns sa priviti in jurul vostru ,la rezultatele pe care le obtineti in fiecare domeniu al vietii voastre. Ele vor reflecta mereu ceea ce emiteti.
Pentru a atrage mereu doar ceea ce va doriti important este sa va
IDENTIFICATI DORINTA
SA ACORDATI ATENTIE DORINTEI VOASTRE
SA DATI VOIE LUCRURILOR SA SE PETREACA
Identificarea dorintei voastre va veni odata cu observarea lucrurilor pe care nu le doriti. Lucrurile pe care le traiti si va deranjeaza sunt de fapt “ajutoare” caci va fac sa realizati ce anume va doriti.
Sa spunem ca nu aveti o relatie fericita si nu experimentati iubirea mult visata.In loc sa va victimizati si sa spuneti mereu cat suferiti mai bine realizati ca este o poarta spre “ ce anume imi doresc”. “imi doresc o relatie frumoasa,sanatoasa,alaturi de un partener minunat cu care sa traiesc o relatie implinita ,de lunga durata ,de iubire”
Cand aveti vreo afectiune” Imi doresc sanatate”
Cand portofelul este gol’ Imi doresc sa am bani pentru tot ce vreau ba mai mult”
Ne-am clarificat dorinta.
Sa trecem acum la acordarea atentiei asupra dorintei noastre.Avem nevoie sa acordam mai multa energie dorintelor noastre,sa ne focalizam mai mult asupra lor.
Daca noi doar ne-am dorit si nu mai acordam atentie asupra lucrului dorit el nu se va materializa.
Cum putem pune mai multa energie pozitiva in gandurile noastre astfel incat sa ne implinim dorintele:
-vorbiti despre ceea ce va doriti
-visati cu ochii deschisi la ceea ce va doriti
-vizualizati-va deja avand lucrul dorit si mentineti acea imagine cat mai mult timp
-credeti ca meritati lucrul respectiv
-faceti un fotomontaj cu ceea ce va doriti( pe un panou al dorintelor puneti poze cu casa mult visata,copilasi daca vreti copii,masina mult dorita, teancuri de bani…)
-rugati-va pentru implinirea dorintelor
-sarbatoriti de fiecare data cand primiti ceva cat de mic de la viata
Legea Atractiei va raspunde intotdeauna modului in care va simtiti referitor la ceea ce spuneti si ceea ce ganditi.
Sa spunem ca vreti sa slabiti. Nu va puteti uita in oglinda si sa spuneti “ Sunt slab(a)” pt a atrage asta in viata voastra. Este o afirmatie cu care creierul dvstra,mintea voastra nu va fi de acord de aceea va apare indoiala care este o vibratie negativa. Dar puteti spune “ Maine voi fi mai slab(a) decat astazi si cu fiecare zi care trece eu ma eliberez usor de kg in plus” . Aceasta afirmatie este pozitiva,demna de crezut, aduce o doza sanatoasa de optimism ,o vibratie pozitiva deci..cu fiecare zi care va trece veti fi din ce in ce mai slab(a) conform Legii Atractiei Universale!
Haideti sa vedem acum cum dam voie lucrurilor sa se petreaca.Pur si simplu avem nevoie sa eliminam indoiala. Asta reprezinta cel mai important element din procesul atractiei .
Atunci cand va indoiti ca puteti obtine ceva ,emiteti vibrati negative care scade sau anuleaza vibratia pozitiva a dorintei voastre.
Cu alte cuvinte ,o dorinta puternica (vibratie pozitiva) si o indoiala puternica (vibratie negativa) se vor anula.
Ca atare nu vom obtine ceea ce ne dorim.
Indoiala vine din convingerile limitative care le avem dar eu va spun ca nu exista nimic din ceea ce va doriti fara sa se poata.
Daca cineva a reusit sa aiba bani cati a vrut..puteti si voi.
