Sursa: captură foto / youtube

Sudanul de Sud, după cum menționează www.mae.ro, a apărut în timpul condominiumului anglo-egiptean (1898-1955). Disensiunile între Nordul Sudanului (musulman) și Sudul (predominant creștin și animist) au apărut imediat după independența Sudanului (1956). În urma proclamării independenței Sudanului, la 1 ianuarie 1956, au avut loc două războaie civile (1956-1972 și 1983-2005).

Un Acord Cuprinzător de Pace (CPA) între Nord (Partidul Congresul Național — NCP) și Sud (Mișcarea Populară de Eliberare a Sudanului — SPLM) a fost încheiat în ianuarie 2005. Documentul prevedea, printre altele, acordarea autonomiei părții de sud și organizarea, după cinci ani, a unui referendum privind autodeterminarea acestei regiuni.

Organizat în perioada 9 — 15 ianuarie 2011, la referendum au participat 3.900.000 de persoane, care s-au pronunțat în proporție covârșitoare, respectiv 98,8%, în favoarea secesiunii față de partea de nord a țării, majoritar musulmană.

La 14 iulie 2011 a devenit cel de-al 193-lea stat membru al ONU. La 26 iulie 2011, Sudanul de Sud a aderat la Uniunea Africană.

Capitala statului este Juba și, totodată, cel mai mare oraș al Sudanului de Sud, și are o populație de 307.000 locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Orașul este situat în partea de sud a statului, în apropiere de granița cu Uganda, Congo și Kenya și se află la altitudinea de 550 de metri deasupra nivelului mării.

Orașul este străbătut de râul Nilul Alb (Bahr al Jabal), fiind un important port al regiunii, dar și un centru comercial pentru distribuția produselor agricole obținute pe suprafețele ce înconjoară orașul. În Juba există un aeroport internațional și mai multe filiale bancare, precum și sediul central al Universității din Juba, fondată în 1975.

Râul Nilul Alb, Podul peste Nil refăcut și redeschis în 2012, Mausoleul ”John Garang” (om politic, 1945-2005) și Muntele Jebel Kujur sunt, potrivit www.jubatravelguide.com, principalele puncte de interes în noua capitală.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Sursa: captură foto / youtube

Teritoriul Insulelor Solomon cuprinde munți acoperiți de junglă, păduri tropicale dense, vulcani impunători, atoli, lagune, cascade. Insulele mai mari, vulcanice, înconjurate de recifi coraligeni, cu relief accidentat, muntos și sunt grupate pe două lanțuri paralele orientate pe direcția Nord-Vest-Sud-Est.

Sursa: captură foto / youtube

Locuite de mii de ani, insulele sunt descoperite în 1567 de navigatorul spaniol Alvaro de Mendana, plecat din Peru, care le dă numele legendarului rege Solomon. În secolul al XVIII-lea, Insulele Solomon sunt cercetate de Philip Carteret (1767), Louis Antoine de Bougainville (1768), Thomas George Shortland (1788), H.L. Ball (1788) ș.a.

În 1893, Insulele Solomon de Sud devin protectorat britanic, fiindu-le alipite, între 1898 și 1900, și restul insulelor din arhipelag (Santa Cruz, Santa Isabel, Choiseul etc.). Între 1942 și 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Insulele Solomon, îndeosebi Guandalcanal, au fost disputate între japonezi și americani. După obținerea autonomiei interne, la 21 august 1974, regimul de protectorat ia sfârșit și Insulele Solomon primesc statutul de colonie iar la 7 iulie 1978, își obțin independența.

Sursa: captură foto / youtube

Insulele Solomon se bucură de un climat tropical umed, cu o medie de temperatură în jur de 27 de grade Celsius. Vânturile ecuatoriale bat din decembrie până în martie, aducând cu precipitații abundente și temperaturi ridicate. Din aprilie până în noiembrie alizeele care bat din partea de sud — est răcoresc insulele și reduc temperaturile. Cea mai bună perioadă pentru a vizita Insulele Solomon este iulie — septembrie potrivit globi.ro. Scuba-diving reprezintă una dintre principalele atracții turistice.

