Mierea este magică. Pe lângă gustul ei delicios, ea este cam singurul aliment care nu se strică atunci când se află în stare comestibilă. Dar de fapt de ce nu se strică mierea? Mierea are o mulţime de proprietăţi incredibile.

Ea a fost folosită şi cercetată pentru calităţile sale medicinale din cele mai vechi timpuri, în special în ceea ce priveşte tratamentul rănilor deschise. Herodot povestea cum babilonienii îşi îngropau morţii în miere, iar Alexandru cel Mare se spune că ar fi fost îmbălsămat într-un sicriu plin cu miere.

Cea mai veche miere din lume a fost cea descoperită în urma excavaţiilor din Georgia şi datează de 5.000 de ani. Deci dacă aţi avea miere cu o vechime de 5.000 de ani, aţi putea să o consumaţi? Ei bine…

Proprietăţile chimice ale mierii

Mierea este zahăr. Poate aţi auzit tot felul de lucruri despre beneficiile pe care substituirea zahărului cu mierea  le are pentru sănătate. Ele s-ar putea sau nu să fie adevărate. Deşi mierea nu este obişnuitul zahăr alb, granulat, ea este totuşi zahăr. Iar zaharurile sunt  hidroscopice – termen ce înseamnă că în starea lor naturală conţin foarte puţină apă. Şi foarte puţine bacterii şi microorganisme pot trăi într-un mediu cu umiditate scăzută.
Amina Harris, director executiv la Centrul pentru Miere şi Polenizare din cadrul Institutului Robert  Mondavi al Universităţii California  a declarat că “Mierea în starea sa naturală are o umiditate foarte scăzută. Foarte puţine bacterii şi microorganisme pot supravieţui într-un astfel de mediu, deci ele pur şi simplu mor. Sunt de fapt sufocate în miere”. Faptul că microorganismele nu pot supravieţui mult timp în miere înseamnă că nu apucă să o deterioreze.

O altă trăsătură care diferenţiază mierea de alte zaharuri este aciditatea. PH-ul mierii este între 3 şi 4,5 (sau mai precis   3,26-4,48),  ceea ce, de asemenea, omoară orice organism care ar încerca să se încuibeze în miere. Şi mai sunt şi alţi câţiva factori care explică conţinutul de umiditate scăzută în miere, cum puteţi vedea în continuare.
Albinele

În primul rând albinele contribuie la conţinutul scăzut de apă din miere atunci când dau din aripioare ca să usuce nectarul. În al doilea rând,  albinele introduc nectarul în fagurii de miere vomitându-l acolo. Acest lucru sună foarte grosolan, dar alcătuirea chimică a stomacului albinelor contribuie, de asemenea, la durabilitatea mierii pentru o perioadă foarte lungă de depozitare.
Stomacul albinelor conţine oxidază, o enzimă de glucoză, care se adaugă la miere atunci când nectarul este regurgitat. Enzima şi  nectarul se amestecă pentru a crea acidul gluconic şi peroxidul de hidrogen. Peroxidul de hidrogen este, de asemenea, o forţă ostilă pentru orice microorganism care ar încerca să se dezvolte în miere (deşi s-ar putea să nu fie aşa de eficient în tratarea tăieturilor).
Depozitarea

Aceasta este importantă. Faptul că mierea este hidroscopică înseamnă că în starea ei naturală conţine foarte puţină apă, dar ea poate absorbi apa cu uşurinţă dacă este expusă la aceasta. Dacă se întâmplă acest lucru, mierea s-ar putea strica. Deci secretul ca mierea să nu se strice este să ne asigurăm că o depozităm bine sigilată şi în locuri ferite de umezeală.
Cristalizarea

Cristalizarea sau ”zaharisirea” mierii este şi ea legată de condiţiile de depozitare. Atenţie: mierea zaharisită nu este neapărat o miere stricată, chiar invers. Americanii consideră că mierea zaharisită este stricată, astfel încât marile companii de ambalare filtrează mierea pentru a înlătura orice particule care ar putea cauza cristalizarea. Mierea brută şi mierea organică nu trec prin acest proces, dar asta nu înseamnă că se va strica. De asemenea, tipurile diferite de miere au rate diferite de cristalizare. Aşa că se poate întâmpla să aveţi o miere mai predispusă la cristalizare.

Deci cristalizarea nu înseamnă că mierea dumneavoastră nu mai este în regulă – dar dacă nu vă place, secretul este să nu o puneţi la frigider. Sub 10 grade Celsius cristalizarea încetineşte, aşa că puteţi să puneţi mierea la congelator. La temperaturi de peste  25°C, mierea rezistă cel mai bine procesului de zaharisire. Dar ea se cristalizează cel mai repede la temperaturi cuprinse între 10 şi 15° C.  Aşa că, dacă doriţi să evitaţi să vă încălziţi mierea ca să îndepărtaţi cristalele (se pare că o căldură uşoară şi indirectă este indicată), evitaţi să o depozitaţi la frigider.
Avertisment copiilor

« Se pregătesc aceste „dulceţuri” un pic diferit, dar toate sunt pe bază de miere. Mierea este componenta de conservare a remediilor populare din Siberia. Şi nu aveţi nevoie să fierbeţi nimic, aşa că este o gustare delicioasă pentru raw foodişti. »
Dulceaţă pe bază de miere

Deci mierea, într-adevăr, nu se strică. Cu toate acestea, ea poate conţine spori de clostridium botulinum. Acesta nu este dăunător pentru adulţi şi pentru copiii trecuţi de vârsta de un an, al căror tract gastrointestinal s-a dezvoltat îndeajuns pentru a avea de a face cu sporii.  Dar  pentru copiii  sub un an există riscul de botulism infantil, aşa că mierea nu e bună pentru bebeluşul dumneavoastră.