Daca macar o singura persoana s-a vindecat de cancer sau orice altceva prin puterea gandului puteti si voi.
Daca sunt femei care fac copii si la 45,48 de ani puteti si voi.
Puteti avea orice va doriti atata vreme cat integrati in fiinta voastra adevarul ca sunteti samanta divina,Copii ai Lui Dumnezeu,creati dupa chipul si asemanarea sa,deci aveti aceleasi calitati ca si Dumnezeu.
Dumnezeu poate orice,…puteti si voi !
Inchei aici urandu-va sa visati mult si inalt caci meritati tot ceea ce va doriti,permiteti Legii Atractiei sa va aduca toate implinirile dorite,asa sa fie,asa si este,amin!
sursa: vindeca viata
În urmă cu un secol și jumătate, Băile Balta-Albă erau cunoscute în întreaga țară. Pentru protipendada vremii, era o modă să mergi la Balta Albă, în județul Slam Râmnic. Direcția Poștelor a fost nevoită să organizeze un curier special pentru ruta București – Balta-Albă. Numărul celor care căutau anual binefacerile bălților trecea de 15.000 de persoane, majoritatea din ‘lumea bună’. Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu au scris pagini memorabile depre ‘lacul vindecător’.
Foto: inromania.info
În acest izvor de tămăduire ‘orbii câștigau vederile, surzii auzul, ologii picioarele, bărbații puterile’, nota bardul de la Mircești.
‘Vestitorul românesc’ nu mai contenea cu știrile despre persoane ilustre care făceau cure balneare pe malul lacului.
Care erau principalele ‘suferințe’ pentru care medicii vremii recomandau apele lacului? Într-un articol publicat în ziarul ‘Românul’ la sfârșitul secolului, intitulat ‘Băile țării noastre’, se enumerau calitățile curative ale apelor lacului Balta Albă. De altfel, acesta a acumulat cele mai multe nominalizări.
‘Emoroizii’ se tratau la Călimănești, Strunga, Balta Albă ș.a. O altă categorie de boli tratabile în această stațiune se referă la ‘ficat, umflătură, învârtoșare’. Tot la Balta Albă, doamnele din înalta societate bucureșteană puteau ameliora ‘Ipocondria’ și ‘Migrena’. Pentru ‘Nervozitate’ erau recomandate localitățile Constanța și Bălțățești.
Singura zonă balneară care vindecă psoriazisul și bolile de piele era considerată Balta Albă. Lacurile din Câmpia Râmnicului erau recomandate și pentru ‘tumorile albe’, reumatism, paralizii periferice, dar și pentru … neputință bărbătească.
Stațiunea propriu-zisă a fost înființată în anul 1838, primul hotel a fost construit în anul 1872, iar al doilea în anul 1884. C. Heptes a făcut prima analiză a apei în 1847, iar Carol Davila în 1873, dar adevărata probă a apei și nămolului o face doctorul Ionescu Călinești, inventatorul Pell-amarului.
În 1847, la Balta Albă veneau circa 15.000 de oameni magnetizați de ideea apei ,,făcătoare de minuni’, cifră astronomică, dacă ne gândim că drumul se făcea pe jos sau cu ,,caroutza’, acel vehicol cu efect special asupra sistemului nervos.
Nu numai Alecsandri, dar și Odobescu și mulți alții s-au grăbit să ne lase impresiile lor despre Balta Albă, impresii construite pe contrastul dintre satul cu stuf pe acoperișuri și mirarea călătorului care găsea aici salon cu ruletă. Dar nimeni nu s-a gândit să spună posterității dacă apa sau nămolul fuseseră bune la ceva. Astfel că după 1873, an când râul Buzău se revarsă peste lac, renumele Bălții Albe începe să scadă, iar redobândirea Dobrogei și a litoralului românesc de către statul român o fac să cadă într-o uitare vrednică de civilizațiile antice.
