Despre ruinele cetăţii de la Gruiul Dării, aflată pe drumul spre releul de la Pietroasa, legenda spune că, odată cu venirea frigului, comorile din zonă obişnuiesc să răsufle.

La început de decembrie, după ce mustul se oprea din fiert şi roadele câmpului erau asezate cuminţi în hambare, bătrânii din Pietroasa obişnuiau să povestească ţâncilor la gura plitei sobei de pământ, despre comorile descoperite aici de-a lungul timpului. “Când eram copil bunicii îmi spuneau că au văzut mai ales în nopţile scurte şi geroase ale iernii, flăcări ţantoşe care încep să joace ici colo pe dealurile din Pietroasa chiar la Gruiu Dării.

Sătenii bătrâni povesteau şi ei cam ce-au auzit de la părinţi şi bunici, cum că cei care dau de aur şi vor să se îmbogăţească rapid sunt blestemaţi în veci şi au parte de un destin tragic”,  spune Muşa Alexandru, de 48 de ani, născut în satul Clondiru, din comuna Pietroasa. Dealul Gruiu se află la mică distanţă de locul unde a fost descoperită Cloşca cu pui de Aur .

Aşezări din epoca de piatră

Arheologii spun că au descoperit la Gruiu Dării de Pietroasa  obiecte valoroase din punct de vedere  istoric si  spiritual. “Sunt elemente aici şi din neolitic. Pentru epoca dacică târzie aici s-au descoperit numai complexe de tip moviliţă, de regulă cu ring de piatră şi uneori cu vetre, inventarul depus fiind deosebit de bogat şi variat.

La Gruiul Dării, noi am identificat mai multe vetre şi materiale pentru întreţinerea focului pe care le-am încadrat într-un context spiritual. Complexele de locuire sunt mai puţine în regiunea respectivă dar mai jos pe platouri se afla alte terase care probabil au fost locuite încă din epoca de piatră”, a declarat Sebastian Matei, cercetător la Muzeul Judeţean din Buzău.

Un ceas solar veghează peste timp

Istoricii povestesc că “în antica cetate de pe Dealul Gruiu, ceasul solar a lui Zalmoxe aşteaptă peste timp revenirea sacerdoţilor plecaţi în grabă din faţa hoardelor năvălitoare.

Din inima pământului scormonit răsar cateva trepte şi ziduri înnegrite de trecerea vremii, care acum sunt pe jumătate îngropate”. Repertoriul Arheologic Naţional clasifică acest sit ca fiind  unul din cele mai importante monumente ale geto-dacilor.

un articol preluat din ziarul Adevărul