Turist in Romania
Cheile Șapte Scări, cunoscute și sub denumirea de Canionul Șapte Scări, sunt situate în partea central-vestică a Munților Piatra Mare din județul Brașov, la o altitudine medie de 980 m, nu departe de Valea Timișului (Dâmbu Morii), pe pârâul Șapte Scări, afluent de stânga al Văii Șipoaie, fiind cele mai spectaculoase chei din această zonă, potrivit www.romaniadevis.ro.
Sursa foto: captură YouTube
Unicitatea acestui loc este dată de pereții aproape verticali și extrem de apropiați, căderile succesive de apă, impresionante atunci când crește volumul de apă, dar și de cei zeci de metri de scări și podețe înclinate sau verticale care fac zona accesibilă turiștilor, permițând traversarea.
Mai multe detalii pe agerpres
”Râpa cu păpuși”, declarată monument al naturii în anul 2000, este o rezervație naturală de tip geologic, reprezentată de diverse depuneri de minerale care au luat forma unor păpuși rusești, așa cum arată https://sites.google.com și http://www.turismland.ro/rezervatia-naturala-rapa-cu-papusi/.
Captură foto: ConsiliulJudeteanBN / YouTube
Situată pe teritoriul comunei Mărișelu, satul Domnești, din județul Bistrița-Năsăud, Rezervația naturală ”Râpa cu păpuși” se întinde pe o suprafață de două hectare și reprezintă un perete aproape vertical (afloriment), format din concrețiuni grezoase de vârstă sarmațiană. Acestea sunt formate din nisipuri compacte, straturi de argile arnoase, gresii, marne și gresii concrecționare, cimentate cu carbonat de calciu, luând diferite mărimi și forme, de la sferice și eliptice, până la turtite sau neregulate asemănate cu păpuși rusești, dar și cu capete de animale, sau ciuperci.
Captură foto: ConsiliulJudeteanBN / YouTube
Concrețiunile ies în evidență din peretele de pământ și nisip, iar din cauza eroziunii solului, multe dintre acestea se desprind și se rostogolesc la baza peretelui lung de circa 50 m și înalt de circa 20 m. Grosimea succesiunii acestor forme enigmatice depășește 50 m.
Solul de la “Râpa cu păpuși” are culoare cenușiu-gălbuie, iar pietrele, sau păpușile, în număr de 46, sunt răspândite pe mici creste care duc spre partea superioara a dealului. Câteva dintre păpușile căzute și-au găsit locul în spații publice din Bistrița, iar altele au fost sustrase de persoane din localități apropiate, unele dintre ele fiind recuperate și reașezate la baza acesteia. Printre cele mai expresive formațiuni se numără “Soldatul” și “Femeia de piatră”care sunt păstrate la Muzeul Județean Bistrița-Năsăud.
Captură foto: ConsiliulJudeteanBN / YouTube
Rezervația a fost descoperită de cercetătorul Ioan Chintăuan, cel care a dat și denumirea zonei unde se află aceste curiozități ale naturii. Zona are o deosebită valoare științifică întrucât contribuie la descifrarea condițiilor în care au fost depuse sedimentele, evoluția fenomenelor de singeneză, diageneză și epigeneză. Locuri cu astfel de pietre, au mai fost descoperite în țara noastră, însă aceasta are un caracter special datorită concentrării tuturor acestor formațiuni într-o singură arie, pe malul drept al râului Șieu.
”Râpa cu păpuși”, declarată arie protejată de interes național, rămâne un important obiectiv turistic din Transilvania. Accesul spre această zonă se face prin Bistrița, pe DN 17, spre satul Domnești.
AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu)
Cantonul forestier Lapusna nu atrage atentia multora si putini sunt cei de-ai zonei care reusesc sa asocieze numele asta de ceva anume. Curiosii afla insa repede de o comoara ascunsa in padure, insuficient cunoscuta, dar destul de bine valorificata.
In perioada monarhiei, vanatoarea era sportul nobil al capetelor incoronate, iar Muntii Gurghiului i-au facut cu ochiul regelui Ferdinand, asa ca in 1933, la initiativa sa, s-a finalizatconacul de vanatoare ce avea sa apartina familiei regale pana in 1949. Dupa 1949, cabanele regilor Carol al II-lea si Mihai I au trecut…ati ghicit, sub administrarea Ceausestilor, punandu-se sechestru pe intreg domeniul, pentru recuperarea pagubelor aduse statului de Regele Carol al II-lea. A devenit loc de intalnire al marilor lideri comunisti ai vremii. Ulterior, castelul a fost privatizat de SC Grand SA Targu Mures. Actiunea de revendicare inaintata inca din 2006 de printul Paul Philippe al Romaniei, a fost respinsa de Tribunalul Mures, astfel ca intreg domeniul, compus din 6 cladiri cu 23 de camere, o casa de vanatoare cu 12 camere si teren forestier de 4,4 hectare ramane astazi in gestiunea aceleiasi societati private.
Daca stilul pare foarte similar cu cel al castelelor Peles, Pelisor sau Bran, exista o explicatie: semnatura este a aceluiasi arhitect Carol Liman. In timpul domniei lui Carol al II-lea, oaspeti de seama precum principesa Marioara, regele Alexandru al Iugoslavei sau regina Mariapoposeau de cateva ori pe an aici.
Sursa foto: Adevarul
Totul este construit din lemn masiv de molid, sculpturile perfect conservate de 90 de ani neavand nicio crapatura. Vitraliile sunt originale, singurul care lipseste fiind cel cu insemnele Casei Regale, banuiesc ca inlocuit la porunca orgoliosului nea Nicu’. Pe holul principal de la intrare sade trofeul impuscat de Ceasusescu la Tulghes (Harghita), in 23 septembrie 1966.
La masa din sufrageria mare au stat si au mancat toti regii si presedintii de state adusi de casa regala ori de comunisti. Sobele de teracota sunt unicate, comandate la Viena, iar geamurile duble sunt din sticla facuta manual, dovada stand bulele de aer care se vad prin ele. Candelabrele, feroneria,toate sunt facute din fier forjat, lucrat manual, comandat la mesteri locali.
La etaj sunt camerele regale, cu simbolurile coroanei si mobilier sculptat manual in molid masiv, cu detalii si migala care nu mai pot fi reproduse in ziua de azi. Lavita din dormitorul reginei Maria se vroia a-i calma durerile de spate.
In sala de jocuri de la parterul castelului o masa de sah a fost construita pentru a-i face pe plac lui Mihail Sadoveanu, apropiat al casei regale si impatimit al jocului mintii. Masa cu pucuri de lemn (un joc rusesc “suba”) a fost comandata pentru distractia Elenei Ceausescu.
Cabanele se inchiriaza grupurilor, preferabil integral. Daca un cuplu isi doreste sa petreaca o singura noapte in dormitorul regal, nemaifiind altcineva cazat in aceeasi perioada si daca mai este si pe timp de iarna, cu greu obtii o confirmare. Sa incalzesti intreaga cabana pentru o singura camera nu este rentabil, astfel decizia conducerii este de inteles. In orice caz, locatia e preferata de grupuri in cautare de liniste si de aer puternic ozonat sau de corporatisti veniti in teambuildinguri. Mancarea se aduce de la Targu Mures, asa ca serviciile de catering sunt rezervate mai degraba turistilor straini, care nu isi pot aduce micii si carnatii la pachet pentru un gratarel inopinat. Bineinteles, exista si posibilitatea de a-ti vana (la propriu) hrana…daca ai cu ce – bani, pusti,autorizatie, etc. Cabana nu se ocupa si de organizarea sesiunilor de vanatoare, acestea se planuiesc separat cu cei ce la ocolul silvic.
Castelul regal de vanatoare nu este o cazare oarecare. Accesibil ca pret, impune o conduita si cere un respect. Nu dispui de dotari moderne si mobilierul poate nu-ti inspira acel sentiment de intimitate sau caldura romantica; dar nici nu trebuie. Aici stai ca sa respiri aerul princiar care se regaseste in fiecare piesa originala ce te inconjoara. Intri pe aceleasi usi, calci pe acelasi covor,apesi pe aceleasi clante, mananci la aceeasi masa, stai pe aceleasi fotolii, dormi in acelasi pat si mergi in aceeasi baie pe care le-au folosit regi, printi, presedinti si sefi de stat. Este locul unde vii ca sa te simti rege si ca sa-ti imaginezi o transpunere in viata interbelica. Locul asta iti ofera experienta formidabila a unei sederi intr-un muzeu regal. Cat te costa sa fii rege pentru o zi? 50 de euro daca ravnesti la intreg dormitorul regal…
Aici vin multi straini, curiosi in vizite organizate de pensiunile din Covasna sau rataciti pe cont propriu, asemeni noua. Vin cu trasurile, cu Jeep-urile sau cu…elicopterele!
Fondul de vanatoare al muntilor Gurghiului este unul dintre cele mai bune din tara, aici fiind impuscati cei mai valorosi cerbi din Romania. In aceeasi zona se mai gaseste cabana de vanatoare a printului Dimitrie Sturdza. Fiind zona frecventata de personalitati din intreaga lume, numele de “Valea Regilor” pare destul de justificat.
