Unic In lume
Misterele Ceahlăului: piramida holografică și Calea Sacră
January 15th, 2012 |
Începutul lunii august aduce în fiecare an grupuri de turiști care urcă pe muntele Ceahlău cu un scop precis, să asiste la un fenomen unic în lume, care pentru cunoscători, face România mai interesantă dintr-un anumit punct de vedere decît Stonehenge sau chiar piramidele egiptene. Vorbim tot despre o piramidă. Mai exact, holograma uneia. Sună a film științifico-fantastic, dar trebuie să știți că această hologramă poate fi văzută doar în primele zile ale lunii august în masivul Ceahlău. Și nu de oriunde. Acolo, la răsărit, stîncile formează niște umbre care, cu ajutorul norilor de ceață, formeaza imaginea 3D a unei piramide perfecte. Nu este singurul mister al acestui munte, intrat în mentalul colectiv, deloc întîmplător, drept “muntele sfînt al românilor”. Mai mult, părintele Ioanichie Bălan considera că, după Muntele Athos, Ceahlăul este al doilea munte sfînt al creștinătății ortodoxe, fapt dovedit de susținută activitate monahală desfășurată pe acest munte cu cea mai bogată toponimie creștin ortodoxă din România. Toate acestea arată că aici a avut loc un transfer de sacralitate de la dacii zamolxieni la cei creștini ortodocși, ceea ce impune celor ce îl vizitează un respect cuvenit atîtor milenii de sacralitate.
Vezi film AICI
Vîrful Toaca , modelul piramidei lui Keops?
Doi cercetători români, soții Șicleanu, au făcut tot felul de cercetări interdisciplinare și au ajuns la o concluzie surprinzătoare: piramidele egiptene au aceleași caracteristici și principii constructive ca și vîrful Toaca, care nu este decît o piramidă construită cam cu 10.000 de ani înainte de cele egiptene! Geometric, vîrful este constituit la partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă continuat cu un vîrf piramidal teșit. Primul semn de întrebare l-a ridicat baza absolut pătrată a trunchiului de piramidă, cu latura de 296 de metri, înălțimea totală a acestei forme de relief fiind astăzi de 107 metri. În al doilea rînd, este aproape imposibil ca două creste să se intersecteze, în mod natural, la exact 90 de grade. Și nu în ultimul rînd, unghiul pantei de pe partea de Nord a vîrfului (mai ferită de eroziune decît celelalte) este de 52 de grade, același ca și la faimoasa piramida a lui Keops. Plecînd de la acest unghi, s-a făcut reconstituirea piramidei, așa cum arăta ea inițial. Similitudinile cu piramida lui Keops sînt tulburătoare: construcția egipteană are una din fețe aproape perpendiculară pe direcția Nord, iar fața similară a vîrfului Toaca se abate cu doar 13 grade de la aceeași direcție, raportul între lungimea laturii și înalțime, folosit de arhitecții egipteni, are aceeași valoare cu cea în care se încadrează și piramida reconstituită pe Toaca. Practic, vîrful Toaca, reprezintă o piramidă cu baza pătrată, formă de extremă raritate în natură, cu latura avînd lungimea dublă față de piramida lui Keops și cu unghiul pantei vestice cu doar 1° diferență comparativ cu aceași piramidă.
“Piramida lui Keops se înscrie perfect într-o reconstituire a piramidei inițiale de pe Toaca. Egiptenii au construit mai întîi piramida în trepte, apoi așa-numitele piramide strîmbe, apoi pe cele drepte. Toate cele trei modele se regăsesc pe Toaca. Modelul piramidei ar fi putut circula similar cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramică, acesta, potrivit unor cercetători, pornind din zona dunăreană, a trecut în Creta și după 3000 de ani a ajuns în Egipt”, spune Ioan Șicleanu.
Numele vechi al Ceahlăului, Pion, este la fel de interesant ca etimologie. Locuitorii de la poalele muntelui îl pronunță Pion sau Peon.
Utilizînd semnificația din egipteana veche a cuvintelor: piâ- casa (vezi G. Rachet, 1970) și onâ-coloana (Biblia, Iesirea, 1, 11), Pion ar putea însemna Casa Coloanei, adică exact ce par să reprezinte complexul Toaca (casa) – Panaghia (coloana).
