Fotografii: (c) Liviu ȘOVA / AGERPRES FOTO

Campioana olimpică a rememorat momente frumoase din cariera sa, dar și momente emoționante, într-un interviu acordat AGERPRES, în care a răsfoit ”Albumul cu amintiri”. Am descoperit o persoană sinceră, caldă, prietenoasă, care iubește sportul și oamenii.

AGERPRES: Laura, au trecut niște ani de la momentul Atlanta despre care vorbeam, dar vom reveni la el, pentru că vom răsfoi împreună și vom comenta fotografiile din Albumul tău cu amintiri. Înainte, însă, te rog să ne spui cât de lung a fost drumul de la visul tău din copilărie de a fi muschetar până la momentul în care ai ținut o floretă în mână ca un sportiv de performanță.

Laura Badea: Destul de lung a fost parcursul meu până la a atinge această performanță. Am început scrima în 1983, la Clubul Sportiv Școlar 1 București. Am fost selecționată la școală de doamna Rodica Popescu și am continuat în sălița mică din Ștrandul Tineretului, împreună cu doamna Maria Vicol și doamna Ana Pascu, cele care erau antrenoare la Clubul Sportiv Școlar 1. A fost frumos, pentru că eram foarte mulți copii dornici de aventură, dornici să devenim unul dintre mușchetari și, bineînțeles, ambiția, tenacitatea, dorința de a accede pe prima treaptă a podiumului au făcut diferența în cele din urmă. Dar am avut colegi minunați, atât fete, cât și băieți, un colectiv de antrenori foarte buni, foarte inimoși, care ne-au susținut și care ne-au dat o tehnică, aș spune eu, decisivă în câștigarea titlului național, european, mondial și olimpic. Deci pot să spun că am fost o răsfățată a sorții, pentru că am avut oameni minunați în jurul meu, o adevărată echipă, care m-a susținut și m-a ajutat să ajung la lotul național și după aceea la lotul olimpic, pentru ca în cele din urmă să câștig în 1996 medalia olimpică, cea mai râvnită medalie de către orice sportiv.

AGERPRES: Înainte de Olimpiada din 1996 ai participat și în 1992, la Barcelona. Acolo cum a fost?

Laura Badea: Era prima mea participare la Jocurile Olimpice și mi se spusese în urmă cu câteva zile că nu voi participa în proba individuală, ci doar în proba pe echipe. Am fost puțin supărată, bineînțeles, pentru că mă calificasem să trag în primele trei, dar antrenorul a fost cel care a decis. M-am supus, în cele din urmă, alegerii dumnealui și am tras, în schimb, foarte bine în proba pe echipe. În meciul împotriva Chinei am făcut trei victorii, inclusiv asaltul decisiv pentru a câștiga și a ajunge în finală. Am pierdut meciul cu Italia, dar am câștigat împotriva Rusiei. Am luat prima medalie olimpică la 22 de ani, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Este cea mai dragă, pentru că visul meu a fost să ajung la Jocuri. Tatăl meu și mama mea m-au susținut foarte mult și reușisem. Era primul pas. Au urmat ceilalți, care au fost frumoși, valoroși și foarte importanți în cariera mea.

AGERPRES: Momentul cel mai important, Atlanta. Avem câteva fotografii de la sosirea lotului olimpic în țară. Aceasta este una dintre ele în care erai, probabil, intervievată.

Laura Badea: Da. Am coborât din avion prima, pentru că eu am luat prima medalie a delegației României la Jocuri și pot să spun că, aducând prima medalie, am fost destul de mediatizată. Într-adevăr, a fost o experiență unică la aceste Jocuri de la Atlanta, pentru că era și concurența și dorința, chiar și delegația noastră a fost mai numeroasă, mai frumoasă, mai unită.

AGERPRES: Iar titlul de campioană olimpică la floretă l-ai obținut tu prima dată.

Laura Badea: Da, dar am avut exemple. Am avut-o pe doamna Olga Szabo, care în 1956, la Melbourne a luat argintul. Am avut-o pe doamna Maria Vicol, care mi-a fost și antrenoare, și care în 1960, la Roma, a luat bronz. Deci am avut antecedente, ca să spun așa, niște oameni minunați înaintea mea pe care i-am îndrăgit și care m-au stimulat să ajung acolo, pe prima treaptă a podiumului.

