Captură Foto: (c) Fouad Housni / YouTube

Este situată în NV Africii, având vecini Marea Mediterană, Algeria, Sahara Occidentală, Oceanul Atlantic și Spania.

Captură Foto: (c) Fouad Housni / YouTube

Regatul Maroc își întâmpină vizitatorii din întreaga lume cu itinerariile binecunoscute prin târgurile și piețele tradiționale souq, medinele (centrele vechi ale localităților) medievale, deșerturi toride și zăpezile din vârful Munților Atlas, potrivit globi.ro. De la piețele haotice locale, unde mirosul de condimente umple atmosfera fierbinte și maimuțele blochează de multe ori căile de acces, la moscheile poleite și muezinii ce cheamă credincioșii la rugăciune, de la nisipurile de culoarea piersicii ale dunelor ergului Chebbi la amețitoarele chei Tudra, de la Casablanca la Marrakech și de la Fez la Tanger, țara reprezintă un festin de peisaje pentru orice vizitator.

Captură Foto: (c) Fouad Housni / YouTube

Are o climă cu câteva variații regionale de temperatură, supranumită deseori “Țara răcoroasă cu un soare foarte fierbinte”. Cea mai bună perioadă de a o vizita este între luna aprilie și începutul lunii iunie sau între septembrie și noiembrie, atunci când vremea este călduță și uscată. Principalele orașe: Casablanca, Fes, Marrakech, Tanger, Mekne, Agadir, Oujda.

Capitala Rabat, cu o populație de 1 655 753 de locuitori (2015) potrivit worldpopulationreview.com, este situată la gura de vărsare a râului Bou Regreg în apele Atlanticului. Rabatul reprezintă unul din cele mai importante orașe încă de pe vremea romanilor. Alăturarea de antic și modern este una fascinantă: turnul lui Hassan din secolul al XII-lea se află în vecinătatea mausoleului lui Mohammed al V-lea, construit în anii ’70, potrivit turistik.ro. Numeroasele magazine oferă o vastă gamă de mătăsuri și bijuterii strălucitoare, cât și de carpete viu colorate. Vizitatorul descoperă aici o atmosferă cu totul diferită față de celelalte orașe ale Marocului. Rabat este un oraș ospitalier, în care descoperi nenumărate urme încă vii ale istoriei marocane.

Obiective turistice: Vechiul oraș Sale, Turnul Hassan și Mausoleul lui Mohammed al V-lea, Muzeul Național de Arheologie, Muzeul Al Maghrib, Bab Rouah, Kasbah des Oudaias, Poarta Bab El Kébir, Palatul Regal. Vechiul oraș Sale are străduțele înguste și sinuoase pe care sunt aliniate magazine, dar și impresionante porți ale vechiului oraș. Turnul Hassan a fost construit în perioada regelui Almohadic și dăinuiește și în prezent la înălțimea inițială. Deși nu a fost niciodată finalizat este un monument remarcabil. În fața turnului se găsește Mausoleul Regelui Mohammed al V-lea. Ruinele Chellah-ului se află în afara Rabatului. Acestea făceau parte din oraș până când au fost abandonate în secolul al XII-lea. Acum sunt ruinele unei Moschei și mormintele Sultanilor Merinide. Situl istoric este înconjurat de niște grădini frumoase. Bab Rouah este una dintre cele mai frumoase porți ale Marocului. Este situată la marginea de sud-est a orașului fortificat, lângă Palatul Regal. Intrarea pe această poartă este liberă. Aici au loc o serie de expoziții, cu accent pe arta marocană modernă.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Horia Plugaru)

Captură Foto: (c) valentine365 / YouTube

Peru este a treia mare națiune a Americii de Sud, fiind împărțită în trei regiuni geografice, pornind de la Vest spre Est. Prima dintre ele este zona de coastă, o regiune de depresiuni deșertice lungă și îngustă, a doua este regiunea muntoasă Sierra, porțiunea peruviană a Anzilor, iar ultima este reprezentată de Montana, cu câmpii vaste și dealuri, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon.

Relieful este în special muntos, cu înălțimi de peste 5.000 m. Din munții Anzi izvorăște fluviul Amazon, cel mai mare fluviu ca debit de apă din lume. În partea de sud a țării se găsește cea mai secetoasă regiune de pe glob, Arica.

Datorită geografiei și climei sale variate, Peru are o biodiversitate ridicată, cu peste 25.000 de specii de plante și animale, peste 6.000 dintre ele fiind endemice.

În secolul al XII-lea d.Hr., în regiunea Cusco, potrivit www.mae.ro, se stabilesc incașii, al căror stat ajunge la apogeu în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Conchistadorii spanioli, sub conducerea lui Francisco Pizzaro, au debarcat în Peru în 1532, iar în anul următor au pus stăpânire pe capitala imperiului incaș — orașul Cusco. Teritoriul peruan a devenit, în 1543, nucleul viceregatului Peru, cu reședința la Lima, centrul stăpânirii coloniale hispanice în America de Sud.

Captură Foto: (c) valentine365 / YouTube

Cea mai amplă și violentă revoltă antispaniolă a amerindienilor din istoria Americii Latine a fost condusă de Tupac Amaru, în 1780-1781. În septembrie 1820, armata generalului Jose de San Martin a pătruns în Peru, care, în anul următor, la 28 iulie 1821, și-a proclamat independența.