Cei care i-au păstrat renumele au fost totuși oamenii locului, care s-au zbătut mereu să-i lămurească pe alții că Balta e cu adevărat miraculoasă, mai bună chiar decât lacurile numite ,,ghiol’. Și, timid la început, a pornit din nou pelerinajul. După anii ’60 ai secolului al XX-lea a apărut Stațiunea Balta Albă cu un hotel, camping cu căsuțe, tratament supravegheat de medici specialiști, cu împachetări, vibromasaj, aerosoli și cu cea mai modernă aparatură de electroterapie din țară.
Dr. Ionescu-Călinești este omul de știință care s-a bătut toată viața pentru victoria ,,pell-amar’-ului de Balta Albă, posesor al patentului de fabricație. În 1977, doctorul Călinești era deja expert ONU pentru dezvoltarea centrelor de reabilitare și primul medic din lume care a obținut un extract pur din nămoluri terapeutice. Conducea Centrul Pell Amar din Hotelul Parc din București și coordona 12 stațiuni balneare, unde aplica propriile terapii pe bază de extracte din nămol. Lucra deja la Ministerul Turismului.
După ce Lacul Amara a fost inundat cu apă dulce în urma inundațiilor de la începutul anilor ’70, profesorul a descoperit nămoluri similare în lacul Balta Albă, lângă șoseaua dintre Buzău și Brăila. În perioada anilor 1989 — 1996, doctorul Ionescu-Călinești a lucrat în Uruguay, la o clinică de boli reumatice și de piele, făcând cunoscute produsele Pell Amar în toată America.
În anul 2010, nămolul de Balta Albă a revenit în atenție odată cu crearea unei societăți comerciale care să pună în valoare invențiile profesorului Ionescu-Călinești.
Fabrica de la Băile, de lângă Balta Albă, livrează produse de specialitate pentru cabinetele dermatologice pentru proceduri de întinerire și împotriva acneei și pare să scoată fosta baltă vindecătoare dintr-un nedrept anonimat.
Lacul Balta este o arie naturală protejată cu o suprafață de 1.167 hectare, aflată în Câmpia Râmnicului pe raza comunei cu același nume. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 și reprezintă un lac natural, luciu de apă, și zona împrejmuitoare, turbării și pajiști, care asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. ‘Mii de păsări își fac cuibul în zona lacului, pescăruși, lebede, fazani, rațe sălbatice și gâște sălbatice, din cauza sărurilor ce se depun pe marginea lui în timp de secetă unele dintre ele mor, dar cele mai multe s-au adaptat noilor condiții’, a declarat, pentru AGERPRES, primarul localității Balta Albă, Georgian Calotă.
Stațiunea Balta Albă își are numele de la lacul din apropiere care datorită sărurilor ce se depun în anii secetoși crează iluzia albului infinit. Nămolul de Balta Albă are proprietăți curative datorate sărurilor și mineralelor. Apa din lac este clorurată, sodică, slab magnetizată și sulfatată, ajutând în tratamentul bolilor locomotorii, dermatologice, reumatismale, ginecologice sau neurologice. Nămolul are proprietăți biotrofice, regeneratoare, antiinflamatoare, analgezice, sedative și vasodilatatoare, demonstrate în cercetări clinice.
Potrivit tradiției, localitatea a fost atestată în secolul al XVIII-lea, când un boier al locului, Dumitru Seceleanu, a ridicat un campus pentru tratamentul afecțiunilor reumatice, pentru ca în 1872 să fie ridicat primul hotel.
După 1989, stațiunea a intrat în anonimat, doar câțiva turiști străini care se ghidau după hărți turistice vechi nimerind din greșeală la baza de tratament. De câțiva ani însă, în satul Băile funcționează o fabricuță de Pell-amar, iar baza de tratament a fostei stațiuni a fost cumpărată recent de doi investori germani.
