Multe tipuri de cancer au o componentă ereditară şi se pot transmite şi peste trei generaţii. Analize care se pot face şi în România arată cine este la risc.

Un diagnostic de cancer este de multe ori motivat genetic. Există însă teste care pot “prezice” cine va face cancer dacă are cazuri de acest fel în familie. Specialiştii ne explică în ce situaţii trebuie să ne testăm, cât costă şi în ce constau aceste proceduri.

Risc mai mare de transmitere în cancere de sân şi de colon

Toate tipurile de cancer au o componentă ereditară, însă, numai la unele, această componentă este pregnantă. În cazul cancerelor de sân, de exemplu, 10-15% din tumori sunt transmise genetic, spune Florin Băcanu, medic oncolog.

“În cazul în care o persoană are două sau trei rude de gradul I şi II care au suferit de cancer de sân sau ovarian, pe linie feminină, sau de cancer de colon pe linie masculină, atunci se recomandă realizarea de teste ge netice înainte de apariţia simptomelor”, explică medicul.

În plus, astfel de teste sunt recomandate şi în cazul în care avem o singură rudă care a suferit atât de cancer de sân, cât şi de cancer ovarian. În cazul cancerului de colon, 5% dintre persoanele diagnosticate cu această boală au o predispoziţie familială.

“Dacă sunteţi urmaşi ai unor persoane care au suferit de cancer de tub digestiv (până la trei generaţii), este posibil să aveţi o polipoză familială, pentru care există un risc de 60-70% să se malignizeze”, avertizează medicul. Un alt tip de cancer cu o componentă ereditară pregnantă este cel renal, însă riscurile de transmitere sunt mai mici decât în cazul primelor două.

Sursa: Doctorul zilei

In comuna Costache Negri din Galati, trei persoane au murit in inundatii, circa 300 de case sunt avariate si 100 de persoane au fost evacuate. Primarul comunei spune ca doar 100 de locuinte erau asigurate si ca nu a amendat pe nimeni pentru ca nu si-a incheiat polita de asigurare impotriva dezastrelor. Legea obliga proprietarii sa-si asigure locuintele din iulie 2011, amenzile fiind intre 100 si 500 lei.

“Din cele 300 de gospodarii afectate au asigurare doar o treime. Aceasta este insa o cifra facuta pe genunchi. Nu are nimeni timp sa se ocupe de asta. Noi acum suntem solidari cu oamenii, reactionam emotional. Nu a stat nimeni acum sa calculeze. Nu as putea sa va spun procentul de locuinte asigurate la nivelul comunei. Deocamdata nu am dat amenzi celor care nu si-au facut asigurarea. Am dat doar avertismente ca sa inteleaga oamenii de ce este nevoie sa isi asigure locuintele impotriva dezastrelor naturale. Pasul urmator va fi sa incepem sa dam si amenzi”, a declarat Stefan Luca, primarul comunei Costache Negri, pentru HotNews.ro.

In comuna Cudalbi (Galati) au murit doua persoane din cauza inundatiilor, 20 de persoane au fost evacuate si 500 de case au fost inundate. Nici aici primarul nu i-a amendat pe cei care nu si-au asigurat locuintele. “La nivelul comunei circa 40% dintre locuinte sunt asigurate. Dintre casele afectate, nu as putea sa va spun exact. Unii au venit deja cu asigurarile si au cerut adeverinte de la primarii. Nu merg calculatoarele, asa ca le-am dat niste adeverinte de mana. La tara este mai greu cu aceste asigurari, oamenii nu sunt educati, unii sunt batrani si nu stiu despre ce este vorba. Abia isi fac RCA-ul. Asta ar mai lipsi, sa-i amendeze primarul. Legislatia este facuta de cineva si aplicata de altcineva. Primarul este si moasa si politie si sa mai dea si amenzi. Plus ca, chiar daca le-am da, nu exista nicio garantie ca oamenii le platesc. Cand am preluat mandatul erau amenzi neincasate de 7 milioane de lei”, a declarat Stfean Drugan, primarul comunei Cudalbi, pentru HotNews.ro.

Emil Draghici, presedintele Asociatiei Comunelor din Romania, spune ca nici nu era de asteptat ca primarii sa ii amendeze pe cei care nu incheie politele de asigurare. “Eu cred ca nu o amendeze niciun primar pe nimeni. Mai ales ca amenzile nu se duc in totalitate la primarie. Cam 60% vine la bugetul local”, a declarat acesta.

