Orașul Bratislava


Este situată în Europa Centrală și are ca vecini Polonia, Ungaria, Austria și Cehia. Potrivit informațiilor MAE, la 28 octombrie 1918 s-a constituit statul independent al cehilor și slovacilor sub denumirea oficială Republica Cehoslovacă. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost instaurat regimul comunist care s-a prăbușit în toamna anului 1989, prin ”Revoluția de catifea”. La 1 ianuarie 1993 Cehoslovacia s-a divizat în Republica Slovacă și Republica Cehă. Republica Slovacă a aderat la NATO și a devenit membru a Uniunii Europene în 2004.

Orașul Bratislava

Capitala și principalele orașe: Bratislava; Kosice, Presov, Nitra. Republica Slovacă este o destinație turistică în plină ascensiune, ce reușește să atragă turiștii din întreaga lume cu peisajele sale montane spectaculoase, istoria bogată, arhitectura superbă, potrivit site-uluiglobi.ro. Munții Tatra reprezintă o destinație pe toată durata anului, oferind facilități de schi în perioada iernii și trasee pentru drumeții și cățărări în timpul verii; de asemenea, numeroasele izvoare de apă termală reprezintă remedii pentru problemele de sănătate.

Castelele și fortărețele Slovaciei situate de-a lungul colinelor și văilor de joasă altitudine, reprezentând relicve ale Evului Mediu, au fost construite în apropierea oricărei localități, pentru a proteja împotriva invadatorilor. Aproape fiecare castel ruinat din Slovacia are propria legendă. Între cele mai apreciate comori arhitectonice ale țării se numără bisericile din lemn din partea de nord-est a țării, construite într-un mod unic, fără cuie de fier și încă funcționând și în ziua de azi ca edificii religioase.

Orașul Bratislava

Capitala Bratislava, centru pentru artă și cultură, se mândrește cu un număr mare de muzee, galerii de artă, palate și biserici bogat ornamentate, în jurul Orașului Vechi. Dintre obiectivele turistice amintim: Podul Nou (Novy Most), Vechea Primărie, Piața Veche, Clădirea Parlamentului Slovac, Teatrul Național Slovac, Grădina Zoologică, Grădina Botanică din Bratislava, Catedrala Sfântul Martin, Biserica Sfânta Elisabeta, Biserica Buna Vestire din Bratislava, Biserica Sfântul Mântuitor din Bratislava, Castelul Bratislava, Turnul Televiziunii, Clădirea Radioului Slovac, Muzeul Orașului Bratislava, Muzeul Ceasurilor din Bratislava, Palatul Grassalkovich, Palatul Patriarhal din Bratislava, Palatul Leopold de Pauli, Turnul Mihail din Bratislava.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Captură foto: YouTube

Situat în Asia Centrală, statul se învecinează cu Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Afganistan și Turkmenistan. Capitala statului este la Tașkent. Alte orașe importante: Samarkand, Namangan, Andijan, Nukus, Buhara.

Captură foto: YouTube

În cursul primului mileniu, sunt consemnate numeroase forme de statalitate pe teritoriul actual al Uzbekistanului. După expansiunea mongolă, ia naștere pe acest teritoriu Hanatul Kâpceak, care, în secolul al XIV-lea, se convertește la Islam, potrivit informațiilor MAE. Conducătorul acelei perioade, Uzbek, va da și numele noii națiuni. La începutul secolului al XIX-lea, acest spațiu a fost dominat de trei hanate: Buhara, Hiva și Kokand. Între 1717 și 1839, expansiunea imperiului țarist a presupus expediții rusești de cucerire a teritoriilor Asiei Centrale, locuite de uzbeci.

În urma revoluției din 1917, uzbecii au fost încorporați în Turkestanul Rus. La Tașkent puterea a fost preluată de Comitetul din Turkestan al guvernului provizoriu și, mai apoi, de Sovietul deputaților, muncitorilor, soldaților și țăranilor, în care uzbecii, ca și alți musulmani, nu jucau niciun rol. În decembrie 1917, la Kokand, musulmanii convoacă Congresul național și constituie, sub conducerea lui Mustafa Sokaev, un guvern propriu. În februarie 1918, acest guvern este suprimat de forțele militare ruse trimise din Tașkent.

Republica Uzbekistan și-a declarat suveranitatea la 20 iunie 1990, însă, în martie 1991, 98% din electorat a votat, la referendumul unional, pentru menținerea URSS. În urma eșecului puciului de la Moscova, din august 1991, 98,2% din electorat a votat pentru independență. La 29 august 1991, au avut loc și alegeri prezidențiale, câștigate de Islam Karimov. Independența de stat a fost proclamată la 1 septembrie 1991, iar la 8 decembrie 1992, a fost adoptată Constituția Republicii Uzbekistan.

Tașkent este un important centru economic și cultural, găzduind numeroase muzee, instituții de artă și învățământ superior, teatre și monumente de arhitectură. Orașul este caracterizat printr-o diversitate arhitecturală, clădiri impunătoare moderne amestecate cu moschee vechi și case tradiționale.

Centrul istoric Tașkent a păstrat însă atmosfera Asiei Centrale vechi. Aici regăsim case din lut cu curți umbrite, străduțe înguste și întortocheate, multe moschei. Dintre obiectivele turistice amintim: Muzeul Național de Istorie, Palatul Romanov, Mausoleul Kaldyrgach-bly, Bazarul Chorsu, Monumentul Curajului, Turnul TV, Piața Independenței, Palatul Prieteniei Popoarelor, Monumentul lui Yunus Khan, Statuia lui Timur Lenk.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Captură foto: YouTube

Este situată în Asia de Sud-Est și are vecini Oceanul Pacific (Marea Chinei de Sud), Brunei, Indonezia, Singapore, Oceanul Indian (strâmtoarea Malacca).