Deci aţi avea voie să mâncaţi miere veche de 5.000 de ani?  Ei bine, dacă în tot acest timp a fost sigilată şi depozitată într-un loc ferit de umezeală, răspunsul este da. Dacă este zaharisită, nu este stricată, trebuie doar să o încălziţi şi să o adăugaţi pe lista preferinţelor alimentare. Asta numai dacă nu cumva mai aveţi până să împliniţi  vârsta de  un an. În acest caz va trebui să mai aşteptaţi puţin până veţi putea consuma miere în siguranţă.

sursa: lupul dacic

Potrivit aceluiași studiu, deși meseria de educator este una respectată, doar unul din patru părinți și-ar încuraja copiii să devină profesori.

“Având în vedere că țara noastră nu a fost inclusă până acum în ‘Studiul Global referitor la Statutul Profesorului’, ca româncă mi-am dorit să avem și pentru România date de încredere, care să reflecte percepțiile românilor atât față de meseria de dascăl, cât și față de cei care o practică”, a declarat Irina Anghel — Enescu, fondatoarea Triple Helix și membră a prestigiosului juriu internațional al Global Teacher Prize.

Conform studiului Triple Helix, 16,7% dintre români au pus pe primul loc profesorii atunci când li s-a cerut să ordoneze zece profesii prin prisma respectului personal pentru acestea. Pe primul loc este profesia de medic, aleasă ca fiind cea mai respectată profesie de 4 din 10 români. Apoi, în ordine, sunt respectate ocupațiile de profesor, cercetător, preot, programator, avocat, inginer, consultant în management, contabil și economist.

“Datele studiului nostru pun în evidență un fenomen interesant: în ciuda respectului mare pe care românii îl au față de meseria de profesor, doar unul din patru (25%) și-ar încuraja copiii să îmbrățișeze această profesie. Cu această cifră, ne situăm sub media țărilor incluse în Studiul Global privind Statutul Profesorului”, a subliniat Irina Anghel — Enescu, citată în comunicat.

Studiul mai arată că în România numărul celor care și-ar încuraja copiii să devină profesori este mai mic decât în țări precum: China (48%), Coreea de Sud (45%), Singapore (35%) sau Statele Unite (32%), dar mai mare decât în țări precum: Franța (23%), Germania (18%) sau Portugalia (12%).

Potrivit studiului Triple Helix, doar 14% dintre români consideră că profesorii sunt respectați de copii, cifră cu care România se situează pe unul dintre ultimele locuri, raportat la țările incluse în “Studiul Global referitor la Statutul Profesorului” — lucrare luată drept etalon în acest caz.

Mai mult, conform studiului Triple Helix, chiar și în cazul adulților, respectul pentru profesia de dascăl se erodează la generația tânără. Astfel, românii de peste 45 de ani pun pe primul loc această profesie — în proporție de 25% — spre deosebire de o pondere de numai 10%, în cazul celor care au vârstă între 18 și 35 de ani. De asemenea, respectul pentru această profesie este dublu în orașele mici și în mediul rural, prin comparație cu orașul București (20% versus 10%).

Datele pentru studiul Asociației Triple Helix au fost culese, în perioada 25 — 30 septembrie 2015, folosind panelul Daedalus Online. Studiul s-a efectuat pe un eșantion de 511 persoane, reprezentativ pentru populația României cu vârsta între 18 și 65 de ani.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Georgiana Tănăsescu)

Să știi când să te deconectezi — este în mare mesajul studiului prezentat la Congresul British Psychological Society, care a avut loc la Manchester între 9 și 1 septembrie. Conform acestuia, adolescenții care rămân conectați prea mult la rețelele de socializare riscă mai mult să fie depresivi.

“Adolescența poate fi o perioadă de vulnerabilitate crescută, iar apariția unei depresii, a unei anxietăți sau a unei calități necorespunzătoare a somnului pot contribui la aceasta”, arată dr Heather Cleland Woods, adăugând că este important de știut cum pot produce rețelele de socializare astfel de stări.

În cadrul studiului, 467 de adolescenți au completat chestionare despre accesarea în timpul zilei sau al nopții al rețelelor. Prin alte teste li s-au evaluat calitatea somnului, respectul față de ei înșiși, semnele de depresie sau anxietate și consumul emoțional.

Utilizarea rețelelor de socializare în timpul zilei și o prea mare implicare emoțională duc la perturbarea somnului nocturn. Un consum emoțional excesiv se asociază și cu o scădere a respectului de sine, o creștere a anxietății și a depresiei — au fost principalele concluzii ale cercetării.

“Acest lucru înseamnă că trebuie să ne gândim la felul în care folosesc rețelele de socializare copiii noștri și la momentul când trebuie să se deconecteze”, a încheiat dr Heather Cleland Woods, citată de pourquoidocteur.fr.

AGERPRES/ (AS — editor: Lelia Bretan)

Cercetătorii susțin că o toxină conținută în bacterii, cunoscută sub numele de endotoxină, tocește răspunsurile imune inflamatorii ale copiilor, subliniind că efectul ei protector a fost observat și în gospodăriile neagricole în cazul în care acestea au o mare expunere la praful din saltele sau de pe podelele din bucătărie.

Pentru testarea conexiunii dintre endotoxină și protecția antialergică, cercetătorii au expus șoareci de laborator la toxina respectivă o dată la două zile, timp de două săptămâni. Șoarecii au fost puși apoi în contact Apoi ei au pus în contact cu acarieni din praful de casă, declanșatori de alergie și astm, și au descoperit că șoarecii nu au dezvoltat simptome alergice. Însă șoarecii dintr-un grup de control neexpuși în prealabil la endotoxină au prezentat astfel de simptome.