Premierul Victor Ponta, aflat in vizita in comuna Pechea, afectata de inundatii, spune ca le va da oamenilor bani din fondul de rezerva ca sa isi refaca locuintele.”Dupa ce se retrage apa trimitem materiale de constructii (…) Cand se opreste apa va trimitem materiale sa le faceti inapoi. Banii vor fi alocati miercuri, in sedinta de guvern, din fondul de rezerva aflat la dispozita primului ministru”, a explicat Ponta.

Asta in conditiile in care multe dintre marile proiecte de investitii sunt blocate din lipsa de fonduri, iar banii pentru refacerea caselor ar fi putut fi recuperati de la companiile de asigurari, daca oamenii ar fi platit suma modica pentru asigurare.

Potrivit datelor afisate pe site-ul PAID, in noiembrie 2011 s-au inregistrat 845.000 de asigurari, iar in august 2013 doar 421.000. In prezent, situatia pe judete sta in felul urmator:
– Galati 12.000 de locuinte asigurate dintre care 5.500 in mediul rural;
– Braila 7.200 de locuinte asigurate dintre care 2.900 in mediul rural;
– Tulcea 5.100 de locuinte dintre care 2.800 in mediul rural.

Judetele fruntase, cu peste 7000 de locuinte asigurate sunt:
– Bacau – 7600 de locuinte asigurate;
– Prahova – 7.200 locuinte asigurate;
– Suceava si Timis – 7100 locuinte asigurate.

Judetele codase, sub 2.000 de polite de asigurare sunt:
– Covasna – 1.131 locuinte asigurate;
– Harghita si Hunedoara – 1.400 locuinte asigurate;
– Salaj – 1.500 locuinte asigurate;
– Sibiu – 1.700 locuinte asigurate.

Polita PAID ofera acoperire pentru trei riscuri: cutremurul, alunecarile de teren si inundatiile. In functie de materialul de constructie, prima obligatorie este de 10 euro/an in cazul locuintelor de tip B (cu structura din pamant, chirpici, paianta etc) sau 20 euro/an in cazul locuintelor de tip A (cu structura de beton, caramida sau lemn), suma asigurata fiind de 10.000 euro si respectiv 20.000 de euro. In Romania sunt circa 8,2 milioane de locuinte, in prezent fiind asigurate in caz de calamitati sub 6%.

Vezi aici ce comune au fost afectate in judetele Galati, Braila si Tulcea. Sursa: Hotnews

Tara noastra a fost binecuvantata de natura cu o flora bogata. Din varful muntelui si pana in mare au rasarit plante rare, unele chiar cu puteri tamaduitoare sau otravitoare. DailyBusiness.ro va prezinta mai jos o colectie de astfel de cinci specii, de o frumusete aparte.

Beladona – Doamna Codrului 

Matraguna (Atropa belladonna) este o specie de planta erbacee otravitoare care mai este denumita si beladona, doamna-codrului sau doamna-mare, cireasa-lupului, iarba codrului sau tilidonie.

Florile sale sunt brun-violete sau brun-purpurii. Planta infloreste in perioada iunie-august. Fructele, bace sferice cu multe seminte, sunt mai intai verzi, apoi negre, lucioase si suculente.

Substantele active sunt reprezentate de alcaloizi, in special hiosciamina, atropina, scopolamina, beladonina. Produsele farmaceutice bazate pe extracte de beladona sunt indicate pentru combaterea colicilor gastrointestinale si a spasmelor biliare. In prezent nu se mai utilizeaza in medicina populara din cauza toxicitatii neobisnuit de mari.

Carnivorele din Delta 

foto: skytrip.ro

Printre tot felul de specii rare, Delta Dumarii gazduieste si doua plante carnivore.

Una dintre ele este otratelul de balta (utricularia vulgaris), o planta care pluteste, nefiind prinsa de fundul apei, iar floarea sa galbena se ridica la suprafata.

Otratelul de balta, care se mai gaseste si in alte locuri din tara, are o tulpina scufundata, ce prezinta mai multe capcane sub forma unor saculeti plini cu aer, prevazuti cu capace.