Varietatea culturală și a obiceiurilor este izbitoare, iar tradițiile vechi s-au păstrat vii. Insulele Solomon reprezintă un teritoriu de contraste și aventură, cu munți acoperiți de junglă, vulcani maiestuoși, atoli ridicați, cascade zgomotoase, păduri tropicale învăluite în ceață, lagune întunecate, insule împrăștiate și recife coraliere pline de culoare, potrivit turistik.ro. În ceea ce privește gastronomia, ea cuprinde atât feluri asiatice, cât și europene. Specialitățile naționale sunt budinca de tapioka și rădăcini cu frunze de “taro”.

Capitala țării este Honiara, situată pe cea mai mare insulă, Guadalcanal. Orașul are o populație de 67.000 de locuitori potrivit worldpopulationreview.com și a fost reconstruit ca să înlocuiască fosta capitală, Tulaghi, după al Doilea Război Mondial. Orașul are port, o casă a guvernului și un muzeu național. Numele de Honiara derivă din “Nagho ni ara”, care ar însemna “locul vântului de est” sau “supraviețuind vântului de est”. Începând cu perioada 1960-1970 orașul a cunoscut o dezvoltare economică mult mai accelerată în raport cu alte așezăminte din Insulele Solomon fiind investiți bani în infrastructură. Între obiective amintim: Palatul Parlamentului, Colegiul Honiara, Universitatea Pacificului de Sud, Parcul Memorial din Honiara, Muzeul Național.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Sursa: youtube.com

Republica Malawi are o suprafață de 118.480 kmp și o populație de 17.280.000 de locuitori (2014) potrivit worldpopulationreview.com și este situată în sudul Africii și se învecinează cu Tanzania (la nord și la est), cu Mozambic (la est, la sud și la vest) și cu Zambia (la vest).

Sursa: youtube.com

Cunoscută și “Inima Caldă a Africii”, Malawi este o țară reunumită pentru prietenia unică a poporului, parcurile naturale, rezervațiile cu animale sălbatice, plajele și peștii tropicali din lacul Malawi, al treilea ca mărime din Africa. Teritoriul țării este dominat de marele lac și de Marea Falie Africană ce taie țara de la nord la sud, creând văi, munți și platouri cu vegetație, potrivit turistik.ro. Lacul reprezintă o atracție pentru turiști și pentru pasionații de sporturi nautice, varietatea de pești atrăgând scufundătorii.

O altă atracție este satul de la Cape Maclear care, împreună cu insula din larg, face parte din Parcul Național Lacul Malawi. La fel de popular este și Golful Nkhata din nord, unde se găsesc golfulețe și sate de pescari. Malawi are și o serie de rezervații și parcuri naționale, cu numeroase specii de animale și păsări.

Sursa: youtube.com

Platoul Nyika, situat în partea de nord, la o altitudine de 2.300 de metri, constituie una dintre cele mai înalte rezervații naturale din lume. Bogată în pajiști pitorești și numeroase cascade are cea mai mare concentrație de leoparzi din Africa centrală și este faimoasă pentru abundența de specii de orhidee. Spre sud, cel mai cunoscut parc este Liwonde, unde se pot vedea mii de hipopotami și crocodili în apele sau pe malurile râului Shire, precum și zebre, elefanți sau antilope, potrivitglobi.ro.

Capitala țării este Lilongwe, oraș localizat în regiunea centrală a țării, în apropierea granițelor cu Mozambic și Zambia. Populația orașului este estimată la 978. 000 de locuitori (2014) potrivitworldpopulationreview.com. Lilongwe a existat de secole ca mic oraș de pescari, pe malurile Râului cu același nume. În prezent, Lilongwe este considerat principalul centru politic al țării. Alături de centrul istoric cu piețele interesante, se află orașul modern și sediul guvernului, cu grădini și o arhitectură plină de imaginație.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Sursa: youtube.com

Formată din patru insule vulcanice — Grande Comore, Mwali, Mayotte (Mahore) și Nzwami, Uniunea Comorelor se află în Oceanul Indian, în partea de nord a Canalului Mozambic, între Madagascar și Mozambic.