Aliat cu Chile și Bolivia, Peru a purtat, în perioada 1865-1866, un război victorios împotriva Spaniei, iar între 1879-1893 a participat, alături de Bolivia, la un conflict militar împotriva Republicii Chile, așa-numitul ”război al Pacificului”, în urma căruia pierde provinciile Tarapaca, Arica și Tacna (ultima fiind retrocedată Perului în 1929).

Instabilitatea politică și intervenția militarilor în viața statală s-a accentuat după cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind reinstaurat, după 11 ani de guvernare militară (naționalistă-stânga), un regim democratic constituțional.

Peru este împărțit administrativ în 24 de regiuni și o provincie constituțională — Callao. Capitala este Lima, iar principalele orașe sunt: Arequipa (839.000 loc., 2014), Trujillo (784.000 loc., 2014)

Lima este cel mai mare oraș al Republicii Peru, cu o populație de 972.000 locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), fiind totodată centrul economic, industrial, financiar și cultural al țării. Orașul este localizat în văile dintre râurile Chillon, Rimac, Lurin, pe coasta de vest a țării, în apropiere de portul Callao la Oceanul Pacific.

Captură Foto: (c) valentine365 / YouTube

Lima, cunoscută și ca Orașul Regilor, a fost fondată de conchistadorul spaniol Francisco Pizarro, la 18 ianuarie 1535, devenind una dintre bazele puterii spaniole din Peru.

În 1988, centrul istoric al orașului, care păstrează și astăzi fațade, balcoane și construcții din perioada viceregatului și a primilor ani ai republicii, a fost inclus în Patrimoniul Mondial al UNESCO, potrivit site-ului www.turism-360.ro.

Totodată, în Lima există un număr mare de muzee, dintre care: Muzeul Național de Arheologie, Muzeul de Antropologie și Muzeul de Istorie, Muzeul Arheologic ”Rafael Larco Herrera”, Muzeul de Arte, Muzeul de Artă Italiană.

Alte atracții turistice: Plaza Mayor, centrul vechi din orașul colonial, unde se află Catedrala din Lima, Palatul Guvernului și Municipalidad Provincial de Lima; Catedrala din Lima este decorată auster, cu diferite artefacte istorice, aici aflându-se și mormântul lui Francisco Pizarro; Palatul Guvernului a fost reședința lui Francisco Pizarro, fiind, și în prezent, centrul politic din Peru; Palatul de Torre Tagle este un edificiu format din două etaje, realizat în 1735 și este considerat una dintre cele mai mari clădiri reprezentând arhitectura din secolul XVIII; în prezent, aici se află sediul Ministerului Relațiilor Exterioare; Biserica și Mănăstirea San Francisco, cu o arhitectură de secol XVII, adăpostește Muzeul de Artă Virreinal; Parcul de la Muralla adăpostește un fragment refăcut al unui zid vechi ce înconjura Lima, construit în secolul XVII, protecție împotriva piraților și atacurilor spaniole; tot aici se găsește statuia fondatorului orașului, Francisco Pizarro, și un muzeu în care se pot vedea piese arheologice recuperate din zonă.

AGERPRES/ (Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Captură foto: (c) Jaydee Jackson / YouTube

Republica Liberia, localizată pe coasta Atlanticului, în Vestul Africii, sărbătorește Ziua națională la 26 iulie, data proclamării independenței, în 1847.

Cu o suprafață de 99.067 km și o populație de 4.092.310 locuitori (est. iulie 2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), statul are ca limite Sierra Leone, la Nord-Vest, Guineea la Nord, Cote d’Ivoire, la Est, Oceanul Atlantic la Sud și Sud-Vest.

Este cea mai veche republică din Africa, locul de întoarcere al sclavilor afro-americani începând cu 1822, potrivit www.mae.ro, iar în 1847, a fost creată Republica Liberia. Între anii 1944 și 1971, președintele William Tubman a încercat să promoveze economia, investițiile străine. În 1980, o lovitură militară de stat condusă de Samuel Doe, a adus la conducere un regim autoritar ce a fost stopat, în 1989, de o altă lovitură de stat, condusă de Charles Taylor, Samuel Doe fiind ucis.

Charles Taylor a ajuns președinte în urma alegerilor din 1997, după care a urmat o perioadă relativ stabilă pană în 2000, când au început iarăși o serie de conflicte interne care, în 2003, s-au încheiat prin semnarea unui acord de pace. În același an, Charles Taylor a fost incriminat de către Tribunalul de la Haga, pentru amestec în războiul civil din Sierra Leone.

Președintele țării este Ellen Johnson Sirleaf, din ianuarie 2006, fiind realeasă la alegerile din octombrie 2011.

Monrovia este capitala, important port și cel mai mare oraș al țării, cu o populație de 1.224.000 locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Se întinde pe peninsula îngustă de pe Coasta Atlanticului, între insula Bushrod și Cape Mesurado.

Monrovia este centrul politic, financiar și cultural al țării. Orașul a fost fondat în 1822, fiind numit, astfel, după președintele american James Monroe, un susținător al colonizării Liberiei. În prezent, după 20 de ani de violențe, orașul se îndreaptă spre reconstrucție.

Una dintre principalele atracții este Muzeul Național al Liberiei, unde sunt expuse de la artefacte tradiționale până la colecții de artă contemporană. Aici se poate vedea primul steag al Liberiei, realizat în 1847.