Atunci cand un animal mic, in general insecta, vine in apropierea capacului plantei, acesta se deschide brusc, aerul iese din sac si apa absoarbe prada. Capacul se inchide repede, iar victima va muri de foame, dupa care va fi digerata de planta.

Aldrovanda este a doua planta carnivora din Delta. Ea are frunze cu spini la margini, ca atunci cand o insecta atinge frunza, aceasta se inchide si prinde victima ca intr-o cusca.

Lumanarea de mare

foto: news.co.cr

O alta planta ciudata este Noctiluca Miliaris. Pescarii de la Razim-Sinoe si cei din Sfantu Gheoprghe povestesc ca, in anumite perioade din an, daca te scalzi noapte in unele zone din Marea Neagra sau din Razelm, cand iesi din apa esti fosforescent.

De asemenea, valurile si suprafata apei devin fosforescente. Fenomenul este cunoscut sub numele de “lumanarea de mare”, conform descoperaromania.org.

Cunoscuta traditional si ca Noctiluca, este un organism unicelular neparazitar bioluminescent apartinand grupului dinoflagelatelor. Este une din speciile care alcatuieste planctonul marin in marile de la toate latitudinile

Remediul naturist din Carpati

foto: wikipedia

Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica – Fuss.) este o planta din familia Ranunculaceae. Creste prin padurile si tufisurile umbroase din Carpatii Romaniei.

Crucea voinicului si alte flori ale genului Hepatica au fost folosite de-a lungul timpului ca plante medicinale. Data fiind forma frunzelor sale, similara ficatului uman, se credea ca planta poate fi folosita in tratarea bolilor hepatice.

Consumate in cantitati mici (o cantitate prea mare este otravitoare), frunzele de crucea voinicului au efect astringent si diuretic. Totodata, pot fi folosite sub forma de cataplasma pentru calmarea ranilor dureroase, scrie gradina.acasa.ro.

O pata de roz pe varf de munte

foto: wikipedia

Pe suprafata pernitei sunt numeroase flori mici, de culoare roz aprins, inghesuite.

Florile, de obicei, formeaza un covor care acopera complet verdele frunzelor. Floarea are un caliciu scurt, rosiatic, in forma de clopot cu cinci petale intinse, stirbite si mai late spre varf. Iarba rosioara infloreste in lunile iunie-august.

Aceasta planta creste in pernite ca o forma de adaptare impotriva vanturilor montane puternice si a uscaciunii. Radacina pivotanta patrunde adanc in crapatura stancilor, avand o rezistenta mare impotriva actiunii de smulgere a vantului. Rezista la uscaciune deoarece aceasta pernita constituie un rezervor de apa, care functioneaza ca un burete. Planta fiind lipita de sol, foloseste caldura radiata de acesta.

Buick Fuel Efficency Games. Compusa din trei experienţe de joc interactic, această aplicaţia a fost creată pentru a educa utilizatorii în economisirea combustibilului.

Efficiency Pro Pentru 3,99 dolari, această aplicaţie este mult mai sofisticată. Se conectează la computerul de bord al maşinii pentru a urmări consumul de carburant, spre deosebire de alte aplicaţii similare în care utilizatorul trebuie să introducă date despre cantitatea de benzină cumpărată şi distanţa parcursă.

myFuelScore calculează un scor al eficienţei consumului după ce observă drumul parcurs zilnic de maşină. Apoi, oferă instrucţiuni utilizatorului cu privire la modalităţile de schimbare a obiceiurilor pentru a obţine un scor mai bun – cum ar fi schimbarea rutei în sine sau modificarea obiceiului de accelerare.

goDriveGreen urmăreşte stilul de condus şi ţine evidenţa costului carburantului, a vitezei, a relantiului, a vitezei acceleraţiei şi deceleraţiei care în cele din urmă determină un Scor Verde.

Commute Greener! este o aplicaţie gratuită care urmăreşte amprenta de carbon cu ajutorul unei reţele online. Aplicaţia încurajează utilizatorii să îşi împartă cu prietenii rezultatele şi îi motivează să folosească transportul public.

Autor: Alexandru Urzică

Sursa: Capital 

Și asta nu e surprinzător, dacă vă gândiți la situația disperată în care este UE. Recent a fost făcut un sondaj Gallup care a evidențiat că, în America, încrederea în bănci e la un minim absolut de circa 21%.