Primii locuitori au fost de etnie swahili și au ajuns în Comore în cadrul marii migrații Bantu, potrivit www.mae.ro. Începând cu secolul al VII-lea, locuitorii din Comore s-au convertit la islam.

În 1506 a început cucerirea de către portughezi a Comorelor. Odată cu raidurile malgașe din 1648, Comore au devent o sursă de sclavi pentru Madagascar. Până în 1865, 40% din populația Comorelor se afla în sclavie.

Începând cu 1886, Comore au început treptat să intre în sfera de dominație franceză. În 1912, au devenit oficial colonie franceză fiind plasată, din 1914, sub autoritatea guvernatorului general francez din Madagascar. La 6 iulie 1975, a fost proclamată independența statului comorian, cu excepția Insulei Mayotte.

Uniunea Comorelor este una dintre cele mai sărace națiuni din lume. Agricultura și pescuitul sunt principalele ramuri economice.

Insulele Comore beneficiază de o vegetație bogată și variată — 65% din esențele de parfum din lume provin de aici, acestea fiind procesate din flori de ylang-ylang, iasomie și portocal. Condimente precum nucșoara, cuișoarele, piperul, scorțișoara și vanilia, reprezintă o importantă sursă de venit pentru locuitori.

Dintre insulele Comore, Ngazidja (Grand Comore) este cea mai mare și mai vestică insulă, dominată de un vulcan activ, Karthala. Aici se află capitala Moroni (din 1962), cu o populație de 56 000 de locuitori, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), un oraș cu străduțe înguste și șerpuitoare în vechiul cartier arăbesc și câteva moschei superbe.

Insula Mwali (sau Moheli) este cea mai mică din grup și cea mai puțin dezvoltată, dar dispune de păduri tropicale și plaje pitorești, potrivit globi.ro. Cea mai spectaculoasă insulă este considerată Nzwani (sau Anjouan), supranumită “perla Oceanului Indian”, principalul producător de esențe de parfumuri al țării, dar și cea mai populată insulă din arhipelag. Orașul Domoni, port antic, a fost un centru economic important al regiunii în secolul al XV-lea, aflat pe rutele comerciale ce legau Africa de Asia prin Oceanul Indian, rute scoase din uz o dată cu inaugurarea canalului Suez în 1869.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Sursa: youtube.com

Cu o suprafață de 4.033 kmp și o populație de 538.535 locuitori (est. iulie 2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), Republica Capului Verde sărbătorește la 5 iulie Ziua Națională, marcând obținerea Independenței în 1975.

Insulele nelocuite din Capul Verde au fost descoperite abia la mijlocul secolului XV, unele dintre acestea de către venețianul Alvise Mosto, aflat, la acea vreme, în serviciul coroanei portugheze, potrivit infotour.ro, iar altele de către navigatorul portughez Diogo Gomes. Acestea au fost transformate în colonii lusitane conduse de un guvernator până în 1817.

Arhipelagul Cabo Verde a cunoscut prosperitatea în secolul XVII, datorită comerțului cu sclavi și la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu deschiderea drumurilor transatlantice.

Capitala Praia (145.000 locuitori), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), este situată pe insula Santiago, cea mai mare din arhipelag. Atestat în 1615, orașul, al cărui nume întreg este Praia de Santa Maria a devenit un important port comercial al țării.

Atracțiile principale din centrul orașului colonial sunt: Piața Albuquerque, Monumentul ridicat în onoarea lui Diogo Gomes, primăria veche construită în 1920 și Palatul Prezidențial ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, Palatul de Justiție, clădirea Parlamentului și vechea fortăreață din Bateira. De asemenea, Muzeul de Etnografie, Palatul Culturii și Arhiva de Istorie Națională își așteaptă vizitatorii, înainte de a purcede spre strada Avenida Cidade de Lisboa, cea mai modernă din Praia, potrivit infotour.ro.