‘Baza de tratament a fost privatizată prin metoda Mebo și mai apoi abandonată. În 2013, doi investitori germani au preluat o parte din construcții și vor să redea stațiunii măreția de altădată’, a declarat, pentru AGERPRES, primarul Georgian Calotă.
Potrivit acestuia, circa 20 de căsuțe au fost redate circuitului turistic, iar un motel găzduiește 20-30 de turiști pe serie. “Sunt semnale că se vor face investiții majore, plaja este amenajată, iar turiștii au tot confortul: umbreluțe de stuf, șezlonguri, piscină, locuri de joacă pentru copii, teren de fotbal pe nisip, dușuri cu apă caldă, nămol terapeutic cu sare și iod, hotel, terase — dintre care una pe pontoane, în mijlocul bălții — două restaurante, căsuțe cu băi proprii, parcare și un chioșc”, mai spune cu optimism primarul Bălții Albe.
AGERPRES / (AS — autor: Dorin Ivan, editor: Marius Frățilă)
Provenit din America Centrală, unele surse estimează că porumbul a fost cultivat chiar și cu 7000 de ani î.Hr. O legendă spune că Zeul Soare a trimis “grindina de aur” pentru a-i hrăni pe oameni. Porumbul este una dintre cele mai cunoscute cereale, este gustos, sățios și aduce numeroase beneficii pentru sănătate.
Foto: (c) NICOLAE BADEA/ AGERPRES ARHIVA
Porumbul (Zea mays ssp. mays), o cereală cultivată în prezent în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă, alături de grâu, 80% din producția de cereale a lumii. A fost adus în Europa de către Cristofor Columb. Chiar dacă majoritatea suntem familiarizați cu porumbul galben, îl găsim într-o mare varietate de culori — alb, roșiatic, purpuriu, negru. Fructul este format din știulete, pe care cresc boabele, mătasea porumbului și pănușii care protejează știuletele cu boabe.
Începând cu secolul al XIX-lea, a început să fie cultivat masiv fiind utilizat doar la producerea făinei. Astăzi, stă la baza a numeroase mâncăruri tradiționale din diverse țări. Porumbul se găsește într-o varietate de derivate: proaspăt/crud, boabe în conservă, făina de mălai, sirop etc.
Porumbul este bogat în acizi grași nesaturați (85 — 90%), conține multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, vitamina K, fier, fosfor, magneziu, zinc, potasiu și fibre. Chiar dacă prin fierbere își pierde din substanțele nutritive, peste 60% dintre acestea se păstrează.
În scop medicinal se folosește și mătasea de porumb, recoltată în perioada de înflorire, din luna iunie până în luna august. Se folosește sub formă de infuzie, decoct în afecțiuni, precum colecistită, dischinezie biliară, litiaze urinare, gută, reumatism, obezitate, edeme cardiace, hipertensiune arterială, hepatite cronice.
Porumbul are proprietăți astringente, diuretice, antiinflamatoare, tonice, fiind utilizat în primul rând ca aliment (cereală) și apoi ca plantă medicinală. El a fost îndelung utilizat în bucătăria tradițională românească prin făina de mălai gătită.
Are efect împotriva stresului fiind bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are acționează asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra producției de globule roșii. Prin conținutul de vitamina E, ne protejează împotriva artritei, scade nivelul colesterolului reducând astfel riscul de ateroscleroză și, implicit, de infarct. Ajută și la procesul de reînnoire al celulelor. Mai mult, porumbul fiert conține și potasiu, necesar pentru buna funcționare a mușchilor și a inimii.
Gastrita hiperacidă și ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidității, și o acțiune ușor calmantă, sedativă.
Carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsimii. Un consum moderat poate duce chiar la scăderea în greutate pentru că anumite molecule din compoziția porumbului grăbesc degradarea grăsimilor. Totodată, vitamina A, conținută în porumb, este un antioxidant natural foarte important pentru sănătatea ta și funcționarea corectă a organismului, pentru un metabolism rapid, care te ajută să slăbești ușor.