In zona se mai pot vizita ruinele cetatii Gurghiului, ridicata in Evul Mediu pe ramasitele unui castru roman, fosta resedinta a unor principi transilvaneni. Cetatea a fost distrusa in 1708, iar pietrele provenite in urma asediului au devenit temelie pentru castelul feudal Rakoczi-Bornemisza, aflat la poalele fostei cetati.
Bisericuta de lemn Sf.Nicolae, prin a carei curte se ajunge la castelul regal, a fost ridicata in 1779, fiind cumparata in 1939 din satul Comori de Carol al II-lea si transformata in loc de inchinaciune pentru familia regala. Am fi vrut sa vedem picturile originale, in stil naiv, pastrate in interior din sec.XVIII, insa, cum preotul nu mai era de gasit, usa a ramas inchisa.
Sunt circa 70 km din Targu Mures pana in Lapusna iar ca sa ajungi, pe drumul inspre Regin, faci dreapta spre Ibanesti – data viitoare cand cumperi de la supermarket branza de Ibanesti, o sa tii minte ce drum lung a batut pana sa ajunga in farfuria ta :). Cand soseaua se termina brusc si intri pe un forestier interminabil (DJ153C), o sa stii ca esti pe drumul cel bun. Cei 14 km pana in Lapusna iti zguduie sufletul (si nu numai) si-ti testeaza suspensiile. Bineinteles, daca vii cu masina de teren, pentru tine va fi o plimbare placuta printre sate pitoresti, poieni pline de ghiocei si camioane incarcate cu lemnele patriei. Cand ajungi la cabanele Ocolului Silvic Gurghiu/Cabana de vanatoare Lapusna, te poti opri. Langa este intrarea in Manastirea Sf.Nicolae. Lipita de gardul manastirii, este o poteca ce duce spre un mic pod de lemn peste rau. Paseste cu incredere ca te va duce in curtea castelului regal. Cainii sunt legati, sunt pasnici, iar daca latra, e semn bun; actioneaza ca sonerie la usa gazdelor care vor sesiza prezente straine. Asta a fost de fapt si strategia pe care am aplicat-o ca sa atragem atentia cuiva, altfel degeaba bati la portile fiecarei cabane, slabe sanse sa te auda.
Nu exista program de vizita si nici taxa de intrare; nu poti anunta de dinainte si nu-ti garanteaza nimeni ca ii vei gasi acasa sau ca te vor auzi misunand prin ograda. Cu cat ai mai multa rabdare si faci mai multa galagie, cu atat mai bine. Rezervarile se fac prin Hotelul din Targu Mures, care a cumparat si care administreaza domeniul. In fiecare joi, familia care ingrijeste locatia suna la hotel pentru a lua lista rezervarilor pentru perioada urmatoare. Functioneaza pe principiul “don’t call us, we’ll call you”, nu de alta, dar semnal nu exista in zona deci este pur noroc daca prinzi gazdele acasa si-ti deschid usile. Datele de contact le regasiti aici.
Sursa: jurnal de hoinar
Nu departe de București, cu două foste capitale ale Țării Românești prin preajmă – Curtea de Argeș și Câmpulung -, se întinde Ținutul Posadelor, străjuit de vârful Moldoveanu și de Corbii de Piatră. Grupate pe cele patru văi – Râul Doamnei, Topologului, Argeșului și Vâlsanului – cele 15 comune ale ținutului, 14 în județul Argeș și una în Vâlcea, scot la iveală zone de o frumusețe aparte, mai puțin alterate de cotidianul vieții moderne. Oamenii locului, aproape 50.000 la număr, încearcă și reușesc, în mare parte, să le păstreze autenticitatea, valorile și tradițiile.
Am cunoscut o parte dintre ei… Sunt oameni care au dorit să arate ceea ce au reușit împreună prin foarte multă muncă și cu foarte multă pasiune. Din pasiune și interes pentru dezvoltarea zonei a luat ființă, la inițiativa comunei Nucșoara, Asociația Grupul de Acțiune Locală (GAL) Făgărașul de Sud — Ținutul Posadelor, care a devenit un parteneriat public privat cu 49 de membri, dintre care 17 aparțin sectorului public și 32 sectorului privat. Denumirea GAL-ului provine, pe de o parte, de la poziția geografică (Făgărașul de Sud), iar pe de altă parte de la identitatea istorică (Ținutul Posadelor).
Cu ajutorul fondurilor europene, prin axa LEADER din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 — 2013, completat de dorința pentru mai bine a unor oameni, a început o poveste frumoasă. A fost un început greu, o adevărată provocare, dar care a adus rezultate pas cu pas, pentru că tineri remarcabili, reîntorși în satele lor, s-au arătat capabili și vrednici să construiască, să aducă bunăstare și să transmită mai departe. O poveste care poate fi spusă și trăită oriunde în România. Un exemplu care poate fi urmat.
* Programul LEADER în Ținutul Posadelor
Sufletul și inima acestui Grup de Acțiune Locală, Tudor Radu, directorul executiv al Ținutului Posadelor, face bilanțul programului LEADER, cu care a reușit să resusciteze aceste zone. Se mândrește cu ceea ce a realizat și împărtășește și altora.
“La finalul implementării strategiei 2007 — 2013, ne mândrim că din cei 2,285 milioane de euro, valoarea nerambursabilă contractată, avem o rată de absorbție de 99,57%, adică 2,273 milioane de euro. Avem 47 de proiecte contractate, care sunt în faza finală, la ultima cerere de plată. De asemenea, ne mândrim că 14 din cei 15 parteneri publici pe care îi avem au primit finanțare pentru dotarea căminelor culturale, mai ales pe partea de articole vestimentare tradiționale, de instrumente muzicale, pentru că, așa cum am stabilit în strategie, am reușit să resuscităm viața culturală a satului. Aș mai aminti un alt element important: din suma de 2,285 milioane de euro, mai mult de 60% s-a dus către mediul privat. Consider că este o mare realizare, pentru că aici se creează plus valoare, locuri de muncă și tot de aici vin bani către bugetul local. Campionul GAL-ului nostru este de departe comuna Corbi, cu două proiecte publice realizate și șapte private”, povestește directorul GAL.
* Un singur investitor, trei proiecte private în Ținutul Posadelor
Mihai Ungurenuș, un tânăr investitor argeșean din comuna Corbi, beneficiar de fonduri europene, s-a întors în locurile natale hotărât să schimbe ceva și a dovedit, în scurt timp, că poate face lucruri deosebite. A început prin înființarea unei plantații de pomi și arbuști fructiferi, a continuat cu un depozit de fructe ultramodern și cu o pensiune agroturistică de patru margarete pentru zona văii Râul Doamnei. Și, bineînțeles, nu se oprește aici. Recunoaște că nu a fost ușor, dar știe că nimic nu se poate obține fără muncă și nimeni, nici chiar Uniunea Europeană, nu oferă nimic gratis. Recunoaște că fondurile europene nu sunt pentru cei săraci și că ai nevoie de bani ca să începi o investiție cu fonduri europene. Cu toate acestea, recomandă tinerilor să înceapă proiecte, iar autorităților să renunțe la birocrația excesivă.
“M-am născut în această zonă, am crescut cu pomi în grădină și îmi place acest lucru. Eu sunt contabil de meserie, am absolvit ASE, dar am studiat mult pe partea de plantații. Când veneam acasă și vedeam plantațiile învechite mă gândeam că este păcat să nu fac ceva. Mai ales că am fost pe afară și am văzut tehnologia lor. Lumea a evoluat, noi am evoluat și plantele au evoluat. Eu cred că trebuie să studiezi non stop, pentru că inovarea este la ordinea zilei. Am făcut un curs de pomicultură, iar acum urmez un master pe pomicultură integrată la Academie la București”, povestește Mihai Ungurenuș.
Primul proiect al tânărului localnic din comuna Corbi, sat Stănești, a demarat în 2010 cu plantația occidentală de pomi fructiferi și de arbuști, a urmat un al doilea privind achiziționarea unei mașini frigorifice și un al treilea: o pensiune și un depozit de fructe. În total, a investit 480.000 de euro numai din fonduri europene.
“Am început în 2010 cu o investiție de 300.000 de euro înr-o plantație de măr, afin și zmeură pe 5 hectare, plus echipamente, tractoare, sisteme de irigat, sisteme antigrindină și anti-ploaie. Am adus inovare, pentru că proiectul implementat a fost făcut cu Facultatea de Agronomie, cu Centrul de pomicultură integrată. Aici, nu avem doar afin, zmeur, mur sau coacăz, ci și goji, curmali sau kiwi. De asemenea, avem căpșuni, cireși, vișini și, bineînțeles, meri. Tot ceea ce se experimentează la Agronomia București se implementează și aici. Toate soiurile s-au adaptat foarte bine, iar producțiile sunt bune. La fructe de pădure am trecut de 10 tone la hectar, iar la măr de 50-60 de tone/hectar. Este un teren odihnit, am folosit doar gunoi de grajd, iar fructele, mai ales cele de pădure, nu necesită tratamente. Pot spune că ceea ce obținem este aproape ecologic. Cred că, în următorii 15 ani, vom culege efectiv roadele pentru că aceste plantații au o durată de viață de 15-20 de ani, la afin chiar de 50 de ani”, spune investitorul argeșean, adăugând că toată producția de fructe este depozitată și ulterior livrată unor supermarketuri din București și Pitești.
