ROMANIA

In ultimii ani, statul roman i-a despagubit pe mostenitori cu cateva zeci de milioane de euro pentru averea lui Max Ausnit, iar Steven a intors o parte in tara. A investit intr-o afacere, a platit burse la Harvard studentilor romani, iar de curand a investit, alaturi de cumnata sa, intr-o scoala la Lugoj ce va purta numele tatalui sau.

Oameni de otel, oameni de plastic
In 1951, dupa 10 ani de la emigrarea in America, impreuna cu tatal si unchiul sau pornesc o afacere ce avea sa revolutioneze piata ambalajelor. Un japonez le-a prezentat o inventie care avea sa-i transforme in milionari. „Ne-a aratat un fermoar de plastic care era foarte interesant. N-avea dinti sa se prinda, se putea inchide cu mana. Si am zis ca e ceva foarte interesant, dar nu cunosteam nimic. Tatal meu si unchiul meu erau oameni de otel, habar nu aveam de fermoar sau de plastic.” Din pacate tatal sau n-a mai trait sa vada afacerea profitabila. A murti in 1953 de un atac de inima.

Au deschis fabrici si au lansat in lume un ambalaj pe care il folosesc azi milioane de oameni. In 1978 au vandut compania a carei cifra de afaceri ajunsese la 200 de milioane de dolari, dar a ramas la conducerea ei pana in 1989. Compania care a preluat afacerea a mutat fabrica in alt stat american, pastrand in New York doar birourile. Piata acestor ambalaje la nivel mondial a ajuns in zilele noastre la 2 miliarde de dolari. Iar Steven Ausnit e inca un jucator important in calitate de consultant si inventator de noi patente.

Are 165 de patente pe numele sau si alte cateva zeci in calitate de coinventator. Cand il intreaba cineva de avere raspunde simplu: nu sunt sarac. Traieste insa ca un om cu simtul masurii. Are o casa frumoasa in Manhattan in apropiere de Central Parc, o masina de 50.000 de dolari si cam atat . Restul averii e stocata in investitii: imobiliare si alte afaceri din care scoate profit

S-a speriat cand a revazut Bucurestiul
Averea si-a construit-o in America, dar a crescut-o revendicand munca tatalui sau. In 1993 s-a intors in tara. Printr-un concurs de imprejurari l-a cunoscut pe Ioan Adam, un resitean care l-a si ajutat sa se intoarca acasa. Pana atunci nu mai vorbise romaneste si a fost suprins sa realizeze pe aeroport ca nu-si uitase limba. „Aveam amintiri din Bucuresti din 1939 cand Bucurestiul era cunoscut ca Micul Paris din est, un oras frumos. Cand m-am intors prima data eram speriat de ce am vazut. A fost un soc”

A luat legatura cu avocati si a intentat proces statului roman in dorinta de a recupera averea tatalui sau: parte din uzinele Resita, fabricile Nadrag-Calan si casa din Aleea Alexandru. Urmasii familiei Ausnit au primit pentru actiunile de la Uzinele Resita doua milioane de dolari, iar pentru fabricile Nadrag-Titan-Calan, 37 de milioane, insa jumatate din suma s-a dus spre onorariul avocatilor.

Despagubirile le-a primit sub forma de actiuni la Fondul Proprietatea sau in bani. In natura a primit cateva blocuri de locuinte in Otelul Rosu pe care le-a donat chiriasilor in 2007 „Nu le vreau eu si nu vreau sa iau de la ei casele in care au trait toata viata”, spune Steven Ausnit.

Tot in natura i-a fost restitutita si casa din Aleea Alexandru pe care i-a vandut-o lui Gigi Becali. „A fost probabil cea mai usoara afacere din viata mea. Domnul Becali m-a contactat prin avocatul meu. Eram la Montreal si m-a chemat avocatul, ‚Am aici un domn, domnul Becali, si vrea sa cumpere casa’. Am vandut casa destul de scump. 5 sau 6 milioane de dolari, nu-mi aduc aminte. Bineinteles ca a trebuit sa impart cu fratele meu. Din nefericire a murit inainte, deci cu nevasta lui.” O parte din sumele obtinute ca despagubiri, Steven le-a intors in Romania, investind 2 milioane de euro intr-o afacere la Lugoj alaturi de un partener roman.

Mostenitorii unei averi fabuloase
Steven Ausnit si-a adus in Romania si fiicele, dar si nepotii ca sa-si cunoasca originile. I-am intalnit pe toti la New York veniti de prin toate colturile Americii. Suzanne, fiica cea mare, a fost jurnalist la o revista de calatorii si bucatarie, dar de cativa ani a devenit instructor de yoga. Fiica ei, Saskia, a mostenit talentul antreprenorial al bunicului, studiind afaceri la prestigioasa Universitate Marquet.

Fiica cea mica a lui Steven, Christine s-a specializat in matematica si IT la Harvard, iar fiul cel mare este absolventul aceleiasi universitati, fiind pasionat tot de calculatoare. Cel mic studiaza inca matematica la prestigioasa MIT si viseaza sa devina profesor. Stiu ca sunt mostenitorii unei averi fabuloase, dar e un subiect despre care nu se prea discuta.

Au un bunic multimilionar, dar nici unul n-are atitudinea celor care au primit totul pe tava. Muncesc, sunt pasionati de meseriile lor si se bucura de vacantele pe care le petrec cu totii in Romania. „Am fost in 2000 prima data si oamenii au fost asa de calzi acolo. Toata lumea era prietenoasa si cu casele deschise si eu ca femeie primeam constant flori si am zis e o traditie romaneasca”, spune Christine.

Iar ca sa ajute studentii romani, sotii Ausnit au decis la sfasitul anilor ’90 sa plateasca trei burse anual la Harvard. O data pe an vin in Romania sa revada prietenii ce le-au devenit familie. Steven Ausnit nu se pretind mare patriot ci mai degraba iubitor al oamenilor si locurilor pe care le-a redescoperit odata cu intoarcerea acasa la Resita, la locomotivele cu aburi de care era atat de pasionat in copilarie. Pentru el, Romania nu e doar locul nasterii sale ci si tara in care a intors parte din averea tatalui investind in locurile in care in urma cu 100 de ani Max Ausnit scria istorie.

Sursa: protv