Holograma și Calea Sacră
Un alt argument și poate cel mai important, dar de data aceasta ținînd într-o oarecare măsură de miracol, constă în faptul că în prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vîrfului piramidal Toaca, combinată cu umbra vîrfului Piatra Ciobanului, formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală cu aspect de piramidă perfectă. Prin unicitate și măreție, fenomenul constituie, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri, o autentică hierofanie și, după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfășurarea, în timpul apariției sale, în prima decadă a lunii august, a Sărbătorii Muntelui, o sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5.000 de ani (peste care s-a suprapus o sărbătoare creștină.
Doar doi munți din România au sărbătoarea lor, Ceahlău și Găina. Ziua Muntelui, organizată în fiecare an pe 6 august în Ceahlău, are o semnificație ce se pierde în negura timpurilor și a ajuns fie confundată cu “Schimbarea la față”, sărbătorită de ortodocși la aceeași dată. Oamenii pleacă de cu noapte, pentru a ajunge în vîrf dimineața, cînd răsare soarele.
Înainte de apariția piramidei hologramă, un alt fenomen optic se produce în Ceahlău, poate chiar mai important decît ea. Este de mai scurtă durată și constă în apariția spre vest, pentru cîteva minute, a mirificei Căi a Cerului. Datorită jocului de lumini și umbre din primele minute ale răsăritului, umbra vîrfului se proiectează pe cer pierzîndu-se în adîncimile acestuia, astfel încît pare că între cer și pămînt s-a deschis un imens și nesfîrșit drum întunecat mărginit în stînga de un parapet luminos. Este sigur că această sublimă cale celestă a fost observată de oamenii muntelui, în special de sacerdoți din cele mai vechi timpuri.
Nu întîmplător, Dimitrie Cantemir, celebrul domnitor-cărturar, un inițiat, amintește în lucrarea “Descrierea Moldovei” despre Calea sacră, care urma drumul Bîcului, pînă la Chișințu și de acolo mai departe, spre est. Drumul, interesant, este marcat de megaliți și chiar de mici piramide orientate pe aceeași direcție.
În aceeași idee a unui mesaj inițiatic, putem aminti și faptul că în anul 1791 era publicată o stemă a Daciei, Calea Cerului corespunzînd întru totul “piramidei” foarte ascuțite de aici.
După opinia noastră, prin unicitatea și măreția lor, cele două fenomene succesive, Calea Cerului și Umbra Piramidă au constituit hierofanii (termen prin care se înțelege că ceva sacru ni se arată, mister) de prim ordin din cele mai vechi timpuri și pot justifica nu numai Sărbătoarea Muntelui și caracterul de Munte Sfînt al Ceahlăului, dar și Calea Sacră ce pornea de la poalele estice ale muntelui.
* “Am motive să cred că Ceahlăul este unul dintre munții sfinți ai dacilor. Strămoșii dacilor și chiar dacii înșiși practicau, cum o arată numeroase dovezi arheologice, o religie în care Soarele ocupa un loc central. Această credință ne-ar putea fi transmisă pînă astăzi prin cuvîntul “rază”: RA – numele zeului (identic la egipteni) și ZA – zeu. Apoi, între credința dacilor în viața de apoi, prezentată de Herodot și cea a egiptenilor antici, prezentată de Diodor, nu există practic nici o deosebire”, explică Ioan Șicleanu.
* Recent, J. Deruelle (1997) a emis ipoteza plecării din spațiul carpato-balcanic, în timpul neoliticului, a unor grupe de populații de agricultori împreună cu sacerdoții lor și instalarea acestora în zone similare cîmpiei dunărene, cum sînt cîmpile Nilului, Tigrului și Eufratului.
Tot așa, W. Rayan și W. Pitman (1997) găsesc catastrofa geologică care a determinat prăbușirea Bosforului, permițînd invazia apelor Mediteranei peste cele ale Lacului Euxinic, cu potopul biblic și susțin că toate popoarele existente la anul 5.200 î.H. au migrat din jurul lacului în alte direcții și au generat mai tîrziu numeroase popoare sau grupe de popoare, printre care pe așa zișii indo-europeni, dar și pe sumerieni, semiți, etc. În acest fel se poate explica și transferul modelului piramidei și a ziguratului din Kogaionon.