Dacă ne gândim și începem să punem la îndoială, să discernem și să ne întrebăm despre sensul banilor, relația noastră cu ei, definiția banului, în cele din urmă ajungem la întrebarea: mai are vreun sens ca guvernul să fie responsabilul cu banii?

Desigur privesc asta prin prisma marketingului, deci din perspectiva brandului, un brand ține sau nu prin reputația sa. Și dacă vă gândiți, în zilele noastre, reputația a devenit o valută. Reputația se clădește pe încredere, consecvență și transparență. Deci dacă te-ai decis să ai încredere într-o marcă, dorești o relație, vrei să te angajezi alături de acel brand, de fapt participi deja în mai multe forme noi de monedă.

Ne referim la loialitate. Loialitatea este, în esență, un microsistem. Ne referim la scheme de premiere, recompense „air miles”. The Economist a scris acum câțiva ani că în lume există mai multe mile air miles nerăscumpărate decât bancnote de dolari în circulație. Când stați la rând la Starbucks, 30% din tranzacțiile zilnice de acolo se fac cu puncte Starbucks Star. Deci a rămâne în propriul ecosistem e un fel de valută Starbucks. Și, interesant, am aflat că Amazon a lansat recent monede Amazon. E adevărat că, deocamdată, e o valută exclusiv pentru Kindle. Astfel, se pot cumpăra aplicații și se pot face achiziții din cadrul acelora, dar ne gândim tot la Amazon, la acele barometre ale încrederii pe care vi le-am arătat, în care se vede că lumea începe să aibă încredere în mărci, în special în cele în care cred, mai mult decât în guverne. Și brusc ne gândim că Amazon ar putea duce asta mai departe. Ar putea deveni o extensie naturală, s-ar putea cumpăra și produse… În afară de Kindle, s-ar putea cumpăra cărți, muzică, produse de consum, aparate, bunuri etc. Și brusc Amazon, ca marcă, merge mână în mână cu Trezoreria Federală în termeni de cum vrei să-ți cheltui banii, ce este banul, ce constituie banii.

Mă voi întoarce la Tide, la detergent, acum, după cum v-am promis. Am dat peste un articol fantastic în revista New York Magazine, în care se zice că consumatorii de droguri din întreaga Americă își cumpără drogurile în flacoane de detergent Tide. Intră în magazin, fură Tide și un flacon de Tide de 20USD echivalează cu 10USD de cocaină sau iarbă. Și unii criminaliști au studiat asta și au zis, bine, Tide e un produs premium. E cu 50% peste media categoriei respective. E amestecat cu un cocktail foarte complex de chimicale pentru a avea un miros de lux și foarte distins și, fiind o marcă Procter&Gamble, i s-a făcut foarte multă reclamă în mass-media. Așa că, se zice că cei care folosesc droguri sunt și ei consumatori, au asta în căile lor neuronale. Când văd Tide, se activează o scurtătură. Își zic: „Am încredere în asta. E de calitate.” Astfel a devenit o monedă, ceea ce New York Magazine a descris ca fiind un val de delicvență ciudat de loial, loial mărcii, iar delicvenții numesc Tide-ul „aur lichid”.

Mi s-a părut distractivă reacția purtătorului de cuvânt P&G. A zis, vrând evident să se distanțeze de droguri, dar a zis: „Îmi amintește de un singur lucru, anume că valoarea mărcii a rămas aceeași.” (Râsete) Ceea ce vine în sprijinul părerii mele, demonstrând că nici măcar nu a transpirat când a zis asta.

Asta mă întoarce la legătura cu transpirația. În Mexic, Nike a avut recent o campanie numită, literalmente, „Oferă-ți transpirația”. Gândiți-vă, acești pantofi de sport Nike sunt cu senzori sau se poate folosi Nike FuelBand care, în principiu, înregistrează mișcarea, energia și consumul de calorii. Și așa se întâmplă să te-ai alăturat comunității Nike. Ești prins în laț. Nu se face o reclamă agresivă, reclama începe s-o ia în această direcție, spre genul servicii, posibilități și aplicații. Nike acționează ca un partener la bunăstare, un furnizor de servicii, un partener de sănătate și fitness. Ei zic așa: „Da, aveți acum un set de date. Știm cât de mult fugiți, cât de departe ați ajuns, aportul de calorii și toate astea. Aveți posibilitatea să acumulați puncte în funcție de distanța pe care o parcurgeți și avem o licitație la care se pot cumpăra produse Nike, dar numai dacă dovediți că ați folosit produsul pentru a face astea.” Și astea nu se pot obține altfel. Sunt doar pentru comunitatea care transpiră folosind produse Nike. Nu se pot cumpăra cu pesos. E un mediu închis, un spațiu de licitație închis.