Îl întreb dacă merită să începi o investiție cu fonduri europene, dacă merită să lupți pentru obținerea lor, ținând cont de birocrația excesivă, dar și ce sfaturi ar putea oferi tinerilor care vor să investească într-o afacere la sat.
”Într-adevăr, există multă birocrație în obținerea fondurilor, dar, din păcate, nu se poate fără ea. Și în alte țări, precum Franța, Italia, pașii sunt la fel. Munca este la fel și pentru un proiect de 50.000 de euro, dar și pentru unul de un milion de euro. Nu îți dă nimeni vreun ban degeaba, trebuie să muncești, nu îți dă nimeni nimic gratis. Da, este greu, ne mai supărăm și noi și finanțatorii și cei care ne controlează, dar tot spun că în final merită efortul. Ce sfaturi aș da tinerilor care vor să înceapă un proiect? Vreau să le spun că este greu, pentru că trebuie să dețină ceva bani sau să-i poată lua din bancă. E greu, pentru că Taxa pe Valoare Adăugată este mare, partea de cofinanțare este mare. Însă, lucrurile au început să se mai îmbunătățească. Aș vedea, însă, partea de TVA cu taxare inversă. Cred că este cea mai simplă treabă care s-ar putea face, pentru că oamenii nu au TVA să susțină proiectele”, afirmă Mihai Ungurenuș.
Însă, tânărul investitor nu s-a oprit aici. A continuat să investească într-un depozit frigorific modern, cu o capacitate de 250 de tone, care îndeplinește toate standardele europene de calitate și de mediu. Este vorba de 250.000 de euro, din care 50% fonduri europene, tot pe programul LEADER, în cadrul GAL ‘Ținutul Posadelor’.
“Mi-am spus că producția din câmp trebuie depozitată în așa fel încât să-i păstrezi calitatea mai mult timp. Este un avantaj, deoarece numai așa poți scoate producția în lunile ianuarie și februarie, când prețul este mult mai bun. Vă spun de ce sunt preferate fructele din afară: pentru că noi nu putem oferi cantitatea și calitatea lor. De exemplu, pe mere, eu pot oferi doar o livrare locală, nu am suficientă cantitate pentru marile lanțuri. S-au plantat destul de puține livezi în ultimii 20 de ani, în schimb s-a defrișat de 10 ori mai mult decât s-a plantat, iar acum plantațiile sunt învechite. Lumea e în mișcare și, de aceea, se doresc soiuri rezistente, producții mari la costuri mici”, explică Ungurenuș.
Dar pentru că tinerețea face casă bună cu îndrăzneala și cu dorința de a reuși, tânărul investitor a decis ca brandul înregistrat pentru fructele pe care le obține ‘Livada bunicului’ să fie folosit și pentru o agropensiune turistică de patru margarete, pe care a construit-o și pe care de curând a introdus-o în circuitul turistic. Ineditul constă în faptul că oamenii vin aici, la pensiunea cochetă și primitoare din valea Râul Doamnei, se simt ca acasă, dar, mai mult decât atât, pot culege fructe din livadă și pot pregăti gemuri sau dulcețuri.
“Am văzut acest principiu pentru prima dată în Franța, Italia și Austria. Cred că aici pot veni familii cu copii de la oraș care nu mai știu ce este un afin sau un coacăz. Îi lăsăm singuri să își culeagă ce vor din livadă, să simtă gustul și calitatea fructelor. Am dorit să punem la dispoziția turistului condiții foarte bune, iar zona ne ajută și… nu ne ajută. Ne ajută pentru că este o zonă de deal și de munte, o zonă adevărată, curată și liniștită, mai puțin poluată, o zonă cu țărani adevărați, unde caii mai trag la căruță. Suntem la jumătatea distanței dintre Curtea de Argeș și Câmpulung, este zona de rezistență din munți a partizanilor anticomuniști, o zonă cu multă istorie. De aceea, vrem să facem și un drum al partizanilor în care să prezentam tot ceea ce s-a întâmplat atunci. Din păcate, nu ne ajută infrastructura”, spune tânărul investitor din comuna Corbi.
Ce oferă pensiunea ‘Livada bunicului’ și ce poate face bucureșteanul grăbit în aceste locuri, fie vară, fie iarnă, ne spune proprietarul…
“Practic, avem patru camere duble, spațioase, și Camera Gospodarului. Prețul unei camere este de 120 de lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Noi nu cazăm turiștii, dar îi lăsăm să culeagă singuri fructele, în orice cantitate, pe care ulterior o plătesc. Ce mănâncă este bonus. Prețul fructelor de pădure (zmeură, mur etc) este undeva la 10-12 lei kilogramul, afinele la 14 lei și goji la 30 de lei pe kilogram. Noi punem totul la dispoziție: partea de veselă, borcane, sticle, zahăr, tot ceea ce ar avea nevoie turistul dacă vrea să își facă sucuri, siropuri sau gemuri. În schimb, dacă este mai leneș, îi oferim produsele gata făcute și mai adăugăm undeva la 3 lei pe kilogram. Ne-am gândit că vara poate să participe chiar și la muncile din câmp, evident dacă își dorește, iar iarna să le arătăm viața la țară cu sănii, tradiții și obiceiuri, cu mers la cazanul de țuică. La pensiune, ne facem treaba cu doar un singur angajat, însă la plantație avem angajați șase oameni și mai aducem zilieri când avem nevoie’, explică Mihai Ungurenuș.
Ca planuri de viitor, pe listă se află un proiect de procesare, dar pe noul PNDR 2014-2020, respectiv procesare din flora montană, mure și afine, pentru producția de siropuri și dulcețuri.
* Cămine culturale, centre de agrement și jocuri de aventură
Comuna Corbi se mândrește și cu alte proiecte private, Centrul de agrement fiind doar unul dintre ele. Proiectul, realizat cu ajutorul GAL, se întinde pe 5.000 de metri pătrați și cuprinde două piscine, un teren de sport multifuncțional și o sală pentru sporturi de interior. Pentru acest proiect, societatea MB Divert Land a obținut o sumă de 900.000 de lei, nerambursabilă, din valoarea totală a proiectului, de 1,3 milioane de lei.
“Ne-am dorit să creștem atractivitatea spațiului rural și mă bucur că, deja, am început să avem pensiuni aici, pentru că turiștii, după ce se cazează, pot să vină și la puțină distracție. Vara vin mulți turiști spre Nucșoara, turiști care vor să ajungă pe Vf. Moldoveanu și, astfel, cred că putem să-i atragem și în zona noastră. Am decis să facem această investiție, pentru că reprezentanții GAL au venit spre noi, au făcut promovare foarte multă. Ei ne-au căutat să ne spună despre aceste fonduri și așa am decis să investim”, a spus administratorul societății Maria Baciu.
Un alt proiect, public de astă dată, este cel din satul Stănești, tot comuna Corbi, privind dotarea Căminului Cultural cu echipamente și costume populare necesare desfășurării activităților cultural artistice locale, deloc de neglijat: Rapsodia păstorească, ajuns un fenomen național aflat la a 65-a ediție, sau festivalul Corvus Corax. Fondurile europene nerambursabile venite prin GAL au fost de 133.000 lei, din valoarea totală a proiectului de 164.456 lei.
Dotarea bibliotecii publice ‘Luca Paul’ din Domnești și a secției muzeistice s-a realizat, de asemenea, printr-un proiect în valoare de 114.365 lei, din care 92.230 lei au reprezentat fonduri nerambursabile. Este cea mai veche bibliotecă rurală atestată, cu o vechime de 130 de ani. În arhive se odihnesc cuminți nu mai puțin de 22.000 de volume de carte din toate domeniile de activitate și 55 de cărți vechi, deosebit de valoroase, în slava și greaca veche, inclusiv un sigiliu roman, descoperit în grădina unui localnic. Din anul 2002 s-a pus și bazele secției muzeistice din cadrul bibliotecii, în care colecția de icoane vechi, care acoperă o perioadă lungă de timp, începând cu secolul al XVI-lea, până în secolul al XIX-lea, fac cinste locului. Sunt adevărate capodopere create sub influența artei bizantine. Au fost identificate 94 de icoane, dintre care 16 mari, împărătești, și 78 de icoane de dimensiuni obișnuite. O parte dintre icoanele mari sunt create în Țara Românească, o parte sunt rusești, dar sunt și “creații de import” din Serbia sau Grecia.
Dintre icoanele mari se detașează, prin vechime și valoare artistică deosebită, icoana unicat în țara noastră “Sfântul Ioan Botezătorul și Maica Domnului cu Pruncul’, datând cel mai probabil din anii 1518 — 1519. De asemenea, printre exponate există obiecte și unelte vechi, costume populare, o colecție de monede și medalii, fosile, pietre de mină, dar și artă modernă — metalo-plastie — donată acestui muzeu.
Cooperarea dintre GAL Leader din regiunea franceză Valle de Montlucon et du Cher și GAL-ul din Ținutul Posadelor a adus în premieră ‘Tărâmul Magic’, un joc de aventură, cu scopul de a promova teritoriul GAL. Acest proiect a avut ca scop valorificarea patrimonială a unor locuri remarcabile din GAL, crearea unui produs de descoperire turistică, având la bază un joc în familie, jocul de aventură. Banii pentru implementarea acestui proiect au fost investiți efectiv din cotizațiile membrilor GAL, în jur de 20.000 de euro, și se desfășoară ca o poveste cu șase personaje cu nume neaoșe din comuna Corbi, dar o poveste pe înțelesul copiilor.