AGERPRES: La gâtul tău sunt două medalii. Una este cea obținută de tine în calitate de campioană olimpică la individual, iar cealaltă împreună cu echipa. În fotografie ești alături de colegele tale de echipă.

Laura Badea: Da, sunt alături de Reka Szabo și de Roxana Scarlat, actualmente Bârlădeanu. Din echipă a mai făcut parte și Claudia Grigorescu Vanță. Din păcate, ea nu a tras în proba pe echipe, dar a fost alături de noi, a stat în satul olimpic. Atunci a fost un criteriu mai deosebit la aceste Jocuri pentru participarea la echipe. Am obținut două medalii, puteau fi ambele de aur, dar a fost foarte bine și așa.

AGERPRES: Încă o fotografie în care ești încadrată de două persoane dragi.

Laura Badea: Din păcate, nu mai sunt astăzi printre noi. Este vorba de domnul Ionel Drâmbă, campion olimpic la individual în 1968 la Mexic în proba de floretă, și doamna Maria Vicol, de care am amintit mai înainte, campioană mondială în 1969 la Havana și medaliată cu bronz la Roma, în 1960. Dânsa a decedat acum două săptămâni. Sunt oameni care m-au susținut și m-au ajutat foarte mult și cu sfaturi, și cu antrenamente. Doamna Vicol stătea dimineața și-mi dădea lecții individuale. Cu domnul Drâmbă nu am apucat să avem un asalt împreună. Din păcate, s-au dus prea devreme dintre noi. Erau tineri și frumoși. Niște oameni foarte frumoși.

AGERPRES: Următoarele fotografii sunt tot din 1996, la premierea primilor 10 scrimeri români ai anului. Ai fost alături de care alți sportivi?

Laura Badea: Au fost Roxana Scarlat, Reka Szabo, Mihai Covaliu, dacă mi-aduc bine aminte, Claudia Grigorescu. În anul acela am câștigat și Campionatul European, a fost un an foarte bun din toate punctele de vedere. Am reușit să câștig și medalia olimpică și medalia europeană, la Limoges.

AGERPRES: De la același eveniment, în această fotografie ești încadrată de doi domni, unul fiind un nume cunoscut în presa sportivă.

Laura Badea: Da, este domnul Octavian Vintilă, unul dintre cei mai cunoscuți comentatori sportivi de scrimă. A fost campion național la sabie, a practicat acest sport o perioadă foarte lungă, a făcut parte din echipa națională, a participat la Campionate Europene și Mondiale și Jocuri Olimpice. Celălalt este domnul Tudor Petruș, cel care a crezut în mine și în 1988 m-a luat la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, și alături de care am cucerit cele 23 de medalii europene, mondiale și olimpice.

AGERPRES: Vorbeai despre clubul Steaua. Avem două fotografii și de la gala ”Stelele Stelei”, din 1997.

Laura Badea: Da, am fost laureată alături de Veronica Cochelea de la canotaj, din barca de 8+1. A fost și ea campioană olimpică. Domnul Nicolae Gioca era antrenor atunci.

AGERPRES: Avem o imagine într-o ipostază de-a ta mai puțin cunoscută: locotenent colonel Laura Badea. Ai ajuns în 1988 la clubul Steaua și ai rămas acolo. De ce ai ales clubul Steaua? Poate pentru că idolul tău, Reka Szabo, era legitimată acolo?

Laura Badea: Am cochetat și cu clubul Dinamo, unde era antrenoare Aurora Dan, medaliată cu argint la Jocurile Olimpice din 1984, de la Los Angeles. Dar am ales Steaua din mai multe motive: era și Reka, era și Elisabeta Tufan, era și Claudia Grigorescu Vanță, era și Roxana Dumitrescu. Toate alcătuiau o echipă foarte valoroasă, lângă care am crescut și alături de care am obținut cele mai bune performanțe. Într-adevăr, un moment inedit să mă văd în uniformă militară.

AGERPRES: Pentru a face performanță în scrimă, pe lângă condiție fizică, antrenament, e necesar și un psihic bun. Cum ai reușit să îmbini aceste două aspecte?