Se pare că expunerea la endotoxină a protejat șoarecii prin prevenirea procesului în cadrul căruia celulele lor pulmonare epiteliale generează molecule pro-inflamatorii, au afirmat cercetătorii. Potrivit lor, efectul protector a depins de nivelul satisfăcător al așa-numitei enzime A20 din plămâni.

Revenind la oameni, cercetătorii au expus celule pulmonare umane la endotoxină și au constatat că expunerea regulată a produs un răspuns inflamator imun mai redus în cazul persoanelor sănătoase decât în cel al persoanelor suferind de astm, al căror nivel al enzimei A20 este, de asemenea, mai scăzut. Utilizând date strânse pentru un alt studiu de la circa 1.700 de copii crescuți în preajma fermelor din Europa, cercetătorii au descoperit totodată că cei cu alergii respiratorii aveau o variație genetică care a provocat niveluri scăzute ale enzimei A20, mai notează DPA.

AGERPRES /(autor: Constanța Niță, editor: Lelia Bretan )

Sursă foto: captură YouTube

La vârsta de 12 ani a simțit prima chemare către viața religioasă, iar șase ani mai târziu, la 18 ani, în 1928, a plecat la Rathfamham, lângă Dublin, la călugărițele irlandeze de Loretho, unde a învățat limba engleză. Acolo a primit numele Sora Maria Tereza, după Sfânta Tereza din Lisieux, potrivit site-ului motherteresa.org. Un an mai târziu, în 1929, a părăsit Irlanda și s-a oprit în India, la Darjeeling, unde, în 1931, a depus primul jurământ de credință. A fost trimisă apoi la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete Sfânta Maria, condus de călugărițele de Loretho și în care studiau fete din familii sărace. În această perioadă, a învățat bengaleza și hindi.

La 24 mai 1937, a depus jurământul final de credință, numindu-se, de acum înainte, Maica Tereza. A continuat să predea la Liceul Sfânta Maria, iar în 1944 a fost numită directoare a acestuia. Prin bunătatea și generozitatea ei, a încercat să le insufle elevilor devoțiunea față de Iisus Hristos: ”Dă-mi puterea să fiu lumina din viața lor, pentru ca, în cele din urmă, să-i pot conduce către Tine” (“Give me the strength to be ever the light of their lives, so that I may lead them at last to You,”), scria Maica Tereza într-o rugăciune, potrivit site-ului biography.com.

Doi ani mai târziu, la 10 septembrie 1946, pe când se afla într-un tren care urma să o ducă la Darjeeling pentru un popas spiritual de câteva zile, are revelația ”celei de a doua chemări a Domnului”. A auzit vocea Domnului Iisus Hristos care i-a spus ”Vino, fii lumina Mea!”, rugând-o să-și dedice viața celor mai săraci dintre cei săraci, celor bolnavi și nevoiași. Cum deja depusese jurământul final de credință, nu a putut părăsi mânăstirea fără o permisiune oficială. În 1948 primește, din partea arhiepiscopului de Calcutta și a Vaticanului, acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele, din afara Ordinului. Din acel moment, Maica Tereza nu a mai purtat hainele de călugăriță, adoptând îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari de culoare albă, cu o bordură albastră. După șase luni de pregătire medicală, s-a îndreptat către periferia orașului, neavând alt scop decât acela de a-i ajuta ”pe cei nedoriți, pe cei neiubiți și pe cei neîngrijiți”. Mesajul ei era cât se poate de simplu: “cei săraci trebuie să știe că-i iubim”.

S-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii sau alinând suferințe, a deschis o școală în aer liber și o casă pentru cei fără adăpost și a convins autoritățile locale să facă donații pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi și muribunzi au primit adăpost și au fost tratați în dispensare mobile sau în clinici specializate și sute de mii de copii abandonați au fost îngrijiți și dați spre adopție.

Sursă foto: captură YouTube

În octombrie 1950, a întemeiat, sub numele de Misionarele Carității, o nouă congregație religioasă în Arhidioceza Calcuttei. La început, aceasta avea doar 12 membri, foști profesori și foști elevi de la Liceul Sfânta Maria, dar, pe măsură ce congregația s-a dezvoltat și au început să primească mai multe donații, activitatea acesteia a crescut exponențial.

În 1952, i se repartizează o casă cu trei etaje, situată pe Lower Circular Road 54-A, viitorul sediu central al congregației. Cele 250 de călugărițe care trăiesc aici își încep ziua la ora 4.30 cu rugăciuni și meditații închinate Domnului în capela de o simplitate înduioșătoare. În zorii zilei, călugărițele ies pe străzi pentru a aduna morții din șanțuri și canale, sugarii abandonați și pentru a împărți pâine săracilor.

Într-o zi, un ziarist, văzând-o cum spăla un bolnav cu răni grave, a spus: ”Eu n-aș face așa ceva nici pentru un milion de dolari”. ”Nici eu”, i-a răspuns Maica Tereza. ”Pentru un milion de dolari nu, însă din iubire față de Hristos, da, și cu bucurie”.

Semenii săi o priveau ca pe o sfântă, dar Maica Tereza spunea: ”Sunt un creion în mâinile lui Dumnezeu. El scrie ceea ce vrea. Sunt sigură că e El, nu eu. Este lucrarea Lui, nu a mea. Eu sunt doar disponibilă la poruncile Sale. Fără El nu pot face nimic. Însă nici Domnul nu ar putea face nimic pentru cineva care ar fi plin de sine. (…) Trebuie să acționăm ca și cum totul ar depinde de noi… dar să-i lăsăm restul lui Dumnezeu.”

