Foto: (c) Angelo BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Darul Romei pentru București este copia unei lucrări antice, realizată de un artist anonim. Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale, sub care se află doi copii, ce îi reprezintă pe frații gemeni Romulus și Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți, conform legendei, în urma unei legături dintre zeul Marte și o vestală Rhea Silvia.

Încă din secolul al XVIII-lea, oamenii de știință au avut dispute referitoare la originile statuii-simbol a Romei. Până de curând s-a crezut că Statuia Lupoaicei este o lucrare etruscă datând din secolul al V-lea î.Hr. Teste recente au arătat, însă, că “Lupa Capitolina” a fost realizată abia în secolul al XIII-lea, Romulus și Remus fiind adăugați în secolul al XV-lea.

Originalul este păstrat în ”Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma, iar o copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio. De asemenea, mai multe copii ale monumentului sunt răspândite în întreaga lume.

În România, cea dintâi Lupoaică a ajuns aici acum mai bine de un secol, în 1906, când autoritățile române au organizat, în Parcul Carol o Expoziție Națională, după modelul expozițiilor universale de la Paris. Prin organizarea acestui eveniment, în parcul special amenajat cu această ocazie, s-au celebrat cele patru decenii de domnie a regelui Carol I, 25 ani de la proclamarea Regatului României, dar și 1.800 ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian.

În cadrul expoziției, au fost atribuie pavilioane și unor țări străine, precum Italia, Elveția, Franța, Germania, dar și Comisiei Europene a Dunării.

Cu acest prilej, în cadrul unei festivități solemne, viceprimarul Romei, șeful delegației municipalității romane, a dăruit orașului București o copie a Lupoaicei, un simbol al latinității poporului român. Cel care a făcut oficiile de primire a fost Comisarul General al Expoziției dr. Constantin I. Istrati, membru al Academiei, profesor la Universitatea din București, senator și fost ministru.

Statuia a fost așezată în Palatul Artelor, o clădire impresionantă aflată în capătul perspectivei ce se deschidea de la intrarea principală în parc, din piața 11 Iunie, spre Dealul Filaretului. În sala principală, luminată printr-o cupolă de sticlă, alături de alte sculpturi și opere de artă de mari dimensiuni, Lupoaica a stat trei săptămâni până la inaugurarea ei oficială, în septembrie 1906, la Arenele Romane.

Foto: (c) Viorel LĂZĂRESCU / Arhiva AGERPRES

Statuia a fost așezată pe un piedestal de piatră ce avea mai multe inscripții: Darul Romei — 1906, un scut cu acronimul S.P.Q.R. (Senatus Populusque Romanus — Senatul și Poporul Roman) și o stemă reprezentând un soldat roman. Unele surse spun că darul sosise cu tot cu soclu de la Roma, altele susțin că frumosul postament de piatră ar fi fost cioplit de lucrători italieni așezați demult în România.

Aici a putut fi admirată de vizitatori până în 1908, când a fost mutată pentru prima dată în fața Lipscanilor, pe străduța care ducea spre biserica Sfântul Gheorghe Nou, pe locul unui puț de răspântie, străjuit de o nimfă din fontă. Mica răscruce a fost botezată Piața Romei.

”Lupa Capitolina” a fost mutată în 1931, pe Dealul Mitropoliei, puțin mai jos de clopotniță, unde a rămas până în 1965, când regimul comunist a așezat-o în scuarul plin de arbori și arbuști din Piața Dorobanți, care o ascundeau privirilor. Aici a stat peste trei decenii.

Lupoaica, în perioada când era amplasată în Dealul Mitropoliei.
Foto: Arhiva AGERPRES

Cu ocazia vizitei la București a premierului italian Romano Prodi, la 5 mai 1997, statuia a fost mutată în Piața Romană. În spatele ei se deschidea perspectiva bulevardului Lascăr Catargiu, până în Piața Victoriei.

În 2010, Lupoaica s-a întors în locul amplasării sale din 1908, piața de la la intrarea pe strada Lipscani fiind redenumită Piața Roma. La ceremonia de inaugurare au participat ambasadorul Italiei în România, Mario Cospito, primarul Romei, Giovanni Alemanno, care s-a aflat într-o vizită de două zile în București, și primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Înainte de a fi instalată în mica piațetă din Centrul Vechi al Capitalei, statuia a fost ținută timp de două luni la Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, unde a fost recondiționată.

Monumentul Lupa Capitolina din Cluj
Foto: (c) MIRCEA ROȘCA / Arhiva AGERPRES

În 1921, la câțiva ani după actul istoric de la 1 decembrie 1918, când a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, atât orașul Cluj-Napoca, cât și orașul Chișinău au primit o copie a statuii ”Lupa Capitolina” din partea municipalității Romei. La 23 aprilie 1926, Timișoara a primit de asemenea, o copie a statuii Lupoaicei.

Lupoaica, statuie amplasată în curtea Muzeului Național de Arheologie și Istorie din Chișinău.
Foto: Mihai POTARNICHE / Arhiva AGERPRES

De-a lungul timpului, replici ale celebrei statui realizate de artiști români, au fost instalate în mai multe orașe din România, printre care: Alba Iulia, Blaj, Brad, Brașov, Constanța, Dej, Galați, Năsăud, Săcele, Satu Mare, Sighișoara, Târgu Mureș, Târnăveni, Toplița, Turda, Zalău.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)