Unic in Romania
Un OZN a fost pictat acum 400 de ani într-o biserică din România! Cum e posibil așa ceva?
March 30th, 2017 |
Un OZN pictat acum 400 de ani într-o biserică din România? Chiar și ideea în sine pare exagerată, ce să mai vorbim despre faptul că acest lucru s-ar afla tocmai în țara noastră. Totuși, oricât ni s-ar părea de bizar, de neverosimil, pictura limpede a unui OZN care coboară din nori poate fi descoperită într-o biserică din Sighișoara. I se poate vedea clar forma de disc, dar si coloana propulsoare de foc din spate, care se pierde în nori…
Dar oare ce anume l-a făcut pe pictorul de acum 400 de ani să reprezinte un asemenea obiect straniu pe unul dintre pereții bisericii și cum de comunitatea locală și conducătorii bisericii l-au acceptat? Desigur, nu putem decât să presupunem: probabil că oamenii acelor vremuri au văzut un astfel de obiecte zburător pe cer, i-au dat o conotație religioasă, în sensul că l-au perceput ca pe o minune dumnezeiască sau un semn divin, iar de aici până la pictarea lui în biserică nu a mai fost decât un singur pas.
Foto: Cătălina Borta
Totuși, această reprezentare nu este unică nici măcar în România, ca să nu mai vorbim despre restul lumii unde descoperim și alte picturi medievale care reprezintă OZN-uri pictate în Evul Mediu. Mai multe despre acestea puteți afla din acest articol: OZN-uri gravate pe monede din secolul al XVII-lea? Picturi medievale cu OZN-uri? GALERIE FOTO
Să vedem însă ce ne spune prof. dr. Dan Farcaș, președinte al ASFAN și unul dintre cei mai importanți cercetători din România ai acestor fenomene. Iată un fragment din cartea „UFOs over Romania”, apărută în Anglia, în 2016:
DAN FARCAȘ: <<Gilli Shechter şi Hannan Sabat de la Asociația israeliană de Cercetare pentru extratereştri şi OZN-uri, au comentat, într-un articol relativ recent, o fotografie a unei picturi murale din Biserica Mănăstirii, aflată nu departe de turnul cu ceas de la Sighişoara [Fig. 2]. Fotografia reprodusă în articol a fost făcută de Cătălina Borta. Sub imagine este scris, în limba germană, un fragment din Psalmul 130: „Să nădăjduiască Israel în Domnul!”. Imaginea reprezintă o clădire mare, posibil o biserică, deasupra căreia pluteşte, uşor oblic, un obiect discoidal de mari dimensiuni, împărţit în (circa 10) sectoare bombate. Din centrul discului se îndreaptă în jos un soi de ţepuşă scurtă. Deasupra obiectului se află o scurtă coloană luminoasă, în care se văd obiecte greu de identificat.
Nu s-a putut afla nici cine a făcut pictura, nici când. Dar textul nu poate data decât după traducerea şi publicarea, de către Luther, în 1534, a Bibliei în limba germană. Autorii articolului mai observă că acelaşi disc, plutind oblic, împărţit în sectoare şi cu ţepuşa dedesubt, apare pe o serie de medalii din secolul XVII, probabil fise, folosite la jocurile de noroc, despre care s-a speculat mai demult că ar putea fi imagini ale unor OZN-uri. S-a emis opinia că aceste obiecte reprezintă roata carului descris în viziunea lui Iezechiel, atâta doar că în această viziune se vorbeşte de patru roţi, iar aici este doar una singură şi fără car.
O imagine asemănătoare există şi în cartea „Prodigiorum Liber”, scrisă de Iulius Obsequens, un istoric roman din secolul IV. Dar cartea, în care sunt descrise apariţii cereşti neobişnuite deasupra Romei, a fost tipărită prima dată, cu gravuri adăugate, în 1552.>>
Sursa: danielroxin.ro
Articol din 
Lacul Zănoaga Mare – cel mai adânc lac de tip glaciar din țara noastră. Se află în Munții Retezat, într-un peisaj splendid!
November 30th, 2016 |
Priveliștile aspre și totodată încântătoare ce pot fi contemplate pe spinările bătrânilor noștri Carpați spun povestea de demult a bătăliilor seculare dintre soare, gheață și stâncă. Se spune că în vremea ultimei glaciațiuni, stânca și gheața conviețuiau în bună pace. Gheața aspira să devină la fel de dură precum stânca, fiind susținută de gerurile năpraznice care se abăteau mereu peste crestele Carpaților.