În Munții Vrancei există chiar o zonă numită Valea Serapusului. “Serapus” este un cuvînt inexistent în limba română, dar obișnuit în limba egipteană. În concepția popoarelor antice, zeii trăiau sau intrau în legătură cu oamenii pe vîrful munților. Piramidele puteau reprezenta dorința faraonilor de a fi cît mai aproape de zeul suprem RA, zeul soarelui. Toate invaziile barbare au ocolit Ceahlăul.
Sursa: http://mesagerulneamt.ro (Valentin BĂLĂNESCU)
Monumentul de la Caransebeş – unic în lume prin apropierea dintre două Biserici-surori
January 15th, 2012 |
De Ziua Naţională a României a fost inagurat Monumentul Unităţii Spiritual-Creştine din Caransebeş, ridicat între Catedrala episcopală „Învierea Domnului” şi Biserica Romano-Catolică. Arcul, ce are în interior sculptat simbolul clopotului, simbolizează legătura milenară dintre cele două Biserici-surori şi reprezintă unitatea creştină dintre locuitorii oraşului, indiferent de confesiunile de care aparţin. De asemenea, monumentul, placat cu travertin, transmite, tuturor celor care trec prin Caransebeş, un mesaj de credinţă. Participant la inaugurarea monumentului, poetul Mircea Dinescu a recunoscut că vede pentru prima oară o astfel de construcţie aşezată între două Biserici-surori. „Monumentul este un model naţional. Faptul că o biserică catolică şi una ortodoxă sunt unite prin acest simbol, face ca această operă de artă să fie mai frumoasă decât Arcul de Triumf de la Bucureşti, şi cred că multe oraşe din România au să preia acest model”, a spus poetul.
De altfel, monumentul este singurul construit în locul cel mai apropiat din lume între o biserică catolică şi una ortodoxă, de respectiv 8,4 m.
La festivitatea de tăiere a panglicii şi-au adus aportul P.S. Lucian, Episcopul Caransebeşului, primarul Marcel Vela, părintele Martin Neagu – parohul Bisericii Romano-Catolice, şi poetul Mircea Dinescu.
Tiana MESNER
Sursa: http://www.7-zile.com, Written by admin on 08 December 2011
Observator seismologic, unic în lume, inaugurat la Eforie
January 15th, 2012 |
“Sistemul va putea să monitorizeze cutremure, tsunami, mişcările de pe fundul Mării Negre?, a mai declarat Mărmureanu.
Adrian Grigore, specialist al Reţelei Naţionale Seismice, prezent la inaugurare, a afirmat următoarele: ?Observatorul asigură o mai bună supraveghere seismică a teritoriului Dobrogei, care are obiective economice importante. În zona de sud a Dobrogei, la bulgari, există un epicentru destul de periculos, care în 1901 a dat un cutremur de suprafaţă de 7,2 grade pe scara Richter. Efectele dure au fost simţite şi la Constanţa şi a fost generat un fenomen de tsunami în Marea Neagră?, a precizat Grigore.
Valoarea totală a investiţiei de la Eforie Nord se ridică la aproximativ un milion de euro, fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, iar terenul, pe care a fost amplasat observatorul, a fost pus în mod gratuit la dispoziţie de către Consiliul Local Eforie.
Antena3.ro
De la dinozauri pitici, la uriasul cu aripi: Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului
January 15th, 2012 |
Primele cercetari asupra dinozaurilor din zona Hategului au fost facute de baronul maghiar Franz von Nopcsa (1815 – 1904), aducand contributii deosebite la studiul acestor exemplare.
Au fost descoperite acolo 4 specii de dinozauri ierbivori, fragmente de oase atribuite unui crocodil, unei broaste testoase si altor vertebrate – pesti, amfibieni, mamifere.
Uriasul cu aripi
Cea mai importante descoperire, in afara urmelor de dinozauri, a fost cea a resturilor unui pterozaur gigant, numit Hatzegopteryx tambena sau “uriasul cu aripi din Hateg”.
Resturile au fost descoperite la Valioara, in nord – vestul bazinului Hateg. „Uriasul” a trait la sfarsitul Cretacicului, acum circa 70 milioane de ani si avea o dimensiune de 12 m.