În Africa, difuzarea devine o monedă în sine. Acolo, mobilul e rege, oamenii fiind obișnuiți să transfere bani, să facă plăți prin telefonul mobil. Unul din exemplele mele favorite din perspectiva brandului pe rol, e Vodafone în Egipt. Aici multă lume face cumpărături la piață și în magazine particulare foarte mici. Banii mărunți sunt o problemă, dacă cumperi o mulțime de lucruri trebuie să ți se restituie 10, 20 de cenți. La magazin se tinde să ți se dea în schimb lucruri cum ar fi o ceapă, o aspirină sau o gumă pentru că nu au să vă dea rest. Când cei de la Vodafone au constatat această problemă, acest necaz al consumatorului, au creat o unitate mică de schimb pe care au denumit-o Fakka ce se dă de proprietarii magazinelor către clienți, acest credit mergând direct în telefonul mobil. Deci această monedă devine un credit ceea ce e iarăși extrem de interesant.

Am făcut un sondaj care atestă faptul, 45% din persoanele din această categorie demografică crucială, în SUA au zis că nu au nimic împotrivă să folosească o monedă independentă sau de brand. Aici devine foarte interesant, are loc o dinamică interesantă. Vă dați seama, corporațiile trebuie să-și rejudece și să-și comercializeze altfel bunurile. Și ziceți că-i un salt? Pare îndrăzneț, dar dacă vă gândiți, în America în 1860 existau 1600 de companii care lansau bancnote. Erau 8000 de feluri de bancnote în America. Guvernul controla 4% din ele și singurul lucru care a putut opri asta, singurul lucru a fost Războiul Civil, guvernul vrând brusc să controleze banii. Guvernul, banii, războiul, nimic nu s-a schimbat de atunci.

Deci, vă întreb dacă nu cumva se repetă istoria? Cauzează oare tehnologia ca bancnota să se demodeze? Decuplăm banii de stat? Mărcile încep să umple golurile. Corporațiile astupă goluri pe care guvernele nu-și permit să le umple. Mă gândesc, vom fi oare pe scenă la anu’, cumpărând o cafea – bio, provenită dintr-un comerț echitabil – folosind forinți sau șilingi TED?

 Autor: Capital.ro 

Lei gong teng este o planta folosita in medicina chinezeasca de sute de ani pentru tratamente traditionale scrie Business Week.

Iñaki Berroeta, şeful filialei din România a operatorului britanic de telecomunicaţii Vodafone, nu mai are de la începutul acestei luni un birou tradiţional de CEO. La fel şi restul executivilor din echipa de management. Toţi lucrează, asemenea celor peste 500 de angajaţi din sediul central din capitală al companiei, într-un spaţiu deschis, oriunde găsesc un loc disponibil, o mişcare nu doar îndrăzneaţă, dar neobişnuită şi poate chiar nemaiîntâlnită în rândul marilor companii româneşti sau multinaţionale unde organigrama foarte bine definită şi scara ierarhică se reflectă inclusiv în dimensiunea birourilor unde lucrează fiecare executiv.

ESTE ŞTIUT CĂ ELEMENTE PRECUM ATMOSFERA DIN BIROU SAU DESIGNUL SPAŢIULUI DE LUCRU SE REFLECTĂ ASUPRA PRODUCTIVITĂŢII ANGAJAŢILOR, lucru dovedit de-a lungul timpului prin numeroase studii. Ce determină însă o companie să schimbe complet modul de lucru, să decoreze birourile mai degrabă asemenea unei cafenele boeme unde merg doar oameni de afaceri sau să renunţe la birourile personale şi să lase angajaţii să lucreze de oriunde?