Cascadele Kpa-Tawe sunt printre cele mai frumoase atracții naturale ale Monroviei. Grădina de horticultură Gertylue este, de asemenea, o locație în care turiștii pot vedea o multitudine de specii locale de flori. Se poate vizita Rezervația naturală Mount Nimba, unde viața sălbatică poate fi observată desfășurându-se în mediul ei.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Sursă foto: Captură YouTube

Situată în nord-estul Africii (cea mai mare parte a teritoriului) și sud-vestul Asiei (peninsula Sinai, este considerată ca parte a Asiei) este delimitată de Marea Mediterană la nord, Fâșia Gaza, Israel și Marea Roșie la est, Sudan la sud și Libia la vest.

Republica Arabă Egipt este destinația turistică supremă în materie de vizitare a monumentelor, de la misterioasele și uimitoarele piramide din Gizeh, la malul apusean al Nilului, la templele din Abu Simbel, potrivit globi.ro.

Sursa foto: Captură YouTube

Egiptul abundă în activități distractive — scufundări și snorkelling printre recifele de corali, croaziere de-a lungul Nilului și călătoriile în spatele cămilelor prin Sahara — și deseori pot combina aceste aventuri cu experiențe de o reală semnificație culturală. Țara beneficiază de o gamă de resorturi turistice de talie mondială, de la farmecul boem al localității litorale Dahab, la eleganta extravaganță a resortului El Gouna (supranumit “Veneția Mării Roșii”) și incredibilele frumuseți naturale din Sharm el-Sheikh.

Cairo este capitala țării și are o populație de 10.902 de locuitori (2009) potrivit worldpopulationreview.com. Numele “Cairo” înseamnă în arabă “Cuceritorul” sau “Învingătorul”. Cairo este cel mai mare oraș vorbitor de limba arabă și se află localizat lângă delta fluviului Nil. De-a lungul timpului, orașul a fost cunoscut sub cele mai diverse nume, cel mai interesant fiind “Orașul cu 1000 de Minarete”, potrivit gotravel.ro.

Sursa foto: Captură YouTube

Cairo abundă în atracții turistice, cele mai cunoscute dintre ele fiind monumentele și relicvele din perioada faraonilor. Orașul poate fi împărțit în patru zone importante: vechiul Cairo, zona centrală, zona islamică și împrejurimile.

Vechiul Cairo reprezintă o experiență diferită, aici putând fi admirate vestigii din timpul dominației romanilor, Sinagoga Ben Ezra și biserici, precum Al-Muallaqa sau Biserica Sf. Gheorghe, potrivit flysky.ro. Muzeul Egiptean, unul din cele mai importante obiective, se află în centrul orașului, în piața Tahrir, unde pot fi admirate galeriile lui Tutankhamon și expoziții de mumii sau bijuterii din antichitate.

Sursa foto: Captură YouTube

Un alt obiectiv este Universitatea Al Azhar, care este cea mai veche din lumea islamică, fiind ridicată în anul 988, lângă moscheea cu același nume. Lângă universitate se află Muzeul Islamic de Artă, dar și moschei cu o arhitectură impresionantă, precum moscheile Mohammed Ali și Ibm Tulun. De asemenea, aici se găsește și bazarul Khan Al-Khalili, un paradis al cumpărăturilor.

Sfinxul

Pe platoul Gizeh, în apropierea orașului, se află, unele dintre cele mai vizitate obiective turistice din Egipt, Marile Piramide și Sfinxul, statuia imensă cu corp de leu înaripat și cap de om. Piramida Keops este cea mai mare și, inițial, era acoperită cu piatră de calcar alb. Celelalte două, mai mici, sunt piramidele Khafre (Kefren) și Menkaure (Mikerinos).

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan; editor: Irina Andreea Cristea)

Sediul Parlamentului European din Bruxelles, clădirea ‘Altiero Spinelli’.

Caesar transformă între 57-51 î. Hr., teritoriul Belgiei în provincie romană — Gallica Belgica. În secolele IV-V d.Hr. acest teritoriu este ocupat de franci și inclus în regatele merovingian, apoi carolingian. În 843, teritoriul Belgiei este împărțit între Franța și Lotaringia (viitorul Imperiu Romano-German — cea mai mare parte a Belgiei) prin Tratatul de la Verdun. În partea care revine Franciei Occidentalis se constituie comitatul Flandrei, potrivit www.mae.ro, iar în cealaltă parte se constituie Ducatul Lotaringiei Inferioare care, cu timpul, se fărâmițează în mai multe formațiuni feudale (ducatul Brabant, comitatele Hainaut, Namur, Limburg, Luxemburg și episcopatele Liege, Cambrai și Touraine).

Teritoriul Belgiei este integrat, între 1804-1815, Imperiului napoleonian. În 1815 are loc înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, încheindu-se astfel regimul francez în Belgia. La 9 iunie 1815, Actul final al Congresului de la Viena consfințește crearea Regatului Țărilor de Jos (31 mai 1815) prin unirea Belgiei cu Olanda.

Urmare a revoluției de la 1830, Belgia a dobândit independența față de Regatul Țărilor de Jos. La 7 februarie 1831 are loc promulgarea unei Constituții, cea mai democratică din Europa acelor vremuri. La 21 iulie, Leopold de Saxa-Coburg este încoronat ca rege al Belgiei, sub numele de Leopold I (1831-1865).