Revalidata in REG
Geoparcul dinozaurilor din Hunedoara a fost acceptat in anul 2005 in Reteaua Europeana a Geoparcurilor (REG) si in Reteaua Globala UNESCO. In urma cu cateva luni, in cadrul reuniunii reprezentantilor REG, Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului a fost revalidat pentru urmatorii 4 ani ca facand parte din aceasta retea.
Revalidarea s-a facut prin votul unanim al reprezentantilor celorlalte geoparcuri, care s-au intalnit in localitatea Brecon din Tara Galilor.
In prezent, Reteaua Europeana include 42 de geoparcuri, intre care si Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului, aflat in administrarea Universitatii din Bucuresti.
TĂBLIŢELE DE LA TĂRTĂRIA: Cea mai veche scriere de pe Pământ
January 15th, 2012 |
Celebrele inscripţii de la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk, de la Sumer, care-i determinaseră pe istorici să considere scrierea sumeriană drept cea mai veche de pe pământ, erau datate pe la 3300 i.H. Plăcuţele de lut ars descoperite de Nicolae Vlasa la Tartaria, au fost datate, la rândul lor, prin metoda cercetării cu carbon radioactiv, la o vechime de aproximativ 7000 de ani, deci cu peste un mileniu mai “bătrâne” decât cele de la Sumer.
Unii dintre istoricii români s-au aratat destul de sceptici în faţa acestei descoperiri, avansând teoria puerilă că plăcuţele au fost aduse în traistă de un negustor din Sumer! Alţii, mai serioşi, au tratat descoperirea cu toată responsabilitatea şi au ajuns la o concluzie stupefiantă: sumerienii au ajuns în Mesopotamia, migrând de pe teritoriul vechii Dacii şi ducând cu ei o scriere deja cunoscută. Iar cercetatoarea Maria Gimbutas din Statele Unite ale Americii consideră că spaţiul carpato-danubiano-balcano-pontic este leagănul culturii europene.
Geto-dacii din Mesopotamia
Marile migraţii s-au produs încă din mileniul IV i.H. “Potrivit opiniei generale, sumerienii au venit în Sumer aproximativ pe la jumătatea mileniului IV… În general, există o concordanţă de opinii privind faptul că sumerienii au venit din ţinuturi muntoase. Potrivit religiei pe care şi-au adus-o din ţara de origine, zeii lor sălăşluiau în vârful munţilor, iar dacă în noua lor ţară nu au găsit munţi, ei au ridicat zeilor temple în formă de munţi artificiali – ziguratele” – scria V. Zamarowsky în celebra sa carte “La început a fost Sumerul”. În continuarea acestei idei, istoricul rus N. Jirov declara în revista Znanie Sila (1971) că sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice (Geto-Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar. Dar, pentru că acesta nu se mai potrivea la mărimea zilelor şi nopţilor de pe latitudinea lor, l-au schimbat. Acelaşi argument a fost folosit şi de astronomul polonez Ludwig Zaidler în cartea “Istoria ceasurilor”, pentru a demonstra migraţia sumeriană din zona carpatică. N. Jirov mai sublinia faptul că limba sumeriană era total diferită de cele ale vecinilor semiţi, iar scrierile lor plasau originea strămoşilor într-o ţară montană sau submontană. Datările cu carbon radioactiv realizate de savantul american Marija Gimbutas (care stabiliseră că tăbliţele carpatice sunt mai vechi cu peste un mileniu decât cele din Sumer), au fost confirmate în anul 1972 şi de academicianul bulgar Vladimir I.Georgiev.