Căldările glaciare sunt depresiuni de formă relativ rotundă, zămislite de către ghețari cu mii și mii de ani în urmă. În Cuaternar au existat patru perioade de răcire a vremii, purtând numele de Günz, Mindel, Riss și Würm, în care vârfurile carpatine de peste 1800-1900 de metri s-au aflat milenii la rând sub stăpânirea severă a ghețurilor.
După ce ultima glaciațiune a luat sfârșit iar vremea s-a încălzit cu repeziciune, ghețarii s-au topit și unii dintre ei au lăsat în urmă căldări glaciare, în care astăzi se adună apa rezultată din ploi și din topirea omătului. În România se află minunate lacuri glaciare, între care se numără Lacul Mioarelor, Lacul Bucura sau Lacul Zănoaga Mare. Dacă, pe teritoriul țării noastre, Bucura este lacul glaciar cu întinderea cea mai mare (aria sa trecând de 100.000 metri pătrați), Lacul Zănoaga Mare este cel mai adânc dintre lacurile glaciare – măsurând 29 de metri de la suprafața apei și până la fund. Ambele se află în munții Retezat.
Lacurile de circ glaciar, așa cum este și Zănoaga Mare sunt cele mai numeroase dintre lacurile formate în urma glaciațiunilor. Specificul acestor ape stătătoare este aria redusă și adâncimea mică. Această ultimă însușire nu i se aplică, însă, și Lacului Zănoaga, cu adâncimea sa de 29 de metri. De aici și unicitatea acestei ape stătătoare cu apă de cleștar, situată la 2000 de metri altitudine!
De la Lacul Bucura și până lângă (lacul) Zănoaga Mare drumul e cu puțin mai lung de 5000 de metri. Nu pare mult, dar aflând că pentru parcurgerea sa pot fi necesare trei ore și jumătate, oricine își poate da seama că poteca are și lungi porțiuni abrupte, anevoioase la deplasare. Dar aerul proaspăt și înviorător, la care se adaugă frumusețea semeață și captivantă a munților pot alunga oboseala ca prin farmec!
Autor: Tomi Tohăneanu
Surse: wikipedia.org, www.welcometoromania.ro, www.infopensiuni.ro
Imagini: Foto 2 – Turismland.ro Foto 1,3,4 – Facebook, Foto 5
Lacul Iacobdeal, din Muntii Macin, este unic in Romania. Ce il deosebeste de restul lacurilor din tara noastra
June 19th, 2015 |
Ca sa faci baie in apele lui de smarald e o experienta extraordinara. Locul fermecat a aparut recent in filmul ”Aferim”, dar si in videoclipul melodiei ”Striga”, interpretata de Puya si Inna.
Imaginile, desprinse parca dintr-un film de prezentare a unei insule grecesti, au fost surprinse intr-o zi obisnuita de vara, pe lacul Iacobdeal, din muntii Macinului.
Cucerit de acest loc, Marcel Taranu a decis in urma cu 10 ani sa cumpere intinderea de apa. Scafandru profesionist si-a pus la bataie toate economiile fara sa clipeasca. Nu percepe nicio taxa celor care ajung aici. Iar curatenia o face pe cont propriu.
Lacul a aparut intr-o veche cariera de piatra exploatata de italienii stabiliti in zona in urma cu zeci de ani. Izvoarele subterane au iesit insa la suprafata si au format un loc de o frumusete rara.
Lacul atrage ca un magnet iubitorii de senzatii tari. De pe trambulina, cei care au curaj sar zece metri in gol inainte de a atinge apele de smarald.
Lacul i-a incantat si pe realizatorii fimului Aferim, dar si pe Puya.
Iacobdeal se afla in apropierea comunei Turcoaia. Nu e usor de gasit, insa ocalnicii sunt oricand dispusi sa va arate drumul. Iar daca ati ajuns pana aici, nu ratati nici imprejurimile de o frumusete salbatica, dar si vechea cetate romana Troesmis.
Parcul National Muntii Macinului va asteapta cu o suprafata de peste 10 mii de hectare de teren. Traseele montane sunt accesibile, cel mai inalt varf nu are mai mult de 500 de metri, iar daca aveti o bicicleta luati-o, zona este ideala pentru cicloturism.
In Muntii Macinului va veti bucura ochii cu plante si vietati rare.
Pentru ca experienta sa fie completa, mergeti in apropiere de Cerna, la centrul de echitatie.
Cel mai lung traseu are 13 km si poate fi parcurs la trap in 5 ore. O ora de calorie costa 20 de lei, iar ghidul grupului percepe si el o taxa de 55 de lei. Daca sunteti interesati trebuie sa va faceti o rezervare cu cel putin 2-3 saptamani inainte.