Datorită bogăției în fibre, porumbul reglează tranzitul intestinal. Este și un bun diuretic și, consumat în mod regulat, poate preveni retenția de apă în organism. Pentru detoxifiere este indicată și mătasea de porumb, consumată sub formă de ceai.
Specialiștii germani în biologie celulară vegetală de la Universitatea din Köln au descoperit recent prezența în boabele de porumb a unor substanțe derivate ale acizilor arahidic și palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Substanțele cu pricina sunt, din punct de vedere chimic, acizi grași, ceto-acizi, rezultați din oxidarea acidului palmitic și arahidic.
Consumul de mămăligă reglează concentrația de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Mămăliga este adjuvant în detoxifierea organismului și curățirea intestinelor. Efectul detoxifiant al substanțelor din porumb ușurează efortul ficatului de neutralizare a substanțelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficiențe și ciroze hepatice.
Porumbul nu conține gluten, deci poate fi consumat și de cei cu intoleranță sau boală celiacă și înlocuiește cu succes orezul, grâul și alte cereale cu gluten. Ajută în prevenirea cancerului la plămâni datorită conținutului mare de beta-cryptoxanthin. Protejează vederea, datorită zeaxantinei pe care o conține. Ajută la menținerea capacităților cognitive și încetinește procesul de îmbătrânire a creierului cu până la 10%, datorită conținutului mare de tiamine. Ajută la întărirea sistemului imunitar și la prevenirea cancerului de colon. Influențează în bine starea de spirit. Vindecă răceala prin conținutul de vitamina A. Femeile gravide își pot asigura doza necesară de acid folic
Uleiul obținut din germeni de porumb conține într-un procent însemnat vitamina E, care contribuie la fortificarea sistemului imunitar și muscular al omului. Este recomandat în alimentația bolnavilor de diabet. Tratează ulcerul gastric și duodenal, împreună cu sunătoarea sau cu mierea de albine. Căderea excesivă a părului poate fi stopată prin masaje ale scalpului cu ulei de porumb. Acest ulei e un adevărat elixir pentru suferinzii de cardiopatie ischemică.
Cenușa de coceni este foarte bună contra gastritei hipoacide, contra indigestiilor și a fermentațiilor gastro-intestinale, contra diareei și contra infecțiilor colonului. Extern, preparatul se folosește ca antiseptic și antiparazitar.
Este recomandat să consumăm porumbul fiert simplu, nu alături de alimente cu conținut mare de calorii. Un consum exclusiv de mămăligă pentru perioade îndelungate de timp poate să ducă la apariția unei boli numite pelagra. Pentru a fi evitată se recomandă consumul mămăligii împreună cu lactate sau alte produse animale. Din punctul de vedere al valorii nutriționale, porumbul este sub necesar, de aceea nu se recomandă a fi oferit des bebelușilor. În stare crudă, poate produce alergii. Porumbul nu se află pe lista alimentelor celor mai contaminate cu pesticide, ierbicide și îngrășăminte chimice. De asemenea, dacă este modificat genetic, poate afecta fertilitatea, poate duce la îmbolnăvirea ficatului și a rinichilor, arată studii recente.
AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)
Durerile articulare apar nu doar dupa trecerea anilor, dar si daunatorilor care impiedica miscarea si mobilitatea.Toate cele trei metode sunt foarte utile nu numai pentru prevenirea durerilor articulare, ci pentru a curata depunerile de sare si alte substante nocive.
1. Suc de ridiche neagra
Util pentru profilaxia impotriva durerilor articulare este sucul de ridiche neagra. Acest suc se bea cel putin de trei ori pe zi.
Pentru a pregati sucul de ridiche neagra, se piseaza bulbii, se strecoara si se colecteaza sucul.
Doza zilnica suficienta se face din doua sau trei ridichi.