După obținerea independenței, Belgia a cunoscut un proces de industrializare accelerată, devenind, ulterior, putere colonială în Africa. În 1948 a format, împreună cu Luxemburg și Olanda, Uniunea Vamală Benelux. Membru fondator al NATO (1949).

Constituția definește Belgia drept ”stat federal, compus din comunități și regiuni” (potrivit www.mae.ro), fiind împărțită în trei regiuni — Flandra (nord), locuită masiv de vorbitori de limbă olandeză, Valonia (sud), preponderent francofonă, dar cu o regiune de circa 700.000 de vorbitori de limbă germană și Regiunea-capitală Bruxelles, centru francofon cu cele 19 comune componente.

Acoperind o suprafață de 32,6 kmp, Bruxelles sau Brussel este capitala Belgiei, dar și a Regiunii-capitală Bruxelles, având o populație de 2.029.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Bruxelles este reședința Familiei Regale, dar și a mai multor organizații internaționale.

La început, localitatea a fost o mică așezare pe o insulă a râului Senne, devenind, în cele din urmă, proprietatea ducilor de Brabant. În 1530 a devenit capitala Țărilor de Jos, aflată atunci sub controlul dinastiei Habsburgilor. Făcând parte din regatul Olandei, începând cu 1815, a fost centrul revoltei belgiene din 1830, iar ulterior capitala Belgiei.

Sediul Consiliului European din Bruxelles.

În 1958, orașul Bruxelles a fost ales ca sediu al Comunității Economice Europene (CEE). În 1965, cu prilejul fuziunii instituțiilor europene, Bruxelles devine, alături de Luxemburg și Strasbourg, una dintre cele trei capitale ale Comunităților Europene.

În Bruxelles își au sediul principalele instituții europene: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, dar și alte agenții europene: Agenția de Apărare, cea de Educație, Audiovizual și Cultură, Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovație, Agenția de control piscicol, Agenția pentru Sisteme Globale de Navigație prin Satelit, Agenția pentru Cercetare, Agenția Executivă a Consiliul European al Cercetării și Agenția Executivă pentru Rețeaua de Transport Trans-European.

Bruxelles este și sediul Cartierului General al NATO, ca și al EUROCONTROL și al mai multor corporații multinaționale, fiind al treilea centru de conferințe internaționale din lume.

Declarată, în 2000, capitală culturală europeană, Bruxelles are o mare varietate de muzee, monumente, piețe și clădiri istorice.

Grande Place din Bruxelles.

Celebrul bulevard Anspach, traversează centrul capitalei de la nord la sud, ajungând în Grand Place, imensa piață pietonală a orașului, în care se găsește mare parte din istoria Bruxelles-ului, cu clădiri și monumente în stil baroc și gotic, după cum arată site-ulghideuropean.ro. Aici se află impunătorul sediu al Primăriei, construcție gotică din secolul al XV-lea, dar și Casa Regelui (Maison du Roi), care găzduiește expoziții unice sau Casa Breslelor. Piața face parte din patrimoniul mondial UNESCO (1989), fiind primul centru meșteșugăresc al orașului, datând din secolul al XII-lea.

Covor de flori în Grand Place.

Odată la doi ani, în această piață, considerată una dintre cele mai frumoase din lume, este realizat un covor din peste 1 milion de fire de begonii de toate culorile, care ajunge să acopere aproximativ 1.800 mp. Un alt eveniment ce se desfășoară aici este procesiunea muzicală numită ”Ommegang” la care participă atât localnicii, cât și turiștii.

Manneken Pis este una dintre cele mai vestite statui ale Europei. Cu o înălțime de 60 cm și realizată în secolul al XVII-lea de către Jerome Duquesnoy, statuia reprezintă un băiețel pus pe șotii, care, potrivit specialiștilor, amintește de exuberanța vechiului Bruxelles.

Printre alte atracții turistice importante ale Bruxelles-ului se află: Palatul Regal, Primăria și Palatul de Justiție, Muzeul Regal de Arte Frumoase, Muzeul Instrumentelor Muzicale, Muzeul Horta, Muzeul Regal al Armatei și Istoriei Militare, Muzeul Ciocolatei, Catedrala Saint-Michel, ce poartă numele patronului orașului, Atomium o structură uriașă ce a fost construită pentru Expoziția Mondială din 1958, Galeriile Saint Hubert, Centrul de benzi desenate, Cartierul tradițional Les Marolles, Cartierul European, Sablon cartierul anticarilor, Laeken Palace (un important parc ce acoperă o suprafață de 160 ha), Parcul Bruxelles, Parcul Leopold, Parcul în miniatură Mini-Europe.

Parcul Mini-Europa din Bruxelles, ce are clădiri în miniatură ale unor obiective turistice din întreaga Europă.

Bruxelles nu este un oraș cunoscut numai pentru obiectivele sale turistice, ci și pentru unele specialități culinare, cum ar fi ciocolata, faimoasele gaufre, dar și berea belgiană.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: Captură Youtube

Situată în Nord-Vestul Americii de Sud, Columbia are ca limite: Marea Caraibilor și statul Panama (Nord-Vest), Venezuela și Brazilia (Est), Ecuador și Peru (Sud), Oceanul Pacific (Vest). Columbia este singura țară din America de Sud cu dublă fațadă maritimă, la Oceanul Pacific în Vest și la Marea Caraibilor în Nord.