Orașul Cidade Velha, înscris în 2009 pe lista patrimoniului mondial UNESCO, se află la 15 km de Praia. Aici se găsesc ruinele celei mai vechi biserici din lume, construite în 1495, în perioada colonizării. Tot aici se află și ruinele fortăreței Real de Săo Filipe.

Cei care vizitează aceste locuri vor fi însoțiți atât în Praia, cât și în restul Republicii Capului Verde, de muzică, o componentă esențială a vieții locuitorilor acestui arhipelag. În plus, merită amintit că Republica Capului Verde a dat lumii una dintre cele mai bune voci, pe renumita Cesaria Evora.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Sursa: youtube.com

Situată în America de Sud și având o suprafață de 912. 050 kmp se învecinează cu Guyana, Brazilia, Columbia, Oceanul Atlantic (Marea Caraibilor).

Sursa: youtube.com

Republica Bolivariană a Venezuelei are capitala la Caracas, iar principalele orașe sunt: Maracaibo, Valencia, Puerto Cabello, Puerto Ordaz, Ciudad Gayana, Cumana, San Cristobal, San Fernando.

Sursa: youtube.com

Venezuela înseamnă în limba spaniolă ”Mica Veneție”, nume dat de exploratorul spaniol Alonso de Hojeda, impresionat de locuințele lacustre ale popoarelor din Golful Maracaibo, care aminteau de orașul dogilor. Cunoscută pentru relieful pitoresc și peisajele variate, Venezuela este o țară cu oameni prietenoși și zâmbitori și este considerată un tărâm al extremelor.

Sursa: youtube.com

Țara are un peisaj divers, de la kilometri de plajă caraibeană până la câmpii deschise, munți înalți, pădure tropicală amazoniană și chiar un mic deșert. În sud-est se regăsește Parcul Național Gran Sabana care adăpostește spectaculoasa cascadă Angel, cea mai înaltă din lume, potrivit turistik.ro.

Sursa: youtube.com

Orașele sunt pitorești, în special capitala Caracas, o metropolă modernă care se întinde de-a lungul unei văi lungi și înguste, lângă munții maiestuoși Avila. Caracas este animat, verde și curat, cu o viață culturală bogată, o viață de noapte vibrantă, cu restaurante și mall-uri spectaculoase și obiceiuri culinare fabuloase. Orașul mai beneficiază de o gamă de muzee de talie mondială.

Între atracțiile turistice amintim: Biserica Sf. Francisco, Centrul de Arte La Estancia, Capitolio Nacional, Grădina Botanică, Muzeul de Artă Contemporană, Palatul Guvernului, Parcul Național Cerro el Copey, Parcul Național La Restinga, Parcul Național Mochima, Parcul Național Canaima, cascada Angel, orășelul Tabai, Parcul Național La-Mucui, orașul Koro.

În ceea ce privește gastronomia, chimionul și șofranul sunt arome des întâlnite în bucătăria venezueleană, însă felurile preferate sunt aromate cu rădăcini și legume locale.

Specialitățile naționale sunt: arepas (pâine făcută din porumb măcinat, apă și sare), pabellon criollo (carne tocată servită cu banane prăjite și fasole neagră sau orez), hallaca (porumb amestecat cu carne de vită, porc, șuncă și ardei verde, învelite în frunze de banan și fierte în apă), parilla criolla (carne de vită marinată și gătită pe grătar) și hervido (supă cu bucăți de carne de vită, pui sau pește și rădăcini sau legume locale).

Merengada este o băutură din pulpă de fruct, gheață, lapte și zahăr. “Lisa” este un pahar de bere la draft și “tercio” este bere la sticlă.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

National Mall, Washington

SUA ocupă partea centrală și de nord-vest a Americii de Nord și este unul dintre cele mai întinse state din lume. Are ca limite — Canada în Nord (inclusiv Alaska), Oceanul Atlantic în Est, Mexic și Golful Mexic în Sud și Oceanul Pacific în Vest.