Laura Badea: Am început să-mi doresc foarte tare în momentul în care am ajuns la echipa națională. În momentul în care am participat la primele Campionate Mondiale, în 1990, la Lyon, am avut oportunitatea să întâlnesc foarte mulți scrimeri de renume, de marcă. Și pot să-i spun că-i ”spionam”, mă duceam la planșă, vizionam toate asalturile, încercam să ”fur” câte ceva de la fiecare, să văd ce ticuri au, cum fac încălzirea, cum fac pregătirea pentru competiție. Și mi-am dorit foarte tare să ajung la fel de sus ca și ei. Nu a fost ușor pentru că nu este suficient doar să ai o pregătire fizică foarte bună, o tehnică de excepție, ci trebuie să ai și psihic. În momentele cheie, în momentele importante, psihicul are rolul decisiv. Pentru că valorile sunt egale, toți sunt egali din punct de vedere fizic și tehnic, așa că psihicul primează. Am citit foarte multe cărți, am făcut și la facultate ”Psihologia sportului”, am avut psihologi buni, am colaborat o perioadă lungă cu domnul Ștefan Tudoși, profesor la Academia Națională de Educație Fizică și Sport, care m-a învățat că floreta nu este o armă, ci o prelungire a brațului meu stâng, o prelungire care mă ajută să-mi îndeplinesc visurile și, bineînțeles, să ajung să practic marea performanță. Și așa am ajuns să îndrăgesc floretele, să am foarte mare grijă de ele, totul să fie perfect.

AGERPRES: O altă pasiune de-a ta sunt limbile străine, vorbești fluent patru limbi străine.

Laura Badea: În limba rusă nu am mai conversat de mult timp. Eram foarte bună la limba rusă în școală, am avut și profesori foarte buni. Pe urmă am mai vorbit la competiții, dar de câțiva ani nu am mai vorbit deloc. Dar înțeleg foarte bine, știu să citesc foarte bine, însă îmi este mai greu să mă exprim acum. Franceză am făcut pentru că mi-a trebuit în momentul în care am ajuns la Federația Internațională de Scrimă și trebuia să avem un anumit nivel. Engleză am făcut, ca toată lumea, în școală, și italiana am învățat-o din dragoste pentru limba italiană și pentru adversarele mele din echipa Italiei. Am fost foarte bună colegă cu Diana Bianchedi, chiar și cu Valentina Vezzali, chiar dacă era puțin mai introvertită, existau momente când accepta să dialogăm, cu Giovanna Trillini și, nu în ultimul rând, cu Francesca Bortolozzi.

AGERPRES: În 2004, te-ai retras din activitatea competițională. Avem o fotografie de la momentul festiv, în care ești alături de Octavian Morariu. Ce ai simțit în acel moment, când te-ai retras din activitate?

Laura Badea: În primul rând tristețe. A fost nostalgie, pentru că simțeam că mai pot, dar, în același timp, îmi spuneam în sinea mea că este momentul să mă retrag, pentru că aveam 34 de ani, mi se părea că îmi va fi destul de greu să-mi fac o carieră post-sportivă. Dar am reușit. Nu a fost ușor. Atunci am primit oferta celor de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român, a domnului Octavian Morariu, care acum este membru CIO pentru România, și a domnului Ioan Dobrescu, secretarul general, de a veni să lucrez la COSR. A fost o mare onoare și am acceptat.

AGERPRES: O fotografie tot din 2004, la întoarcerea de la Campionatele Europene de la Copenhaga, în care ești alături de o splendoare de copil.

Laura Badea: Sunt alături de Maria, fetița mea, care atunci avea 2 ani și jumătate. Acum este domnișoară, are 13 ani. A fost ultimul Campionat European câștigat, atât la individual, cât și cu echipa, alături de Corina Indrei, Roxana Scarlat și Cristina Stahl. A fost un campionat de excepție, rezultatele au fost foarte bune. Maria m-a așteptat la aeroport, mâncând, bineînțeles (râde — n.r.).

AGERPRES: Mariei îi place sportul?

Laura Badea: Maria cochetează cu sportul, dar nu cu sportul de înaltă performanță. Face sport pentru sănătate, face mișcare, îi place să schieze, să patineze. Are înclinații mai mult spre sporturile de iarnă. Face inclusiv cele două ore săptămânale de sport de la școală, cu un profesor foarte bun.