Sursa foto: Captură Youtube

Columbia beneficiază de o serie de resurse naturale semnificative, cultura sa variată reflectând originile populației din băștinașii indieni, spanioli și africani. De asemenea, dispune de resurse substanțiale de petrol și este un important producător de aur, argint, smaralde, platină și cărbune.

Republica Columbia este străbătută de trei lanțuri muntoase ale Anzilor Cordilieri pe direcția Nord-Sud. Cordilierii de Est depășesc pe alocuri 4.000 m și au platouri înalte dens populate. Cordilllera Centrală cuprinde vulcani, care ajung la înălțimi de peste 5.600 m; la Vest se termină cu masivul izolat Sierra Nevada de Santa Marta (5.808 m, altitudinea maximă a țării).

Cordillera de Vest, cu o altitudine medie de 2.000 m, atinge în Sud 4.000 m. La Est de Anzi se întinde o vastă câmpie, străbătută de afluenți ai fluviilor Amazon și Orinoco. Albiile cursurilor de apă ale Columbiei (Magdalena, Cauca, Atrato) au orientare de la Sud la Nord, aceeași cu a văilor tectonice.

Capitala statului este la Santafé de Bogota iar orașele principale sunt: Cali, Medelin, Barranquilla, Cartagena, Cucuta, Pereira.

Santafé de Bogota cu o populație estimată între 8 și 11 milioane de locuitori, potrivit worldpopulationreview.com, este situat la peste 2.600 de metri deasupra nivelului mării și se află în regiunea munților Anzi.

Sursa foto: Captură Youtube

Orașul este extrem de surprinzător din punct de vedere arhitectural datorită contrastelor sale, noul îmbinându-se cu istoria și cu trecutul. Orașul este luat cu asalt de o mulțime de turiști anual. Santafé de Bogota reprezintă unul dintre cele mai “metropolitane” și moderne orașe nu doar din America de Sud, ci din întreaga lume potrivitgotravel.ro.

Orașul este împărțit în patru centre importante: sudul, care este partea cea mai săracă a orașului; centrul, unde se găsesc cele mai importante puncte de atracție și obiective turistice; occidentul, unde se găsesc cele mai importante centre sportive și cele mai mari și mai frumoase parcuri și nordul, unde se găsesc cele mai scumpe și luxoase case, unde își au locul de reședință majoritatea bogătașilor din oraș.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Turnul Eiffel din Paris.

De la franci, populația care a cucerit în secolul al V-lea teritoriile pe care se află Franța în prezent, provine și numele acestui stat, potrivit www.mae.ro. Franța a fost fondată, propriu-zis, în secolul al IX-lea, odată cu Tratatul de împărțire a imperiului lui Carol cel Mare, însă cel care a reușit să impună un model de putere regală a fost regele Hugo Capet, începând cu secolul al X-lea. Printre reprezentanții de seamă ai dinastiei Capet s-au numărat Ludovic al IX-lea, zis Ludovic cel Sfânt. Secolul al XIV-lea și o mare parte din secolul al XV-lea au fost marcate de războaie și conflicte, precum Războiul de o sută de ani, dar și de epidemii și frământări sociale, menționează același site.

Această perioadă tulbure a fost încheiată odată cu înscăunarea lui Francisc I, în 1515 și a emergenței Renașterii în Franța. Autoritatea regală, pusă în discuție pe durata războaielor religioase (1562-1598), a fost restaurată de Ludovic al XIII-lea, dar mai ales de Ludovic al XIV-lea, care a instaurat puterea absolută a regelui. Dinastia regală a fost înlăturată de revoluția din 1789, odată cu răsturnarea regelui Ludovic al XVI-lea și proclamarea Primei Republici, în 1792. În 1804, Napoleon a instaurat puterea imperială al cărei sfârșit, în 1815, a declanșat o perioadă dominată atât de încercările de restaurare a regalității cât și de revoluții. Sfârșitul celui de-al Doilea Imperiu, în 1870, a marcat revenirea definitivă a regimului republican.

Arcul de Triumf, Paris.

Participantă la Primul Război Mondial, Franța, deși în ruine, a ieșit victorioasă. Cel de-al Doilea Război Mondial a adus țării, însă, o perioadă întunecată, marcată de colaborarea dintre autoritățile franceze și Germania nazistă. Mișcarea de Rezistență a contribuit la crearea unei noi clase politice, fiind cea care a organizat reconstrucția țării, pe durata celei de-a IV-a Republici. Totodată, a jucat un rol determinant și sub cea de-a V-a Republică, marcată de revenirea pe scena publică și la putere a generalului Charles de Gaulle.

Franța s-a confruntat până în anii ’60, cu războaie de independență ale fostelor colonii și cu decolonizarea. Războiul din Algeria a marcat sfârșitul celei de-a IV-a Republici, iar în 1958 o nouă Constituție a proclamat cea de-a V-a Republică.

Capitala Franței este Paris (10.764 mil. locuitori, 2014), iar principalele orașe sunt: Lyon (1.597 mil. locuitori); Marseille-Aix-en-Provence (1.595 mil. locuitori); Lille (1.025 mil. locuitori); Nice-Cannes (961.000 locuitori); Toulouse (926.000 locuitori), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Paris este capitala și cel mai mare oraș al Franței, fiind, împreună cu suburbiile sale, și capitala regiunii Ile-de-France, cel mai dinamic centru economic al țării. Parisul este un important centru cultural, de afaceri și politic al lumii și este renumit pentru arhitectura sa neo-clasică, dar și pentru influența sa majoră în modă, arte și gastronomie, potrivit travelworld.ro. Cunoscut ca ”Orașul Luminilor”, Parisul este considerat unul dintre cele mai vizitate orașe ale lumii.