Pe coasta Atlanticului iau ființă, între 1607 și 1733, potrivit mae.ro, 13 colonii engleze — Massachusetts (1620), Maryland (1634), Pennsylvania (1682), Georgia (1733) ș.a. În urma măsurilor discriminatorii adoptate de Londra, la 4 iulie 1776, cele 13 colonii engleze își proclamă independența. Thomas Jefferson redactează ”Declarația de independență” care este adoptată de Congresul american. Independența este recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783.

În 1787 este adoptată Constituția SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care proclamă SUA stat federal și introduce sistemul prezidențial de guvernământ — George Washington (1789-1797) — primul președinte al țării.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, SUA continuă expansiunea pe continent prin adăugarea unor noi state, numărul lor ajungând la 50. Contradicțiile dintre statele sudice, partizane ale sclaviei, și cele nordice, aboliționiste, conduc la părăsirea uniunii de către 10 state sudice și la izbucnirea Războiului de secesiune (1861-1865). După victoria nordului, SUA cunosc o dezvoltare economică rapidă, devenind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, prima putere industrială a lumii.

În Primul Război Mondial, SUA, după trei ani de neutralitate, intervin de partea Antantei (1917), însă nu semnează Tratatul de la Versailles (1919) și nici nu devin membru al Societății Națiunilor. În perioada interbelică adoptă o politică de izolaționism.

În urma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, SUA își proclamă neutralitatea, dar sprijină economic, militar și moral statele aflate în luptă cu puterile fasciste. În urma atacului japonez de la Pearl Harbour (1941), SUA intervin în război, luptând pe fronturile din Pacific, Africa de Nord și Europa.

Politica postbelică este condiționată de confruntarea dintre cele două superputeri ale lumii — SUA și URSS, de cursa înarmărilor și de lupta pentru extinderea sferelor de influență. Statele Unite sprijină redresarea economică a statelor vest-europene prin lansarea Planului Marshall, inițiază o serie de alianțe militare — NATO (1949), ANZUS (1951), SEATO (1954), CENTO (1955). După destrămarea URSS, SUA rămân prima putere economică și militară de la sfârșitul secolului XX.

Capitala Statelor Unite este Washington D.C. cu o populație de 5.949.859 locuitori în zona metropolitană (Washington-Arlington-Alexandria, DC-VA-MD-WV Metro Area), situată în Districtul Columbia (district federal cu regim distinct, care ocupă o suprafață de 177 kmp, pe ambele maluri ale râului Potomac, între statele Virginia și Maryland) sau 658.893 locuitori în cadrul districtului (www.census.gov, dec. 2014), după cum menționează www.mae.ro.

Washington


Numit după primul președinte, George Washington (1732-1799), orașul fondat la 16 iulie 1790, găzduiește nenumărate memoriale și monumente, biblioteci și muzee, galerii și grădini, printre care se află cele mai importante simboluri americane: Casa Albă, Clădirea Capitoliului, Lincoln Memorial, Monumentul Washington, Memorialul Thomas Jefferson, toate reunite sub forma unui parc uriaș — National Mall.

Casa Albă este reședința oficială a președinților Statelor Unite ale Americii, fiind ridicată pe un loc ales de președintele George Washington și Pierre Charles l’Enfant, arhitectul care a creat planul pentru noua capitală americană, potrivit www.portalturism.ro. Construcția clădirii în stil georgian, din gresie vopsită în alb, a început în 1792, pe baza planurilor arhitectului irlandez, James Hoban, și s-a încheiat în 1800. Primul președinte care a locuit aici a fost John Adams.

Casa Albă, Washington 


Clădirea, cu 132 de camere, nu a purtat numele de Casa Albă de la început. A fost numită ”Palatul Prezidențial”, ”Casa Președintelui” sau ”Conacul Executiv”. În 1901, președintele Theodore Roosevelt a oficializat acest nume. Thomas Jefferson a fost primul președinte care a permis tururi publice ale Casei Albe în 1805.