Sursa: stirile protv
Unicat in Romania: Cascada termala de la Toplita
June 2nd, 2015 |
Dacă treci cu trenul prin Toplița, județul Harghita, dinspre Miercurea Ciuc în direcția Târgu Mureș, ai face bine să nu te uiți pe geam. Pentru că, cu puțin timp înainte de a ajunge în gară, vei zări ceva pe geam care te va face să-ți pară rău că nu poți coborî. Dacă vii cu mașina în oraș, o să blestemi drumul infect care te duce spre acea minunăție și vei fi pe punctul de a renunța.
Dacă reușești, cumva, să-i întorci spatele, vei fi din nou copleșit de larga deschidere spre oraș, liniștitul peisaj și Munții Călimani care se proiectează deasupra blocurilor, atât de aproape.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Cum ajungi?
Un obicei unic, cel puțin în județul Alba, “Mormântul Domnului”, are loc în Vinerea Mare într-un sat din Munții Sebeșului, în Căpâlna, unde, atunci când se cântă Prohodul, credincioșii trec pe sub un sicriu în care este introdus Sfântul Epitaf, și nu pe sub o masă.
Sfântul Epitaf aflat în biserica Mormântul Domnului din Căpîlna de Sebeș, jud. Alba.
Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO
Există la Căpâlna un obicei, poate unic, ca în Vinerea Mare, după Sfântul Maslu, care are loc începând cu ora 13,00, să se pregătească în biserică Mormântul Domnului, în fața căruia se va cânta Prohodul Domnului seara, la Denie, de la ora 18,00.
Preotul paroh Petre Mircea Ioan, care slujește în Căpâlna de doar câteva săptămâni și va asista în premieră la această tradiție, spune că obiceiul, ce reprezintă ritualul înmormântării lui Hristos, s-a moștenit din moși-strămoși.
Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO
Ce este deosebit față de alte parohii în acest sens e faptul că Sfântul Epitaf care are imprimat pe el Mormântul Mântuitorului nu se pune pe o masă, ci se introduce, împachetat, într-un sicriu cam de un metru lungime. Prohodul se cântă în fața acestui sicriu, iar înconjurarea bisericii se face tot cu el, fiind purtat de patru flăcăi, între 14 și 24 de ani, necăsătoriți, a explicat Gheorghe Sbuchea, fost brigadier de pădure, acum cântăreț la biserica din Căpâlna.
După ce se înconjoară biserica, sicriul este suspendat la intrarea în biserică, între ușorii de la ușa pronausului, iar enoriașii trec pe sub el atingându-l cu capul. În tot acest timp, se interpretează de cântăreții bisericii niște cântece speciale, cele trei stări, interpretate pe “glas bătrânesc, tradițional”.
După ce a trecut toată lumea “pe sub Domnul”, sicriul este adus de cei patru flăcăi în biserică în fața iconostasului, după care este deschis, iar preotul ia din el Sfântul Epitaf, o icoană pe pânză veche de 150 de ani, îl înalță cu scena pictată înspre credincioși, făcând semnul crucii cu el, apoi îl așează pe o masă, unde va fi sărutat de credincioși după încheierea Prohodului.
Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO
“Eu așa am pomenit (obiceiul — n.r.) și bătrânii mei așa știau”, spune Gheorghe Sbuchea.
La această sărbătoare tradițională pentru parohie participă locuitorii din tot satul, marea majoritate îmbrăcați în costume populare.
AGERPRES/(A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Ștefan Gabrea)
Muzeul Presei “Sever Bocu” din Jimbolia
February 12th, 2015 |
Muzeul Presei “Sever Bocu” este unic în țara noastră și printre puținele din Europa, instituții similare existând doar în Germania, la Aachen, și în Portugalia. Deține o serie de ziare, almanahuri, calendare, manifeste, foi volante, reviste umoristice, presă din diaspora, colecții rare din secolul al XVIII-lea, precum și câteva componente ale unei vechi tipografii.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA
Amplasat pe strada Lorena nr. 35, din Jimbolia, județul Timiș, muzeul a fost inaugurat în septembrie 2007, la inițiativa poetului Petre Stoica (1931-2009). Acesta, s-a stabilit în oraș în anul 1995 și a donat colecția sa de cotidiene, reviste, almanahuri, calendare scoase de publicații, cărți de vizită ale unor personalități precum Mihai Eminescu, Anton Bacalbașa, Geo Bogza, fotografii și legitimații ale jurnaliștilor, monografii ale periodicelor, statute ale asociațiilor ziariștilor, caricaturi de presă, afișe etc.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA
Poartă numele lui Sever Bocu (1874-1951), cel care, în opinia inițiatorului muzeului “… a sintetizat la modul superlativ calitățile gazetarului (Tribuna — Arad, România Mare — Kiev, Vestul și Voința Banatului — Timișoara), ale întregitorului de țară, ale militantului politic”.