Scrierea gotică – “furată” de la geţi
Savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis analizează în cartea sa „Despre literele şi limba geţilor sau a goţilor”, publicată în 1957 la Lyon, mai multe alfabete aşa-zis gotice prin comparaţie cu cel getic primitiv. El mărturiseşte că s-a inspirat din lucrarea arhiepiscopului de Uppsala, Joannes Magnus Gothus, intitulată „Istoria tuturor regilor goţi şi finlandezi” (publicată la Roma în 1554), în care se prezenta pentru prima dată alfabetul getic. În această lucrare, Joannes Magnus Gothus demonstra că episcopul Wulfila (303-383 d. H.) inventase alfabetul gotic inspirându-se din cel getic. În acest alfabet (gotic), considerat a fi cel mai nou din acea vreme, Wulfila a tradus Biblia, cunoscută sub numele de Codex Argenteus. Atât Vulcanius Brugensis, cât şi Joannes Magnus au avut la dispoziţie surse antice şi medievale foarte rare şi de o valoare inestimabilă, care astăzi nu mai sunt disponibile. Printre acestea se numără şi discursurile lui Cato cel Bătrân (234-149 i. H.), din care citează: „… faptele de vitejie ale geţilor fuseseră cântate de poeţii lor, acompaniaţi la flaut, cu mult înainte de întemeierea Romei…”. Şi nu numai Cato cel Bătrân, ci şi poetul erudit Publius Ovidius Naso (43 i. H. -17d. H) est martori autentic. Timp de 10 ani a trăit exilat printre geţii din nordul Imperiului Roman, le-a învăţat limba, ba chiar a scris în limba getă şi sarmată mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul păstrat în Pontica, în rezumat. În mod surprinzător, cei care au susţinut cel mai mult ideea că Tăbliţele de la Tărtăria reprezintă primul alfabet al omenirii nu au fost oamenii de ştiinţă români, ci străinii. La Tărtăria nu s-au mai făcut săpături din anul descoperirii enigmaticelor plăcuţe. Acestea sunt depozitate la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Peste semnificaţia lor istorică şi ştiinţifică s-a aşternut, în toţi aceşti ani, un misterios val de tăcere. Din fericire, în ultimii ani, câţiva cercetători încearcă din nou să readucă la lumină adevărul despre trecut, repunând în discuţie valoarea inestimabilă a Tăbliţelor de la Tărtăria.
Descifrarea
Specialiştii susţin că ceea ce este caracteristic acestor plăcuţe este o identitate comună, cunoscută sub denumirea de Cultură Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.), râspandită în ţara noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei şi nord-vestul Bulgariei. S-a ajuns la concluzia că cel mai vechi texte din lume (cele de pe plăcuţele de la Tărtăria), descifrate deja, ar suna astfel: BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EN/ZU- GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU/ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA” şi se traduce prin: “Poarta de acces a marelui rege care conduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunei şi Focului, a prinţilor care slujesc masa mare pentru jerfele închinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) şi renumitului zeu al Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două zeiţe (Igigi)”
Cultura Turdaş-Vinca
Localitatea Tărtăria (com.Salişte, jud.Alba) de la poalele versantului nordic al Munţilor Sureanu, e situată pe cursul mijlociu al râului Mureş, la 50 km N-E de Peştera Bordu Mare (unde s-au găsit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal), la 40 km.N-E de Peştera Cioclovina (care adăpostea fragmente osteologice ale Omului de Cromagnon). Mai exact, în apropiere de străvechea aşezare Turdaş, situată la 12 km.S-V de Tărtăria. Aici, la Turdaş, săpăturile arheologice din anii 1895 şi 1910 au scos la iveală vatra unei aşezări cu materiale specifice asemănătoare celor de la Tărtăria. La Daia Română, de pildă, s-a găsit un vas cilindric a cărui vechime este anterioară cilindrilor-sigilii din Sumer). Caracteristicile materialelor descoperite în aceste staţiuni au determinat specialiştii să-i creeze o identitate proprie, sub denumirea de Cultura Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.).
(Compilaţie de Miron Manega. Bibliografie: Magazin istoric, Flacara, Dacia, Gardianul, Jurnalul National)
O orădeancă a descoperit secretul tinereții şi a fost medaliată cu aur la un salon internaţional de inventică
January 2nd, 2012 |
Simona Bişboacă a lucrat opt ani până a obţinut metoda cea mai bună pentru extragerea antioxidanţilor din struguri
Orădeanca Simona Bișboacă a uimit savanții de la Salonul Internațional de Inventică de la Varșovia (3-5 noiembrie), fiind medaliată cu aur şi argint pentru două produse originale, o „bombă“ de antioxidanţi şi propolis dizolvat în apă, fără alcool.