”Imperiul carității” creat de Maica Tereza s-a extins continuu. În anul 1952, a fost deschis Nirmal Hriday, un cămin din Kalighat, unde și-au găsit adăpost 60.000 de bătrâni nevoiași, în 1955 — orfelinatul Shishu Bhawan, iar în 1964 — colonia de leproși din apropiere de Calcutta. În decursul anilor, au mai fost înființate o clinică pentru bolnavii de tuberculoză, o maternitate, un cămin pentru mamele necăsătorite și numeroase școli. În 1965, a deschis primul cămin în afara Indiei, în Venezuela. La New York, a deschis un sanatoriu pentru cei infectați cu HIV/SIDA. A călătorit și la Beirut, unde a îngrijit atât copiii creștini cât și pe cei musulmani. În 1991, a deschis un cămin la Tirana. A fost prezentă și în România, în 1990, cu ocazia deschiderii, la Bacău, a Casei Misionarelor Carității, precum și în 1992.

Ioan Robu, Arhiepiscopul-Mitropolit romano-catolic de București și Maica Tereza; primire la catedrala Sf. Iosif, 29 mai 1990

În 1995, susținea financiar, din donații publice, 534 de cămine în 115 țări, iar în 1997, congregația număra 4.000 de surori în 610 fundații din 123 de țări. Activitatea desfășurată de Maica Tereza s-a bucurat de apreciere în lumea întreagă.

Maica Tereza s-a împotrivit în mod clar avortului. În anul 1994, în cadrul unei conferințe la Washington, a declarat: ”Nu ucideți copilașii! Le rog pe toate mamele din lume: Dacă nu doriți un copil, dați-mi-l mie… Eu îl doresc! Așa am adoptat peste 3.000 de copii în Calcutta”.

Maica Tereza a primit numeroase premii pentru acțiunile de caritate săvârșite pentru semenii săi din întreaga lume, indiferent de religia acestora. Cea mai prestigioasă distincție, însă, este Premiul Nobel pentru Pace, acordat în octombrie 1979, pentru o viață închinată semenilor din lumea întreagă, pentru ajutorul acordat săracilor, pentru alinarea suferințelor celor bolnavi, pentru îngrijirea copiilor, într-un cuvânt — pentru întreaga sa operă de caritate. Prin acordarea acestui premiu, Comitetul norvegian al Premiului Nobel își exprima recunoștința față de munca Maicii Tereza în folosul celor mai săraci dintre cei săraci, “pentru activitatea întreprinsă în lupta de a depăși starea de sărăcie și suferință, care constituie, de asemenea, o amenințare la adresa păcii”, potrivit nobelprize.org. În 1979, întreaga umanitate și-a îndreptat atenția către suferințele copiilor și ale refugiaților, iar aceștia reprezintă exact acele categorii de oameni pentru care Maica Tereza a lucrat atâția ani, cu abnegație. Comitetul a reliefat, de asemenea, energia care i-a susținut aceste acțiuni de caritate și care ilustrează calitățile sale sufletești. O caracteristică a muncii sale o reprezintă respectul față de fiecare ființă umană în parte. Cei mai singuri, cei mai năpăstuiți și cei mai bolnavi au găsit alinare în mâinile sale. În ceea ce o privește pe Maica Tereza, această filosofie de viață este adânc înrădăcinată în credință. A adunat în jurul său oameni de diferite religii, a luptat pentru promovarea păcii, pentru eradicarea foametei și a sărăciei, a creat o comunitate primitoare pentru cei suferinzi.

Ceremonia de decernare a avut loc la 10 decembrie 1979, iar Maica Tereza a primit premiul ”Spre slava lui Dumnezeu și în numele celor săraci”. Festivitatea de premiere nu s-a încheiat, așa cum era prevăzut, cu un banchet, Maica Tereza anulându-l pentru a organiza o masă de Crăciun pentru 2.000 de săraci. Opinia publică a fost deosebit de impresionată de acest gest și Misionarele Carității au primit donații spontane însumând 50.000 de dolari. După decernarea premiului, Maica Tereza a întreprins o serie de vizite în SUA, Uniunea Sovietică, RFG, RDG, Albania și China.

La 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a încetat să mai bată. A fost înmormântată în sediul central al congregației Misionarele Carității de pe Lower Circular Road din Calcutta. La ceremonia religioasă au participat 400 de demnitari din 23 de țări ale lumii.

Pentru neobosita sa dăruire față de cei aflați în suferință, Maica Tereza rămâne poate cel mai mare binefăcător al secolului XX. A îmbinat, de-a lungul vieții sale, o profundă empatie cu cei nevoiași și o devoțiune desăvârșită față de chemarea sa. Acestea s-au completat cu un spirit întreprinzător, un foarte bun organizator, ceea ce i-a permis să-și ajute semenii de pe tot globul. Cu toate că a săvârșit un număr incomensurabil de acte de caritate și a marcat viețile a milioane de oameni, ea se caracteriza simplu: ”După sânge, sunt albaneză. După cetățenie — indiană. După credință, sunt călugăriță catolică. După chemare, aparțin lumii. Iar în ceea ce privește inima mea, aparțin în întregime Inimii lui Hristos”, notează site-ul motherteresa.org.

La 19 octombrie 2003, de Ziua Mondială a Misiunilor, Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o pe Maica Tereza de Calcutta, în cadrul unei Liturghii solemne celebrate în Piața Sfântul Petru din Vatican. La celebrare au fost prezenți câteva sute de mii de pelerini veniți din lumea întreagă, mai bine de o sută de cardinali și numeroși episcopi, sute de surori din congregația fondată de Maica Tereza, mii de săraci, personalități religioase creștine și musulmane și un impresionant număr de personalități politice. Din partea României a participat Hildegard Puwak, la vremea aceea ministrul integrării europene, împreună cu o delegație, și Principesa Elena a României. După Liturghie, săracilor li s-a oferit prânzul în Aula Paul al VI-lea.