Piața Concorde din Paris.

Numele orașului provine de la denumirea tribului galic Parisii, și, după perioada romană, când s-a numit Lutetia, orașul a început să fie cunoscut sub actualul nume spre sfârșitul Imperiului Roman.

Parisul este situat pe malurile Senei și include două insule locuite (Ile Saint Louis și Ile de la Cite) și câteva dealuri (dintre care cel mai înalt este Montmartre, cu 130 m peste nivelul mării). Orașul este împărțit în 20 de arondismente, limitele sale administrative fiind, în mare, aceleași din 1860, când Napoleon III și prefectul Haussmann au dublat suprafața orașului prin includerea în teritoriul acestuia a zonei dintre centurile de fortificații ale Parisului (printre care și suburbiile Montmartre și Auteuil). În 1929 au fost anexate oficial parcurile împădurite Bois de Boulogne și Bois de Vincennes.

Catedrala Notre-Dame din Paris.

Parisul este un oraș impresionant, plin de zone istorice și culturale, monumente, parcuri de distracții și de recreere. Monumentele și obiectivele turistice din capitala Franței, sunt adevărate simboluri recunoscute în toată lumea.

Turnul Eiffel (300 m), care la sfârșitul secolului al XIX-lea, era cea mai înaltă structură din lume, a fost ridicat cu ocazia Expoziției Universale din 1889, organizată pentru celebrarea centenarului Revoluției Franceze din 1789. Cel care a proiectat turnul a fost un recunoscut constructor de poduri, arhitect, inginer și expert în prelucrarea metalelor, Alexandre-Gustave Eiffel. Vârful Turnului Eiffel poate fi văzut din orice punct al Parisului, menționează site-ul de turismwww.tvl.ro. Se estimează că aproximativ 7 milioane de turiști vizitează acest celebru obiectiv turistic.

Champs Elysees, Paris.

Arcul de Triumf, un simbol plin de istorie al poporului francez, a fost ridicat în onoarea celor ce au luptat pentru Franța, în special în timpul războaielor napoleoniene. Pe interior și deasupra Arcului sunt inscripționate numele tuturor generalilor și războaielor purtate. Arcul de Triumf măsoară 49.5 metri înălțime, 45 de metri lățime și 22 în adâncime și este al doilea arc de triumf ca mărime din lume. De la Arcul de Triumf pornesc artere de circulație în toate direcțiile și de aceea piața Charles de Gaulle, în care este situat Arcul, este cunoscută și sub numele de “Piața Stelei” (Place de l’Étoile). Arcul se află la capătul de vest al vestitului bulevard Champs-Élysées. Monumentul este prevăzut și cu un lift de la nivelul subteran până la nivelul de observație. Turiștii pot urca cele 284 de trepte sau pot folosi liftul și apoi să urce încă 46 de trepte până sus. De pe Arcul de Triumf poate fi admirată panorama către cele 12 artere importante care pleacă din Place de l’Etoile.

Muzeul Luvru din Paris.

Muzeul Luvru din Paris este cel mai vizitat muzeu de artă din lume, un monument plin de încărcătură istorică și un muzeu național al Franței. Muzeul este găzduit de palatul Luvru care inițial a fost conceput ca o fortăreață în secolul al XII-lea sub domnia lui Filip al II-lea. Ruinele acestei fortărețe încă mai pot fi văzute și în zilele noastre. În prezent, muzeul găzduiește peste 380.000 obiecte și 35.000 de opere de artă. Peste 60.000 de metri pătrați sunt dedicați exponatelor permanente. Dintre cei 15.000 de vizitatori, zilnic, peste 65% sunt străini.

Domul Invalizilor din Paris.

Printre alte simboluri ale Parisului, se află: Palatul Versailles ce a fost reședința oficială, începând cu 1661, a regilor Ludovic al XIV-lea (Regele Soare), Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea și se află pe lista Patrimoniului Universal UNESCO din 1979; Bulevardul Champs-Elysees cunoscut și sub numele de “La plus belle avenue du monde” (Cel mai frumos bulevard din lume) și se întinde de la Piața Concorde până la Arcul de Triumf; faimoasa Catedrală Notre-Dame în stil gotic, Domul Invalizilor, Basilica Sacre Coeur, Parc de la Villette, Place de la Concorde cea mai mare piață publică din Paris; Palatul Regal (Palais Royal) construit în 1629 de către Cardinalul Richelieu; Pantheonul, a cărui construcție a început în 1757 și a fost încheiată în 1791; Muzeul Rodin construit în onoarea celui cunoscut ca părintele sculpturii moderne, Auguste Rodin (1840-1917); Place Vendome, creată în 1702, ca un monument închinat gloriei armatelor lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare; Muzeul Cluny sau Muzeul Național al Evului Mediu, cunoscut pentru superba sa colecție de artă medievală; Galeriile Lafayette; Cabaretul Moulin Rouge construit în 1889; Muzeul d’Orsay găzduit de o fostă gară, cu același nume; Grand Palais (Marele Palat) construit pentru Expoziția Mondială din 1900; cartierul Monmartre sau Cartierul artiștilor situat pe dealul de aproape 130 de metri din nordul Parisului, fiind o zonă extrem de populară în rândul turiștilor; Turnul Montparnasse, construit în 1973; Opera din Paris construită între anii 1862-1875; clădirea Muzeului Orangerie, principala sa destinație fiind aceea de a găzdui portocalii pe timpul iernii; Centrul Georges Pompidou, un complex cultural construit într-un stil arhitectural high-tech; Primăria Parisului (Hotel de Ville de Paris) ce datează din secolul XVI și a fost centrul vieții politice din Paris; Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris (1607); Place des Vosges (Piața Vosgilor), cea mai veche piață din Paris (datată 1604) și una dintre cele mai frumoase piețe din lume.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiță)

