Principatul Monaco, cu o suprafață de 2 km pătrați și o populație de 36.000 locuitori, potrivit worldpopulationreview.com, sărbătorește, la 19 noiembrie, Ziua națională (sărbătoarea Prințului). La 19 noiembrie 1949, prințul Rainier al-III-lea (31 mai 1923 – 6 aprilie 2005) devenea cel de-al 30-lea conducător al statului din familia Grimaldi.
Palatul Princiar, Monaco
Ca mărime, Principatul Monaco este cel de-al doilea, după cel mai mic stat din lume, Vatican. Situat în sudul Europei, pe țărmul Mării Mediterane, la granița dintre Franța și Italia, relieful Principatului Monaco constă într-o fâșie de coastă îngustă, care se înalță până la 63 m peste nivelul mării.
Pe teritoriul de azi al Principatului, fenicienii întemeiază în antichitate o așezare, stăpânită apoi de greci și de romani (Portus Herculis Monoeci). Menționat documentar în secolul al X-lea, ca o seniorie, Monaco devine, în timpul guvernării familiei nobiliare Grimaldi, originară din Genova (1297-1731), un principat de sine stătător.
Vasal Franței din 1601, este anexat de aceasta între 1793 și 1814. Tratatul de la Paris (1814) consfințește suveranitatea sa.
Prinții de Monaco au avut o autoritate absolută până la adoptarea, în 1911, de către prințul Albert I, a primei Constituții, urmate, 50 de ani mai târziu, în 1962, de către o nouă Constituție adoptată de prințul Rainier al III-lea, care a redus considerabil autoritatea suveranilor de Monaco.
Imagine din Monaco.
În 1949, pe tronul Principatului a succedat prințul Rainier al III-lea, în mandatul căruia Principatul Monaco a cunoscut cele mai importante schimbări, prin adoptarea noii Constituții, intensificarea și diversificarea unor activități demarate în trecut în domenii precum cel politic, diplomatic, economic și social. Acestora li s-a adăugat dimensiunea de industrializare pe care a cunoscut-o Principatul, în perioada modernă. Principatul Monaco este membru al Organizației Națiunilor Unite și al Organizației Internaționale a Francofoniei.
Șeful statului este Alteța Sa Serenisimă Prințul Albert II de Monaco (din 2005).
Nu există o capitală propriu-zisă a Principatului, cele două formațiuni suprapunându-se. Principatul constă în vechiul oraș Monaco și zonele construite ulterior și este divizat în mai multe cartiere, potrivit site-ului oficial guvernamental de turism www.visitmonaco.com: Monaco-Ville, Monte-Carlo, Fontvieille, Moneghetti și Condamine.
Monaco-Ville reprezintă vechiul oraș fortificat și este situat în vârful stâncii ce intră în Marea Mediterană. Aici se află Palatul Princiar — reședința oficială a familiei regale din secolul al XIII-lea, asupra căruia fiecare dintre monarhii Grimaldi și-a lăsat amprenta, rezultând unul dintre cele mai elegante și eclectice castele din Europa. 15 camere sunt deschise publicului, iar aripa de sud a acestuia este ocupată de Muzeul suvenirurilor napoleoniene, o colecție de obiecte personale ale liderilor politici și militari.
În acest cartier, se mai află Catedrala St. Nicholas sau Catedrala Monaco, construită în 1875, unde se află mormintele prințului Rainier al III-lea și al soției sale, prințesa Grace, Muzeul Napoleon, Piața Palatului, Fortul Antoine (acum teatru deschis), Muzeul “Vieux Monaco”, Muzeul Oceanografic, cu un acvariu subteran, înființat în 1910, de Prințul Albert I de Monaco.
Portul din Monte Carlo, Monaco.
Cartierul Monte-Carlo, fondat în 1866, a fost numit astfel în onoarea Prințului Charles al III-lea. Principala atracție a zonei este Cazinoul, primul construit în Europa și unul dintre cele mai vechi din lume. Clădirea este opera arhitectului francez Charles Garnier și a fost înființată la sugestia prințesei Caroline, soția prințului Florestan I. Construit în 1863, cu vedere la mare, Cazinoul adăpostește, de asemenea, Opera din Monte-Carlo. Frescele executate în maniera pictorului Boucher, basoreliefurile, sculpturile și cariatidele, un atrium impresionant, realizat din marmură și aur, conferă acestui loc solemnitate și un impact emoțional de neuitat. Tot aici se pot vizita Grădinile Japoneze, desfășurate pe aproximativ 7.000 mp.
Fontvieille este cel mai nou cartier al principatului, fiind construit pe pământul recuperat din mare. Principalul punct de atracție este centrul comercial, care adăpostește un muzeu de mașini de epocă ale prințului Rainier al III-lea, ce conține peste 100 de mașini. Aici se pot admira un De Dion Bouton, construit în 1903, un Panhard Levassor din 1913, un Peugeot Quadrillete din 1921 sau mașina personală a prințului Rainier III, un Mercedes 500 SEC din 1983.
De asemenea, Muzeul de Filatelie și Numismatică, Muzeul Maritim (cu o colecție de machete după nave celebre), Grădina Zoologică și cel mai mare stadion din principat sunt alte puncte turistice din Fontvieille.
În Moneghetti, printre vilele particulare datând de la începutul secolului al XX-lea, se află Parcul Prințesei Antoinette cu numeroși măslini, considerați sacri, cu vârste ce ajung la 100 de ani, se menționează pe www.visitmonaco.com. Tot aici se află Grădina Exotică deschisă în 1933, ce conține numeroase specii de cactuși provenind din Africa și din America Latină. Turiștii pot descoperi, de asemenea, imensa cameră a Grotei Observatorului. Muzeul de Preistorie și Antropologie înființat de Prințul Albert I, în 1902, reconstituie cele mai semnificative pietre de hotar din istoria umanității.
Imagine din Monaco.
Cartierul Condamine, care înconjoară Portul Hercule, este a doua zonă veche a Principatului, numele său venind din Evul Mediu și se referă la ”pământul de la marginea satului sau castelului, ce poate fi cultivat”. Cartierul este situat chiar la ”picioarele Stâncii”, pe care a fost construit Principatul.
AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)