Sursă foto: captură YouTube

”Maica Tereza de Calcutta, fondatoarea Misionarelor Carității, pe care astăzi am bucuria să o înscriu în rândul fericiților, a mers pe urmele lui Hristos, pe un itinerar de iubire și de slujire, care răstoarnă orice logică omenească”, a spus Suveranul Pontif, prezentând-o pe noua fericită drept model de sfințenie. ”Să îi aducem laudă acestei mici femei îndrăgostite de Dumnezeu, mesageră umilă a Evangheliei și neobosită binefăcătoare a omenirii” — a spus Papa Ioan Paul al II-lea, în încheierea predicii sale.

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Fenomenul de “stea căzătoare” este foarte bine cunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă sub 1 mm diametru ce arde în atmosfera Pământului, la frecarea cu aerul. Pentru o fracțiune de secundă se vede acest fenomen, denumit de astronomi meteor (stea căzătoare), produs de particula de praf cosmic care arde în atmosferă. Pietroiul care cade pe Pământ se numește meteorit, potrivit www.astro-urseanu.ro.

În 2015, activitatea Perseidelor a început, ca de altfel în fiecare an, pe data de 17 iulie și se va încheia la 24 august. În luna august se produce maximul curentului Perseide. Având în vedere activitatea bună a Perseidelor încă de la sfârșitul lunii iulie se recomandă ieșirea la observații și în nopțile adiacente maximului (11/12, 13/14, etc.).

Cel mai mare inamic al Perseidelor — Luna, care poate împiedica observarea fenomenului, se va afla în noaptea în care activitatea curentului de meteori ajunge la maxim, aproape de faza de Lună Nouă. Satelitul natural al Pământului apune pe 12 august la 18 h 52 m, răsărind pe 13 august la 5 h 05 m. Aceste condiții vor face foarte ușor de observat, în acest an, meteorii strălucitori. Pe un cer senin se vor putea observa 100 de meteori într-o oră, potrivit NASA. Cea mai bună perioadă de observare este după miezul nopții până dimineața. Orice meteor a cărui traiectorie inversă ajunge în constelația Cassiopeia (între Cassiopeia și Perseu) este o “perseidă”. Cel mai bun loc pentru a vedea Perseidele, sau majoritatea celorlalte ploi de meteori, este locul cel mai întunecat, departe de lumina artificială a orașelor.

În mod constant, Pământul întâlnește un nor de praf și pietre eliberate de cometa Swift-Tuttle, în același punct al orbitei planetei noastre, adică în aceeași perioadă a anului: în jur de 12 august. Viteza de coliziune dintre particulele cometei și atmosfera terestră atinge chiar 59 km/s. Chiar dacă particulele norului sunt rareori mai mari ca un bob de mazăre, viteza foarte mare cu care se deplasează dă acestor proiectile minuscule o energie uluitoare. Frecarea cu aerul le frânează, ele se încălzesc și ionizează o lungă coadă de aer în drumul lor.

Fenomenul, cunoscut sub denumirea de “ploaie de stele” sau “stele căzătoare”, are radiantul în constelația Perseu, de unde i se trage și numele. Constelația Perseu (în latină Perseus) este o constelație din emisfera nordică traversată de Calea Lactee. În luna august ea este vizibilă după miezul nopții, potrivit www.timeanddate.com. Este bogată în stele, printre care și steaua dublă Algol. Aceasta este prima stea variabilă descoperită, ea fiind observată și de către arabi.

Curentul de meteori al Perseidelor este cel mai cunoscut de publicul larg dintre toți curenții majori de peste an, atât datorită faptului că el a prezentat de-a lungul timpului o activitate regulată (fiind observat de cel puțin 2000 de ani), cât și pentru simplul motiv că perioada sa de activitate îndelungată oferă condiții ideale de observare pentru cei din emisfera nordică. Este unul dintre cei mai dinamici curenți meteori, datorită trecerii, în 1992, a cometei-părinte, Swift-Tuttle, la periheliu — punctul cel mai apropiat de Soare — ocazie cu care s-a produs o intensificare a activității. Frecvența meteorilor a fost de 400 pe oră în 1991 și 1992, apoi a scăzut la circa 100 pe oră în 1999.

În mișcarea sa pe orbită, Pământul întâlnește curenții de meteori în aceleași zone, punctul lor maxim de activitate producându-se într-o anumită perioadă a anului. Acești curenți de meteori poartă denumirea constelației sau a stelei în dreptul căreia este situat radiantul: Perseide, Leonide, Aqaride, Capricornide. Primele observații despre vizibilitatea unui astfel de fenomen se găsesc în cronici chinezești, unde se spune că, în anul 36, într-o singură noapte au fost văzuți peste 100 de meteori.

Primul observator care a determinat rata orară a curentului de meteori al Perseidelor a fost Eduard Heis, care, în 1839, a numărat 160 de meteori pe oră. Calculul orbitei Perseidelor a fost realizat între 1864-1866 de Giovanni Schiparelli (1835-1910). El a constatat o strânsă legătură a fenomenului cu orbita cometei Swift-Tuttle, care trece prin apropierea Soarelui o dată la 120 de ani. Numele de Perseide a fost dat tot de Schiparelli în 1866.

AGERPRES /(Documentare: Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Astfel, în perioadele de vară este bine să “mâncăm apă” pentru a fi siguri că organismul nostru nu va ajunge deshidratat. Există mai multe alimente aflate la îndemâna oricui care au potențialul să ne mențină hidratați în canicularele zile de vară, chiar dacă nu bem atât de multă apă pe cât recomandă medicii, conform unui material publicat pe portalul de știri Yahoo!