Captură Foto: (c) RChelivideo / YouTube

În timpul Imperiului Roman, regiunea făcea parte din provincia Illyricum. În secolul VII au venit slavii, iar la sfârșitul secolului al XII-lea, regiunea a fost inclusă în Imperiul sârb, potrivit mae.ro. În urma înfrângerii sârbilor de către turci în Bătălia de la Kosovopolje (1389), regiunea și-a păstrat independența. Fiind adesea în război cu turcii și albanezii, Muntenegru a format o alianță cu Rusia în 1711.

La Congresul de la Berlin din 1878, a fost recunoscut ca stat. După Primul Război Mondial, Muntenegru a intrat în componența Regatului sârbilor, croaților și slovenilor și, ulterior, Fostei Republici Socialiste Federative a Iugoslaviei. După separarea de Iugoslavia, în 1991, Muntenegru și Serbia au format noua Republică Federală Iugoslavia (1992).

Urmare a referendumului din 21 mai 2006, s-a desprins din Uniunea Serbia și Muntenegru, declarându-și independența la 3 iunie 2006, menționează mae.ro.

Podgorița este capitala Muntenegrului și are o populație de 165.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), fiind în același timp centrul administrativ, cultural și educațional al țării.

Așezarea favorabilă, la intersecția a două râuri, Ribnica și Moraca, și în aproprierea câmpiei Zeta și a văii Bjelopavlici a încurajat stabilirea în această zonă a oamenilor. Înainte de secolul al-XI-lea, orașul se numea Birziminium. În Evul Mediu, era cunoscut sub numele de Ribnica. Numele actual a început să fie folosit din 1326. Din 1946 până în 1992, orașul s-a numit Titograd în onoarea lui Josip Broz Tito, fostul președinte al Iugoslaviei, potrivit www.atlasul.info.

Cea mai mare parte a orașului a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind în prezent, un oraș relativ nou construit.

Arhitectura turcească a dominat construcțiile orașului, unele dintre acestea putând fii, și astăzi, văzute în Orașul Vechi Turcesc. Dintre cele mai admirate obiective turistice, potrivit infotour.ro, amintim: Orașul Vechi Turcesc, cu cele două moschei și Turnul cu Ceas, Biserica Sfântul Gheorghe, Castelul Regelui Nikola, Muzeul Marko Miljanov, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul orășenesc Podgorița, Teatrul Național din Podgorița.

Castelul Regelui Nikola este astăzi, un muzeu de istorie, fondat în 1950. Printre cele mai valoroase colecții ale muzeului se numără cele de arme, trofee, steaguri, documente și cărți. Colecția etnografică cuprinde hainele regelui Nikola și pe cele ale reginei Milena, dar și saloane cu basoreliefuri și mobilier bogat ornamentat.

Biserica Sfântul Gheorghe, construită în 1903, este cea mai veche și frumoasă biserică din oraș. A fost construită la inițiativa regelui Petre I. Prădată în timpul Primului Război Mondial, biserica a fost reconstruită în timpul regelui Alexandru I și resfințită în 1930. Biserica are 5 cupole și o înălțime de 27 metri, fiind construită pe un soclu înalt de marmură. Suprafața totală de mozaic măsoară 3.500 mp, cu 40 milioane de piese de sticlă colorată (15.000 de culori). În interior, biserica este împodobită cu icoane din secolul al XIX-lea și cu fresce.

Captură Foto: (c) RChelivideo / YouTube

Turnul cu Ceas (Sahat kula) reprezintă atracția principală a acestei zone, potrivit www.podgorica.travel, fiind construit în secolul XVIII de pașa Hafis. Domină orașul de la o înălțime de 16 metri, fiind principalul punct de reper.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Sursa foto: captură YouTube

Mongolia are o suprafață de 1.564.116 km pătrați, iar populația țării se cifrează la 2,88 milioane de locuitori (2014) potrivit worldpopulationreview.com. Mongolia are 3.452 de km de graniță cu Rusia și 4.630 km de graniță cu China, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Sursa foto: captură YouTube

Mongolia poate fi împărțită în patru mari zone: stepă de munte și pădure, stepă de munte, semi-deșert și deșert, acesta din urma ocupând aproximativ 3% din suprafața sa totală, potrivit globi.ro.

Cunoscută sub numele de “țara cerului albastru”, Mongolia este o țară însorită, 250 de zile din an fiind senine. Mongolia are veri calde și ierni extrem de reci. Temperatura anuală în majoritatea țării este sub punctul de îngheț între lunile noiembrie și martie, aproape de punctul de îngheț în aprilie și octombrie.

