Un alt obiectiv rupestru argesean este reprezentat de biserica de la Corbii de Piatra, de pe raza localitatii Corbi, care este amplasata pe un drum laturalnic, pe care se ajunge din soseaua care leaga Campulung Muscel de Curtea de Arges. Faima este mare, judecand dupa legendele care spun ca in aceste locuri ar fi fost Geridava, cetatea regelui Dromihete, care s-ar fi refugiat chiar in pestera unde astazi este trapeza, sau ca aici s-ar fi nascut Iancu Corvin, sau ca aici a locuit haiducul Zdrelea din ceata lui Tudor Vladimirescu.

Atestata documentar prin veacul al XVI-lea, asezarea este cu mult mai veche, fiind folosita probabil de pagani in ritualuri sacrificiale.

Biserica este unicat in Romania, prin forma sa incastrata intr-un imens perete stancos, strajuit de o cruce din piatra, deasupra careia se poate urca pentru a admira privelistea, intregul spatiu fiind plin de pietre cu forme ciudate. O particularitate a acestui asezamant religios consta in existenta a doua altare racordate la o singura nava, specifice bisericilor din Cappadocia.

Din pacate salasul de cult se degradeaza pe masura ce trec anii, fara ca cineva sa ia o masura. De altfel aici s-au filmat, de-a lungul timpului, filme  celebre precum”Rapirea fecioarelor”,”Drumul oaselor” sau cele din seria „Haiducii „,cu actori pe masura (Florin Piersic, Colea Rautu sau Toma Caragiu). Un fenomen ciudat este faptul ca materialul microbiologic din interior devoreaza peretii milimetru cu milimetru, iar cei ce se incumeta sa atinga peretii sau sa-i scrijeleasca risca sa pateasca la fel! Peretii schitului au invatat sa se apere singuri in lupta cu vanatorii de amintiri rupestre ….

Îmi plac în mod deosebit castelele şi palatele, vizitând o parte din ele, fie că sunt intrate în circuitul turistic, fie că stau să se prăbuşească.

Unele dintre ele au o istorie tulburătoare în spatele lor, dar şi multe legende, pe care uneori încerc să le aflu, invitându-vă să le descoperiţi şi voi pe un blog al unor tineri, Geta şi Marius, iubitori de tot ceea ce are mai frumos România: Hoinariromani.ro.

Pe jumătatea feminină a blogului am cunoscut-o personal la un Tur al sinagogilor din Bucureşti, o persoana caldă si plăcută, pasionată de călătorii, poate mai mult ca mine. Despre blogul ei şi dragostea pentru castele vă povesteşte în rândurile ce urmează…

“Suntem doi tineri îndrăgostiți de natură, de orașele medievale, îndrăgostiți până peste cap de munte și unul de celălalt; fascinați de castele, impresionați de mănăstirile vechi care pun în evidență cel mai bine caracteristicile acestui popor.

Hoinărim prin România și la fiecare pas (re)descoperim ceva deosebit. Dorim ca bucuriile și amintirile din călătoriile noastre să stârnească pofta de hoinăreală și celor care ne urmăresc blogul. Și cum cu fiecare ieșire deveim mai curiosi să cunoaştem oameni noi ce-şi spun poveştile, am făcut o pasiune din a călători. Parcă ne-ar “mânca” tălpile sa plecam undeva aproape în fiecare weekend. Când timpul este mai zgârcit cu noi evadăm în jurul Bucureștiului sau îi cercetăm străduțele vechi.

Uneori se întâmplă să mergem într-un loc de două sau mai multe ori pentru ca de fiecare dată sa găsim ceva interesant. Una din dorințele noastre este să ajungem la cât mai multe castele, palate și conace. Si nu pentru a ne face o listă cu ele ci pentru a le descoperi frumusețea , fie ea vazuta si într-o ruina.

Poveștile și legendele din spatele unor astfel de monumente ne fascinează. Este interesant să compari arhitectura a două castele din aceiași perioadă si să identifici decorațiunile. Dar poate și mai impresionantă este istoria familiilor care au construit aceste bijuterii, acum unele uitate.

Nu am vizitat un număr impresionant de castele, palate, conace și case boierești  probabil o mică parte din câte sunt în România, noi am identificat peste  600 în toată țara, exceptând casele memoriale și culele din Oltenia.

Din cele văzute , despre majoritatea am scris pe blog, mai urmează să povestim și despre celelalte.

Primul castel despre care am scris pe blog a fost Castelul  Corvinilor-Huniazilor . Un loc cu o încărcătură istorică deosebită, nu mai punem faptul că este al IV-lea castel ca mărime din lume.