Un burger delicios ne poate menține hidratați. Carnea tocată de vită are un conținut foarte bogat în apă. Conform nutriționiștilor, chifteaua de hamburger conține 64% apă atunci când este crudă și respectiv 60% apă atunci când este gătită. Dacă renunțăm la cartofii prăjiți și alegem în schimb o garnitură de salată verde, un burger poate deveni un fel de mâncare delicios și foarte hidratant.

O singură ceașcă de orez fiert cântărește aproximativ 177 de grame, iar 133 din aceste grame sunt reprezentate de apă, conform revistei Men’s Fitness.

De asemenea, conform experților nutriționiști, sucul de roșii este compus din 90% apă, nu are niciun fel de grăsimi și conține 50 de calorii la o porție de jumătate de ceașcă.

Vânăta este o legumă foarte sănătoasă și extrem de bogată în apă și fibre, existând de asemenea numeroase moduri în care poate fi preparată. Spre exemplu, chef-ul Yotam Ottolenghi a publicat câteva cărți de bucate pentru precum “Plenty” sau “Jerusalem” în care prezintă numeroase rețete delicioase cu vinete.

Vinetele nu pot fi întrecute decât de pepene în ceea ce privește conținutul de apă. Pepenele, un fruct care conține 90% apă, mai este denumit și “ambrozia zeilor” pentru gustul delicios și efectul înviorător pe care-l are. În plus, conform nutriționiștilor, o felie de pepene asigură 103,2% din necesarul zilnic de vitamina A al organismului.

Un pahar de suc natural de mango, cu gustul său tropical și senzația catifelată cu care îți răsfață bolta palatină, te ajută să lupți împotriva deshidratării și nu conține decât 135 de calorii. Un pahar de suc natural de mango mustește în același timp și de vitaminele A, B6 și C.

Conținând 91% apă, broccoli, leguma pe care fie o adorăm, fie nu o putem suferi, dar nu ne este niciodată indiferentă, se numără printre alimentele recomandate în perioadele de caniculă. Această legumă conține și calciu, un “bonus” care contribuie la întărirea sistemului osos.

Contrar aparențelor, și pieptul de pui la grătar este o soluție pentru a rămâne hidratați în lungile zile de vară, fiind alcătuit în proporție de 66% din apă. Carnea de pui trebuie însă cumpărată și consumată proaspătă. Cu cât este ținută mai mult timp în congelator, cu atât pierde mai multă apă.

Avocado, un fruct care conține apă în proporție de 81%, este excelent pentru a ne menține hidratați. În plus, o serie de studii indică faptul că dacă se consumă jumătate de avocado în timpul mesei de prânz, senzația de sațietate de după masă se prelungește mai mult, fapt ce poate ajuta persoanele care doresc să slăbească.

Iaurtul este un aliment care nu doar că este hidratant, dar este și o soluție alimentară excelentă pentru a înlocui electroliții pierduți după o sesiune intensă de exerciții fizice. Conform revistei Shape, iaurtul este un hidratant atât de bun pentru că are în componența sa foarte mult sodiu și potasiu.

Din această listă de alimente nu avea cum să lipsească laptele de vacă, format în proporție de 87% din apă și care conține din abundență electroliți, vitamina E și grăsimi bune.

Semințele de chia, lăsate peste noapte în lapte de migdale, asigură un mic dejun delicios, complet din punct de vedere nutritiv și foarte hidratant.

AGERPRES/(AS — autor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu)

Foto: (c) www.facebook.com/WaltDisneyWorld

La începutul anilor ’60, după succesul înregistrat cu parcul de distracții Disneyland din California, frații Walt și Roy Disney au pornit în căutarea unui nou loc pentru cel de-al doilea parc de distracții pe care doreau să-l construiască. Până la sfârșitul anului 1963, echipa WED Enterprises selectase deja Florida, datorită condițiilor meteo favorabile unui astfel de parc de distracții și datorită numărului mare de vizitatori de aici. La 16 noiembrie 1965, Walt și Roy Disney, împreună cu guvernatorul Floridei de la acea vreme, Hayden Bruns, au anunțat intenția de a deschide, în Orlando, un centru unic de divertisment și de relaxare, notează www.wdwmagic.com. Walt Disney a murit, însă, la 15 decembrie 1966, dar proiectul a continuat.

Foto: (c) www.facebook.com/WaltDisneyWorld

În octombrie 1971, Roy Disney a participat, în amintirea fratelui său, la inaugurarea parcului Walt Disney World, care se întindea pe mai mult de 27.000 de acri. La vremea aceea, cuprindea doar un parc tematic, Magic Kingdom, și două hoteluri, dar în prezent cuprinde patru parcuri tematice (Magic Kingdom Park, Epcot, Disney’s Hollywood Studios, Disney’s Animal Kingdom Theme Park), două parcuri acvatice (Disney’s Blizzard Beach Water Park, Disney’s Typhoon Lagoon Water Park), zone de divertisment, hoteluri, complexuri comerciale, restaurante și terenuri de sport.

Întregul parc a fost construit având ca model originalul din Anaheim, clădirile fiind funcționale, la fel ca acelea din California, iar traficul fiind asigurat tot de tramvaie electrice și de vagoane trase de cai.

După Walt Disney World Resort, a urmat Tokyo Disneyland Resort, primul parc tematic Disney deschis în afara Statelor Unite. A fost construit la începutul anilor ’80 și inaugurat la 15 aprilie 1983.

Tokyo Disneyland a fost realizat după modelul Disneyland din California și Magic Kingdom din Florida și cuprinde șapte parcuri tematice: World Bazaar, o replică a Main Street cu un acoperiș de sticlă, Adventureland, Westernland (o replică a Frontierland), Critter Country, Fantasyland, Toontown și Tomorrowland. De asemenea, paradele și decorațiile variază în funcție de anotimp. Este singurul parc care nu este înconjurat de un trenuleț. Există, totuși, un trenuleț, Western River Railroad, care îi plimbă pe vizitatori prin Adventureland, Critter Country și Westernland.