* Turism în Ținutul Posadelor
Comuna Corbi, formată din satele Corbi, Corbșori, Jgheaburi, Poduri, Poenărei și Stănești, este vedeta GAL-ului Ținutul Posadelor, cea care a realizat nu mai puțin de 9 proiecte prin LEADER. Se mândrește cu o serie de obiective turistice în zonă care nu pot lăsa indiferent niciun turist.
“Suntem la jumătatea drumului dintre două capitale ale Țării Românești, între Curtea de Argeș și Câmpulung. Aici, în comuna Corbi, se poate vizita Mănăstirea Corbii de Piatră, avem zona partizanilor de la Domnești până la Nucșoara, istoria partizanilor și Casa Memorială a Elisabetei Rizea (simbolul femeii românce care a luptat împotriva comunismului — n. r.). În fiecare localitate, dar mai ales în Corbi și Domnești, veți regăsi un monument închinat istoriei partizanilor. Trebuie amintite porturile populare în autenticitatea lor, comuna Nucșoara cu Lacul Învârtita, unicul lac din țară de origine glaciară. Practic, în județul Argeș, un nod important, atât comercial, cât și cultural, sunt obiective foarte multe, dar din păcate nu sunt promovate așa cum trebuie”, spune cu mândrie, dar și cu regret Radu Tudor, directorul executiv al Ținutului Posadelor.
Despre Mănăstirea Corbii de Piatră, așezământ monahal rupestru inedit, localizat în județul Argeș pe raza localității Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei, se spune că a fost săpată în stâncă încă din secolul al XIV-lea, fiind reabilitată în perioada domnitorului Neagoe Basarab, în anul 1512. Așezarea rupestră este adăpostită într-un perete de stâncă înalt de aproximativ 30 metri și lung de aproape 15 metri. O altă particularitate inedită a mănăstirii, ce se mai găsește doar la două biserici din Bulgaria, este altarul dublu, unit într-o singură navă. Aceasta este, de asemenea, prima mănăstire de călugărițe din România.
Documentele și tradiția mai spun că la Corbii de Piatră, înainte de a fi lăcaș de cult, și-ar fi avut peștera secretă regele dac Dromihete (Dromichaetes) și că tot aici și-ar fi ascuns în vreme de război tezaurul. De altfel, în fața paraclisului și clopotniței mănăstirii, ambele construite în 1890, se află o imensă piatră ce păstrează urmele unui altar dacic.
* Investițiile private continuă pe noua strategie
Virgil Baciu, președintele GAL și primarul comunei Corbi, omul care a garantat în nume propriu avansul de 100.000 de euro pentru funcționarea GAL, spune că, până să ajungă la aceste rezultate, beneficiarii s-au lovit de birocrație și documentațiile destul de stufoase, de lipsa unor consultanți de calitate care trebuie să știe să pregătească și să gestioneze proiectele în perioada de implementare.
“Problema cea mai mare pe partea de finanțare nu cred că este neapărat legată de lipsa cofinanțării, ci și este legată de TVA, care ar putea fi rezolvată ușor prin taxare inversă. Acest GAL, pe care îl conduc de trei ani, a fost blocat, deoarece, ca să poți obține avansul pentru funcționare, trebuia să garantezi în nume propriu, președintele sau unul dintre membri. Nimeni nu și-a asumat acest risc. L-am garantat eu, cu filă CEC, deși exista un risc, pentru că dacă nu reușeam să depunem proiecte exista riscul de a pierde această sumă”, povestește președintele GAL.
Pe noua strategie 2014 — 2020, Baciu spune că va încuraja mai mult investițiile către zona privată, pentru că acestea sunt cele care aduc plusvaloare.
La rândul său, directorul executiv al GAL, Radu Tudor, menționează că pe noua programare suma alocată Ținutului Posadelor va fi dublă, respectiv 4,5 milioane euro, ceea ce înseamnă “proiecte mai multe de valori mai mari cu o plajă mai largă de activități eligibile”.
“Ne-am hotărât ca, în această perioadă programatică, să ajutăm mai mult partea de pomicultură, să mai înființam încă cel puțin două depozite de fructe în teritoriu. Avem deja unul, iar din analiza noastră ar mai fi necesare cel puțin două (…) Un alt element pe care vrem să îl dezvoltăm este cel al microîntreprinderilor și mai ales a celor care se bazează pe producție. Nu vrem să încurajăm serviciile, ci partea de producție care duce la crearea de locuri de muncă și la plus valoare’, precizează Tudor.
* LEADER în România
Beneficiile aduse de programul LEADER pentru GAL-urile din România au fost imense, susține vicepreședintele Federației Naționale a Grupurilor de Acțiune Locală (FNGAL), Valentin Mitrică, în ciuda unui început stângaci, acestea reușind să depună, la nivel național, 7.100 de proiecte pe programarea 2007-2013.
“La nivelul celor 163 de GAL-uri existente la nivel național au fost depuse 7.100 de proiecte, sumele fiind contractate în proporție de 97%, însă până la sfârșitul perioadei de programare (noiembrie 2015) cred că finalizăm 100% (…) Programul LEADER încurajează toate aceste aspecte legate de punerea în valoare a tradițiilor locale”, spune vicepreședintele FNGAL.
Viitorul program destinat GAL-urilor pentru perioada 2014-2020 “pune la bătaie” la nivel național o sumă de două ori mai mare față de actuala programare, respectiv 670 milioane de euro, din care 80% vor fi distribuite pentru populație și teritoriu, iar restul de 20% pentru realizarea strategiei. Această sumă va fi suplimentată cu 100 de milioane de euro prin Programul Operațional Capital Uman (POCU).
“Pe noua programare LEADER se încurajează și construcția a 200 — 250 de centre sociale de zi, un centru la nivelul fiecărui GAL, iar mentenanța și întreținerea timp de trei ani de zile să fie realizată prin programul POCU. De asemenea, pe noua programare au început să apară și proiecte pe non-agricol (…) și mă refer la activități în domeniul mediului. De exemplu, ar putea fi proiecte pentru strângerea deșeurilor, posibilitatea de a face o instalație de tocare a PET-urilor, proiecte de realizare de brichete, peleți din resturi vegetale și forestiere”, menționează Mitrică.
Cele 163 de GAL-uri existente în prezent reprezintă aproximativ 60% din teritoriul României, însă pe următoarea programare intențiile sunt de a acoperi 80-85% din teritoriu, în condițiile în care 87% din teritoriul României este rural.
În opinia reprezentantul FNGAL, viitorul nu va fi ușor pentru GAL-urile care acoperă teritorii mai mici, cele cu circa 10.000 de locuitori, însă există deja tendința de a se uni între ele, pentru că un GAL, să zicem ideal, ar fi cel care deservește între 30.000 și 70.000 de locuitori. Întrebat de zonele țării unde constituirea Grupurilor de Acțiune Locală au fost mai puțin receptive, Mitrică a afirmat că zona Olteniei este ‘în top’ pentru că are cele mai puține GAL-uri, respectiv Gorj și Mehedinți, câte unul, iar Vâlcea, două.
AGERPRES/(AS — autor: Mariana Nica, editor: Oana Tilică)
Aplicația ‘Iași Virtual Reality’ a fost lansată, în premieră națională, luni, în Sala Mare a Primăriei Municipiului Iași, acesta fiind al cincilea oraș din lume care a dezvoltat o aplicație ce oferă posibilitatea unei călătorii virtuale 3D, după Tokio, Paris, Londra și New York.
“Azi lansăm această aplicație. Ducem astfel Iașiul în liga orașelor care dispun de cea mai avansată tehnologie în ceea ce privește realitatea virtuală. Ne consacrăm ca oraș al începuturilor”, a declarat Lucian Boia, președintele Fundației Iași Capitală Culturală Europeană.
Radu Danciu, una dintre persoanele implicate în proiect, a declarat jurnaliștilor că aplicația a fost produsă în parteneriat public-privat, două dintre companiile de tehnologie fiind din Iași.
Conform lui Danciu, proiectul reprezintă un instrument inovativ de promovare a patrimoniului cultural și arhitectural al Iașului și reprezintă totodată un suport educațional modern și interactiv care va fi folosit în școli și licee pentru predarea unor subiecte de literatură, istorie și geografie.
“Aplicațiile oferă posibilitatea unei călătorii virtuale 3D, după Tokio, Paris, Londra și New York. Noi încercăm să aducem generațiile noi mai aproape de tehnologie. Astfel, aplicațiile sunt un instrument educațional modern și interactiv. Poate fi folosită în școli și licee pentru ilustrarea unor subiecte la română, istorie sau geografie. Poate substitui, totodată, și o excursie costisitoare”, a explicat Radu Danciu.
El a explicat că prin intermediul ajutorul aplicației pot fi vizitate virtual 3D cele mai reprezentative zece locuri din Iași: Parcul Copou, Biblioteca Universității Tehnice ‘Gheorghe Asachi’ Iași, Muzeul Unirii, Râpa Galbenă, Mănăstirea Trei Ierarhi, Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’ Iași, Biblioteca Centrală Universitară ‘Mihai Eminescu’ Iași, Palatul Roznovanu (unde își are sediul Primăria Municipiului Iași), Palatul Culturii și Teatrul Național ‘Vasile Alecsandri’ Iași. Danciu a precizat că în următoarele săptămâni vor fi incluse mai multe locații.