Sursa foto: captură YouTube

Mongolia reprezintă una dintre țările cu cea mai mare altitudine din lume, cu o cota medie de 1.580 m. Cei mai înalți munți se află în vestul său extrem. Munții Mongoli Altayn Nuruu sunt în permanență acoperiți de zăpadă, iar cel mai înalt vârf de aici, Tavanbogd, are 4.370 m înălțime și formează un ghețar care domină imaginea aeriană de peste Mongolia, Rusia și China. Între vârfurile semețe se găsesc deșerturi aride, unde precipitațiile sunt foarte rare.

În sud se găsește domeniul deșertului Gobi, cu dune largi de nisip și canioanele din partea estică. Deșertul acoperă teritorii ale Mongoliei, dar se extinde și pe teritoriul Chinei, înspre sud. Mare parte din restul țării este acoperită de pășuni, unde descoperim faimoșii căluți Takhi, cei pe care Ginghis Han i-a folosit în campaniile sale de cucerire. Mongolia este punctată de aproximativ 4.000 de lacuri, cel mai mare dintre ele, Lacul Huvsgul.

Capitala Ulan Bator (Eroul roșu) și este situată în partea central-nordică a țării pe valea râului Tuul, la limita cu deșertul Gobi. Ulan Bator reprezintă centrul industrial și economic al Mongoliei, potrivitinfotour.ro. Acesta găzduiește cele mai importante muzee, biblioteci, parcuri și edificii culturale din țară — Palatele Nogon — Orgo și Bogdo-Khan, multiple pagode, Marea Pagodă, mănăstiri budiste deosebite (Gandan) sau Marele Altar Lamaist Obo, situat la 25 km depărtare de capitală.

Sursa foto: captură YouTube

De asemenea, are cinci universități majore: Universitatea Națională a Mongoliei, Universitatea Științifică și Tehnologică a Mongoliei, Universitatea de Sănătate și Științe Medicale, Universitatea Pedagogică și Universitatea de Artă și Cultură.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Sursa: Captură foto / youtube

Arhipelagul este format din aproximativ 700 de insule, dintre care 21 sunt locuite, și încă 2.400 de grinduri formate prin ridicarea coralilor la suprafața mării, fiind răspândite pe o suprafață totală de peste 250.000 kmp. Statul insular dispune de a treia cea mai mare barieră de corali din lume.

Apa mării din jurul insulelor este una dintre cele mai limpezi din lume, cu o vizibilitate în adâncime de 70 de metri. Insulele din Bahamas pot fi împărțite în mai multe categorii din punct de vedere al vegetației sau a reliefului pe care îl prezintă, de la pădurile de pini la plantații luxuriante, terenuri aride plate sau peșteri adâncite în rocile calcaroase.

Arhipelagul a fost descoperit de Cristofor Columb în 1492. Colonizat de englezi la jumătatea secolului al XVII-lea, Bahamas devine prin Tratatul de Pace de la Paris (1783), oficial, colonie britanică. Plantațiile de trestie de zahăr sunt lucrate cu sclavi aduși din Africa, care devin populația majoritară.

În 1834, sclavia a fost abolită. Bahamas obține autonomia internă la 7 ianuarie 1964, iar la 10 iulie 1973 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului.

Cea mai populară destinație a insulelor, potrivit www.jinfotours.ro, este New Providence, unde este situată și capitala Nassau, în apropierea Insulei Paradise, și Grand Bahama cu orașele de vacanță Freeport și Lucaya. Mulți turiști preferă însă liniștitele insule Abaco, Andors, Exumas, unde turiștii se pot caza în spații rustice.

Nassau este capitala și centrul guvernamental, cultural și comercial al Uniunii Bahamas. Orașul cuprinde 70 de procente din întreaga populație a insulelor, respectiv 267.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Sursa: Captură foto / youtube

Piața Parlamentului din Nassau este centrul tradițional al guvernului din Bahamas. Clădirile pitorești, construite la începutul anilor 1800, includ Casa Parlamentului, vechiul Birou al Secretarului Colonial, Curtea Supremă, toate acestea înconjurând statuia de marmură a reginei Victoria. Aici au loc, în fiecare sezon, ceremoniile de deschidere a lucrărilor Curții Supreme. Mai departe se află Fortul Charlotte, construit în 1788.

Printre atracțiile acestei capitale se mai află: Muzeul Pompey (Vendue House până în 1992, când a devenit muzeu), construit înainte de 1769 și numit astfel după un sclav african, găzduiește o expoziție permanentă dedicată experienței africane în Bahamas, potrivit www.bahamas.com; siturile istorice din New Providence găzduiesc trei sate — Gambier, Adelaide și Fox Hill — fondate în anii 1800 de sclavii africani liberi. Satele pot fi vizitate de turiști, unde moștenirea culturală africană este încă vizibilă; Grădinile de Recreere se află situate pe o suprafață de aproximativ 44.000 mp, aici putând fi văzute, în cadrul celei mai mari colecții rare și exotice de palmieri din lume, aproximativ 170 de specii. Este unul dintre cele patru parcuri naționale existente pe New Providence.

Aici, trebuie amintit și cel mai mare eveniment din insulele. Junkanoo este un carnaval de stradă ce are loc pe 26 decembrie și 1 ianuarie, și se desfășoară, în special în Nassau. Grupurile junkanoo poartă costume spectaculoase din hârtie creponată și cântă muzică specifică, Junaknoo, combinată cu ritmuri africane, cu alămuri zgomotoase și talăngi.

AGERPRES/(Documentar-Irina Andreea Cristea;editor: Marina Bădulescu)