Disneyland Paris

La 12 aprilie 1992, a fost inaugurat primul parc Disney din Europa și cel de-al doilea din afara Statelor Unite, Euro Disney, numit în prezent Disneyland Paris. Este situat în Franța, în orășelul Marne-la-Vallée, la 32 km est de Paris. Ideea de a construi un parc Disney în Europa s-a conturat încă din 1972, după succesul parcului Walt Disney World din Florida, pe care îl are, de altfel, ca model. Până în 1985, au existat mai multe propuneri cu privire la locul în care să fie construit, rămânând, spre final, patru variante: două în Spania și două în Franța. A fost ales, în final, orășelul Marne-la-Vallée, datorită proximității față de Paris și poziționării centrale în Europa Occidentală.

Construcția a început în august 1988, iar în decembrie 1990, s-a deschis un centru de informații, “Espace Euro Disney”, pentru a face cunoscut proiectul publicului larg. Disneyland Paris ocupă o suprafață de 4.800 de acri și cuprinde două parcuri tematice: Disneyland Park, parcul inițial, deschis în 1992, și Walt Disney Studios Park, care a fost deschis ulterior, în 2002. Pe lângă acestea, în prezent se mai află câteva complexuri hoteliere, restaurante, magazine, terenuri de sport. În 1994, Euro Disney și-a schimbat numele în Disneyland Resort Paris, noteazăwww.disneyholidays.co.uk.

Vasile Șirli, directorul muzical al parcului de distracții Disneyland Paris

Directorul departamentului muzical al parcului Disneyland Paris este compozitorul român Vasile Șirli. Din 1990, de când a fost numit în această funcție, el compune muzica pe care dansează, în Europa, Mickey Mouse și celelalte personaje ale lui Disney. Într-un interviu acordat AGERPRES în anul 2007, Vasile Șirli declara: ”În rolul meu de director muzical al parcului din Paris, este o împăcare a gustului american, pentru că este un parc american, în care trebuie să existe un tip de expresie muzicală americană, un tip de entuziasm care este propriu muzicii americane, adresat unui public european, extrem de eteroclit. Era important să împac pe toată lumea și împăcarea vine din jocul de stiluri.”

La 12 septembrie 2005, a fost inaugurat cel de-al doilea parc Disney din Asia, Hong Kong Disneyland Resort. Intenția construirii unui parc cu tematică Disney în Hong Kong a fost anunțată în anul 1999 și prevedea un proiect pe o suprafață de 300 de acri. Hong Kong Disneyland a fost realizat după modelul parcului Disneyland din Anaheim, California.

Foto: (c) www.facebook.com/disneyland.hk

Construcția a început în ianuarie 2003 și s-a acordat o atenție deosebită principiilor feng shui. Astfel, parcul este amplasat în golful Penny, pe insula Lantau, și este înconjurat de dealuri și de mare, elemente care aduc noroc. De asemenea, poarta de intrare, dar și toate celelalte intrări la atracțiile din incintă au și ele o poziționare ”norocoasă”. Hotelurile nu au etajul patru, cifră considerată ghinionistă în cultura chineză, potrivit www.hkdlsource.com. Ceremonia de deschidere a avut loc la 12 septembrie 2005, la ora 13.00, de asemenea o oră favorabilă în calendarul chinezesc. Parcul s-a extins treptat, ajungând să găzduiască 7 parcuri tematice: Main Street USA, Adventureland, Fantasyland, Tomorrowland, Grizzly Gulch, Mystic Point și Toy Story Land. De asemenea, Hong Kong Disneyland Resort cuprinde și el hoteluri și magazine.

În primăvara anului 2011, a început construcția parcul de distracții Shanghai Disneyland. Situat în zona economică specială Pudong, la circa 21 kilometri de centrul metropolei Shanghai, acesta va fi al șaselea parc tematic al grupului Disney și al patrulea în afara teritoriului SUA, după cele din Paris, Tokyo și Hong Kong. Proiectul prevede ca, la deschidere, parcul să cuprindă o suprafață de 963 de acri. Întregul complex va include parcul de distracții propriu-zis, proiectat în spiritul tradiției Disneyland, două hoteluri, spații special destinate restaurantelor, magazinelor etc. În mijlocul parcului, se va înălța Enchanted Storybook Castle, prevăzut a fi cel mai mare castel Disney construit până acum. Deschiderea parcului Shanghai Disneyland era programată inițial pentru anul acesta, dar a fost amânată pentru 2016.

Foto: (c) www.facebook.com/DisneyCruiseLine

O altă creație Disney este linia de croazieră Disney Cruise Line. Aceasta a fost înființată în 1995 și cuprinde, în prezent, patru ambarcațiuni: Disney Magic, Disney Wonder, Disney Dream și Disney Fantasy. Disney Cruise Line oferă o gamă largă de călătorii într-o atmosferă de basm, cuprinzând destinații din Europa, canalul Panama, Marea Caraibilor, Alaska & Coasta Pacificului, Canada & New England și Bahamas.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește acum în zone urbane. Până în 2050 această proporție va fi de 70%. Urbanizarea este asociată cu un nivel crescut de boli psihice, dar încă nu este clar de ce. Ideea pare a fi faptul că a locui într-o zonă urbană se asociază cu mai multe tipuri de stres, fie că este vorba de zgomot, creșterea interacțiunilor sociale, trafic, care cresc anxietatea și tendința spre meditare.