Colecția muzeului, prezentată pe o suprafață de 600 mp, cuprinde publicații din diferite domenii (literatură, istorie, medicină, industrie, sport, modă) apărute începând cu prima jumătate a secolului al — XIX—lea, atât pe teritoriul țării cât și în diaspora (Basarabia, nordul Bucovinei, Banatul Sârbesc, Ungaria, Viena, Paris etc.), în limbile română, germană, maghiară, sârbă, franceză, engleză, bulgară, rusă, ucraineană, croată, italiană, turcă, ebraică etc.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA
Inestimabila colecție donată de Petre Stoica s-a îmbogățit permanent cu exponate provenind, mai ales, din donații, oferite de biblioteci din Sibiu, Galați, Focșani, Bocșa, Timișoara, Jimbolia, redacții ale publicațiilor din țară și străinătate și de colecționari din Sibiu, Brăila, Iași, Timișoara, Jimbolia.
Semnificativă este donația făcută de Biblioteca Astra din Sibiu, structurată cronologic (secolul XIX, 1900-1950, 1951-1989, după 1990), în funcție de limba în care a apărut publicația și geografic — în țară (orașul în care a fost editată — București, Arad, Timișoara, Cluj, Sibiu, Brașov, Blaj, Iași etc.) sau diaspora (Cernăuți, Chișinău, Silistra etc.).
Patrimoniul a mai fost îmbogățit și prin: abonamente, achiziții (din anticariate sau a primului număr al noilor periodice) și schimburi, numărul exponatelor crescând substanțial la toate segmentele: ziare și reviste din țară și din diaspora, almanahuri, calendare, legitimații, cărți de vizită, fotografii, foi, plicuri și cărți poștale cu antet, monografii, cărți de istorie a presei și de reportaje, volume dedicate Banatului.
Foto: (c) www.infopensiuni.ro
Pot fi văzute aici cele mai vechi publicații de pe actualul teritoriu al României, printre care: “Albina românească” (1837, 1839), prima publicație de limbă română din Moldova (Iași, 1829), “Dacia literară”, “Albina” (Viena, 1867), “Higiena și școala” (Timișoara, 1876-1877; Gherla, 1878-1880), “Dreptatea” (Timișoara, 1894-1898), “Gazeta poporului” (Timișoara), “Biserica și școala” (Arad), “Foaia diecesană” (Caransebeș), “Tribuna”, “Telegraful Român” și “Foaia Poporului” (Sibiu), “Foaie pentru minte, inimă și literatură, revista Familia” (Oradea), “Gazeta Bucovinei” (Cernăuți), “Democrația” (Ploiești), “Resboiul”, “Timpul”, “Epoca”, “Moftul român”, “Moș Teacă” și “Steaua României”, toate din București.
Foto: (c)www.memoriabanatului.ro
Muzeul deține, de asemenea, numeroase publicații din perioada 1900-1950, între care: Neamul românesc, Luceafărul, Revista Fundațiilor Regale, Convorbiri Literare, Transilvania, Bilete de papagal, Gândirea, Boabe de grâu etc., marile cotidiene bucureștene (Universul, Curentul etc.); Nădejdea, Monitorul Municipiului Timișoara (1924-1936), Primăvara (Sânnicolau Mare). Este prezentă și presa apărută după 1989, cu precădere primul număr al fiecărei publicații postdecembriste, dăruit acestui muzeu.
Pe lângă bogata listă de publicații, almanahuri și calendare din secolele al XIX-lea și al XX-lea, muzeul deține și documente legate de viața internă a ziarului (legitimații, plicuri, etc.), fotografii de epocă și o frumoasă bibliotecă de specialitate în domeniul presei scrise.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA
Încăperile muzeului sunt ornate cu specimene de ziare rare, imagini din viața cotidiană a tipografilor și desene de presă, iar pentru a sugera vizitatorului o imagine cât mai coerentă a vieții poligrafice, muzeul a achiziționat o tiparniță și piese de atelier tipografic.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA
Anual, pragul muzeului este trecut de circa 900 de vizitatori din țară și din străinătate, în special din Serbia, Ungaria, Republica Moldova, Austria, Germania, Belgia, Turcia, Canada.
AGERPRES (Documentare-Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)