Un alt castel care trebuie vizitat și vă recomandăm să o faceți este Castelul Iulia Hașdeu, sau Templul Spiritual, este un castel mai altfel, construit nu ca fortăreață de apărare ci pentru un copil genial cu o viață foarte scurtă. Aici este interesantă atât construcția cât și felul cum a fost construit castelul. Se spune că a fost construit după planurile indicate de Iulia Hașdeu în ședințele de spiritism.

Pe lângă castelele cunoscute și arhicunoscute,  Peleș, Pelișor sau Bran am ajuns și la reședințe boierești mai puțin cunoscute cum ar fi: Castelul Apaffi  din Rona de Sus, Maramureș, sau Zimbor din Sălaj, mai puțin cunoscute și/sau vizitate  Castelul Teleki  din Gornești, atât castelul cât și parcul sunt superbe.  Spre bucuria vizitatorilor,  sper, din acest an este deschis publicului ca și un muzeu, până acum se putea vizita doar o singură dată pe an, 20 iulie.

Am vizitat castele, palate și conace de care ni s-a făcut milă.  Am face și muncă voluntară pentru rebilitarea lor. Unele mai rezistă în picioare chiar dacă  au  fost vandalizate în timpul războaielor sau folosite în diferite scopuri în perioada comunismului, cele mai multe funcționând ca spitale pentru bolnavi TBC sau grajduri CAP. De exemplu Castelul  Bethlen din Criș    – probabil ne-a impresionat și prin faptul că am avut un povestitor ce a dat mai multe informații decât ar face-o în mod normal, dar castelul este  un diamant ce așteaptă lustruit.

În această vară am început un fel de vânătoare a conacelor din jurul Bucureștiului , am reușit să ajungem la câteva, despre unele am și scris pe blog – Micul Trianon sau  Palatul Cantacuzino de la Filipești Târg.Tot de pe lângă București,  Palatul Mogoșoaia care este fascinant, romantic și inconfundabil prin stilul brâncovenesc.

Iubești castelele? Citește și: Acasă la Nabab: Castelul Cantacuzino din Bușteni

Sunt și palate de care ne-am îndrăgostit, unul ar fi Palatul Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa, foarte interesantă istoria sa iar legendele sunt savuroase. Și Palatul Sturdza de la Miclăușeni nu este de ratat.

Când ajungeți să vizitați un astfel de monument  admirați-l din toate unghiurile,  devorați legendele și istoria sa, cu siguranță vi se va deschide pofta de a mai vedea unul și încă unul și tot așa. Sunt niște comori ce se încăpățânează să strălucească sub povara anilor, noi le putem șlefui și le putem reda o parte din strălucire”.

autor  MONICA ANGHELOVICI

Sursa: povestidecalatorie

Priveliștile aspre și totodată încântătoare ce pot fi contemplate pe spinările bătrânilor noștri Carpați spun povestea de demult a bătăliilor seculare dintre soare, gheață și stâncă. Se spune că în vremea ultimei glaciațiuni, stânca și gheața conviețuiau în bună pace. Gheața aspira să devină la fel de dură precum stânca, fiind susținută de gerurile năpraznice care se abăteau mereu peste crestele Carpaților.

Căldările glaciare sunt depresiuni de formă relativ rotundă, zămislite de către ghețari cu mii și mii de ani în urmă. În Cuaternar au existat patru perioade de răcire a vremii, purtând numele de Günz, Mindel, Riss și Würm, în care vârfurile carpatine de peste 1800-1900 de metri s-au aflat milenii la rând sub stăpânirea severă a ghețurilor.

După ce ultima glaciațiune a luat sfârșit iar vremea s-a încălzit cu repeziciune, ghețarii s-au topit și unii dintre ei au lăsat în urmă căldări glaciare, în care astăzi se adună apa rezultată din ploi și din topirea omătului. În România se află minunate lacuri glaciare, între care se numără Lacul Mioarelor, Lacul Bucura sau Lacul Zănoaga Mare. Dacă, pe teritoriul țării noastre, Bucura este lacul glaciar cu întinderea cea mai mare (aria sa trecând de 100.000 metri pătrați), Lacul Zănoaga Mare este cel mai adânc dintre lacurile glaciare – măsurând 29 de metri de la suprafața apei și până la fund. Ambele se află în munții Retezat.

Lacurile de circ glaciar, așa cum este și Zănoaga Mare sunt cele mai numeroase dintre lacurile formate în urma glaciațiunilor. Specificul acestor ape stătătoare este aria redusă și adâncimea mică. Această ultimă însușire nu i se aplică, însă, și Lacului Zănoaga, cu adâncimea sa de 29 de metri. De aici și unicitatea acestei ape stătătoare cu apă de cleștar, situată la 2000 de metri altitudine!