Printr-un experiment controlat, cercetători din Statele Unite și Suedia au încercat să determine dacă o experiență petrecută în natură poate influența ruminația, o gândire obsedantă axată pe aspecte negative ale sinelui și care este un factor de risc cunoscut pentru boli psihice.

În cadrul experimentului, 38 de persoane care locuiau în mediul urban și care nu au avut “niciun istoric de tulburări mintale” au fost împărțite în două grupuri și li s-a cerut să facă o plimbare. Un grup a mers timp de 90 minute printr-o zonă bogată în vegetație în apropierea campusului Stanford. Celălalt a mers de-a lungul unui drum foarte aglomerat în centrul orașului Palo Alto, California. Înainte și după plimbare, participanții au răspuns la un chestionar conceput pentru a măsura tendința lor spre “meditație”, un model de gândire de multe ori negativ care a fost legat de un risc crescut de depresie. De asemenea, atât înainte cât și după plimbare, au fost scanate creierele participanților. Cercetătorii au examinat în special o regiune a creierului numită cortex prefrontal subgenual, o zonă care s-a dovedit a fi deosebit de activă în timpul ruminației.

Rezultatul a fost că persoanele care au mers 90 de minute prin mijlocul naturii au demonstrat o scădere a tendinței spre ruminație, răspunsurile lor la chestionar fiind diferite după plimbare. Și în activitatea creierului a fost constatată o schimbare consistentă, respectiv scăderea activității în cortexul prefrontal subgenual, regiunea de interes pentru cercetători.

“Acest lucru oferă rezultate solide ce confirmă că o experiență în natură, chiar și de scurtă durată, poate reduce acest model de gândire care este asociat cu debutul, în unele cazuri, al unor boli mintale, cum ar fi depresia”, spune Gregory Bratman, autorul principal al studiului.

Ce este deosebit de valoros este faptul că scanarea creierului a permis examinarea unui potențial mecanism cognitiv prin care experiențele în natură ajută stările noastre mentale. Fără astfel de dovezi, cercetarea psihologică poate doar să speculeze în privința comportamentului anumitor regiuni ale creierului, a adăugat expertul, citat de Washington Post.

Cu alte cuvinte, noua cercetare oferă un nou tip de dovezi care nu doar confirmă, ci întăresc concluziile cercetărilor anterioare cu privire la beneficiile petrecerii timpului în natură. Însă, ca toate activitățile de cercetare, acest lucru va trebui să fie extins și verificat de studii viitoare.

Întrebarea-cheie care se ridică din aceste statistici este cum anume agravează mediul urban — sau cel puțin nu protejează împotriva — unui comportament mental precum căderea în meditație? legătură ce trebuie totuși confirmată de noi studii.

AGERPRES/(AS — autor: Mariana Ionescu, editor: Codruț Bălu)

Literele simbolizează doi antigeni (substanțe care pot fi atacate de sistemul imunitar) denumite A și B. Grupa de sânge A are doar antigenul A; grupa de sânge B are doar antigenul B; grupa AB îi are pe amândoi; grupa 0 nu are niciunul, conform site-ului Centrului Național de Transfuzie a Sângelui www.cnts.md.

Oamenii au pe suprafața globulelor roșii diferite structuri proteice (antigene) care determină atât grupele sanguine cât și Rh-ul persoanei respective. Grupele de sânge clasificate ca Rh pozitiv și Rh negativ poartă denumirea de tipuri de sânge.

Fiecare grupă sanguină poate fi Rh pozitiv sau Rh negativ. Rh-ul este determinat de o altă proteină, factorul Rh (D antigen). Dacă acest factor este prezent pe suprafața eritrocitelor persoana respectivă este Rh pozitivă, dacă nu, persoana respectivă este Rh negativă. Cea mai întâlnită grupă de sânge din România este A pozitiv și cea mai rară este AB negativ, conform site-ului www.sanatate.acasa.ro.

Nu se poate dona sânge oricui și nici nu se poate primi sânge de la oricine, grupele de sânge ale celor două persoane trebuie să fie compatibile. Persoanele care au grupa de sânge 0—sunt ”donatori universali” pentru că pot dona sânge tuturor persoanelor indiferent de grupa de sânge. Globulele lor roșii nu posedă niciun antigen, de aceea a fost numită și grupa 0. În schimb, ele nu pot primi sânge decât de la grupa lor de sânge 0.

Persoanele din grupa AB+ sunt ”primitori universali”. Ele pot primi sânge de la orice grupă (A, B sau 0). În schimb, nu pot dona sânge decât persoanelor care au grupa de sânge AB+.

Cu alte cuvinte, cei cu grupa 0—pot dona celor cu grupele AB+, AB-, A+, A-, B+, B-, 0+, 0-. Persoanele cu grupa 0+ pot dona persoanelor cu grupele AB+, A+, B+, 0+. Persoanele cu B—pot dona persoanelor cu grupele AB+, AB-, B+, B-. Cei cu grupa B+ pot dona persoanelor cu grupele AB+, B+. Cei cu grupa A—pot dona persoanelor cu grupele AB+, AB-, A+, A-. Persoanele cu grupa A+ pot dona celor cu grupele AB+, A+. Cei cu grupa AB—pot dona celor cu grupele AB+, AB-. cei cu grupa AB+ pot dona doar persoanelor cu aceeași grupă, adică AB+.

În Romania, grupele sanguine sunt repartizate astfel: 43% — grupa A, 33% grupa 0, 16% — grupa B și 8% grupa AB.

Grupa sanguină este o caracteristică moștenită de la părinții noștri. Antigenii sistemului A, B, 0 sunt transmiși datorită genelor. Copilul primește două gene (una de la tată și una de la mamă) care codează grupa sanguină, potrivit site-ului www.sanatate.acasa.ro.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)