Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Secretul unor scoverzi bune este aluatul care trebuie să crească bine la dospit, acesta fiind făcut asemenea celui de cozonac sau gogoși. Pentru ca scoverzile să ajungă la toată familia, adică pentru câteva zeci de scoverzi, gospodina pune 1,5 kilograme de făină, peste care pune o bucățică de drojdie, de 50 de grame, care se înmoaie cu făina în laptele turnat dintr-o cană. Unele gospodine pun apă caldă, nu lapte. Așa se face plămădeala. După ce a crescut plămădeala, se pun restul ingredientelor: lapte călduț cât cuprinde, cam trei sferturi de litru, ca să se înmoaie făina. Pe urmă se pun șase ouă, sarea și 100 de grame de unt la urmă. Se presară și puțină sare, cam o linguriță.

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Aluatul se frământă cu mâna într-un vas rotund, înainte se frământa într-o trocuță de lemn. Pe urmă, aluatul frământat se lasă la dospit, neapărat la loc cald, timp de o oră.

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Când aluatul e dospit, se rup bucăți mici din el, cu mâna. Ca să se rupă mai bine și să nu se lipească de degete, gospodina își înmoaie mâna într-un vas cu apă călduță, de fiecare dată când desprinde bucăți din aluat. Spre deosebire de gogoși sau alte deserturi din astfel de aluaturi, aluatul de scovardă se rupe și se întinde cu mâinile, nu se taie în forme rotunde, cu o cană sau pahar.

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES ARHIVĂ

PUBLICITATE

Înainte de a rupe bucățile de aluat, se pune pe foc o tigaie grea, în care se toarnă aproape un litru de ulei, care se lasă la încins. În acest ulei încins, se așează cu grijă fiecare scovardă, care începe să sfârâie și să se îngălbenească. Pe urmă, se întoarce repede și pe partea cealaltă. Singura grijă e să nu se lase să se prăjească prea tare, că se ard.

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES ARHIVĂ

“Se dădeau scoverzi și rachiu, când venea feciorul să ceară fata și să se înțeleagă de zestre, la tocmeală, așe-i ziceam noi. Și la nuntă erau scoverzi, că le duceau femeile de acasă gata făcute: ăsta era obiceiul”, conform celei mai recente cărți de rețete tradiționale din zona Sibiului, editată anul trecut de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale “Cindrelul — Junii ” Sibiu, cu ajutorul Administrației Fondului Cultural Național. Aici, în această carte de rețete tradiționale se găsește o rețetă de scoverzi culeasă din satul Turnu Roșu, din Țara Oltului (județul Sibiu).

Foto: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES ARHIVĂ

“Termenul de ‘scovardă’ (la singular), ‘scoverzi’ (la plural) preluat din slavul ‘skovrada’ care înseamnă tigaie este întâlnit în Transilvania și Banat. Scovarda este o plăcintă din aluat dospit prăjită în grăsime sau ulei încins într-o tigaie grea, din fontă sau fier gros, cu margini înalte și care se transmite din generație în generație, straturile de grăsime arsă depuse pe ea de-a lungul vremii fiind o caracteristica esențială a acestei tigăi. Tot în Transilvania și Banat pentru scovardă mai sunt întâlnite denumirile de minciună, minciunea, minciunică, uscățea, uscățică, adică o plăcintă uscată”, a precizat, pentru AGERPRES, Cozmina Costiniuc, din partea Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale “Cindrelul — Junii ” Sibiu.

Scoverzile se mănâncă neapărat calde. La țară, acestea se servesc cu rachiu, însă merg și cu vin sau bere blondă, conform altor cărți de bucate.

AGERPRES / (A, AS — autor: Isabela Paulescu, editor. Marius Frățilă)