Turul va avea și un ghid audio în limba română și engleză, care oferă informații despre locurile pe care utilizatorul le ‘vizitează’ virtual.
“Acest gând, al orașului virtual, a fost lansat în urmă cu trei luni. Mă bucur că reușim să avem un eveniment important la mai puțin de o lună de la depunerea dosarului pentru candidatura la titulatura de Capitală culturală europeană 2021. Ar fi fost imposibil de crezut că într-un oraș cu mulți specialiști în IT să nu beneficiem de rezultatul muncii lor”, a spus viceprimarul cu atribuții de primar interimar Mihai Chirica.
Aplicația poate fi instalată pe smartphone-uri cu sistemele de operare Android, iOS și Windows Phone și poate fi descărcată începând de luni din Google Play Store, Apple AppStore, Windows Phone Store și funcționează împreună cu o pereche de ochelari Cardboard Glasses.
Aplicația are rolul de a ajuta municipiul Iași în competiția de obținere a prestigiosul titlu de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.
Dosarul de candidatură al municipiului Iași are ca temă principală și ca slogan formula ‘Switch On’ și a fost depus la Ministerul Culturii pe 10 octombrie. Eligibilitatea dosarelor de candidatură a 14 orașe din România a fost validată, iar reuniunea de preselecție, în urma căreia juriul european va întocmi o listă scurtă a orașelor candidate, va avea loc în perioada 7 — 10 decembrie, se precizează în documentul de presă.
AGERPRES/(A, AS, autor: Daniela Malache, editor: Mihai Simionescu)
Zece obiective naturale și culturale din Țara Hațegului, prezentate sub forma unor machete în miniatură, dar și fotografii mărite ale unor microorganisme și alge din Geoparcul Dinozaurilor, pot fi văzute în Casa Miniaturilor ce a fost deschisă luni în fosta școală din comuna hunedoreană Totești.
Foto: (c) Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului
Inaugurarea celui mai nou obiectiv turistic de pe teritoriul Geoparcului a avut loc în prezența a peste o sută de voluntari, cadre didactice și membri ai cluburilor Exploratorii — elevi ai școlilor primare și gimnaziale din Țara Hațegului cuprinse în Rețeaua EduGeoparc, care au participat direct la realizarea și amenajarea Casei Miniaturilor.
‘Casa Miniaturilor propune o expoziție inedită care se bazează pe un dublu joc al dimensiunilor: de la mare la mic și de la mic la mare. Pe de o parte, sunt prezente obiective culturale și naturale din Țara Hațegului realizate în miniatură, cu o mare atenție pentru detalii. Pe de altă parte, prin intermediul unei colecții de macrofotografii, vizitatorul face cunoștință cu forma și aspectul unor microalge și microorganisme, fosile extrem de mici, mărite cu ajutorul microscopului electronic’, a declarat purtătorul de cuvânt al Geoparcului Dinozaurilor, Adina Popa.
Realizarea miniaturilor este primul proiect major de voluntariat desfășurat în cadrul Rețelei EduGeoparc, ele fiind construite de voluntarii pentru Geoparc și de membrii cluburilor Exploratorii de la școlile din Hațeg și comunele Baru, Sîntămăria Orlea, Densuș, Răchitova, Râu de Mori și Sarmizegetusa.
Colecția de fotografii este realizată în colaborare cu Asociația Geobiota, are ca temă ‘Construcțiile naturii’ și invită privitorul să descopere adevărate opere de artă care sunt în realitate fosile microscopice. Fotografiile au fost realizate de prof. Jean-Paul Saint Martin, Simona Saint Martin, Maurice Loir și Alain Couté de la Muzeul de Istorie Naturală din Paris și au fost expuse public simultan la Totești (România) și Mennecy (Franța).
Acțiunea de voluntariat ‘Casa Miniaturilor’ este derulată de Asociația Drag de Hațeg și Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului — Universitatea din București prin Rețeaua EduGeoparc și s-a bucurat de sprijinul Primăriei și al Consiliului Local Totești.
AGERPRES / (AS — autor: Sorin Blada, editor: Marius Frățilă)
Dunărea formează, din momentul în care intră în România pe la Baziaș, unul dintre cele mai fascinante trasee din cei 2.860 km ai săi, pe care îi străbate de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră.
Dunărea la Cazanele Mari
Este vorba despre Defileul Dunării cu o lungime de 135 km, pornind de la Baziaș și până la barajul lacului de acumulare ”Porțile de Fier” (Gura Văii), construit în perioada 1964-1971.
Cel mai lung defileu din Europa este alcătuit dintr-o succesiune de lărgiri și îngustări (clisuri) determinate de alternanța rocilor, zona cea mai spectaculoasă fiind cea a Cazanelor (9 km) cuprinsă între gurile de vărsare ale râurilor Plavișevița și Ogradena și formată din Cazanele Mari și Cazanele Mici, despărțite între ele printr-un golf semicircular, bazinetul Dubova, potrivit www.cazaneledunarii.com.ro.
În această zonă, Dunărea este forțată să treacă printre munți îngustându-se până la lățimi cuprinse între 180-250 m. Adâncimea apei în această zonă poate atinge 100 m. Totodată, curenții din adâncuri sunt extrem de puternici, la suprafață apa părând că fierbe. Barajul de la Porțile de Fier a mai încetinit din viteza curentului, care depășea 5 m/s (18 km/h).
Zona Cazanelor Mari și Cazanelor Mici din Defileul Dunării a fost declarată de specialiști monument unic al naturii în Europa.
Intrarea în Peștera Ponicova, din apropierea Cazanelor Mari ale Dunării
Cazanele Mari și Cazanele Mici fac parte din rezervația naturală cu același nume, de tip mixt, ce acoperă o suprafață totală de 215 ha, și care este amplasată pe teritoriul localității Dubova, între Valea Ogradena și Ogașul Turcului. Rezervația naturală Cazanele Mari și Cazanele Mici a fost declarată prin Decizia 18/1980 a Consiliului Județean Mehedinți, potrivit www.portiledefier.ro.
Cazanele Mari se întind pe o lungime de 3,8 km, între Plavișevița și bazinetul Dubova, fiind formate din masivul calcaros Ciucaru Mare (318 m), ai cărui pereți abrupți mărginesc latura stângă a fluviului și dealul Știrbatul Mare (Veliki Strbac — 768 m), pe malul sârbesc.
Cazanele Mici, cu o lungime de 3,6 km, se află între bazinetul Dubovei și Ogradena. Ele sunt străjuite de Ciucaru Mic (313 m) și Știrbatul Mic (Mali Strbac — 626 m) pe teritoriul Serbiei.
Cazanele Mici din defileul Dunării, comuna Dubova, jud. Mehedinți
Flora din zona Cazanelor conține multe elemente submediteraneene în amestec cu cele central-europene, printre care: arborete de fag, frasin negru, alun turcesc, gorun, liliac sălbatic, tisa (taxus baccata), considerată un monument al naturii. Alte plante ocrotite în cadrul rezervației mai sunt: laleaua galbenă (tulipa hungarica), stânjenelul de stâncă, clopoțeii Cazanelor, săpunarița roșie, cornutul, colilia, etc.
Mănăstirea Mraconia din zona Cazanelor Dunării — Orșova
În Defileul Dunării mai pot fi vizitate, pe lângă zona Cazanelor, și alte obiective turistice, precum: Statuia regelui dac Decebal, cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa (55 m); Tabula Traiana, care se află pe malul sârbesc al Dunării, un monument vechi de 2.000 de ani, care evocă pe de o parte victoria Împăratului Traian în urma războaielor cu dacii, iar pe de altă parte efortul considerabil depus în realizarea unui drum, în stânca din zona Porților de Fier, pentru ca armata romană să poată ajunge în zona Daciei, înainte de primul război, în anul 101.
Placă memorială romană ‘Tabula Traiana’, inscripție care confirmă terminarea drumului edificat de împăratul Traian pe malul sudic al Dunării
Peștera Ponicova cunoscută și sub numele de Peștera de la Gura Apei sau Peștera liliecilor, are o lungime de 1.666 m și se află pe malul stâng al Dunării, în masivul muntos Ciucaru Mare; accesul în peșteră se poate face prin trei puncte, unul fiind situat la nivelul actual al Dunării, la care se ajunge numai cu barca; Mănăstirea Mraconia se află la 15 kilometri de Orșova, pe malul stâng al Dunării și a fost ridicată pe locul unui fost punct de observație și dirijare a circulației navale în Cazanele Mici.
AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Primarul din Târgu Mureș, Dorin Florea, a anunțat miercuri, într-o conferință de presă, că Grădina Zoologică din Târgu Mureș a primit recent o girafă, aceasta fiind în prezent singurul astfel de exemplar din România.
‘Singura girafă din România se află la Zoo Târgu Mureș. Este o femelă de 10 ani și o cheamă Camerun. Ne-a fost repartizată de coordonatorul Asociației Grădinilor Zoologice din Europa, în urma unei evaluări serioase, însă vă pot spune că până acum a aparținut Grădinii Zoologice din Roma’, a arătat Florea.