Capitoliul Statelor Unite ale Americii este sediul Congresului american. Senatul ocupă aripa nordică a clădirii, iar Camera Reprezentanților pe cea sudică, potrivit www.portalturism.ro. Construcția Capitoliului a început în 1793, proiectul original fiind creat de scoțianul William Thornton. Construcția clădirii a fost supervizată de James Hoban, arhitectul Casei Albe. El avea să fie urmat de mulți alți arhitecți, pe o perioadă de 200 de ani.

Clădirea Capitoliului, Washington

Clădirea a fost finalizată în 1826 de către Charles Bulfinch, un arhitect din Boston, cunoscut pentru proiectul său Massachusetts State House. În ciuda numărului mare de arhitecți și modificări, arhitectura Capitoliului este surprinzător de omogenă. Dimensiunile clădirii neo-clasice sunt impresionante: 229 de metri lungime și 107 metri lățime. Domul, împreună cu statuia de 6 metri, atinge o înălțime de 57 de metri. Clădirea conține 540 de camere împărțite pe 5 etaje. Cele mai impresionante sunt Camera Rotundă din centrul clădirii și National Statuary Hall, unde sunt expuse statui ale celor mai influente și reprezentative persoane ale societății americane. Capitoliul este situat în vârful unui deal, numit acum Dealul Capitoliului, pe partea estică a National Mall.

Monumentul Washington este un obelisc înalt de 169 de metri, construit între anii 1848 și 1884, în onoarea primului președinte american, George Washington. A fost deschis publicului în octombrie 1888 și este cea mai înaltă structură de zidărie din lume. Monumentul Washington este localizat pe National Mall și este înconjurat de steagurile tuturor statelor americane. Turiștii pot urca în observatorul din vârful obeliscului, pentru o panoramă magnifică asupra întregii capitale americane.

Monumentul Washington

Memorialul Lincoln este înfățișat de un templu în stil doric, iar coloanele ce încadrează, la exterior, monumentul reprezintă statele în număr de 36, la momentul președinției lui Abraham Lincoln (1861-1865). Clădirea cu o înălțime de 30 m și o suprafață totală de peste 8.000 mp a fost construită între anii 1914-1922, arhitect fiind Henry Bacon. În interiorul Memorialului se află statuia impunătoare din marmură albă a președintelui Lincoln șezând, operă realizată de sculptorul Daniel Chester French.

Washington este, totodată, gazda ambasadelor statelor cu care SUA are relații diplomatice, precum și a sediilor a numeroase organizații internaționale, cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Statelor Americane (OSA), Banca de Dezvoltare Inter-Americană (BDIA) și Organizația Americană a Sănătății. Tot aici se află și sediile principalelor uniuni sindicale, grupuri de lobby și asociații profesionale.

Alte puncte de interes ale capitalei SUA: Biblioteca Congresului, cea mai mare bibliotecă din țară, inaugurată în 1800, Catedrala Sfinților Petru și Paul sau Catedrala națională din Washington este a doua cea mai înaltă catedrală din SUA și a patra din lume, Galeria Națională de Artă fondată în 1937, Muzeul Național Aero-Spațial, care deține cea mai mare colecție de exponate din domeniul aero-spațial din lume, Muzeul Memorial al Holocaustului, Institutul Smithsonian, Muzeul Internațional de Spionaj, Parcul Național Zoologic, Newseum, un muzeu unic interactiv, Observatorul Naval, Muzeul Național al Poștei, Muzeul Național Amerindian, Parcul Lafayette, Old Stone House, o casă din piatră construită în 1765, cea mai veche structură originală din Washington, Grădina Botanică Americană — National Arboretum, unde se află coloanele originale de la Clădirea Capitoliului, o grădină japoneză și o colecție de bonsai, faimoasa Union Station, construită în 1907, Tudor Place (1815), o clădire care se află în cartierul istoric Georgetown și care adăpostește expoziții permanente de mobilier din secolele XVIII — XIX, precum și obiecte ce au aparținut lui George și Martha Washington.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Este situată în partea central-estică a Europei, are o suprafață de 207.600 kmp și o populație de 9.259 de milioane de locuitori (2015), potrivit worldpopulationreview.com. Se învecinează cu Rusia, Ucraina, Polonia, Lituania și Letonia.