Captură foto: YouTube

Istoria țării spune că prezența negustorilor chinezi și indieni în regiune, începând din secolul I, a adus influențe hinduiste și budiste asupra regatelor malay sau a celor înrudite cultural (Langkasuka, Srivijaya etc.). În primele decenii din secolul al XIV-lea, începe convertirea populației la islam. În cursul secolului al XV-lea, centrul de putere s-a mutat de pe litoralul de est al insulei Sumatra în Malaya (Malaysia peninsulară), unde se înființează sultanatul Malacca (Melaka). Potrivit tratatului dintre Anglia și Olanda, din 1824, Marea Britanie a preluat controlul în peninsula Malaya și Singapore, teritorii reunite sub numele de Colonia Așezărilor Strâmtorilor.

“Organizația Națională Unită Malaysiană” (United Malay National Organization — UMNO) a participat la primele alegeri (1955) pentru Consiliul Legislativ Federal, în alianță cu partidul minorității chineze (ACM) și partidul minorității indiene (CIM), potrivit datelor mae.ro. Alegerile au fost câștigate de coaliția UMNO-ACM-CIM cu o majoritate covârșitoare. A fost promulgată o nouă constituție, iar guvernul format a proclamat, în 1957, independența statului malaysian. Cel dintâi prim-ministru a fost președintele UMNO, Tunku Abdul Rahman. În 1963 au fost incluse în cadrul federației fosta colonie Singapore și teritoriile sub protectorat Sabah și Sarawak. Datorită disensiunilor dintre guvernul central și guvernul local din Singapore, acest teritoriu s-a desprins din federație și s-a proclamat stat independent în 1965.

Malaysia se bucură de un mozaic interesant de culturi și populații indigene și uimește turiștii cu plajele sale minunate, apele de culoarea turcoazului și viața subacvatică exotică, siturile istorice și numeroase obiective turistice precum și o pădure bogată în vegetație luxuriantă. De asemenea, se mândrește cu o bucătărie exotică și festivaluri multicolore și resorturi luxoase răspândite pe toată suprafața țării, potrivit globi.ro.

Captură foto: YouTube

Kuala Lumpur, cu o populație de 1,67 milioane de locuitori (2014), potrivit worldpopulationreview.com, este amfitrionul celor mai înalte turnuri gemene din lume, Petronas. Printre atracțiile turistice se numără parcurile și monumentele, sanctuarul elefanților Kuala Gandah, o multitudine de insule, cele mai populare fiind Langkawi, Pangkor și Penang.

Langkawi este cea mai cunoscută destinație, formând un arhipelag format din 99 de insule cu decoruri naturale deosebite, ape oceanice de un verde ca smaraldul, coline calcaroase, un interior păduros luxuriant plin de o bogată floră și faună. Plajele regăsite aici sunt cele mai frumoase din zonă și includ renumita Pantai Cenang, înconjurată de palmieri de cocos precum și Tanjung Rhu, o plajă cunoscută și sub numele de Plaja Casuarină cu ape cristaline și nisip ca pulberea fină.

Insula Pangkor sau Pulao Pangkor, un adevărat paradis, atrăgând turiștii prin frumusețea sa fermecătoare, plajele aurii, junglele virgine, golfurile liniștite și satele pescărești autentice.

Penang, cunoscut în trecut și sub numele de Pulau Pinang sau Insula Betel Nut, este una dintre frumoasele insule ale țării. Supranumită Perla Orientului, Penang este deosebită în special datorită liniei fabuloase de coastă, plajelor maiestuoase și bogatei istorii multiculturale.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Captură foto: YouTube

Este situată în Asia Centrală și are ca vecini Uzbekistan, Kazahstan, China, Tadjikistan.

Dominată de munți impunători și bogată în frumuseți naturale, țara se mândrește cu câțiva dintre cei mai înalți munți ai lumii, cu 23 de vârfuri ce depășesc 6.000 de metri și este deseori numită “Elveția Asiei Centrale”, potrivit globi.ro. Provocarea de a urca acești giganți ai naturii a fost întotdeauna cea mai mare atracție pentru turiști. Parcul Național Ala Archa cuprinde aproximativ 20 de ghețari și 50 de vârfuri montane notabile și oferă zeci de trasee pentru drumeții, posibilități de cățărări, navigație, schi, înot sau practicarea echitației.

Captură foto: YouTube

Kârgâzii sunt în mod tradițional fermieri nomazi, originari din Siberia și sosiți pe aceste meleaguri în secolul al XIII-lea. Tradițiile lor nomade continuă și astăzi, sub forma familiilor însoțite de turmele de oi, iaci și cai, ce urcă pe pajiștile alpine în timpul verii și locuiesc în faimoasele iurte. Călăritul este parte integrantă a culturii kârgâze, cu numeroase festivități și jocuri concentrate în jurul acestei activități.

Captură foto: YouTube

Capitala și orașele importante sunt Bișkek (capitala), Oș, Ciolpon Ata, Karakol.