Edilul a precizat că a solicitat conducerii Grădinii Zoologice din Târgu Mureș să inițieze demersuri pentru a-i aduce girafei Camerun o parteneră sau un partener, ca să nu sufere de singurătate.Primarul a mai precizat că animalele deținute de Grădina Zoologică din Târgu Mureș au cele mai bune condiții din țară, nu sunt stresate, o dovadă fiind și numărul mare de pui născuți în rândul tigrilor, leilor și al altor animale care se reproduc mai greu în captivitate.
AGERPRES / (A — autor: Dorina Matiș, editor: Marius Frățilă)
Rezervația naturală de tip paleontologic Dealul cu melci este un unicat geologic, fiind, totodată, unul dintre cele mai spectaculoase puncte fosilifere din Transilvania. Rezervația naturală a fost înființată în anul 1954 și declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).
Sursa: Captură foto / youtube.com
Cu o vechime de 65-70 milioane de ani, Dealul cu melci, din punct de vedere geologic reprezintă un conglomerat de gresii și marne în care au fost încrustate zeci de specii de moluște. Gasteropodul dominant în aceste straturi de gresii fosilifere este “Acteonella giganteea”, o scoică cu cochilie în forma de melc, potrivit www.welcometoromania.ro.
Sursa: Captură foto / youtube.com
Zona a fost declarată rezervație naturală datorită valorii sale științifice reprezentată de sedimentele Cretacicului superior, formate în fundul stâncos al unei mări. Din cauza presiunii și a acțiunii timpului, în milioane de ani, bancuri imense de melci s-au pietrificat, rezultând rezervația din prezent. Cu ușurință se pot observa formele și mărimile diferite de melci cimentați în stâncă, în straturi ce variază între 8 și 10 m grosime. Rezervația se întinde pe 0,67 hectare, iar aria protejată științifică ajunge la 4,30 hectare.
Rezervația paleontologică Dealul cu melci este situată la o altitudine de 650 m, în județul Alba, comuna Vidra — sat Nemeși — pe stânga văii Arieșului Mic — la 15 kilometri de orașul Câmpeni și 10 kilometri de centrul comunei Vidra.
Sursa: Captură foto / youtube.com
Rezervația Dealul cu melci, potrivit site-ului www.worldwideromania.com, face parte dintr-un traseu turistic ce include mai multe obiective turistice importante din această regiune. Traseul începe în Arieșeni și continuă cu Barajul Mihoiești — Cheile Văii Morii — Cascada Pișoaia (Vidra) — Dealul cu melci — Casa Memorială ”Avram Iancu”, unde sunt expuse artefacte istorice, de port popular, unelte agricole și creații meșteșugărești — Muntele Găina cu faimosul său Târg de Fete. Biserica veche din Vidra, ridicată în anul 1712, reprezintă, de asemenea, o altă atracție turistică a acestei zone.
AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
By Mădălina Georgescu /
Cum poți da unui sat aproape uitat o perspectivă de dezvoltare sănătoasă, sustenabilă? În primul rând prin turism, mai ales dacă locul respectiv are o poveste și o istorie ce pot genera un interes autentic. Cum poate rămâne o comunitate prosperă? Atâta timp cât știe să-și cultive resursele și să-și păstreze centrul spiritual – valorile ce o țin unită, care mișcă lucrurile: de la cele de zi cu zi, economice, până la cele legate de mentalitate.
Turnul Bisericii fortificate din Cincșor Despre sate frumoase din Transilvania și case restaurate ce sunt un exemplu de dezvoltare turistică v-am mai povestit prin tururile noastre de vacanță în România. Exemplele nu sunt multe, inițiativele individuale și mai puține. Iar starea generală a națiunii este, de ce să n-o recunoaștem, aceea de deplângere a vieții de la sat – tradițiile și valorile se degradează cu viteaza deteriorării peisajului pe care îl străbați observând frumusețea unor detalii lăsate de izbeliște în paragina prezentului imediat. Școala evanghelică Art Noveau, de la 1910, din Cincșor: abandonată, recuperată și transformată de câțiva ani în casă de oaspeți. Suntem acum în Cincșor, un sătuc transilvănean, la mijlocul distanței dintre Brașov și Sibiu, de care nu am știut că există până nu am descoperit Casele de oaspeți din Cincșor. Centrul cultural și spiritual al satului – reprezentat de Biserica fortificată din secolul XIII; de școala evanghelică Art Nouveau de o frumusețe rară, din 1910; și de fosta casă parohială din secolul XVI – a fost restaurat datorită implicării doamnei Carmen Schuster. Iar cele două clădiri – fosta școală evanghelică, ce devenise groapa de gunoi a satului, și casa parohială – au fost transformate într-unele dintre cele mai frumoase case de oaspeți din România. Fosta Casă parohială, acum casă de oaspeți, cu o largă grădină Carmen Schuster s-a născut în România, la Cincșor, a învățat la școala evanghelică din sat, a făcut carieră în Germania, dar s-a întors în România, după Revoluție, pentru a-și continua drumul aici. Iar acum a reușit să pună pe Harta Designist a României, cum îi spunem noi, satul natal. Să-i redea centrul și, ușor, ușor, speranța unui mai bine ce poate fi atins. Și a făcut-o “fără mult zgomot”, cu conștiința datoriei pe care a văzut-o ca o șansă. În interviul de mai jos veți vedea cum povestea capătă profunzimi și sensuri noi, care vă vor contura acea fărâmă de Românie în care frumosul trainic, construit să dăinuie, a fost posibil. Biserica fortificată din Cincșor, restaurată. În apropierea ei sunt școala și casa parohială – Casele de oaspeți Cincșor. Interiorul bisericii fortificate din Cincșor Când v-aţi întors în Cincșor şi care a fost impulsul ce v-a determinat să începeţi salvarea complexului biserică – şcoală – casă parohială din sat? Prima oară m-am întors în 1992, apoi am revenit în 1998. În ambele cazuri a fost o revenire generată de activitatea mea profesională. De fiecare dată am vizitat şi locurile unde m-am născut – adică satul Cincșor. Şi de fiecare dată m-am simţit – după câţiva ani buni petrecuţi în străinătate – din nou acasă. Datorită acestui sentiment de “acasă” am început să mă implic în restaurarea ansamblului din Cincșor: vechea biserică fortificată din secolul XIII, vechea parohie din secolul XV şi fosta şcoală evanghelică din 1910. Este un ansamblu care te confruntă cu propria istorie, cu propria biografie şi cu valorile locului. Te face să reflectezi asupra lor. Casa de oaspeți din fosta școală, opera talentatului arhitect transilvănean Fritz Balthes. Sunt şcoala din Cincșor, casa parohială şi biserica fortificată primul proiect de restaurare şi recuperare în care v-aţi implicat? Clădirile cu o istorie specifică, cu o poveste specială şi cu un destin care merită descoperit sunt o pasiune mai veche de-ale mele. Îmi place să descopăr aspecte inedite şi mi se pare important să cunoaștem universul care ne-a format, să ştim de unde venim şi încotro ne îndreptăm, adică să ne cunoaştem istoria – atât cea individuală, cât şi cea a generaţiei şi a ţării în care ne-am născut. Fără o istorie asumată – cu bune şi cu rele – nu cred că poţi să te ancorezi corect în prezent şi nici nu poţi să-ţi asumi un set valori în viaţă – atât pe cele individuale, cât şi pe cele ale comunităţii. Biblioteca casei de oaspeți din fosta școală evanghelică. Cât a durat procesul de restaurare şi reconversie a şcolii şi a casei parohiale în case de oaspeţi? Prima decizie am luat-o în 2008, când am început să mă implic în proiectul de restaurare a bisericii fortificate din Cincșor. Aceasta a fost o decizie bazată pe necesitatea şi oportunitatea de moment – starea clădirilor bisericii şi a fortificaţiei era destul de precară. A apărut oportunitatea unui proiect de restaurare a bisericii fortificate iniţiat de Biserica Evanghelică din Sibiu care m-a făcut să mă implic. Acesta a fost începutul. A doua decizie am luat-o în 2010: îmi era foarte clar că doar păstrarea bisericii fortificate nu va schimba foarte multe în viaţa comunităţii. Sunt zeci de biserici fortificate restaurate. Oricât de frumoasă ar fi o biserică fortificată – şi cea din Cincșor este frumoasă – potenţialul ei turistic trebuie completat cu zona în care se află, cu poveştile locului şi ale oamenilor. Astfel, am început să restaurez – de data aceasta ca iniţiativă privată – şi cele două clădiri: fosta şcoală şi fosta parohie evanghelică. Veranda fostei școli, acum dining Biserica fortificată şi cele două clădiri formează un ansamblu tipic pentru satele săseşti: parohia cu preoţii ei formaţi în vestul Europei a fost întotdeauna un element de reformă; şcoala un instrument de generare de progres social pentru toată comunitatea; iar credinţa puternică a fost reprezentată de biserica fortificată. Ansamblul reprezintă esenţa spiritualităţii (fostelor) sate cu populaţie săsească din Transilvania. Memoria