Capitala țării este la Minsk, cu o populație de 1,8 milioane de locuitori, potrivit aceleiași surse. Alte orașe mari sunt: Brest, Grodno, Moghiliov, Gomel, Vitebsk.

Republica Belarus se bucură de un patrimoniu cultural bogat, cu sute de monumente datând din secolul al XII-lea. O mare parte din castele se află în ruine, însă câteva au fost conservate și restaurate: Mir, Niasvizh, Zaslaue, Lida și Kamjanec. Biserici ortodoxe din secolul al XIII-lea se află în Hrodna, Maghiliov, Polacak, Navahrudak, potrivitturistik.ro.

Industria turismului este orientată spre agro turism, datorită atuurilor naturale — câmpii largi, sate pitorești, castele și mănăstiri antice, păduri dese și sute de lacuri. O treime din teritoriul țării este acoperit de păduri de mesteceni, stejari și brazi, în care găsim animale precum bizoni, elani, căprioare, lupi, vulpi și urși.

Capitala Minsk, situată la aproape 350 km nord-est de Varșovia și 120 km sud-est de Vilnius, a fost menționată pentru prima dată în 1067. În afară de câteva clădiri din secolul al XVII-lea, puțin a supraviețuit din orașul vechi. Orașul a devenit o importantă axă de comunicații și a fost grav avariat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Orașul modern are un plan simetric, dispus pe ambele maluri ale râului Svisloch. Minsk este un oraș frumos, cu un farmec aparte, un amestec de nou și de vechi, cu străzi mari și late, marcat de statui și monumente, străjuite de clădiri masive și cu obiective turistice interesante. Dintre acestea amintim: Biserica Sf. Aleksandr Nevsky, Biserica Sf. Maria Magdalena din Minsk, Biserica Sfinților Simon și Elena, Catedrala Sfântul Duh din Minsk, Clădirea primăriei din Minsk, Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Istorie și Cultură al Belarusului, Muzeul dedicat Marelui Război Patriotic, Biblioteca Națională, Piața Victoriei.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Andreea Onogea)

Captură Foto: (c) Dipendra Adhikari / YouTube

Având o suprafață de 27.830 kmp și o populație de 10,8 milioane de locuitori (2015) potrivit worldpopulationreview.com, Republica Burundi este mărginită de Rwanda, Tanzania și Republica Democrată Congo. Teritoriul divers este compus din munți, păduri, lacuri uriașe și păduri tropicale. Capitala este Bujumbura iar principalele orașe: Cibitoke, Muyinga, Ngozi, Bubanza, Gitega, Bururi.

Captură Foto: (c) Dipendra Adhikari / YouTube

Bujumbura, capitala statului Burundi, este un oraș situat în vestul tării, pe malul lacului Tanganika. Aici, pe locul unui sat de pescari, germanii au ridicat în 1897 un post militar. După Primul Război Mondial, Bujumbura a devenit centrul administrativ al teritoriului Urundi (colonie belgiană), iar în 1962 capitala statului burundez independent. Orașul concentrează, în mici întreprinderi, aproape întreaga activitate industrială a țării (prelucrarea cafelei, a peștelui, textile, ciment, pielărie, bere, mobilă), potrivitturistik.ro.

Captură Foto: (c) Dipendra Adhikari / YouTube

Principalul centru comercial, financiar și nod de comunicații al statului, cel mai important port al lacului navigabil Tanganika, are o stație de comunicare prin satelit încă din 1981, precum și un aeroport internațional, o universitate, patru colegii, reprezentând centrul civilizației burundeze. Bujumbura are clădiri construite într-un stil art deco care datează din perioada colonială și restaurante cu influențe belgiene, asiatice și burundeze se găsesc în zona centrală urbană, potrivit globi.ro.

