A fost înființat la 10 aprilie 1914, sub numele de Muzeul Județului Tutova, ca un muzeu mixt, cu mai multe secții, respectiv artă, istorie, științele naturii. Bazele muzeului au fost puse de personalități marcante, printre care Gheorghe Constantin Râmniceanu, colonelul Petrescu Tocineanu, Ion Pallady, profesorul Store Belloescu și preotul Iacov Antonovici, acesta din urmă fiind și primul custode al muzeului.

Este adăpostit, din 1957, de o clădire monument de arhitectură, construită în stil neoclasic, după planurile arhitectului italian Giovani Baldorossi, palatul fostei prefecturi de Tutova. Din același an poartă și numele marelui arheolog Vasile Pârvan.

Colecțiile muzeului, din domeniile arheologiei, numismaticii, artei, au fost constituite îndeosebi prin donații din partea unor mari personalități, pasionați colecționari, între care: prof. dr. doc. Ion Chiricuță (1917-1988), dr. Marcel Vainfeld (1917-1990), dr. Constantin Teodorescu (1939-2011), prof. George Ivașcu.

Patrimoniul muzeul a fost îmbogățit și cu obiecte rezultate în urma cercetărilor arheologice, a transferurilor și achizițiilor, devenind instituție tot mai bogată și puternică, astfel că, în 1976, întreaga clădire a fostei Prefecturii a județului Tutova a intrat în posesia muzeului, cu cele 72 de încăperi, din care 49 cu destinație expozițională, potrivitwww.muzeuparvan.ro și www.historia.ro.

Printre bunurile de excepțională valoare, unele clasate în categoria tezaur a patrimoniului național, se numără lucrări de pictură de școală germană, italiană și spaniolă; sculptură românească, germană, spaniolă, franțuzească; tapiserii flamande și franțuzești; lăzi și garderobe italiene și franțuzești; comode, un pian Biedermeier de secol XIX; un altar de cult japonez (kamidana) de sfârșit de secol XVIII; paravane japoneze de secol XVIII-XIX; ceramică japoneză și chinezească de secol XVIII-XIX; icoane și porți împărătești de secol XVIII-XIX; bijuterii de secol XVII-XIX.

De asemenea, pot fi admirate picturi din perioada interbelică aparținând artiștilor: Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Francisc Șirato Dumitru Ghiață, Dimitrie Hârlescu, Ion Theodorescu — Sion, Camil Ressu; pictură contemporană de: Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Vânătoru, Michaela Eleutheriade, Lucia Dem. Bălăcescu, Octav Grigorescu, Rodica Lazăr, Angela Popa Brădean, Traian Brădean, Dan Hatmanu, Constantin Piliuță, Sorin Ilfoveanu, Ion Pacea, Ion Sălișteanu.

Un tablou mai puțin cunoscut, dar foarte valoros, realizat de pictorul Nicolae Grigorescu, se află în patrimoniul muzeal. Acest tablou îl înfățișează pe tatăl lui Alexandru Vlahuță, preotul Nectarie Vlahuță, și a fost donat muzeului în anii Primului Război Mondial, așa cum aratăwww.historia.ro.

Din anul 2004, patrimoniul administrativ al muzeului deține un nou spațiu expozițional, respectiv Pavilionul “Marcel Guguianu”, care găzduiește o parte din opera sculptorului bârlădean Marcel Guguianu, precum și cel mai modern Planetariu din țara noastră, un Observator astronomic cu trei telescoape și alte aparate de observații și un cinematograf 3D. Donațiile sculptorului Guguianu constau în sculpturi, machete, desene, mobilier, obiecte personale ce dau posibilitatea de a reface atelierul artistului și prezentarea operei.

De asemenea, șase colecții compuse din artă populară românească, artă plastică și decorativă europeană și orientală, numismatică, medalistică, arme, icoane, carte de patrimoniu, sunt organizate într-o clădire construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a aparținut lui Alecu Sturdza Spătar.

Printre valorile de patrimoniu clasate în tezaur și fond, existente la secția de istorie — arheologie-numismatică, se numără: unelte din silex din paleolitic; unelte din os și din cupru sau vase de cult din neolitic; seceri, paftale, fibule, unelte din bronz, datând de la sfârșitul epocii bronzului; unelte de fier, vase, monede dacice de secol. III-I î.H.; vase pictate din cultura Cucuteni; tezaur de monede romane republicane (denari) din argint, de la Conțești; podoabe: piepteni, pandantive, medalioane de aur și argint, fibule de argint și bronz, coliere din pietre semiprețioase, chihlimbar, sticlă din secolele III-V.

Muzeul a fost puternic afectat de cutremurul din 4 martie 1977, inclusiv structura de rezistență, iar o parte din lucrările și obiectele de patrimoniu au avut de suferit, unele fiind pierdute pentru totdeauna. În perioada 1982-1990, au funcționat numai expozițiile permanente ale secțiilor de arheologie-istorie și artă.

Ample lucrări de consolidare și restaurare ale muzeului au avut loc între anii 2010-2012, demarate de Consiliul Județean Vaslui, printr-un proiect cu finanțare europeană.

În anul 2014, la aniversarea a 100 de ani de la înființare, Muzeul “Vasile Pârvan” a primit, în cadrul unei ceremonii găzduite de Instituția Prefectului Vaslui, Ordinul “Meritul” în grad de ofițer, categoria E, “Patrimoniul cultural național”.

AGERPRES (Documentare—Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)