2. Apa de orez pentru tratarea durerilor articulare
Pentru asta aveti nevoie de apa de orez. Pregatiti seara o cana de orez, cu bob lung, de culoare maro este cel mai bine. Se spala orezul si se toarna doua cani de apa.
Se lasa sa stea asa pe timp de noapte si in dimineața se scurge apa. Dupa amiaza puteti consuma.
3. Supa de cartofi
Cateva bucati de cartofi noi (7-8 sunt de ajuns) de dimensiuni medii, se spala bine, apoi se taie in bucati mici. Apoi macinati si se toarna apă suficienta pentru a acoperi piureul. Trebuie sa fierbeti la foc foarte lent pentru cel putin doua ore.
Amestecul se filtreaza mai intai printr-o sita si apoi printr-un tifon. Trebuie sa fie consumat de trei ori pe zi, 1 cana pe luna.
Daca aveti nevoie de rezultate mai bune in durerile articulare, prelungiti tratamentul naturist pentru inca o luna.
SURSA: FRUNZA VERDE
Datorita continutului mare de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F si P, alaturi demicroelemente, acizi grasi esentiali si fitostenoli, aceasta planta este considerata un adevarat miracol al naturii luptand impotriva asteniei, a cancerului si a imbatranirii pielii.
Cunoscuta in special sub denumirile populare de catina alba, catina ghimpoasa, sau catina de rau, aceasta atinge in medie inaltimea de 1,5 – 4 metri, dar in conditii optime de mediu poate atinge si 8 metri. Cand clima zonei geografice unde creste este totusi prea aspra, catina se adapteaza la acest factor extern devenind un arbust tarator, scrie doctorulzilei.ro.
Catina constituie cea mai bogata sursa naturala de vitamina A, vitamina E, carotenoizi si flavonoizi.
“Catina este un medicament in sine. Contine vitamine liposolubile, care se absorb in sange si poate fi preparata ca ceai, dar se gaseste sub forma de sirop si chiar conservata in miere”, explica medicul primar Alice Popescu, specializat in medicina generala, acupunctura si fitoterapie, la Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa.
In urma analizelor de laborator a reiesit ca fructul catinei contine substanta uscata in proportie de doar 10-20%, restul compozitiei constand in zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloza, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Celebrul si cautatul ulei de catina contine la randul sau, in proportie de circa 80-90% acizi grasi esentiali, licopen, tocoferoli si fitosteroli. Semintele de catina sunt bogate in acizi grasi nesaturati, iar frunzele si scoarta arbustului contin tocoferol si sitosterol.
“In functie de situatie, se pot consuma 10-15 picaturi de ulei de catina de 2-3 ori pe zi”, afirma expertul in homeopatie.
Frunzele, scoarta, semintele, dar mai ales fructele de catina au rezultate extraordinare atat in scop medical, cat si alimentar:
- Lupta impotriva asteniei. Datorita concentratiei foarte mari de vitamine, atat hidrosolubile (vitamina C), cat si liposolubile (vitaminele E, F), aceasta poate fi folosita ca un concentrat polivitaminic natural.
- Creste imunitatea. Datorita numeroaselor vitamine pe care le contine, catina stimuleaza sistemul imunitar, ” mai ales in cazul copiilor si al persoanelor care trec printr-o perioada de solicitare crescuta”.
- Protejeaza vederea. Catina este utila in mentinerea acuitatii vizuale, in special la persoanele trecute de 40 de ani”, adauga expertul Alice Popescu.
- Tine cancerul la distanta. Datorita continutului de vitamine A, C, E si al altor substante flavonoide, catina este un foarte bun antioxidat si s-a demonstrat ca are efect antitumoral, fiind eficienta in tratarea pacientilor cu tumori si stari precanceroase.