Dintre atracțiile turistice amintim: peisajul câmpiilor centrale și fostul oraș regal Gitega, din munții lanțului Congo-Nil, Gitega având un farmec aparte, de la cascada Chutes de la Kagera până la Muzeul Național; arta și meșteșugul burundienilor — sculpturi în piele, ceramică și lemn în satul meșteșugarilor de la Giheta, sculpturile, mobilierul de răchită și picturile de la Școala de Artă; frumusețea lacului Tanganica, ale cărui maluri sunt înconjurate de cafenele și restaurante iar pasionații sporturilor de apă pot face navigație, schi nautic și pescuit; zona Kirundo din nordul țării, cu lacurile Cohoha, Rweru și Rwihinda de unde se poate admira multitudinea de păsări.

Principalele alimente în Burundi sunt cartofii, bananele și fasolea. Cel mai des se prepară cartofi copți și cassava servite cu mai multe feluri de fasole, legume și varză. Printre băuturile tradiționale se numără berea din banane și berea din sorg.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu

Republica Rwanda sărbătorește la 1 iulie ziua națională, obținerea independenței – 1962.

Captură Foto: (c) Sports+Travel Singapore / YouTube

Având o suprafață de 26.338 kmp și o populație de 12,1 milioane de locuitori (2014), potrivit worldpopulationreview.com, este mărginită de Uganda, Tanzania, Burundi și Republica Democrată Congo. O mare parte din teritoriul țării este acoperit de munți abrupți și văi adânci.

Captură Foto: (c) Sports+Travel Singapore / YouTube

Capitala este Kigali cu o populație de 1 milion de locuitori potrivitworldpopulationreview.com, iar principalele orașe: Gitarama, Butare, Ruhengeri, Gisenyi.

Rwanda beneficiază de un peisaj frumos, cu plantații de ceai, munți și vulcani înalți. Rwanda adăpostește cel mai mare număr de gorile de munte în Parcul Național Vulcani. Drumețiile în căutarea gorilelor reprezintă principala atracție.

Parcul Național Forestier Nyungwe adăpostește un mare număr de maimuțe și peste 275 de specii de păsări, iar Parcul Național Akagera acoperă 2.500 kmp de savană la vest de râul Akagera și este populat cu peste 500 specii de păsări, lei, zebre, antilope, hipopotami, leoparzi, maimuțe, antilope impala, egrete, cormorani, girafe, elefanți și antilope oryx, potrivit turistik.ro.

Alte atracții turistice: Kibungu (Umutara), în estul țării, este centrul unei regiuni cu lacuri și cascade, inclusiv lacul Mungesera și cascadele Rusumo; lacul Kivu mărginit de dealuri verzi ce dau spre plaje, insule și stațiunile Gisenyi, Kibuye și Cyangugu, pe malurile de sud ale lacului aflându-se grotele spectaculoase Kaboza și Nyenji, precum și apele termale Nyakabuye.

Kigali reprezintă centrul vieții politice și comerciale al țării și se întinde pe mai multe dealuri și văi și are o serie de restaurante și hoteluri. Turiștii pot vizita Centrul Memorial al Genocidului Kigali ce găzduiește peste 250.000 de morminte, potrivit infotour.ro. Memorialul are și un muzeu — Muzeul Palatului Prezidențial.

În ceea ce privește gastronomia, cele mai folosite alimente sunt fasolea și bananele plantain. Un alt aliment de bază îl reprezintă boabele de sorg, care se folosesc la prepararea unei băuturi, a terciului și a unui fel de făină. Alte produse întâlnite sunt cartofii, maniocul și porumbul. Carnea de vită este cea mai apreciată și de regulă se mănâncă doar dacă se sacrifică un animal pentru un ritual.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)