Fotografii: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

Tanti Maria locuiește singură într-o casă-muzeu, am putea spune, cunoscută ca și “casa iconarilor”, imobil care atrage atenția, prin autenticitatea sa, celor care traversează Valea Frumoasei către Transalpina. Fațada casei este zugrăvită în albastru de “Mândră Mărie”, cu obloane verzi de lemn și cu trei icoane pictate pe ea, reprezentând pe Iisus Hristos și arhanghelii Mihail și Gavril, motiv pentru care i se mai spune și “casa cu arhangheli”. În timpul regimului comunist, familia Poenaru a fost obligată să acopere icoanele de pe casă. Asta până după 1989, când tanti Maria a spălat fațada casei, readucând la lumină cele trei icoane pictate în secolul al XVIII-lea.

De tanti Maria are grijă un nepot al său, care locuiește în satul vecin, în Săsciori. De ceva timp, tanti Maria, care nu a mai pictat de vreo doi ani, are și momente în care nu îi mai prea recunoaște pe cei din jur, nu mai are aceeași poftă de mâncare și nici nu mai aude prea bine. Îmbrăcată într-un costum popular confecționat chiar de ea, tanti Maria i-a recunoscut însă pe cei care i-au trecut marți pragul casei pentru a-i spune “La Mulți Ani”, printre cei care au felicitat-o aflându-se și președintele Consiliului Județean (CJ) Alba, Ion Dumitrel, care, de aproape zece ani, de când ocupă această funcție, nu uită de aniversarea ultimei descendente a neamului iconarilor din Laz, vizitând-o de ziua ei. Pe lângă un buchet de flori și un coș cu fructe și dulciuri pe care i le-a oferit, Ion Dumitrel i-a urat acesteia sănătate și i-a mulțumit pentru toate lucrurile frumoase pe care le-a făcut. Dumitrel i-a promis că va veni să o vadă și să o felicite și la anul, moment în care tanti Maria a afirmat “Să dea Dumnezeu!”.

Ea a fost felicitată și de protopopul ortodox de Sebeș, care i-a transmis binecuvântarea arhiepiscopului Irineu. “Nădăjduim ca toți cei care îngenunchează în fața icoanelor care au ieșit din mâna dumneavoastră să vă pomenească în rugăciuni”, a spus protopopul. La rândul său, preotul paroh din Laz i-a spus tanti Mariei că o va avea la suflet în rugăciunea sa în permanență. “De câte ori vei avea nevoie de ajutorul meu, de prezența mea îți voi fi alături. Să ai putere să duci povara bătrâneților până ce Dumnezeu îți va face drum spre cerul spre care ai întins toată viața prin ceea ce ai făcut aici pe pământ”, i-a mai spus părintele paroh din Laz.

Maria Deac Poenaru a fost felicitată și de un grup de copii de la școala din Săsciori, îmbrăcați în costume populare alături de profesorul lor, care i-au oferit pe rând câte o floare. De altfel, tanti Maria a inițiat în arta iconografiei, a țesutului și a cusutului zeci de generații de tineri.

Chiar dacă nu a mai pictat de vreo doi ani, în urma ei rămân o colecție impresionantă păstrată în casa ce va fi transformată, printr-o inițiativă a CJ Alba, în muzeu și icoane răspândite în întreaga lume. De altfel, casa Mariei Deac Poenaru este vizitată de ani de zile de turiști, impresionați de cele văzute, mărturie stând în acest sens o carte de impresii.

Casa din Laz este practic un muzeu ce cuprinde sute de obiecte de artă, în principal icoane unicat realizate de membrii familiei Poenaru, dar și obiecte de artă populară. Într-una din camere se află o adevărată expoziție, cu o colecție de lucrări semnate nu numai de Maria Deac Poenaru, ci și de înaintașii săi, cea mai veche icoană fiind de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pe unul dintre tablouri, Maria Deac Poenaru a pictat arborele genealogic al familiei sale, ea fiind reprezentanta celei de-a șasea generații. Primul a fost Savu (1770-1818), apoi a urmat fiul său Simion (1802-1872), care a avut trei fii, pe Toma (1835-1872), pe Ion (1838-1903) și pe Ilie (1839-1917). Acesta din urmă a avut urmași pe Partenie (1871-1921) și pe Ilie (1883-1978), tatăl Mariei, născută în 25 martie 1923.