colectivă a saşilor din Transilvania îţi transmite că nu este suficient să-ţi meargă ţie bine, trebuie să prospere întreaga comunitate dacă vrei să construieşti lucruri care dăinuie. O experiență valabilă şi astăzi. Spațiile comune ale casei de oaspeți amenajate în fosta școală Cu cine ați colaborat pentru amenajarea interioarelor și restaurare? Am colaborat cu arhitecţi diferiţi. Fiecare a contribuit la descoperirea potenţialului clădirilor. Ne-am dorit însă foarte mult ca intervenţiile moderne să rămână reduse, deci şi arhitecţii au fost mai degrabă precauţi. Ne-au ajutat însă să scoatem în evidenţă specificul fiecărei clădiri. Cele două clădiri – fosta parohie şi fosta şcoală – sunt ele însele foarte frumoase, ceea ce ne-a făcut să dorim să înţelegem foarte bine intenţia celor care le-au construit. Abia după aceea am intervenit, însă foarte puţin şi numai atât cât să integrăm noile funcţionalităţi – cele ale unei case de oaspeţi. Cred că cel mai complicat lucru este să te abţii, să eviţi decizii rapide şi spectaculoase. Am dorit să realizăm o conversie atentă a clădirilor, astfel încât spaţiul să devină în mod natural unul primitor, uman, fără spectacol şi artificialităţi, dar interesant şi autentic. Ne place foarte mult decorul relaxat, boem, al caselor de oaspeţi, ale căror elemente esenţiale sunt chiar detaliile recuperate şi dezvăluite ale clădirilor istorice – frescele pereţilor, tencuielile autentice, bârnele vechi din lemn, sobele, forma ferestrelor… Pentru vechea parohie intenţia iniţială a celor care au construit-o şi care au trăit în ea a fost să se protejeze. Vorbim de anii 1500–1600. Această intenţie este foarte bine redată în cea mai veche cameră, cea care face legătura cu beciul – ambele foarte solide, cu ziduri de 80–90 de centimetri, cu elemente de protecţie evidente. Pe parcursul istoriei, casa a devenit mai generoasă, mai încăpătoare, grădina s-a extins. Astfel, stilurile perioadelor de construcţie şi-au pus amprenta pe casă, pe camere. Poţi să urmăreşti povestea casei şi a familiilor de-a lungul a câteva sute de ani. Ştim care au fost familiile care au stat în această casă încă din 1470 până astăzi! Casa de oaspeți amenajată în fosta parohie Livingul casei de oaspeți din fosta parohie, cu frescele renascentiste dezvăluite Statutul casei şi a grădinii parohiale este unul special. De obicei preoţii îşi urmau studiile universitare în vestul Europei – Germania, Elveţia. Ei erau purtătorii progresului în aceste sate: s-au racordat la cultura şi ştiinţa din universităţile din vestul Europei, au preluat idei reformiste în agricultură, medicină şi s-au implicat puternic în dezvoltarea comunităţii. Atât casa, cât şi grădina lor trebuia să fie o gospodărie model pentru comunitate. Acest specific am dorit să-l păstrăm. Am lucrat cu un constructor foarte priceput din zonă, cu tâmplari şi meşteri din satele învecinate. Biblioteca și livingul din fosta parohie Regândirea spaţiului a fost necesară mai ales datorită faptului că într-una dintre încăperi am descoperitfresce, dar şi pentru că structura fragilă a clădirii nu permitea mansardarea, pe care am avut-o în vedere iniţial. Am regândit așadar funcţionalităţile: am redus numărul camerelor şi am lăsat acces liber pentru oaspeți în camerele cu fresce. Astfel am creat un spaţiu public suplimentar, un spaţiu care invită oaspeţii să experimenteze generozitatea locuitului într-o casă parohială autentică. Clădirea fostei şcoli evanghelice din Cincșor ne-a oferit o experienţă diferită: ea este construită de un arhitect transilvănean renumit, însă aproape uitat – Fritz Balthes. Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui, în 1914. A fost un architect înzestrat. A studiat la Berlin, München şi Karlsruhe. În scurta lui activitate a proiectat şcoli, cămine culturale, hoteluri, a fost urbanist şi conservator, şi a pledat pentru o arhitectură “sustenabilă”, care păstrează şi conservă patrimoniul şi care integrează noul. Este un exponent al Jugendstil-ului (Art Nouveau) pe care a încercat să-l facă cunoscut în Transilvania. Am avut colaborări cu arhitecţi foarte buni, care ne-au ajutat să găsim soluţii parţiale. Nici unul dintre ei însă, din păcate pentru noi, nu a fost suficient de interesat să ducă acest proiect până la capăt. Motivele le înţeleg: din punct de vedere economic este un proiect cu un buget limitat, cere foarte multă răbdare, foarte multă muncă, durează şi nici nu poţi să-ţi pui amprenta personală foarte puternic pe lucrările de restaurare. Deci, într-un fel, ca architect ai foarte multe limitări – estetice şi economice. Soluţia noastră a fost să ne implicăm noi, să decidem pragmatic şi să ne bazăm şi pe simţul nostru estetic format în timp. Școala evanghelică din Cincșor, restaurare & reconversie în casă de oaspeți O altă temă de reconversie care ne-a provocat: cum reuşeşti să faci din fostele grajduri ale parohiei spaţii confortabile de locuit, fără să distrugi farmecul spaţiului iniţial şi fără să devii rustic, folcloristic? Noi am optat pentru intervenţii minimale în clădiri, am integrat elemente moderne pentru a asigura funcţionalităţile şi am deschis spaţiile interioare pe verticală, încât să devină mai generoase şi să lase la vedere vechea structură de lemn. Ceva mai simplă a fost restaurarea bisericii fortificate – regulile de restaurare la monumentele istorice sunt clare. Important este să ai un constructor-restaurator cu experienţă, cu simţ artistic şi să fie onest. Altfel pot apărea surprize neplăcute. În cazul nostru, am avut un constructor bun cu personal de calitate şi cu experienţă în restaurare acumulată în Italia. Fostele grajduri ale casei parohiale, transformate în spații de locuit și terasă pentru oaspeți și evenimente. Unde aţi găsit piesele de mobilier, tapiseriile şi broderiile tradiţionale? Multe obiecte provin din familia mea. Altele din colecţia mea de textile. Însă în Casele de oaspeţi de la Cincșor avem şi foarte multe “objets trouvés” sau “obiecte orfane”. Într-un fel, obiectele ne-au găsit pe noi. Oamenii din zonă ni s-au adresat, ne-au oferit spre păstrare obiecte dragi lor care nu-şi mai găseau locul într-o casă nouă sau în familie. În alte cazuri am găsit obiecte valoroase pur şi simplu aruncate sau uitate de foştii proprietari. Fiecare obiect are istoria lui, povestea lui specială. Ce rol a jucat substratul emoțional în acest proiect? Simțiți cum perspectiva personală – pe care nimeni din afară, chiar dacă şi-ar fi propus să salveze aceste clădiri, nu o putea avea – a contribuit la rezultatul atât de armonios, autentic? În mod sigur că emoţia legată de acel “acasă” a jucat un rol foarte important. Perspectiva copilăriei mele – adică acea fereastră prin care priveşti zilnic lumea din jur până devii adult – a fost într-adevăr o fereastră care dădea spre biserica fortificată şi spre clădirile fostei şcoli evanghelice. În aceste clădiri mi-am petrecut o parte din copilărie. Revenind după mulţi ani, această fereastră deschisă spre biserica fortificată şi spre lumea din jur mi-a dat dat din nou acel seniment de “acasă”. Însă, şi aş dori să subliniez acest lucru, nu mi-am dorit un proiect nostalgic, emoţional. Îmi doresc ca acest proiect să fie unul care să ofere perspective – dezvoltarea unui turism autentic, în consonanţă cu natura şi cultura locului pentru un sat uitat din Transilvania, care se redescoperă şi care are potenţial de dezvoltare. Suntem la început de drum promiţător. Cu cât timp înainte trebuie să ne facem o rezervare, ca să fim siguri că ne puteți primi? Şi la noi se simte apropierea sezonului turistic – avem deja multe rezervări şi evenimente programate. Vă sugerez să contactaţi echipa de la Cincșor din timp. Capacitatea caselor de oaspeţi este limitată şi va rămâne aşa. Această limitare este necesară pentru a le asigura oaspeţilor noştri un maximum de confort şi o calitate ridicată a serviciilor. Cum resimțiti acum experienţa turismului sustenabil, sănătos, slow, ce promovează valori locale şi ajută la dezvoltarea unei comunităţi şi a unei zone? Feedback-ul comunităţii şi al turiştilor s-a ridicat la aşteptările dumnevoastră sau le-a depăşit? Suntem în plină transformare la Cincșor în sensul unui turism slow, autentic, sănătos, sustenabil şi onest – nu vrem să părem altceva decât ce suntem, nu dorim să oferim altceva decât ceea ce putem oferi prin propriile forţe, nu promitem mai mult decât ceea ce putem realiza, nu suntem perfecţi. Învăţăm să devenim mai buni, ne dezvoltăm. Cred că avem multe de oferit: o poveste autentică, o istorie bogată, oameni pricepuţi şi