Salonul Internațional de Inventică (3-5 noiembrie) de la Varșovia a marcat împlinirea a 100 ani de la acordarea premiului Nobel pentru chimie, Mariei Sklodowska Curie. Deși s-a aflat la prima participare la un astfel de eveniment, orădeanca Simona Bişboacă, în vârstă de 32 de ani, a uimit cu produsele sale elita cercetătorilor. Pentru produsul desemnat „cel mai puternic antioxidant” denumit „Antioxi Vita”, Simona Bişboacă a fost medaliată cu aur şi i s-a acordat un premiu special din partea Asociaţiei Inventatorilor din Coreea de Sud. Al doilea produs prezentat de către Simona Bişboacă a fost cel intitulat „Propolis dizolvat în apă”, care i-a adus medalia de argint şi un premiu special, oferit de către Asociaţia Asiatică pentru Invenţii şi Creativitate. La salon au participat cercetători din peste 30 de țări, din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia.
Tinereţe din reziduri de struguriTânăra inventatoare este doctorand şi a absovit Facultatea de Tehnologia şi Prelucrarea Produselor Alimentare, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, în anul 2003. Încă dinainte de a termina facultatea, din 2001, când a fost la un schimb de experienţă la Bologna, Simonei i-a venit ideea realizării acestui produs antioxidant, pe bază de sâmburi, pieliţe şi rahis de struguri atent selecţionaţi. „Un flacon de 100 de ml are principii active în echivalentul a 80 de litri de vin Cabernet Sauvignon, despre care se ştie că are cel mai mare conţinut de antioxidanţi”, a spus Simona Bişboacă. Aceasta a lucrat pe cont propriu, timp de opt ani, la găsirea metodei de a extrage şi a stabiliza antioxidanţii din struguri, într-o concentraţie atât de mare. „Mi-am făcut un laborator acasă, iar pentru anumite analize mergeam la laboratorul facultăţii. Am încercat foarte multe variante şi trebuie să recunosc că au fost zile întregi în care nu am ieşit din laborator”, a povestit Simona, care pentru a se putea întreţine pe timpul cercetărilor, care cereau investiţii în timp, dar şi în bani, a lucrat ca designer de interior şi exterior. „Acum nu mai am timp de design, fiindcă ma axez exclusiv pe cercetare”, a spus Simona, care va participa în luna decembrie la un nou salon de inventică, la Seul, alături de fratele său Adrian Timar, care a ajutat-o de altfel şi în cercetările întreprinse până acum. Cei doi lucrează împreună la noi produse, pe nişa produselor alimentare fără aditivi.
Bombă de antixodanţi şi propolis
Întrebată dacă „Antioxi Vita” este un elixir al tinereţii fără bătrâneţe, orădeanca s-a abţinut să-şi laude „marfa”, însă a recunoscut că acesta are proprietăţi care reduc îmbătrânirea celulară. „Produsul te ajută să îmbătrâneşti încet, frumos şi sănătos”, a spus cercetătoarea în chimie alimentară. Potrivit acesteia, cel mai în vârstă consumator al produsului creat de ea are 89 de ani şi consumă 5 ml pe zi, iar cel mai tânăr are doi ani. Pentru adulţi şi tineri, doza recomandată este de 2 ml pe zi. „Propolisul dizolvat în apă”, al doilea produs cu care a impresionat în Varşovia, este deosebit prin faptul că nu conţine alcool, putând fi folosit chiar şi de către copii. Ambele invenţii au fost brevetate şi se găsesc în magazine naturiste şi farmacii din toată ţara.
Mândră că e româncă
De doi ani, Simona este membră a Asociţiei Inventatorilor din România. În ciuda faptului că a stârnit interesul unor cercetători din toată lumea, Simona nu se gândeşte să plece din ţară. Este mândră de faptul că este româncă, iar invenţiile sale poartă însemnul „produs românesc”. „Deviza mea este: dacă vrei, se poate”, a spus, şi chiar a demonstrat, Simona. „Există posibilitatea să încep să export în Polonia şi sunt în discuţii avansate cu reţele de distribuţie din Italia şi Germania”, a mărturisit orădeanca, semn că inventica românească este pe drumul cel bun, în ciuda tuturor piedicilor.
Sursa: www.adevarul.ro
Articol din Romani celebri - social, Romani celebri - toti, Romania sanatoasa, Unic In lume | 
Comments Closed
Secretele zăcămintelor de aur, vândute pe 10.000 de dolari.
December 6th, 2011 |
250 de tone, doar la Roşia Montană
Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness. ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit – punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate… Cum?
«Încă este mult aur în subteran»
“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.