În pridvorul casei, la etaj, sunt icoane cu apostoli și cu mucenici pictate de Maria Deac Poenaru. Ea a păstrat și mai multe panouri cu mii de modele pentru ii. “În zonă, modelele care se coseau pe ie erau făcute mai întâi pe o bucată de pânză, după care acestea erau aruncate. Tanti Maria le-a păstrat însă. Sunt peste o mie de modele de pe Valea Frumoasei”, ne-a explicat Gheorghe Nedea, consilier la compartimentul Cultură al CJ Alba.

El a subliniat că această femeie și-a dedicat întreaga viață icoanei, oamenilor și tradițiilor populare. “Ea este cea care a dus mai departe tradiția familiei Poenaru, este ultimul descendent al neamului Poenarilor și singura femeie din neam care a pictat icoane”, a menționat Gheorghe Nedea. Acesta și-a amintit cum tanti Maria a spus, la un moment dat, că nu este greu să pictezi o icoană, dar trebuie să faci întâi o rugăciune.

Lucrările sale sunt semnate Poenariu, nu Poenaru. Cel mai probabil numele de familie Poenaru a apărut după ce Savu (1770-1818), cel care a pus bazele Școlii de la Laz, s-a mutat din Poiana Sibiului în satul de pe Valea Frumoasei.

Neamul pictorilor iconari din Laz a dezvoltat un stil estetic aparte și o adevărată școală de pictură pe Valea Sebeșului, începând cu 1770. În lucrările de specialitate, acest curent artistic de pe Valea Sebeșului este menționat drept “Școala de la Laz”.

Potrivit informațiilor postate pe un site dedicat Mariei Deac Poenaru, administrat de către o asociație care îi poartă numele, Savu Poenaru a fost cel care a stabilit linia de evoluție a centrului de la Laz, făcând trecerea de la icoanele pe sticlă cu fonduri albe, apoi aurite, la cele cu fonduri albastre și chenare geometrice și florare, care, în timp, devin o “marcă” a Lazului.

Tatăl Mariei, Ilie Poenaru, a continuat tradiția familiei, preferând să lucreze icoane pe sticlă. “Din cauza presiunilor regimului comunist, în anul 1952 a fost nevoit să-și ardă toate tiparele icoanelor, astfel că o perioadă de timp nu a mai pictat. Totuși, activitatea centrului a continuat, îndreptându-se și spre alte meșteșuguri tradiționale Lazului: țesătorie și broderie țărănească, activități ce erau conduse de Maria Poenariu, fiica sa, și care se desfășurau la casa natală, deoarece autoritățile nu susțineau micii întreprinzători. Cu timpul s-au înmulțit cererile pentru icoane, iar insistențele oamenilor au determinat-o pe Maria să învețe meșteșugul picturii, tatăl, Ilie II Poenaru, nemaifiind în putere din pricina vârstei înaintate”, aflăm de pe site-ul Asociației Maria Poenariu.

În colaborare cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia și Schitul Sfântul Lazăr din Alba Iulia, în 2011 a fost înființat atelierul de icoane pe sticlă “Maria Poenariu, Laz”, icoanele realizate de călugărițele de aici fiind expuse la diverse expoziții. De asemenea, tot în cadrul schitului a fost înființat un muzeu dedicat “Școlii de la Laz”, care funcționează într-o clădire zugrăvită la exterior cu albastru, ce se dorește a fi o replică a celei din Laz.

AGERPRES/(A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Cristian Anghelache)