prietenoşi, produse sănătoase, o bucătărie autentică de calitate şi o echipă dedicată întru totul oaspeţilor noştri. Produsele pe care le folosim sunt în majoritatea cazurilor cele din grădinile noastre şi ale vecinilor sau sunt din zonă. Oaspeţii noştri apreciază această abordare. Cei care vin pentru prima oară la noi sunt surprinşi: nu se aşteaptă la o asemenea experienţă într-un mic sat din Transilvania. Mulţi dintre ei se întorc şi între timp ne-au devenit prieteni. Cea mai frumoasă confirmare pentru noi este când aleg să-şi serbeze cele mai personale evenimente din viaţa lor la Cincșor şi ne încredinţează organizarea acestora. Cameră și baie în fosta școală evanghelică. Despre tipurile de apartamente din cele două case de oaspeți afli mai multe pe site. Comunitatea din Cincșor a fost iniţial sceptică – eu fiind persoana care cumpărase groapa de gunoi a satului (fosta şcoală fiind de peste 20 de ani nefolosită, se deteriorase şi devenise groapă de gunoi). Între timp cred că sunt mândri, încep să vadă avantajele turismului generat de biserica fortificată, de casele de oaspeţi şi ca avantaje economice personale. Oferim produsele lor oaspeţilor noştri, ceea ce le aduce bunăstare. Marea provocare este să dezvoltăm împreună o perspectivă pe termen lung pentru acest sat. Turismul oferă această şansă. Cea mai dificilă transformare este însă cea de mentalitate. Pentru a dezvolta un turism sustenabil este nevoie de răbdare, să faci lucrurile bine, pas cu pas, să nu te grăbeşti să obţii câştig imediat în detrimentul unei bunăstări viitoare şi de durată. Aici mai avem de lucru. Aveţi în plan integrarea ansamblului de la Cincșor unor noi programe de turism în zonă, cum este programul Descoperă Sufletul Transilvaniei? Da, biserica fortificată din Cincșor este integrată în iniţiativa Bisericii evanghelice din România – “Descoperă Sufletul Transilvaniei”. Iniţiativa pune în centrul atenţiei bisericile fortificate din Transilvania şi turismul sustenabil, non-agresiv, cultural şi autentic. Anul acesta, această iniţiativă oferă şi Transilvanian Card, un card care acordă acces gratuit în mai mult de 40 de biserici fortificate. Biserica fortificată din Cincșor poate fi vizitată cu acest card. Transilvanian Brunch la Cincșor, în curtea casei parohiale. Pe lângă experienţa de a-ţi petrece câteva zile de vacanţă într-o fostă şcoală, o bijuterie de arhitectură în stil Art Nouveau, de la începutul secolului XX, sau într-o casă parohială cu o istorie de secole, ce alte experienţe cu savoare locală ne mai aşteaptă la Cincșor? Oferim oaspeţilor noştri nu numai experienţa caselor în care vor locui, ci şi cea a unor îndeletniciri speciale: coptul pâinii în cuptorul de pâine, cursuri de gătit, cursuri de fotografie. De asemenea, pot explora împrejurimile Cincșorului prin drumeţiile pe Valea Oltului; pe colinele de la Cincșor spre Făgăraş, cu panorama splendidă a Văii Oltului şi a Carpaţilor; la cabana Sâmbăta; la stânele din jurul satului. Sau pot face tururi cu bicicleta la bisericile fortificate din jur – Cincu, Rodbav, Dealu Frumos – sau la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, ce organizează ateliere de pictură pe sticlă. Cincșorul se află în centrul Transilvaniei, de aceea este locul ideal pentru cei care vor să combine câteva zile de relaxare cu explorarea centrelor culturale transilvănene – Sibiu, Braşov, Sighişoara, Mediaş. Toate se află la aproximativ 1 oră–1oră și jumătate de Cincșor (cu maşina). Ne dorim foarte mult – pe lângă tururile culturale şi istorice – să dezvoltăm tururi şi evenimente personalizate care pun în centrul atenţiei dezvoltarea comunităţii din Cincșor şi din împrejurimi: experienţa individuală istorică, mecanismele de convieţuire paşnică de-a lungul secolelor (la Cincșor trăiesc români, maghiari, saşi, rromi, respectiv evanghelici, ortodocşi, reformați, adventişti), experienţa comunităţii în transformarea ultimilor 25 de ani, poveşti de viaţă şi perspective. Povestiţi-ne mai multe despre meniul pe care îl pregătiţi oaspeţilor şi despre Cursurile de gătit: cât de des au loc, de la cine şi ce vom învăţa? Noi dezvoltăm un turism bazat pe o experienţă autentică. Folosim în mare parte produse locale. Meniurile noastre reflectă tradiţia săsească, adaptată la condiţiile actuale – bucătărie uşoară, ingrediente de calitate. Aşadar este vorba de o bucătărie reinterpretată modern. Pe lângă faptul că avem un bucătar foarte bun, Adrian Boscu, colaborăm şi cu Daniel Wendorf, Chef Société Gourmet, pentru tot ce înseamnă bucătărie – de la design, la reţete. Împreună cu el oferim cursuri de gătit gourmet. Unul dintre cursuri a fost integrat în sejurul de Paşte şi s-a adresat adulţilor, iar pentru copii vom organiza un curs special. Bunătăți à la Cincșor, specifice săsești, pe care înveți să le prepari și tu, la cursurile de gătit.
Ce fel de evenimente aţi găzduit până acum la Cincșor? Ne place să organizăm evenimente unde putem să fim originali, creativi şi să oferim experienţe inedite. Astfel, am organizat împreună cu Reky Travel anul trecut Transilvanian Brunch, un eveniment care pune specificul locului şi comunitatea pe prim plan. Pe urmă ne-a plăcut să organizăm Întâlnirea Cincșorenilor de pretutindeni, un eveniment foarte emoţionant, care ne-a permis să revigorăm tradiţii demult uitate. Sărbătoarea cu ocazia Reinaugurării bisericii fortificate şi a orgii a fost de asemenea un eveniment la care am lucrat cu plăcere. Pentru oaspeţii noştri fiecare eveniment trebuie să fie o experienţă personală unică, fie că este vorba de o nuntă, un picnic în aer liber, de un candle-light-dinner, de celebrarea Anului Nou, a zilei de naştere. Căsuța cu povești pentru cei mici: în curtea casei parohiale. Demult, aici stăteau stupii. Spaţiul şi povestea ansamblului joacă un rol foarte important. Credem că evenimentele mai mici, mai intime se pretează cel mai bine Caselor de oaspeţi din Cincșor. Astfel evenimentul îşi păstrează aura de personal, inedit, autentic. De aceea ne luăm timp şi vorbim cu fiecare oaspete în parte, înainte să vină la noi, dar şi pe perioada şederii lui aici – fie pentru o discuţie la un pahar de vin în faţa şemineului; fie oferind o seară de poveşti pentru cei mici. Vrem să le cunoaştem aşteptările pentru un sejur la noi cât mai plăcut! Pentru că ne plac tururile şi recomandările, va rugăm să ne recomandaţi un tur de weekend (2 zile) pe care l-am putea savura cazându-ne la Cincșor? Recomand, cum ar putea fi altfel, ceea ce-mi place mie cel mai mult: un weekend de relaxare, cu descoperirea în tihnă a spaţiului bisericii fortificate din Cincșor, cu o plimbare pe dealurile Cincșorului savurând Valea Oltului şi panorama Carpaţilor, cu meniuri inedite şi un vin pe măsură şi cu clipe de răgaz în faţa şemineului sau în bibliotecă… Bineînţeles că există multe alte variante posibile, în funcţie de interesele fiecăruia. Dining (sus) și living (jos) în casa parohială Satisfacţia acestei transformări atât de importante a reușit să şteargă din dificultăţile inerente unui astfel de traseu şi să aducă entuziasmul ce poate însufleţi un nou proiect capabil să schimbe frumos o zonă, un sat, speranţa unei comunităţi? Efortul a fost untr-adevăr foarte mare. Însă, dacă mă raportez la oamenii care au trăit de-a lungul secolelor în acest sat, atunci efortul meu devine relativ. Imaginaţi-vă că în 1600 în Cincșor trăiau doar 27 de familii: în mod sigur trăiau cu grija zilei de mâine, în condiţii de muncă fizică extrem de grea, sub ameninţarea foametei şi a bolilor, supravieţuind atacurilor turcilor. Şi cu toate acestea au reuşit să lase în urma lor o biserică fortificată, să-şi întreţină familiile, să creeze fresce renascentiste de o frumuseţe rară. Ce vreau să spun prin această relativizare: este important să facem ceea ce simţim că trebuie să facem, fără să considerăm că facem ceva excepţional, fără să facem prea mult zgomot în jurul nostru. Satisfacţia pentru mine va fi aceea că, privind după 20–30 de ani acest proiect, voi considera că mi-am îndeplinit cumva datoria faţă de acest loc dacă oamenii vor trăi mai bine aici, dacă zona se va fi dezvoltat turistic, dacă va există un viitor economic. Consider un asemenea proiect de redescoperire a trecutului o şansă, un privilegiu şi o binecuvântare. Urmărește și pagina de facebook a Caselor de oaspeți din Cincșor pentru ca această poveste frumoasă să te inspire în fiecare zi. Iar pe site, găsești toate detaliile despre prețuri și rezervare. Pentru întrebări suplimentare, scrie cu încredere aici. Fotografii: Silvia Ciungu, Alexa Cătălin
|
sursa: designist