AGERPRES: Și tu la școală erai foarte pasionată de fizică, așa spuneai într-un interviu. Și, totuși, ai trecut de la fizică la educație fizică.

Laura Badea: Da, pentru că la un moment dat, în clasa a XI-a și a XII-a, nu mai frecventam atât de des cursurile. Mă duceam, aveam scutire de frecvență, dar timpul nu mai era același. Îmi doream să fac performanță, încă nu eram decisă pe care drum să o iau, să merg pe partea de fizică sau mă îndrept spre sport. A fost o alegere făcută în ultimul moment și nu o regret.

AGERPRES: Deși mereu ai fost sportivă a clubului Steaua, ai participat la un cros al Ministerului Afacerilor Interne. Avem o fotografie în care ești alături de alte nume de rezonanță din sport: Nicu Vlad, Maricica Puică, Violeta Beclea Szekely, Elisabeta Lipă, Mariana Bitang. Sunt amintiri frumoase.

Laura Badea: Da, în 2006, la crosul Ministerului Afacerilor Interne, am fost invitată de Elisabeta Lipă, și mi-a făcut plăcere să fiu alături de aceste mari campioane, pentru că în continuare am rămas prietene, în continuare ne înțelegem foarte bine și ne dorim ca și copiii să ajungă în sălile de sport sau pe stadioane, să fie cum era odată, să înțeleagă importanța sportului. Nu îmi aduc aminte în ce parc a fost făcută poza…

AGERPRES: În 2008, după Jocurile Olimpice de la Beijing, ai întâmpinat-o cu mare drag pe Ana Maria Brânză. Cum este să vezi acest arc peste timp, să vezi că din spate vin niște tineri sportivi talentați?

Laura Badea: Este foarte plăcut, pentru că scrima nu a început nici cu doamna Olga Szabo, nici cu doamna Maria Vicol și nu s-a terminat cu mine. Scrima continuă și continuă frumos aș putea spune, privind rezultatele pe care le-au obținut nu neapărat la floretă, ci și în celelalte arme. Asta arată că avem potențial, pentru că Ana face spadă. Și avem sabreori foarte buni, avem floretiste junioare foarte bune, de perspectivă. Eu sunt foarte bucuroasă când aflu că ele participă al competiții și scot rezultate foarte bune. Chiar de curând, Ana a participat la un Grand Prix la Budapesta, unde a terminat pe locul 2, a fost învinsă de o sud-coreeancă. Dar este foarte bine că este acolo, se menține în top, băieții sunt acum în Coreea la un concurs de Cupă Mondială. Sperăm în revenirea spadei masculine, pentru că este o generație de excepție, și, de ce nu?!, și a floretiștilor. Acum ei sunt într-un con de umbră, dar sunt convinsă că își vor reveni.

AGERPRES: În 2008, ți-ai susținut teza de doctorat. Ți-au fost atunci alături, chiar în sală, foarte mulți prieteni din lumea sportului.

Laura Badea: Da, de la președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român la președinta Federației Române de Scrimă, doamna Ana Pascu, Mihai Covaliu, fostul meu antrenor domnul Mihai Epuran, acum profesor renumit de psihologie, domnul rector, bineînțeles. A fost un moment important, un moment așteptat, pentru că am muncit foarte mult la această teză, 7 ani. Tema a fost ”Contribuții la clarificarea raportului dintre inteligență motrică și capacitatea de performanță”. A fost o temă grea, pentru că nu ai cum să cuantifici coeficientul de inteligență. Fiind o inteligență motrică, este o componentă a inteligenței generale, așa că a fost puțin mai greu. Dar nu a fost imposibil, l-am avut coordonator pe domnul Adrian Gagea, care m-a ajutat foarte mult în susținerea și organizarea tezei.

AGERPRES: În această fotografie preiei o ștafetă. Ștafeta de Ambasador al României pentru Sport, Toleranță și Spirit Sportiv pe lângă Consiliul Europei. Preiei ștafeta de la o altă mare sportivă, Maricica Puică. Ce responsabilități implică această funcție?