O posibilă explicaţie se găseşte în clădirea de birouri din piaţa Charles de Gaulle din Capitală, unde îşi are sediul central Vodafone România şi unde câteva etaje fac notă discordantă cu toate celelalte. Încă din lifturile din sticlă de unde pot fi observaţi majoritatea angajaţilor din întreaga clădire se disting petele de culoare dintre etajele 9 şi 12, care contrastează puternic monocromia şi banalul specific de obicei marilor companii.

Din afară nu seamănă prea mult cu un birou, ci mai degrabă cu o cafenea elegantă şi totodată boemă, cu mobilier modern şi colorat, dar laptopurile şi oamenii îmbrăcaţi destul de formal trădează adevărata utilitate a celor patru etaje. Dinăuntru nici atât – designul este inedit, atmosfera este curios de relaxată, iar câteva mese rotunde sunt ocupate de grupuri restrânse de oameni care discută deasupra vreunui laptop.

Un alt lucru care se remarcă încă de la bun început este absenţa pereţilor despărţitori, cu foarte mici excepţii, dar şi a birourilor ocupate în mod tradiţional de executivi. Singurele spaţii de lucru închise au rămas sălile de şedinţe, în medie câte cinci pe fiecare etaj, decorate şi personalizate în funcţie de o anumită tematică, aşa cum este sala România, pe pereţii căreia se află agăţate vase de lut şi care are în mijloc, în locul tradiţionalei mese rotunde, câţiva buşteni.

„Este una din componentele noului concept al modului de lucru pe care l-am pus în practică„, explică Iñaki Berroeta. Fiecare angajat are propriul dulăpior în care îşi păstrează laptopul de serviciu şi alte obiecte personale, iar în fiecare dimineaţă îşi poate alege un birou diferit faţă de cel din ziua precedentă şi chiar se poate muta pe parcursul zilei la un altul disponibil. Singura problemă ar fi că nu ştii niciodată unde anume în sediu se află un coleg cu care e nevoie să lucrezi.

Orice obiect rămas în sediu după terminarea programului este colectat şi încuiat într-o cutie specială la care posesorii capătă acces de-abia în după-amiaza zilei următoare.
România este a cincea ţară din grupul britanic Vodafone care a aplicat acest concept de lucru, după Olanda – promotorul ideii cândva în urmă cu aproximativ doi ani, Marea Britanie, Irlanda şi Malta, dar majoritatea ţărilor din grup vor trece în următoarea perioadă printr-o astfel de transformare. Există versiuni diferite ale conceptului în fiecare dintre aceste ţări, cu câteva elemente comune precum absenţa unui birou propriu sau definirea unei zone de întâlniri informale alăturate spaţiului deschis de birouri. „Relaxarea şi interactivitatea pot duce la o creştere a eficienţei şi a producţivităţii.

Comunicarea este astfel mai bună, iar lucrurile se pot întâmpla mult mai repede„, explică Iñaki Berroeta. Pe hârtie, proiectul a fost demarat în luna octombrie a anului trecut, însă la realizarea lui s-a trecut anul acesta, după o licitaţie pentru firma de design care să coordoneze reamenajarea. Investiţia s-a ridicat la aproximativ 100.000 de euro, sumă care a inclus de altfel şi achiziţionarea de laptopuri pentru cei 20% dintre angajaţi care încă lucrau pe PC, dar şi extinderea capacităţii de internet wireless sau crearea pe fiecare etaj a unui colţ cu rechizite sau a unei bucătării dotate cu toate cele necesare, aşa încât angajaţii să nu mai trebuiască, spre exemplu, să vină cu cana de acasă.

Până la finalul verii există planuri de aplicare a conceptului şi în sediul din Pipera al companiei. Pe termen mai lung, un asemenea mediu de lucru se poate simţi în operaţiuni, dar este deocamdată greu de cuantificat cu exactitate, apreciază Iñaki Berroeta. Pe termen scurt însă, „nu simt lipsa propriului meu birou.

De fapt, n-am reuşit niciodată să mă obişnuiesc cu unul, pentru că de acolo nu vezi exact cum se întâmplă lucrurile în compania pe care o conduci, iar comunicarea cu oamenii îţi este îngreunată„, spune directorul executiv al operatorului de telecomunicaţii. Chiar dacă şi înainte petrecea puţin timp în biroul său, odată cu noul stil de lucru, expresia „uşa mea este mereu deschisă„ capătă o cu totul altă însemnătate.

Autor: Anca Barbulescu