- Mentine pielea tanara. Pe langa vitamina C, catina mai contine vitaminele E si A, 2 nutrienti care ajuta la regenerarea pielii. Uleiul de catina este potrivit pentru toate tipurile de ten, avand un puternic efect antirid. Datorita ingredientelor active din continutul sau, uleiul de catina presat la rece vindeca pielea de arsuri (inclusiv solare), rani, psoriazis, dermatite, eczeme, acnee, herpes.
Putea rămâne doar o plantă decorativă cu fructe otrăvitoare, așa cum era considerată cu sute de ani în urmă, dacă italienii nu i-ar fi descoperit savoarea. Astfel, roșia a devenit, în zilele noastre, cea mai consumată legumă din lume.
Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO
La început, roșia a fost considerată un fruct, iar, mai târziu, o legumă. Din punct de vedere botanic, roșia (Lycopersicon esculentum) este o plantă din familia Solanaceae, fiind, astfel, un fruct.
A fost descoperită în jurul anului 700 d.Hr. în vestul Americii de Sud și America Centrală. A ajuns în Spania, prin anul 1500. În anii 1800, roșiile nu au mai fost considerate element de decor, ci ingredient, fiind folosite la prepararea sosurilor și supelor. Francezii le numeau “pommes d’amour”, merele dragostei, întrucât credeau că au proprietăți afrodisiace. Germanii îi spuneau mărul paradisului.
În lume există aproape 10.000 de soiuri de roșii, de diferite culori, forme și mărimi. Există roșii cât o cireașă sau roșii mari, cărnoase; roșii lunguiețe sau rotunde; portocalii, roz, roșu aprins sau închis, și chiar mov spre negru.
În principal, roșiile conțin în cea mai mare parte apă (90%). În plus, reprezintă o sursă excelentă de vitamina A, potasiu, vitamina C, tiamina, acid folic, vitamina K, vitamina B6, niacina, magneziu, fosfor, cupru, vitamina B1, vitamina B2, fier, vitamina B3, vitamina B5. O singură roșie conține peste 50% din necesarul de vitamina C al unui adult. Aceste legume conțin în mod natural cantități reduse de sodiu, grăsimi saturate, colesterol sau calorii. O roșie conține o cantitate de fibră similară celei dintr-o felie de pâine albă. Interesul lumii medicale pentru efectele pozitive ale consumului de roșii se datorează în special conținutului de licopen, un antioxidant care ajută organismul să combată acțiunea distructivă a radicalilor liberi. Cercetătorii au arătat că sucul de roșii, supele și sosurile conțin de de cinci ori mai mult licopen decât roșia proaspătă.
Pe de altă parte, roșiile crescute în sere nu au același conținut de nutrienți precum cele crescute în mod natural.
Licopenul, a fost asociat în cadrul mai multor studii de specialitate cu un risc redus de debut al cancerului de prostată, cancerului cervical, cancerului oral, cancerului faringian și esofagian, cancerului de stomac, de colon și ovarian. Antioxidanții din roșii combat daunele produse de radicalii liberi asupra celulelor sănătoase ale organismului.
Pe lângă prevenirea cancerului, licopenul din roșii aduce și beneficii cardiovasculare. Cercetătorii au descoperit că femeile care au consumat de 7-10 ori pe săptămână alimente bogate în licopen, precum roșiile, au prezentat un risc al îmbolnăvirii de boli de inimă cu 29% mai scăzut comparativ cu femeile care au consumat mai puțin de 1,5 porții de roșii în fiecare săptămână.
Vitamina K și calciul, doi nutrienți furnizați de roșii, sunt excelenți factori de fortificare și regenerare a țesutului osos. Licopenul din roșii s-a dovedit util în îmbunătățirea masei osoase, aceasta fiind o cale excelentă de prevenire a osteoporozei.
Conținutul alcalin al roșiilor este cunoscut și recunoscut pentru proprietățile sale de purificare a sângelui. Licopenul și vitaminele B6 și C din compoziția roșiilor ajută la menținerea elasticității și rezistenței vaselor de sânge.