Prima hartă a «bogăţiilor» româneşti datează din 1925
În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant.
Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe “profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, în strada Biserica Amzei din Bucureşti. În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul. Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari…
Privatizarea rezervelor este ţinută «la secret»
Am cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns: “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.
Datorie externă, 92,1 miliarde €
În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naţionale, 
publicate cu patru luni în urmă, ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.
Record pentru preţul aurului
Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r.-unitate de măsură egală cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cât fusese vândut marţi. Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua, metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri
Aici puteti viziona un film facut de americani.
Sursa: www.libertatea.ro
Groapa Ruginoasa
December 5th, 2011 |
Groapa Ruginoasa este un loc deosebit de interesant din Muntii Apuseni, ce ni s-a recomandat a fi vizitat de catre gazdele noastre inca din prima zi de cum am ajuns in zona. Drumul pana la Groapa Ruginoasa este destul de lejer, nu necesita o pregatire fizica de exceptie. Accesul se face de pe DN 75, drum ce duce spre Arieseni – Vartop – Stei. Dupa Vartop, in dreptul unei curbe mari, unde soseaua traverseaza un parau, apare o poteca la stanga. Indicatoarele si marcajul cu banda rosie va vor conduce pana la Groapa Ruginoasa.
Traseul nu este lung, se spune ca dureaza 45 minute, dar se ajunge lejer cam in 30 de minute. Prima portiune a traseului prezinta un urcus mai abrupt, printre pietre ca pe o scara, insa apoi drumul este lejer, prin padure si cu iesire pe o pajiste deosebit de frumoasa. Se ajunge la marginea gropii, care este in fapt o ravena de mari dimensiuni: un diametru de peste 600 de metri si o adancime de peste 100 metri!
Aflata pe versantul nordic al Muntelui Tapu, la o altitudine de 1.373 de metri, Groapa Ruginoasa este un fenomen aparte. S-a format din cauza eroziunii solului si asta intr-un timp foarte scurt. Aceasta groapa se mareste continuu, eroziunea lucrand cu o viteza foarte mare. Se spune ca pe hartile mai vechi, de acum 80 ani, ravena era marcata cu dimensiuni mult mai mici. Toponimul este dat de culoarea maroniu, cafeniu – negricioasa a rocilor ce sunt sectionate de procesele de torentialitate. Vederea de pe marginea gropii este spectaculoasa. Mare atentie! Nu mergeti mai aproape de 5 metri de marginea gropii. Peretii sunt scobiti si malul sta in aer pe mai multe portiuni.
Groapa Ruginoasa a aparut si in cunoscuta emisiune Tehnici esentiale de supravietuire, de pe Discovery Channel. Bear Grylls, gazda emisiunii, a coborat groapa catre civilizatie.
Sursa: http://tai-tai.net
IZBUCUL DE LA CALUGARI
December 5th, 2011 |
Legat de acest izbuc cu intermitenta s-a încetatenit obiceiul pelerinajului credinciosilor din zona la manastirea Calugari de Sfânta Maria pe 15 august. Legenda spune ca acei oameni peste care tâsneste apa, au sansa vindecarilor miraculoase.
Manastirea ofera turistului posibilitatea de reculegere si vizitare a bisericii de lemn din incinta manastirii.
Un fenomen carstic deosebit de interesant se gaseste în Muntii Codru-Moma, în platoul carstic al Vascaului din masivul Codru. Este vorba de un izbuc intermitent, un fenomen foarte rar întâlnit, la noi în tara se mai gaseste un asemenea izbuc intermitent pe Valea Posagii (afluent al Ariesului), Izbucul Bujorul.
Izbucul de la Calugari se gaseste în apropierea satelor Izbuc si Ponoarele (comuna Carpinet) din jud. Bihor. Inclusiv denumirea celor doua sate vine de la doua fenomene carstice: izbuc semnifica un izvor carstic ce vine dintr-un perete calcaros, iar ponor înseamna un loc unde apa unui râu dispare în subteran. Pornirea pentru vizitarea izbucului, monument al naturii, se face de la localitatea Carpinet, fie pe drum, cu masina (care trece pe lânga cariera de marmura), fie pe o poteca care “scurteaza” distanta dar nu si timpul si efortul daca se merge pe jos.