De la Lacul Bucura și până lângă (lacul) Zănoaga Mare drumul e cu puțin mai lung de 5000 de metri. Nu pare mult, dar aflând că pentru parcurgerea sa pot fi necesare trei ore și jumătate, oricine își poate da seama că poteca are și lungi porțiuni abrupte, anevoioase la deplasare. Dar aerul proaspăt și înviorător, la care se adaugă frumusețea semeață și captivantă a munților pot alunga oboseala ca prin farmec!

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: wikipedia.org, www.welcometoromania.ro, www.infopensiuni.ro

Imagini: Foto 2  – Turismland.ro Foto 1,3,4 – Facebook, Foto 5 

Televiziunea BBC a difuzat, marți seara, un program despre România „Din Transilvania la Marea Neagră”. Aici au fost evidențiate câteva atracții turistice, dar și momente referitoare la istoria țării noastre.

Acesta este primul dintr-o nouă serie prezentată de fostul politician Michael Portillo, conform RFI.

Programul de oră a inclus cam toate punctele majore de atracție – Piața Sfatului și Biserica Neagră din Brașov, dealul Tâmpa, munții Carpați, castelele Bran și Peleș, rafinăria Ploiești, muzeul Enescu din București, portul și cazinoul din Constanța.

România, promovată de BBC. Au difuzat un reportaj numit „Din Transilvania la Marea Neagră”

Portillo, un fost ministru în guvernul condus de John Major între 1992 și 1997, s-a reinventat pe sine însuși ca prezentator și comentator TV după eșecul său din 2001 de a deveni lider al Partidului Conservator.

Documentarul BBC, lung de 60 de minute, are meritul de a nu cădea în clișee, deși în el apar Castelul „Dracula” și Palatul Parlamentului.

Portillo nu cade în capcana unor occidentali de a se extazia în fața Palatului Parlamentului, despre care spune că este a doua clădire administrativă ca mărime din lume, după Pentagon.

Locurile filmate sunt de o frumusețe izbitoare și operatorul a reușit să înregistreze chiar imagini cu doi urși și un lup.

Acest program poate constitui o reclamă excelentă pentru România, țara cu proporția cea mai redusă a veniturilor din turism în Produsul Intern Brut.

Sursa: b1

Aflată pe drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos şi continua către Slatioara şi ajungea la Cerneşti”, dar şi pe traseele de transhumanţă şi pe drumurile haiducilor, localitatea Horezu din judeţul Vâlcea devine , în timp, un loc prielnic dezvoltării unui târg, unde oamenii din zonă făceau schimburi comerciale. Oierii vindeau lână și brânză, cumpărau cereale și produse de băcănie. Olarii vindeau produse ceramice necesare în gospodăriile rurale și-și luau hrană.

Tot aici domnitorul Constantin Brâncoveanu construieşte o mânăstire care poate fi considerată sinteza artei si maiestriei poporului român.Construcţia manastirii s-a facut in perioada 1690 -1693,iar târnosirea in 8 septembrie 1693.Manastirea Hurezi (satul Romanii de Jos) este cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românească, monument UNESCO, cu biserica Sfinţii Impăraţi Constantin si Elena(1690-1693) cu remarcabile picturi murale (tabloul votiv) si cu mormântul gol al ctitorului. În incinta mânăstirii se afla o moară de apă, tot aici existând ateliere de prelucrare artistică a lemnului.

Muzeul Bisericesc al Manastirii Horezu cuprinde piese de artă medievală, ţesături si carţi vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca mânăstirii inţiata de Constantin Brâncoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrării in bibliotecă scrie si astazi in greceste “Biblioteca de hrană dorită sufletească, această casă a cartilor, iubire pre inţeleapta imbelşugare, in anul 1708″, scrisă de arhimandritul Ioan

Oltenia de sub munte

Trebuie să recunoaştem că şi locul unde este asezată localitatea contribuie la renumele său si oferă posibilitatea celor care o vizitează sa se bucure de toate frumuseţile pe care natura le ofera.Horezu  este si punctul de plecare intr–o călătorie prin “Oltenia de sub Munte”, în aşa fel incât traseele turistice pe care vi le imaginaţi să vă ajute să descoperiţi locuri minumate.Printre ele se numara şi Parcul National Buila Vanturariţa.

Cocoşul de Hurez

Dar simbolul hurezenilor este, fără indoială Cocoşul de Hurez , care, prin frumuseţea sa artistică, a transormat numele în renume. Într-un renume internaţional pe care ceramica din Horezu l-a căpătat şi datorită Târgului de ceramică Cocosul de Hurez. Povestea Târgului începe în vara anului 1971, iar din 1974 (a IV-a editie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – Parcul de la stejarii seculari , în prima săptămâna din luna iunie si durează trei zile.

Mai multe detalii pe eualegromania