Între bogățiile splendide cu care se poate mândri se numără capitala Bișkek, considerată una dintre cele mai verzi capitale ale lumii, datorită abundenței de arbori și parcuri. Pe strada principală — Ulitsa Sovietskaya — se află Opera, Biblioteca Publică Chernyshevsky și Muzeul de Artă de Stat. Alte atracții includ Muzeul de Istorie din Piața Veche (Stary Ploshad), Muzeul Lenin, Muzeul Zoologic și Teatrul de Dramă Kârgâz, potrivit turistik.ro.

La mai puțin de o oră de Bișkek se află Rezervația Naturală Ala-Archa, care oferă un peisaj spectaculos.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Captură foto: YouTube

Este situată în America Centrală Insulară (arhipelagul Antilele Mici) și are ca vecini Oceanul Atlantic și Marea Caraibilor.

Inițial colonizată de spanioli, Trinidad este ocupată, în 1797, de englezi, devenind oficial, cinci ani mai târziu, posesiune britanică. Insula Tobago, vizitată în 1596 de căpitanul englez Robert Dudley devine, în 1814, oficial colonie britanică. În 1889 cele două insule sunt puse sub o administrație unică formând, zece ani mai târziu, unite, o colonie a coroanei britanice. La 31 august 1962 își proclamă independența de stat în cadrul Commonwealth-ului, pentru ca în 1976, Trinidad și Tobago să devină republică, potrivit site-ului www.mae.ro.

Captură foto: YouTube

Trinidad și Tobago, cunoscute ca leagănul muzicii Calypso, reprezintă căminul multor festivaluri, carnavaluri sau petreceri în aer liber. Cel mai importante evenimente sunt Festivalul Muzicii Calypso și carnavalul tradițional “Potpurri Show”, potrivit site-ului globi.ro. Turistul regăsește aici oaza de odihnă și liniște, poate practica sporturi de plajă și apă, călărie, navigație, golf sau tenis. Cei mai aventuroși pot face scufundări, zboruri cu parapanta sau schi nautic. Buccoo Reef este un celebru Parc Național marin care cuprinde diferite specii de corali, pești exotici și alte viețuitoare ale adâncurilor. Bon Accord Lagoon este un loc special datorită păsărilor uriașe ce se adăpostesc aici. O altă atracție sunt coloniile de păsări colibri, cele mai mici păsări din lume.

Captură foto: YouTube

Capitala Port of Spain este situată un loc vesel și plin de culoare. Cele mai vizitate obiective sunt Colegiul King, Gingerbread House (Casa de Turtă Dulce) și Whitehall, iar câteva dintre obiectivele istorice din Trinidad și Tobago sunt Muzeul Național și Galeria de Artă, Muzeul de Istorie și Catedrala Sfintei Treimi.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Arcul de Triumf și Catedrala Mitropolitană din Chișinău.
În secolul al VI-lea î.Hr., coloniștii greci întemeiază, la gurile râului Tyras (Nistru), orașul Tyras (azi Cetatea Albă), într-o zonă locuită de geți. Între 60-55 î. Hr., orașul Tyras, precum și zona de la nordul Mării Negre locuită de daco-geți sunt incluse în regatul dacic al lui Burebista.

Imperiul Roman își instituie dominația în sudul Basarabiei de azi, secolele I-IV d. Hr. Orașul Tyras este integrat provinciei romane Moesia Inferior. În 1241 are loc marea invazie tătară, când regiunea trece sub controlul politic al Hanului Hoardei de Aur. În 1359 se întemeiază statul medieval Moldova care se întinde de la Carpații Orientali până la Nistru și Marea Neagră.

La 28 mai 1812 se semnează Pacea de la București, care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812), din principatul Moldovei fiind rupt teritoriul cuprins între Prut și Nistru, denumit Basarabia, și anexat Imperiului Țarist. Prin Pacea de la Paris (28 mai 1856), Rusia, învinsă în Războiul Crimeii, este obligată să retrocedeze Principatului Moldovei sudul Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail).

Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.


La 3 iulie 1878, prin Congresul de la Berlin, Rusia țaristă impune României cedarea sudului Basarabiei. În 1917, după prăbușirea regimului țarist, în Basarabia ia ființă Partidul Național Moldovenesc, partid ce milita pentru unirea cu România.

Congresul ostășesc de la Chișinău din 23-27 octombrie 1917, proclamă autonomia teritorială și politică a Basarabiei, hotărându-se crearea unui parlament propriu, Sfatul Țării. La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării proclamă Republica Democratică Moldovenească, condusă de Ion Inculeț. Parlamentul de la Chișinău proclamă, la 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920.

În 23 august 1939 se încheie, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, care, într-un protocol adițional secret, prevedea acordul Germaniei ca Basarabia și Nordul Bucovinei să fie ocupate de URSS. În urma notelor ultimative ale URSS din 26-28 iunie 1940, România este silită să cedeze Basarabia și Nordul Bucovinei. Cu acest prilej, armata sovietică ocupă, fără niciun acord, și ținutul Herța.

La 2 august 1940 este proclamată, prin hotărârea Sovietului Suprem al URSS, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică unională în cadrul Uniunii sovietice. Nordul Bucovinei, Ținutul Herței și județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă sunt trecute în componența Ucrainei.

Arcul de Triumf și Catedrala Mitropolitană din Chișinău.


La 22 iunie 1941, România intră în cel de-al Doilea Război Mondial, luptând alături de Germania împotriva URSS. În 25 iulie 1941 se încheie Campania militară de eliberare a Basarabiei și Nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică; aceste teritorii sunt integrate statului român.

