Mănăstirea Cernica

Cernica este singura mănăstire care a dăinuit de-a lungul istoriei din întreaga salbă de ctitorii de pe malurile Colentinei și care a sporit în importanță de-a lungul timpului. Celelalte, fie că au dispărut, ca Tanganu, fie că au rămas biserici de mir, ca Ghica, Mărcuța, Pantelimon, Fundeni, potrivit site-ului Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național  Ilfov.

Așezământul este atestat documentar la 1608 prin hrisovul domnesc al lui Radu Vodă Șerban. La aceea dată vornicul Cernica Știrbei construia o biserica din lemn cu hramul “Sfântului Nicolae”, înzestrând lăcașul cu pământuri, păduri și sate, spre veșnica pomenire a numelui și a neamului său.

Mănăstirea Cernica

De la mica obște de călugări, de pe ostrovul “Sf. Nicolae” s-a ajuns la complexul mănăstiresc de astăzi care se întinde și pe ostrovul “Sf. Gheorghe”.

Cercetări arheologice mai recente au demonstrat că vornicul Știrbei și-a stabilit ctitoria pe locul unei așezări monahale mai vechi, pierdută aici, în desișurile codrilor Colentinei. Denumită la început Grădiștea Floreștilor, ea și-a schimbat cu vremea numele, adoptându-l pe acela al întemeietorului său, nume pe care îl păstrează și astăzi.

Pe ostrovul Sf. Nicolae, vechea biserica cu hramul “Sf. Nicolae” a vornicului Cernica Știrbei a fost adaptată în decursul timpului nevoilor crescânde ale comunității monahale, de către stareții care s-au succedat.

Actuala biserica a fost construită după cutremurul din 1802, de către starețul Timotei, fiind terminată în anul 1815, în timpul domnitorului Ion Gheorghe Caragea. În forma inițială avea opt turle și un pridvor deschis, pictura interioară fiind realizată de zugravul Fotache, unul dintre ultimii meșteri ai picturii medievale.

După cutremurele din 1838 și 1840 care au afectat-o foarte grav a fost refăcută în mai multe rânduri, ultima mare restaurare din 1965-1967 s-a făcut prin grija patriarhului Iustinian.

Mănăstirea Cernica a cunoscut, datorită starețului Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfântului Paisie de la Neamț, o intensă viață culturală. Aici erau copiști de manuscrise și zugravi care au pictat numeroase biserici din țară.

Venirea arhimandritului Gheorghe la Cernica, în anul 1781, a însemnat și o nouă viață a acestui așezământ. Acesta a refăcut obștea de monahi care se risipise din pricina războaielor și a ciumei și a ridicat din ruină biserica și tot ce însemna moștenire materială.

Mănăstirea Cernica


Starețul Gheorghe a ridicat în anul 1804 și cea de-a doua biserică din ostrovul Sf. Nicolae, Biserica “Sf. Lazar”. De dimensiuni reduse, cu o decorațiune exterioară bogată, piatră sculptată, cu interiorul pictat de I. Keber și Frujinescu (iconostasul), biserica reprezintă o adevărată bijuterie, asimetrică, zveltă, plan trilobat, două coloane la intrare și scară pe stânga. Este biserica de cimitir, în partea de jos (demisol) se află camera mormintelor.

Sfântul Ierarh Calinic care a urmat în stăreție la Cernica, între anii 1818 și 1850, este unul dintre sfinții pentru care credincioșii au o evlavie deosebită, sărbătorit la 11 aprilie. Sfântul Calinic a fost preocupat în permanență de zidirea sau de refacerea unor lăcașuri de închinare, de spitale, școli și case pentru orfani.

În vremea sa au fost ridicate pe ostrovul Sf. Gheorghe (numit așa după numele starețului Gheorghe) zidurile împrejmuitoare, Biserica “Sf. Gheorghe”, clădirea stăreției și aproape toate casele și chiliile, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniță.

Înălțată între anii 1831-1832, biserica cu hramul “Sf. Gheorghe” a fost distrusă la scurt timp de cutremurul din 1838. Starețul a început rezidirea ei, terminând-o în 1842 sub domnia lui Alexandru Ghica. A fost restaurată împreună cu tot ansamblul mănăstiresc între anii 1965-1967 de patriarhul Iustinian.

Iubitor de cultura, Sfântul Calinic a pus bazele unei valoroase biblioteci și a deschis aici o școală de pictură bisericească.

De asemenea, a întemeiat mai multe ateliere în care monahii își pregăteau singuri cele trebuitoare pentru îmbrăcăminte. Cei care știau carte se ocupau cu copierea de manuscrise, mai ales din scrierile Sfinților Părinți și ale marilor îndrumători ai vieții călugărești.

Sub oblăduirea sa obștea monahală creștea mereu. Dacă în 1838 erau 300 de călugări, în 1850 numărul lor ajunsese la 350.

Starețul Calinic era un bun îndrumător al credincioșilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât și pentru faptele sale de milostenie. Timp de câteva luni, în 1821 a hrănit în mănăstire un mare număr de locuitori din București și din împrejurimi, refugiați la Cernica de frica turcilor.

Vechea chilie în care a trăit Sfântul Calinic este situată pe ostrovul Sfântului Gheorghe și a devenit cu timpul casă memorială. Acolo se păstrează obiecte care i-au aparținut. În jurul chiliei sale broaștele nu cântă niciodată. Legenda spune ca într-o seară, pe când Sfântul Calinic era cufundat în rugăciune, liniștea i-a fost tulburată de orăcăitul broaștelor. Atunci el s-a dus pe malul apei și, delimitând cu privirea o porțiune din lac, atât cât “zgomotul” să nu ajungă la chilie, a binecuvântat broaștele și le-a spus: “Duceți-vă în stânga și în dreapta, de cântați cât vreți! Dar aici voi să nu-mi mai cântați!”. Din acea zi, în zona binecuvântată de Sfântul Calinic broaștele au încetat să mai orăcăie.

La Cernica a funcționat un timp Seminarul Monahal, printre absolvenți numărându-se și patriarhul Teoctist, care timp de opt ani a învățat în această școală.

Odată cu declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise atât seminarul cât și tipografia mănăstirii. Seminarul Teologic Monahal s-a redeschis din anul 1995.

În incinta ansamblului mănăstiresc se mai află un paraclis cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” zidit în anul 1790 de Dan Brașoveanul; un altul în casa starețului Gheorghe cu hramul “Intrarea în Biserică”, ctitor Gheorghe arhimandritul, construit în stil athonit; paraclisul cu hramul “Sfântul Ioan Apostolul”, ctitor Sfântul Ierarh Calinic, 1842; moaștele Sfântului Iererh Calinic de la Cernica, canonizat în 1955; casa memorială a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și casa memorială a scriitorului Gala Galaction; muzeul de icoane ferecături și broderii din sec. XVII-XIX, manuscrise, obiecte de cult din argint, tablouri, vase și relicve din ceramica.

De remarcat este și cimitirul mănăstirii, printre cei înmormântați aici se află, mitropolitul Nifon, scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Țuculescu, istoricul Ion Lupaș, marele teolog Dumitru Stăniloae, Alina Știrbei, Maria Romanoff și multe alte figuri ilustre, istorice sau duhovnicești.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)