Pâna în 1948 aici a functionat o manastire care a fost reînfiintata dupa revolutia din 1989. Aici exista biserici si se fac slujbe religioase, cele mai importante serbari religioase fiind de “Sânta Marie Mare” si de “Sânta Marie Mica”. Preotii au profitat întotdeauna de fenomene naturale, cum este cazul si cu acest izbuc.
Pâna prin anii 1980 acest izbuc era extraordinar de deosebit, având dubla intermitenta fata de cea de pe Valea Posagii, care are doar un simplu sifonaj. Dupa 1980 si Izbucul de la Calugari a devenit cu simpla intermitenta, deci cu un simplu sifonaj. Totodata ambele izbucuri se deosebesc de celelalte izvoare carstice denumite tot izbucuri dar care au o scurgere permanenta. Denumirea generica, în ambele cazuri, le revine de la faptul ca aceste izvoare “izbucnesc” dintr-un perete calcaros.
Explicatia stiintifica a izbucului de la Calugari, este mai complexa. În primul rând, izbucul se datoreaza prezentei dolomitelor de vârsta triasica (mezozoic inferior). Dolomitele sunt formate din dublu carbonat de calciu si magneziu si sunt carstificabile la fel ca si calcarele (formate din carbonat de calciu). Din acest motiv, unde se gasesc calcare si dolomite, acestea sunt atacate de apa încarcata cu CO2 (dioxid de carbon) din aer si ca atare dizolvate. În zona Izbucului de la Calugari sunt prezente deci dolomitele triasice, care sunt atacate de apele ce se infiltreaza de la suprafata în interiorul masei calcaroase, producând canale sau mici grote.
În faza când izbucul avea dubla intermitenta, în interiorul masei calcaroase existau doua cavitati (mici grote, spatii libere) legate între ele, în care se adunau apele de la suprafata. Însa cele doua cavitati erau inegale ca marime, astfel ca timpul de umplere a lor cu ape era diferit. În acest caz, timpul de expulzare a apelor erau dupa 10 minute si respectiv 40 de minute, jetul de apa aruncat durând doar 2-3 minute, dupa care grotele trebuiau reumplute pentru a functiona din nou. Subliniem ca functionarea era posibila doar pe timp ploios, la secete izbucul era nonfunctional. Aceasta situatie era pâna prin anii 1980. Asadar, timpul de umplere a cavitatii mai mici era de 10 minute, iar a celei mai mari de 40 de minute. Dupa 1980, probabil una dintre cavitati s-a “scurtcircuitat” (adica în urma eroziunii carstice, o cavitate a fost strapunsa, apele ajungând sub gura de odinioara a izbucului), astfel ca s-a pierdut dubla eruptie, acum expulzând apa din 20 în 20 de minute, daca este vreme ploioasa; durata expulzarii jetului de apa este tot de 2-3-5 minute, ca si înainte. Deci, timpul de umplere a cavitatii ramase este de 20 de minute. Probabil ca în viitor, prin “scurtcircuitarea” si a celei de-a doua cavitati, izbucul de la Calugari va ramâne “amintire”.
Pentru vizionare film acesati aici
Sursa: http://www.tarabeiusului.ro
Cimitirul vesel de la Sapanta
December 5th, 2011 |
Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel care a devenit o importanta atractie turistica.
Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.
Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.
Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sint simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.
Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.
Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.
Cu desenele si poemele lor Stan Ioan Pătraş si Dumitru Pop Tincu au reusit sa recreeze un intreg sat si au dat oamenilor o a doua viata dupa moarte. Cele mai mult de 800 de cruci pictate constituie o arhiva vasta care prezerva istoria locuitorilor din Săpânţa.
Un celebru epitaf este:
Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea
Alte poeme:
De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.
Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea
Aici eu ma odihnesc
Si Pop Gheorghe ma numesc
Ca un brad frumos din munte
Eram la parinti in curte
Tinar si de omenie
N-a fost multi in sat ca mine
Cand armata am terminat
Masina mi-am cumparat
Si-n toata tara am umblat
Preteni multi eu mi-am aflat
Preteni multi si de omenie
Asa cum mi-o placut mie
Cand a fost sa fecioresc
In pamant eu putrazasc.
Puteti viziona film accesand AICI
Sursa: http://www.romanianmonasteries.org