Trupele sovietice reocupă Basarabia, în august 1944, care este încorporată în URSS sub denumirea de RSS Moldovenească. Tratatul de la Paris din 10 februarie 1947 consfințește frontierele de stat de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

La 31 august 1989, sub presiunea demonstrațiilor de stradă, autoritățile de Chișinău hotărăsc adoptarea limbii române ca limbă de stat în RSS Moldovenească și trecerea la grafia latină.

La 23 iunie 1991 are loc adoptarea noii denumiri a statului — Republica Moldova, iar la 27 august are loc Proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova. În aceeași zi, România a recunoscut independența noului stat.

Palatul Republicii, sala de congrese.

Limba oficială este limba română, care se utilizează în toate sferele vieții politice, economice, sociale și culturale, inclusiv în instituțiile de stat și ale administrației publice centrale și locale. La 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională de la Chișinău a stabilit că limba oficială a Republicii Moldova este “limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine”, conferind statut de normă constituțională Declarației de Independență a țării, adoptată în august 1991.

Capitala Republicii Moldova este Chișinău cu 674.000 locuitori, care conform datelor disponibile la 1 ianuarie 2014, se precizează pe site-ul mae.ro, reprezintă populația orașului Chișinău. Populația municipiului Chișinău, menționează același site, cuprinde atât orașul, cât și localitățile urbane și rurale din suburbie, și este de 804.500 locuitori.

Catedrala Mitropolitană din Chișinău, Republica Moldova.

Chișinăul este atestat documentar prima dată la 1436 ca localitate așezată pe malurile râului Bâc, conform site-ului oficialwww.chisinau.md. A doua mențiune documentară despre Chișinău datează din 1466 și este reprezentată de un document de proprietate ieșit din cancelaria domnească a lui Ștefan cel Mare. Voievodul îi dădea unchiului său Vlaicu o seliște la Chișinău, la Fântâna Albișoarei, moșie cumpărată de la Toader feciorul lui Fedor, cu 120 de arginți tătărăști. Mai bine de 100 de ani, moșia a fost stăpânită de urmașii lui Vlaicu Pârcălab.

În 1641, Chișinăul devine moșie mănăstirească, când Vasile Lupu, domnul Țării Moldovei, trece moșia Chișinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta Vineri din Iași, menționează același site. Chișinăul a rămas în proprietatea acestei mănăstiri până în secolul XIX.

Chișinăul a traversat perioade extrem de grele, fiind devastat de mai multe ori de turci și tătari, iar războaiele turco-ruse din secolele XVIII-XIX au provocat multe daune și au ruinat orașul.

Prima școală organizată și susținută de stat și de Mitropolia Moldovei începe să funcționeze în secolul al XVIII-lea. În 1830-1836 este înălțată Catedrala cu clopotnița și pusă baza unei grădini publice. Chișinăul și-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai secolului al XIX-lea, când l-a avut ca arhitect pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi și cartiere, a participat la proiectarea și construirea apeductului din Chișinău, precum și a celor mai importante clădiri.

După proclamarea Unirii Basarabiei cu România în 1918, în Chișinău sunt deschise mai multe școli, tipografii, biblioteci, teatre. Încep să funcționeze un șir de întreprinderi ale industriei alimentare și sunt organizate expoziții de mărfuri industriale și mașini agricole. Chișinăul se integrează în rețeaua de drumuri a României. În anii 20-30 la Chișinău activează mai multe bănci: Moldova, Unirea României, Dacia, Iași. Sunt editate un șir de reviste și ziare.

Se dezvoltă învățământul. În 1934, Pantelimon Halippa a fondat prima instituție de științe academice din Basarabia — Institutul Social Român. La Chișinău activau Teatrul Național, Muzeul Național de Istorie a Naturii, Cinematografele Odeon, Orfeum, Colosseum, Expres, Clubul Polonez. În perioada interbelică au activat trei școli superioare muzicale: Conservatorul național, Conservatorul Municipal și Conservatorul Unirea.

Printre cele mai importante atracții turistice ale Chișinăului se află: Statuia lui Ștefan cel Mare; Catedrala Nașterii Domnului, construită în 1836; Biserica din lemn “Adormirea Maicii Domnului” care datează din 1642; Muzeul Național de Arheologie și Etnografie din Chișinău; Muzeul de Arte Plastice fondat în 1939 de către sculptorul și pictorul Alexandru Plămădeală și alți artiști plastici basarabeni; Parcul Ștefan cel Mare; Parcul ”Valea Morilor”; Parcul Valea Trandafirilor; Teatrul de Operă și Balet; Palatul de Sticlă, unde se află Președinția Republicii Moldova; Piața Marii Adunări Naționale și Muzeul de Istorie; Monumentul poetului Vasile Alecsandri din Chișinău (1821-1890) amplasat în fața Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Sursă foto: captură YouTube

Este situată în sud-estul Americii de Sud și se învecinează cu Brazilia la nord și la nord-est, Oceanul Atlantic la est, estuarul La Plata (Rio de la Plata) la sud și Argentina la vest.

Țara se mândrește cu plaje pitorești, o zonă rurală superbă, orașe vechi coloniale și o atmosferă de invidiat. Farmecul relaxant și primitor, precum și climatul blând pe toată durata anului sunt descoperite pe zi ce trece de tot mai mulți turiști în căutare să afle tot mai multe lucruri despre această destinație, potrivit globi.ro.

Sursă foto: captură YouTube

Republica Orientală a Uruguayului reprezintă o destinație relaxantă și ospitalieră, care oferă posibilitatea de a observa culturi diverse. Cele mai populare atracții sunt capitala Montevideo, portul pitoresc Colonia din secolul al XVII-lea și coasta modernă a stațiunii Punta del Este, care atrage turiști din toată lumea, cu plaje frumoase de nisip, restaurante și petrecerile din cluburile de noapte, potrivit turistik.ro.

Capitala țării este Montevideo, situată în sudul țării, în partea nordică a estuarului râului Plata și la 193 km depărtare de Buenos Aires, situat în sud. Reprezentativ pentru capitală este principalul bulevard — 18 de Julio, unul dintre cele mai frumoase din America de Sud, ce leagă Piața Independenței, aflată la intersecția dintre cartierul istoric Ciudad Vieja și restul orașului, de cartierul Cordón, potrivit mae.ro.

Sursă foto: captură YouTube

Portul orașului este unul dintre cele mai mari porturi din America de Sud, fiind o parte importantă a economiei și comerțului. Montevideo este un oraș cu clădiri noi și vechi, construite în stiluri arhitecturale diverse. Străzile sunt mărginite de multe magazine, anticariate și mici ateliere artistice.

Dintre atracțiile turistice amintim: Muzeul Gaucho; Muzeul Carnavalului; studioul de artă extravagant al artistului Carlos Paez Vilaro; Casapueblo, o capodoperă de nouă etaje situată pe stâncile din Punta Ballena, lângă Punta del Este; Palacio Salvo, ridicat în anul 1928, palat cu 26 de etaje, multe ferestre, turnuri și turnulețe; străzile coloniale ale orașului Sacramento; satul Villa Serrana; izvoarele termale de lângă Salto — Termas de Arapey, Termas de Dayman și Termas de San Nicanor; plajele din stațiunile Punta del Diablo, La Paloma și La Pedrera.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Andreea Onogea)

Vedere din Kiev, capitala Ucrainei

În mileniul I î. Hr., mai multe regiuni au fost ocupate de cimerieni, sciți și sarmați, și în mileniul I d. Hr., de huni, goți, bulgari, avari, khazari și maghiari. După secolul al IV-lea, regiunea a fost ocupată de triburi slave. Slavii de răsărit constituie, în secolul al IX-lea, primul stat rus cu centrul la Kiev (Rusia Kieveană) care, în vremea domniilor lui Vladimir I Sveatoslavici (980-1015) și Iaroslav I cel Înțelept (1016-1054), atinge apogeul puterii și strălucirii culturale.

În 988, Vladimir I se creștinează, ortodoxismul preluat prin intermediul Bizanțului devenind noua religie de stat.

În secolele XII-XIII, Rusia Kieveană se destramă în mai multe cnezate, fiind cucerită, mai ușor, în anii 1237-1240 de către mongoli. Aceștia întemeiază Hanatul Hoardei de Aur, care frânează evoluția economică și social-politică a ținuturilor ucrainene.

În secolul al XIV-lea, Marele Cnezat al Lituaniei anexează cea mai mare parte a Ucrainei, iar Polonia ocupă după 1340, cnezatul Halâci-Volânia. După reunirea Poloniei și Lituaniei în timpul domniei lui Vladislav II Jagello (1386), practic întreg teritoriul ucrainean (cu excepția stepelor sudice) se află, pentru mai bine de două secole și jumătate între hotarele statului polono-lituanian.

Sursă foto: captură YouTube

Prin Tratatul de la Pereiaslavl (1654), Bogdan Hmelnițki proclamă unirea Ucrainei cu Rusia în schimbul recunoașterii unei largi autonomii. Tratatul de la Andrussovo (1667), care încheie războiul ruso-polon (1654-1667) recunoaște înglobarea teritoriului de la răsărit de Nipru (cu orașul Kiev) în Imperiul Țarist.

Prin anexarea Hanatului Crimeei de către Ecaterina II în 1783, partea de Sud a Ucrainei este inclusă astfel în Imperiul Rus. În urma celor trei împărțiri ale Poloniei (1772-1795), Ucraina apuseană și Volânia sunt anexate de către Imperiul Țarist, iar Galiția (fostul Halici) revine Austriei. Astfel, între 1798 și 1918, teritoriul ucrainean se află împărțit între Rusia și Imperiul Habsburgic.

Ucrainenii au intrat în Primul Război Mondial atât de partea Puterilor Centrale, sub Austria, cât și de partea Antantei, sub Rusia.

În urma Păcii de la Riga, tratat semnat de Rusia Sovietică, Ucraina Sovietică și Polonia, vestul Ucrainei a fost împărțit și încorporat în Polonia, iar părțile central și estice au format RSS Ucraineană, în martie 1919, care a devenit, ulterior, republică fondatoare a URSS, în decembrie 1922.

În septembrie 1939, în urma invadării Poloniei, trupele germane și sovietice și-au împărțit teritoriul acesteia. Astfel, Galiția și Volânia, cu populația lor majoritar ucraineană, au fost unite cu restul Ucrainei.

În urma Ultimatumului sovietic din 26-28 august 1940, România a fost forțată de URSS să cedeze Basarabia și Nordul Bucovinei, RSS Ucraineană încorporând nordul și sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei și ținutul Herța, ocupat de sovietici. Aceste anexări teritoriale au fost recunoscute de tratatele de pace din 1947.

Sursă foto: captură YouTube

La 16 iulie 1990, noul parlament a adoptat Declarația Suveranității de Stat a Ucrainei. La 24 august 1991, parlamentul ucrainean a adoptat Declarația de Independență, în care Ucraina era declarată stat democratic și independent.

Pe teritoriul Ucrainei se afla 300 de muzee, 7 rezervații naționale istorice și culturale și peste 150 de exemple diferite de cultură, istorie, arheologie, orașe, palate, parcuri și arhitectură. Aici se află 80% din artefactele și monumentele lăsate în urmă de epoca Rusia Kieveană, printre care se numără Mănăstirea Peșterilor și Catedrala Sf. Sofia.

Capitala și cel mai mare oraș din Ucraina este Kiev, având o populație de 2,942 milioane de locuitori, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Așezat de-a lungul fluviului Nipru, Kievul a fost fondat în secolul al VIII-lea d.Hr., iar spre sfârșitul secolului al IX-lea d.Hr., principii săi au extins teritoriul, pentru a crea Rusia Kieveană. În 1240 a fost distrus de tătarii Hoardei de Aur; după reconstrucție, a intrat sub controlul lituanienilor, polonezilor și cazacilor.

Sursă foto: captură YouTube

A fost alipit Rusiei în 1793, iar în 1934 a devenit capitala Republicii socialiste Sovietice Ucraina. A devenit capitala Ucrainei odată cu obținerea independenței, în 1991.

Important oraș industrial, Kievul este și un centru educațional și cultural; găzduiește Universitatea Națională ”Taras Șevchenko” și Academia de Științe a Ucrainei.

Orașul Vechi din Kiev este plin de clădiri istorice, cea mai renumită fiind Catedrala Sf. Sofia, cu mozaicurile și frescele sale superbe. Catedrala are 13 domuri aurite și a fost construită în secolul al XI-lea, fiind înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Lavra Petcherskaia, cel mai mare complex monahal creștin ortodox, în catacombele căruia se află moaștele a peste 100 de călugări canonizați și a unei călugărițe.

Lavra Pecerska sau Mănăstirea Peșterilor este cel mai mare complex monahal creștin ortodox. Vestit loc de pelerinaj, Lavra Pecerska este înscrisă ca ansamblu pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Pe o suprafață de 28 de hectare se află peste 100 de edificii, biserici de suprafață și subterane, două peșteri cu moaște de sfinți, clopotnițe, fortificații, grote cu lungimea de peste 1.000 de metri. Pelerinii pot vizita aceste grote și biserica subterană de aici.

Interior Lavra Petcherskaia

Alte atracții turistice în Kiev, potrivit infotour.ro, sunt: Poarta de Aur, construită în 1037 de Prințul Iaroslav cel Înțelept, care după atacul mongolilor în 1240 a început să se deterioreze; pe vechile ruine specialiștii au reconstruit Poarta de Aur, astăzi fiind muzeu; catedrala Sf. Vladimir; Casa cu Himere, a cărei fațadă este decorată cu cele mai surprinzătoare simboluri animaliere, de la sirene până la antilope sau trompe de elefanți; Opera din Kiev; Muzeul Național de Artă, Muzeul Miniaturilor, Muzeul Arhitecturii Populare și a Vieții Rurale din Kiev, Muzeul Aviației, Muzeul Național al Istoriei Marelui Război Patriotic, Muzeul Cernobâl, Muzeul ”Mikhail Bulgakov” consacrat celebrului scriitor, găzduit de casa în care acesta s-a născut.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Vedere panoramică asupra orașului Budapesta

În perioada 896-900 se stabilesc, pe actualul teritoriu al Ungariei, triburile fino-ugrice ale ungurilor, conduse de Arpad, care întreprind, până la înfrângerea lor de către Otto I la Lechfeld, în apropiere de Augsburg (955), raiduri pustiitoare în Europa Centrală și Imperiul Bizantin. Ștefan I (Istvan) cel Sfânt (997-1038) unifică triburile ungurilor, se creștinează și obține de la Papa Silvestru II coroana regală (1001), legând astfel Ungaria de lumea creștină occidentală.

Piața Eroilor din Budapesta

În secolele XI-XIII, în Regatul Ungar sunt incluse Croația, Dalmația, Voivodina și, ca voievodat autonom, Transilvania. Sub conducerea lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, Regatul Ungar respinge atacurile Imperiului Otoman spre centrul Europei, prin victoria de la Belgrad asupra lui Mehmed II (1456). Sub fiul lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin (1458-1490), Ungaria medievală atinge apogeul expansiunii teritoriale, al dezvoltării economice și strălucirii culturale.

Înfrângerea de la Mohacs în fața Imperiului Otoman (1526) și cucerirea Budapestei de către turci (1541) au ca urmare destrămarea Regatului Ungar. După moartea lui Ludovic II, ultimul reprezentant al dinastiei, pe câmpul de luptă de la Mohacs, Ferdinand I de Habsburg și voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya, proclamați regi ai Ungariei, își dispută stăpânirea regatului. Prin ocuparea Budei de către Imperiul otoman și transformarea Ungariei Centrale în pașalâc (1541), Regatul Ungar își încetează de facto existența.

Castelul Vajdahunyad din Budapesta

Imperiul Habsburgic ocupă partea apuseană a Ungariei, cu reședința la Bratislava, partea centrală intră sub stăpânirea directă a Imperiului Otoman, administrată sub forma pașalâcului de la Buda pentru 145 de ani, iar voievodatul Transilvaniei devine principat de sine stătător, sub suzeranitate otomană, asemenea Țării Românești și Moldovei.

În ofensiva declanșată după respingerea asediului Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă întreaga Ungarie și Transilvania, anexiuni recunoscute prin Tratatul de la Karlowitz (1699). Prin Pacea de la Belgrad (1739), încheiată cu turcii, sunt stabilite noile granițe, valabile până în 1918.

La 15 martie 1848, revoluția izbucnită la Budapesta, condusă de Kossuth Lajos se transformă într-o mișcare de eliberare națională. La 14 aprilie 1849, Kossuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenția militară habsburgică și țaristă duce la înfrângerea revoluției.

Imagine din Budapesta

În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul Imperiului Austro-Ungar, cu o Constituție proprie și o largă autonomie. Împăratul Franz Joseph este încoronat și ca rege al Ungariei. Teritoriile incluse în Regatul Ungar — Slovacia, Croația, Transilvania ș.a. — sunt ținta unui intens proces de maghiarizare forțată (încă din 1910, etniile nemaghiare, majoritare în regiunile lor — croați, sloveni, ruteni, slovaci, români, ucraineni etc. — însumau peste 50% din întreaga populație administrată de Budapesta).

Între 1914-1918, Ungaria participă, alături de Austria și Germania la Primul Război Mondial. După înfrângerea și destrămarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918 este proclamată Republica Ungară. Tratatul de Pace de la Versailles a consfințit destrămarea Imperiului Austro-Ungar la 4 iunie 1920. Amiralul Horthy Miklos (1920-1944) a devenit de facto șeful statului și a instituit un regim de dictatură personală, apropiindu-se de statele care contestau sistemul de la Versailles — Germania nazistă și Italia fascistă.

Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta

Ungaria, la 30 august 1940, anexează, în urma celor două ”arbitraje” de la Viena (noiembrie 1938 și august 1940), sudul Slovaciei, nord-estul Transilvaniei, în 1939 Ucraina Subcarpatică, iar după atacarea Iugoslaviei (1941) de către Germania, la care se raliază și armata ungară, Voivodina de Vest.

În martie 1944, Ungaria este ocupată de trupele naziste, fiind eliberată în urma ofensivei armatei sovietice din 1944 — 1945, la care a participat și armata română. Lupte grele s-au dus în special pentru eliberarea Budapestei. În 1947 s-a instalat regimul comunist, care a fost la putere până în 1989. În 1990, în Ungaria s-au organizat primele alegeri libere și a început să dezvolte o economie de piață.

Imagine din Budapesta

Capitala Budapesta, cu o populație de 1,714 milioane locuitori (2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), și care ocupă o suprafață de aproximativ 1.360 kmp, este un oraș situat pe ambele maluri ale Dunării. În partea de est a Dunării se află Pesta, care ocupă două treimi din suprafață, iar pe partea de vest se află Buda, cealaltă treime a orașului.

În 1526, Buda a fost cucerită de turci, iar dieta Ungariei s-a refugiat la Pojon (azi Bratislava). Coaliția de armate creștine a eliberat orașul la 2 septembrie 1686, iar împăratul Leopold I i-a acordat privilegiul de oraș liber în 1703.

Palatul Parlamentului din Budapesta

Printre cele mai importante repere ale Budapestei se află: Clădirea Parlamentului, Bazilica Sfântul Ștefan, Dealul Castelului din Budapesta, Palatul Regal, Insula Margareta, Piața Libertății, Dealul Gellért, Piața Eroilor, Bastionul Pescarului, Marea Sinagogă, Podul de Lanțuri, Opera Maghiară de Stat, Muzeul de Artă, Băile Széchenyi, Palatul Artelor și Muzeul Ludwig, Bulevardul Andrássy, Magazinul Universal Parizian, astăzi Casa Cărții, WAMP ”Târgul de Duminică al Artiștilor”, Hala Comercială Mare, Labirintul castelului Buda, Grădina Zoologică și Botanică din Budapesta, una dintre cele mai vechi grădini zoologice din lume, deschisă publicului din 1866, Tropicarium este cel mai mare acvariu sărat din Europa Centrală.

Clădirea Parlamentului din Budapesta (înaltă de 96 de metri, 691 de camere și 20 km de scări) este una dintre cele mai impresionante clădiri din lume, având această destinație, fiind a doua ca mărime în Europa și a treia în lume. La 20 august 2015, va fi organizată o Zi Deschisă la Parlamentul din Budapesta, vizitatorii având ocazia de a vedea Marea Sală, sala Domului și Sfânta Coroană a Ungariei sau Coroana Sfântului Ștefan, potrivithttp://latogatokozpont.parlament.hu/. Clădirea Parlamentului ungar a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în 1987.

Catedrala Sf. Ștefan din Budapesta

Bazilica Sfântul Ștefan este cea mai mare biserică din Budapesta, având aceeași înălțime ca și clădirea Parlamentului, și a fost ridicată în onoarea primului rege al Ungariei, Ștefan. Aici este păstrată mână dreaptă mumificată a Sfântului Ștefan, numită Dreapta Sfântă, aratăwww.budapestbylocals.com. Lucrările de construcție au demarat în 1851, dar nu au fost finalizate decât în 1905. Clădirea neo-clasică este capabilă să primească aproximativ 8.500 de enoriași. Beneficiind de o acustică impresionantă, în incinta clădirii sunt organizate concerte de orgă. Totodată, bazilica este un excelent punct de observație de unde poate fi admirată panorama întregii capitale.

Podul cu Lanțuri din Budapesta

Cel mai celebru pod al Budapestei, este Podul cu Lanțuri, primul pod permanent peste Dunăre, care a asigurat o conexiune infrastructurală, economică și culturală fiabilă între Buda și Pesta, între vest și est. Cel care a lansat ideea construcției unui pod a fost contele Istvan Szechenyi. În onoarea sa, podul îi poartă numele. Principalul arhitect a fost britanicul William Tierney Clark. Cu o lungime de 375 de metri podul Szechenyi a fost inaugurat în noiembrie 1849. Lucrări de reconstrucție majore au fost executate în 1949, podul fiind bombardat de hitleriști în cel de-al Doilea Război Mondial, menționeazăwww.budapest-city-guide.com.

Opera din Budapesta

Opera Maghiară de Stat este unul dintre cele mai importante monumente ale Budapestei, fiind un simbol al muzicii clasice maghiare. Impresionantul palat construit în stil neorenascentist, proiectat de renumitul arhitect Ybl Miklós, și-a deschis porțile în 1884, prestigiul său internațional fiind consolidat de directorul său, Gustav Mahler, numit în 1888.

Podul Libertății din orașul Budapesta

Clădirea Nagyvásárcsarnok sau Hala Comercială Mare a fost construită în 1897 și are acoperișul decorat cu ceramică ornamentală realizată de fabrica Zsolnay din Pécs. În prezent este una dintre cele mai moderne hale comerciale din lume, sistemele de iluminat și reprezentând soluții ultramoderne unice. Hala are un loc asigurat alături de Marele Bazar din Istanbul, Mercat de San Josep de la Boqueira din Barcelona, Portobello Road din Londra sau Les Puces din Paris.

Insula Margareta este o insulă liniștită, localizată între Buda și Pesta, unde traficul este interzis. Printre atracțiile insulei, se află fântâna muzicală, parcul acvatic Palatinus, mica grădină japoneză (cu o cascadă artificială), Turnul de Apă construit în stilul Art Nouveau. În timpul lunilor de vară, pe scena în aer liber au loc numeroase concerte.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Captură foto: YouTube

Este situată în Asia de Sud-Est și are ca vecini Oceanul Indian, Papua Noua Guinee, Oceanul Pacific, Malaezia. Principalele orașe sunt: Surabaya, Bandung, Yogyakarta, Bogor, Bandar Aceh, Palu.

Republica Indonezia are capitala la Jakarta situată în nord-vestul insulei Java, la gura de vărsare a fluviului Liwung în Golful Jakarta, cu o populație de 10,2 milioane de locuitori (2014) potrivitworldpopulationreview.com. Jakarta este principalul centru politic, administrativ, comercial, financiar și industrial al țării și un important nod de comunicații. De asemenea, este centru cultural cu o serie de universități, academie de științe și muzee. Capitala mai are și o poligrafie, o catedrală romano-catolică, galerii de artă, institute de oceanografie, economie, cercetări industriale și sociale și numeroase parcuri.

Dintre obiectivele turistice din Jakarta amintim: Monumen Nasional sau Monas aflat în centrul Jakartei în Piața Merdeka, monumentul este un obelisc de marmură în vârful căruia se află o flacără aurită; Muzeul Național care cuprinde colecții de artă preistorice, arheologie și etnografie; Muzeul de istorie; Muzeul Păpușilor (Wayang); Muzeul de Artă și Ceramică; Taman Mini Indonesia Indah, un parc cultural care înfățișează case tradiționale din toate provinciile din Indonezia, construite în mărime naturală; parcul natural Taman Safari unde se pot admira îndeaproape tigrii, lame, girafe, urși din America, Europa și Asia.

Captură foto: YouTube

Captură foto: YouTube

Alte atracții turistice: Moscheea Istiqlal din Jakarta — este una dintre cele mai mari din lume; spectacolele cu păpuși desfășurate în insula Java — marionete tradiționale wayang golak și wayang kulit descriu povești bazate pe legende cunoscute. Tot pe insula Java se pot face drumeții în munții Krakatoa, Bromo și Kawah Ijen, unde comunitățile din zonele de munte au păstrat tradițiile. Complexul de temple Prambanan, construit în onoarea zeilor hinduși Brahma, Shiva și Vishnu; Borobudur, sanctuar budist care conține peste 5 km de sculpturi în relief; Sulawesi, numită și “Insula Orhideei”, un tărâm cu munți înalți, văi și lacuri aburinde, în sudul căreia se află Rezervația Naturală Bantimurung, care are mii de fluturi exotici, potrivit turistik.ro. Insula are gheizere și izvoare termale la Karumengan, Kinilow, Lahendong, Leilem și Makule. Tot pe insula Sulawesi se află Torajaland, o zonă în care locuitorii au case bogat ornamentate și își îngroapă morții în poziție verticală, în morminte din piatră. Lanțul de munți vulcanici de pe insula Bali se întinde de la est spre vest, dominat de Muntele Sfânt (Gunung Agung). Pasionații de surfing pot practica acest sport în Bali, Flores, Java, Lombok, Sumatra, Sumba și Sumbawa.

Bucătăria indoneziană este puternic influențată în principal de cea din India, China și Orientul Mijlociu. Orezul este alimentul cel mai des întâlnit, indiferent de zona Indoneziei fiind cultivat pe tot teritoriul țării. Acesta este servit fiert, la aburi ori prăjit. La ocazii speciale se prepară nasi kuning (orez galben). Sosul de alune (bumbu kacang) reprezintă un ingredient principal la masă, ca garnitură sau ca mirodenie pentru mâncărurile principale.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Horia Plugaru)