Laura Badea: Am fost în această funcție până în 2011, când am predat ștafeta Andreei Răducan, campioană olimpică la gimnastică, multiplă medaliată europeană și mondială. A fost, în primul rând, o mare responsabilitate că am preluat ștafeta de la doamna Maricica Puică, campioană olimpică și medaliată cu bronz în 1984 la semifond. A fost o mare responsabilitate, pentru că dânsa s-a luptat foarte mult la Consiliul Europei, a participat la toate ședințele, chiar a organizat în România o amplă întâlnire a celor de la Consiliul Europei și a celor care erau ambasadori la rândul lor în țările europene. Am participat la fel de fel de workshop-uri, am încercat să inițiem — și am reușit, în bună parte — comportament și metode de fairplay în România, în activitățile sportive, lupta împotriva violenței pe stadioane și în sălile de sport. Este o treabă de lungă durată, care se va vedea probabil în timp. Și Andreea militează pentru aceleași valori, pentru toleranță. Sperăm să se vadă rezultatele.

AGERPRES: O fotografie de la Gala din 2012, ”Campioni de legendă”…

Laura Badea: Am fost foarte uimită că am fost aleasă printre ceilalți campioni de legendă. A fost un eveniment foarte frumos, am avut posibilitatea să mă reîntâlnesc cu marii campioni.

AGERPRES: O latură a activității tale care nu are legătură cu sportul, are legătură cu acțiunile caritabile. Te-ai implicat în foarte multe și avem niște imagini de la câteva. Aici ai fost la Brăila unde ai dus ajutoare persoanelor sinistrate.

Laura Badea: Am fost împreună cu cei de la Ministerul Apărării Naționale. A fost o acțiune frumoasă și m-am bucurat că am putut să aducem o mângâiere oamenilor și să vedem o mulțumire în ochii lor.

AGERPRES: În fotografia asta munceai chiar, din greu…

Laura Badea: La Casa Speranței. Am fost cu Monica Roșu, cu Otilia Bădescu, cu Doina Ignat dacă mi-aduc bine aminte, să construim o casă pentru persoanele cu dizabilități, care au fost și ei alături de noi și ne încurajau și chiar ne ajutau.

AGERPRES: Cea mai recentă poză cu tine este de la întoarcerea delegației României de la Jocurile Olimpice de la Soci, în 2014. Ești mereu alături de sportivi, alături de colegi din generația ta, dar și de cei mai tineri. Cum privești sportul din ziua de azi?

Laura Badea: Lucrând la Comitetul Olimpic și Sportiv Român și ocupându-mă și de partea de educație, ca director al Academiei Olimpice Române, cea care promovează valorile olimpice — respect, toleranță, fair-play — mă interesează ca sportul să fie o componentă importantă în primul rând la școală, ca școala, împreună cu noi, campionii, să dezvolte dorința de a face sport, de a face mișcare. Bineînțeles că nu toți au posibilitatea de a ajunge la sportul de înaltă performanță. Este destul de greu. Unii sunt dispuși să muncească, alții mai puțin, dar sunt în continuare consumatori de sport, ceea ce este un lucru foarte important. Practică sportul în mod organizat, merg la sală, ceea ce este foarte bine pentru sănătatea lor în primul rând, pentru dezvoltarea lor armonioasă, pentru a-ți forma un program în care sportul este o parte importantă. Și, de ce nu, de a da un exemplu și celorlalți că azi alergăm 1 kilometru, mâine alergăm 2 kilometri și tot așa până ajungem poate să participăm la un semi-maraton, poate să participăm la un cros pentru o cauză nobilă. Și ne simțim noi altfel, este ca o evadare din cotidian.

AGERPRES: Laura, îți mulțumesc din suflet că ți-ai făcut timp să ajungi la noi, la acest interviu. Îți doresc să ai succes în tot ceea ce faci. Acest set de fotografii ți-l facem cadou. Și pentru că mai este foarte puțin până la ziua ta îți spunem ”La mulți ani!” și îți oferim un buchet de flori.

Laura Badea: Mulțumesc frumos! Mai e puțin, într-adevăr, și este ziua mea. Sunt superbe, minunate, sunt florile mele preferate — și irișii, și lalelele, și freziile, și trandafirii galbeni!

AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Vlad Rușeanu, editor: Horia Plugaru)