Roșiile, prin conținutul unei cantității importate de vitamina B și potasiu, sunt eficiente în reducerea tensiunii arteriale mari. Consumând zilnic roșii putem preveni atacul de cord și atacul cerebral.
Fiind un antiseptic natural, roșiile pot ajuta la protejarea organismului împotriva diferitelor infecții. Au efect antibacterian și măresc rezistența organismului la agresiunile microbiene de orice fel.
Vitamina A din roșii poate îmbunătăți acuratețea vederii și poate preveni afecțiunile oculare. Un demers științific de specialitate a demonstrat că un consum regulat de roșii reduce riscul apariției degenerării maculare, o afecțiune gravă și ireversibilă a ochilor. Cercetătorii au descoperit că și bolile de ochi sunt mai rar întâlnite la persoanele care au o dietă bogată în antioxidanți, mai ales la cei care consumă suc de roșii în cantități importante.
Medicii au descoperit o legătură directă între consumul de roșii și susceptibilitatea redusă de a dezvolta pietre la rinichi și calculi biliari, în special dacă roșiile sunt consumate fără semințe.
Roșiile sunt bogate în clor și sulf care ajută ficatul să funcționeze cum trebuie, împiedicând congestia la nivelul acestuia.
Consumul de roșii ajută la reducerea intensității durerilor cronice. Bioflavonoizii și carotenoidele din roșii sunt agenți antiinflamatori eficienți, acționând ca analgezice naturale.
De asemenea, mai multe echipe de cercetători au ajuns la concluzia că persoanele care consumă chiar și numai câteva roșii pe săptămână au un risc scăzut de apariție a bolii Alzheimer.
Prin conținutul ridicat de pectină, roșiile absorb toxinele de la nivelul intestinelor. În cazul fumătorilor, consumul de suc de roșii proaspăt reduce considerabil efectele nocive ale tutunului asupra organismului. El diminuează acțiunea negativă a gudronului din fumul de țigară asupra sângelui, acțiune extrem de nocivă care determină apariția diverselor boli.
Întrucât furnizează cantități semnificative de vitamina A, roșiile sunt responsabile și pentru menținerea sănătății părului, ajutând podoaba capilară să rămână rezistentă și strălucitoare.
Roșiile ajută pielea să își mențină aspectul estetic și sunt extrem de benefice în timpul verii, întrucât protejează pielea de agresiunile razelor ultraviolete. De asemenea, licopenul conținut de roșii încetinește procesul de îmbătrânire a pielii și reduce riscul apariției cancerului cutanat. Roșiile se folosesc și în dermatologie, pentru prevenirea acneei, a punctelor negre și pentru întreținerea tenului gras.
Întrucât conțin o cantitate mare de fibre și apă, roșiile ajută și la pierderea excesului ponderal, cu atât mai mult cu cât sunt sărace în grăsimi saturate și calorii. Astfel, ele induc rapid senzația de sațietate și îmbunătățesc digestia, contribuind la detoxifierea organismului prin lichidele pe care le furnizează. În plus, roșiile stimulează producția hormonului numit leptina, responsabil cu controlul apetitului, reglarea metabolismului și reducerea greutății corporale excedentare.
Roșiile sunt o sursă bogată de crom, mineral care reglează nivelul glicemiei în sânge și inhiba pofta de alimente dulci.
Absorbția optimă de carotenoide și flavonoizi din roșii are loc atunci când roșiile sunt gătite, iar adăugarea de ulei de măsline în timpul preparării lor stimulează absorbția licopenului.
Roșiile se păstrează la temperatura camerei. Dacă sunt ținute în frigider, își pierd atât proprietățile nutritive, cât și aroma. Roșiile care nu sunt coapte suficient, trebuie păstrate într-o pungă de hârtie, prevăzută cu mici orificii pentru a a sigura circulația aerului, în care se mai pune un măr sau o pară. Aceste fructe elimină o substanță care grăbește coacerea.
AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea)