ROMANIA

Istorie Romaneasca

Posted  by Emilian

Căutând pe internet ce înseamnă o ”hecnă cu cai” am dat peste textul preluat mai jos, care era părăsit şi nevalorificat la adevărata lui valoare pe site-ul poezie.ro. În acest text veţi citi un scurt rezumat despre poporul român şi contribuţia lui şi a strămoşilor noştri la binele umanităţii. Este prezentată FOARTE pe scurt istoria noastră milenară şi moştenirea lăsată lumii de poporul român. În vremuri ca cele de azi, când ni se inoculează în creier peste tot prin mass media deținută de străini ideea că românii sunt de cea mai joasă speţă (hoți, proști, bețivi, leneși etc), e bine să ne reamintim cine au fost strămoşii noştri şi să aflăm care este istoria reală acestui popor. Iar pentru că avem o astfel de istorie minunată şi astfel de strămoşi buni, viteji şi inteligenţi, SĂ FIM MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI (însă cu măsură) şisă facem tot ce putem să apărăm Neamul Românesc și să-l eliberăm din Sistemul de exploatare ascuns impus românilor de către mafia străinilor. Ca să avem vreo șansă la o viață normală, pe care cu toții ne-o dorim, trebuie să ne rupem de mass media străinilor (TV, site-urile și ziarele lor), care toarnă zilnic otravă în mintea noastră fără să realizăm, și SĂ CERCETĂM PE CONT PROPRIU ADEVĂRUL despre istoria poporului nostru și despre situația REALĂ în care ne aflăm astăzi. (am ajuns să înțeleg că apropierea de Biserică și învingerea patimilor/păcatelor noastre sunt de asemenea esențiale).

Ceea ce veți citi mai jos este DOAR O MICĂ PARTE din aportul poporului român la binele umanității. Este bine să avem tot timpul în minte aceste informații atunci când ne gândim, vorbim despre sau ne referim la ROMÂNIA și poporul român. Poporul român / Neamul românesc NU ÎNSEAMNĂ MIZERIILE PE CARE LE VEDEM LA TV ASTĂZI! Să NU mai cădem în capcana sabotării României chiar de către români! Să nu-i mai înjurăm pe frații noștri români! Să nu mai generalizăm zicând „românii sunt…proști, bețivani, leneși, hoți…” Să NU mai învinuim poporul român pentru ce vedem în jurul nostru! Nu poporul este de vină pentru relele pe care le vedem în fiecare zi – ce popor e atât de nebun încât să-și facă rău singur? Vina NU este a victimei, ci vina este a atacatorului! Suntem noi atacați? DA! Și încă de când! Vina pentru dezastrul pe care îl vedem în jurul nostru o poartă mafia internațională care ne-a căpușat și care ne exploatează zi de zi cu ajutorul politicienilor din fruntea țării – infractori și mafioți(mulți dintre ei străini cu nume românești și vorbitori de română, restul – cei mai mulți – slugi la străini). Acești politicieni corupți pe care îi vedem la TV prăduiesc și distrug România conform planului Stăpânii lor din umbră (străini) – însă ei sunt doar instrumente de aplicare a unor ordine, nu și factori de decizie. În mod real, decizia este luată astăzi în afara României, de către străini anti-români care ne forțează să trăim în sărăcie și să ne adaptăm cum putem acestei colonizări – exploatări „moderne”. Despre toate aceste lucruri am scris în ultimii ani pe acest blog și există pe internet informație suficientă ca să înțelegeți situația reală în care ne aflăm. Înjurați, deci, atacatorul, nu victima, dacă vreți să dați vina pe cineva! În schimb, iubiți România! Aveți de ce! Iubiți poporul român și fiți mândri că sunteți români – urmași PE ACELAȘI TERITORIU ai dacilor și strămoșilor lor de acum mii de ani!

Iată textul de care ziceam mai sus:

MOŞTENIRE PENTRU VIITOR

(text de Nicolae Aurelian Diaconescu [Nicu al Popii] (20 feb 2006) – preluat de aici –www.poezie.ro și promovat pe blogul Ce-i cu noi? pentru a fi descoperit de cât mai mulți români, mediatizat la nivel național și internațional și apreciat la adevărata lui valoare; mulțumim autorului pentru sintetizarea acestor informații)

România este o ţară cu o veche cultură şi civilizaţie. Afirmaţia este demonstrată de sutele de mii de probe materiale arheologice existente în numeroasele muzee din ţară.Dintre acestea, două prin simbolistica lor validează vechimea spiritualităţii noastre: Gânditorul de la Cernavoda, cultura Hamangia şi Hora de la Frumușica, din cultura Cucuteni! (mențiune Ce-i cu noi?: detalii despre Cucuteni și aici: Ultima comoară nedescoperită de pe glob – cultura Cucuteni; detalii despre istoria milenară a poporului român AICI).

Statueta Gânditorul (descoperită la Cernavodă în 1956, datează din a doua jumătate a mileniului V şi începutul mileniului IV ÎNAINTE de Hristos) reflectă starea meditativă şi contemplativă a Omului, vizavi de Sine, de lumea în care trăieşte şi în relaţia sa cu întreg Universul, pe când existenţa lui depindea de puterea braţelor. Cealaltă statuetă, Hora de la Frumuşica (4000 î.H.), aparţinând culturii neolitice de la Cucuteni, se găseşte în Muzeul Arheologic din Piatra Neamţ, (localitate de un interes turistic special); ea arată capacitatea de abstractizare a artiştilor anonimi reflectată în Artă, cu cca. 6.000 de ani în urmă, când se exprimau prin simboluri şi semne.

Ganditorul – cultura Hamangia

Hora de la Frumușica – cultura Cucuteni

Omul, în relaţia sa cu natura, a traversat multe etape. De la o atitudine sfidătoare, agresivă şi de distrugător al mediului în care trăieşte, considerându-se stăpân al naturii, până la convingerea că trebuie să convieţuiască în armonie cu Natura. Armonizarea relaţiilor omului cu natura e promovată din timpurile biblice, iar pe teritoriul de astăzi al României, această atitudine are rădăcini adânci. Probată mai ales prin obiceiuri şi credinţe populare (transmise pe cale orală) se manifestă şi în ritualuri precreştine din vremea zeului Zamolxe, a întregitoruluiBurebista şi a viteazului şi neînduplecatului rege dac Decebal. Din timpul acestui legendar erou, datează cetatea şi sanctuarul de la Sarmizegetusa, unicate în Europa. Şi azi impresionează ingeniozitatea soluţiilor tehnice aplicate în construcţia zidurilor, ştiinţa dacilor în calcularea timpului şi a mişcării astrelor pe cer şi mai ales bogăţia în aur şi modul de prelucrare a acestuia (monedele cosoni din tezaurele dacice). Poate de aceea, tot un daco-roman, Dionysus Exiguus este acela care a realizat calendarul modern, utilizat azi de lumea întreagă şi care fixează ca moment zero, naşterea lui Isus Cristos (înainte şi după Hristos).

Decebal, strămoșul românilor

Panorama Sarmisegetuza Regia

Tehnica unor construcţii indestructibile, din piatră şi lemn, dăinuie şi azi în zona Maramureşului (zonă cunoscută mai ales prin conservarea trăsăturilor fundamentale ale românilor) şi în unele sate situate în zona dealurilor subcarpatice. Bisericile de lemn din Maramureş (Ieud) sunt unice în Europa, prin arhitectura lor zveltă, prin modul de construcţie şi îmbinare a structurilor fără a se utiliza vreun cui metalic. Ele au mai fost denumite şi catedrale din lemn.

Biserica din lemn Ieud deal

Cu o astfel de tradiţie multimilenară, este explicabil de ce a fost posibil, ca tot un român,Constantin Brâncuşi să revoluţioneze sculptura universală. Aceeaşi simbolistică, întoarcerea la esenţă, cu rădăcini în timpurile imemoriale ale acestui popor poate fi descifrată în celebrele sculpturi „Masa tăcerii”, „Poarta sărutului” şi „Coloana infinit㔠ale lui Brâncuşi, sculpturi ce se află în oraşul Târgu Jiu din România.

Coloana Infinitului, Brâncuși

Una din trăsăturile profunde ale mentalităţii româneşti o reprezintă maniera de reflectare a relaţiei Om – Divinitate în picturi şi fresce din bisericile şi mânăstirile răspândite pe întreg cuprinsul ţării. Printre cele mai frumoase şi vestite biserici din ţară, sunt cele construite dedomnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, care, după fiecare război de apărare câştigat, ca semn de mulţumire pentru izbândă, înălţa o mânăstire. Culoarea albastră a mânăstirii Voroneţ, compusă după reţete tradiţionale, uimeşte lumea întreagă, datorită rezistenţei la factorii de mediu (este indestructibilă). Nici până azi nu a fost descifrat secretul preparării culorilor!

Mânăstirile devenite locuri de pelerinaj pentru oamenii din lumea întreagă, au constituit nuclee ale spiritualităţii naţionale, în jurul cărora au fost create legende şi mituri nemuritoare (vezi Legenda meşterului Manole – constructorul legendar al mânăstirii de la Curtea de Argeş, – care dezvoltă ideea sacrificiului ca etapă obligatorie în realizarea unei capodopere).

Românii, indiferent de perioada istorică, supuşi vremurilor, au continuat să viseze, ridicând ochii spre cer, în aspiraţia de a zbura. Mult înainte de a se inventa avionul, Conrad Haas de la Sibiu a imaginat zborul cosmic, elaborând principiul rachetelor cu mai multe trepte. Manuscrisul „Coligatul din Sibiu” descrie aceste încercări, realizate experimental încă din 1569!

Mai târziu, în 1935 Herman Oberth (1894-1989), profesor în oraşul Mediaş, a lansat o rachetă cu combustibil lichid. (În teza sa de doctorat susţinută în 1923 la Universitatea din Cluj a conceput Racheta pentru spaţiile interplanetare).

Tot un român, Traian Vuia a inventat în 1903 maşina zburătoare folosind propriile mijloace de bord pentru desprinderea de la sol. Nici reprezentanţii Academiei Franceze nu au crezut în posibilitatea acestui zbor şi au respins memoriul inventatorului Traian Vuia cu rezoluţia „„nebun””. Acesta nu s-a descurajat şi a brevetat invenţia în august 1903 iar apoi, în anii 1904-1905 a construit avionul probându-l în zbor la 18 martie 1906 pe Câmpia de la Montesson lângă Paris. Prin brevetul său, prin construcţia aparatului şi încercarea acestuia în zbor, Traian Vuia este de fapt inventatorul avionului modern. Deşi era conştient de valoarea invenţiei sale, el spunea: „„Ce importanţă are cine a făcut un lucru! Important este că el există, s-a făcut. Eu n-am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, eu lucrez pentru gloria omenirii!”.”

Numeroase bunuri de care azi se bucură întreaga omenire, au fost create de români. Un exemplu concludent în acest sens, este pancreina – insulina descoperită de medicul Nicolae Paulescu. Acest medicament, poate fi considerat cea mai mare descoperire medicală a secolul XX, aplicarea tratamentului salvând milioane de vieţi omeneşti. Spiritul inventiv al românilor s-a manifestat în cele mai diverse domenii de activitate, de la mijloacele folosite pentru scris, vezi „condeiul portăreţ fără sfârşit”, (strămoşul stiloului de azi) invenţie brevetată de Petrache Poenaru la Paris în 1827 şi până la tehnica forajelor petroliere de mare adâncime, brevetate de Ion Basgan în 1934 şi 1937.

Este demn de reţinut faptul, că, tot pe teritoriul României, a fost descoperită una din cele mai vechi scrieri ideogramice din lume, Tablele din Tărtăria judeţul Alba (5000 îHr).

Deşi nu ne propunem să facem o ierarhizare a creatorilor români, câteva nume se impun prin unicitate: Gogu Constantinescu, Gheorghe I. Marinescu şi Ştefan Odobleja.

Gogu Constantinescu este creatorul unei ştiinţe noi, sonicitatea, care se ocupă cu transmiterea energiei prin vibraţii. Teoria a fost expusă într-o broşură publicată în 1918 la Londra sub denumirea „Theory of sonics” având drept consecinţă apariţia a numeroase invenţii care au contribuit la progresul tehnic mondial: pompele de injecţie şi injectoarele pentru motoarele Diesel, motoarele sonice rotative, perforatoarele sonice, ciocanele sonice, etc. Ca o recunoaştere a contribuţiei adusă de Gogu Constantinescu, o grupă a clasificării internaţionale a brevetelor poartă numele său : F16H33/12 – Transmisia Constantinescu. Gogu Constantinescu spunea: „„Tehnica de azi dispune de mijloacele necesare pentru a face lumea fericită. Depinde numai de oameni s-o aplice în folosul lor deplin, în scopul unui ideal scump tuturor popoarelor – PACEA”.”

Gheorghe I. Marinescu (1863-1938) eminent specialist în histologie, patologie şi bacteorologie, este unul din fondatorii neorologiei prin lucrarea sa fundamental㠄La cellule nerveuse” (două volume – Paris 1909).

Teoria consonantistă creată de românul Ştefan Odobleja (1902-1978), în fapt teoria ciberneticii generalizate, pune în evidenţă similitudinea dintre procesele psihologice ale fiinţei umane şi corespondenţa lor în ştiinţele exacte oglindite în procesele fizice din Univers. În Om ca parte a Întregului, se regăsesc toate procesele fizice din Univers. Consecinţele directe ale acestei teorii au condus la apariţia calculatorului şi a teoriei cibernetice, aceasta reprezentând doar un aspect particular al teoriei cibernetice generalizate a lui Odobleja. Întreaga teorie a fost publicată de Ştefan Odobleja în lucrarea „La psichologie consonantiste”, în două volume (1938 – Lugoj).

Evident, într-o astfel de prezentare sintetică nu putem trece în revistă pe toţi creatorii români.Cunoaşterea României cu istoria ei multimilenară poate fi făcută vizitând muzeele de Arheologie, Artă, Istorie, Tehnică, Literatură ş.a.m.d. din ţară.

O incursiune la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti, oferă oportunitatea de a descoperi primul vehicol din lume cu formă aerodinamică perfectă, având un consum minim de energiela înaintarea într-un fluid, invenţie ce stopează mult agresiunea omului împotriva naturii. În fapt este vorba de automobilul construit şi brevetat în Germania în 1922-1923 de inginerul român Aurel Perșu, având forma unei picături de apă în cădere.

Automobil aerodinamic Aurel Persu – poate fi văzut în București la Muzeul Tehnic

O altă curiozitate ştiinţifică o reprezintă Pilele Karpen cu electrozii din platină şi aur, având ca electrolit acidul sulfuric în concentraţie de 100%. Aceste pile, pentru care Vasilescu Karpen, (profesor, inventator şi fost rector al Politehnicii din Bucureşti în perioada 1920-1940), a elaborat o teorie matematică, pun în discuţie principiul al doilea al termodinamicii.

Pila lui Karpen furnizeaza curent electric de peste 60 de ani – Muzeul Tehnic din parcul Carol, București

Un punct de mare atracţie îl constituie aparatul de zbor individual al lui Justin Capră brevetat în 1958 şi al doilea laser cu gaz (Heliu-Neon) din lume, realizat de profesorul Ion Agârbiceanu în 1962.

Am putea aminti şi pe alţi inventatori români, dar ei pot fi găsiţi în site-ul expoziţiei româneşti de la Aiki, Japonia.

Menţionăm însă ce a spus un alt savant român, Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie (avion prezentat la expoziţia mondială de la Paris în 1910), cu privire la contribuţia noastră ştiinţifică. Afirmaţia a fost făcută la începutul deceniului VII al secolului XX: „„Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus faţă de numărul de locuitori atât cât i-a adus naţia Română în ultimii 120 de ani””. Această afirmaţie rămâne valabilă şi azi pe o mai lungă perioadă de timp şi se susţine prin exemple din diverse domenii.

Avion cu reacție – Henri Coandă

Tipul şi cantitatea de energie utilizată de-a lungul istoriei a marcat cicluri succesive de civilizaţii. Datorită în special motorului cu ardere internă, producerea şi consumul petrolului a căpătat o largă răspândire la sfârşitul secolului al XIX-lea. Trebuie subliniat faptul că în România, mult înainte de producerea industrială a petrolului, au existat instalaţii de tehnică populară folosite în extracţia petrolului, hecna cu cai. În 1850 în zona Păcureţi,– Prahova, cu o astfel de instalaţie se extrăgeau cca. 2t/zi. Ţiţeiul era scos ca şi apa din fântâni cu găleţi mari, hecne, acţionate manual cu ajutorul unor scripeţi– crivac – şi apoi prin forţa animală. (În timp ce o găleată se ridica plină de ţiţei, alta, cobora.)

Ceva mai târziu, fraţii Theodor şi Marin Mehedinţeanu, au construit la Râfov,– Ploieşti (1856) prima instalaţie de rafinare industrială a petrolului din ţară, fapt pentru care România este menţionată în statisticile mondiale ca producătoare de petrol. În 1857 şi 1858, producţia industrială de ţiţei a României era de 257t/an. Din 1859, între ţările producătoare de ţiţei apare şi S.U.A. cu o producţie de 274t/an.

Sonda petrol veche – hecnă cu cai

Theodor Mehedinţeanu, pe baza unui contract încheiat în 8 octombrie 1856 cu primăria oraşului Bucureşti, începe cu 1.04.1857 iluminarea Bucureştiului cu petrol, astfel că primul oraş din lume iluminat cu gaz lampant este Bucureştiul.

București – primul oras din lume iluminat public cu petrol – gaz lampant

Obţinerea hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen) s-a făcut prin „procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid” brevetat în 1908 de Lazăr Edeleanu (1861 -– 1941).

Mina de petrol de la „Sărata Monteoru, – judeţul Buzău, în funcţiune şi azi, este un unicat al tehnologiei de exploatare –se folosesc galerii de mină pentru extragerea petrolului. Localitatea este renumită şi prin izvoarele sărate, amenajate în băi termale cu efecte miraculoase în vindecarea a numeroase afecţiuni, în special de natură reumatică.

Mina de petrol Sărata Monteoru

Primul care a folosit principiul sonicităţii în forajul petrolier, a fost P. Oteteleşeanu, care în 1921, a brevetat procedeul „Sondaj rotativ uscat pentru petrol, sistem român”, iar mai târziu folosind acelaşi principiu al sonicităţii, Ion Basgan a brevetat în 1934 (România) şi în 1937 în S.U.A., forajul petrolier de mare adâncime.

Prin aplicarea acestei invenţii, companiile americane, au obţinut profituri uriaşe. Deşi inventatorul nu a reuşit să-şi dobândească drepturile de autor ce proveneau din aplicarea invenţiei, (evaluate de o firmă germană în 1967 la 8,6 miliarde dolari) de la tribuna Muzeului Naţional Tehnic, „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” din Bucureşti, şi-a exprimat speranţa că aceste contribuţii româneşti vor fi cunoscute de lumea întreagă. El mai spera, că dacă vreodată va câştiga acei bani care i se cuveneau, să-i ofere cu generozitate tinerilor creatori români din toate domeniile, ca un fel de premiu Nobel.

În ofensiva omului pentru cunoaşterea lumii în care trăieşte un rol determinant l-a avut Fizica. Şi în acest domeniu, numeroşi creatori români au avut contribuţii esenţiale. Astfel stabilirea cât mai exactă a unor constante universale, este esenţială prin consecinţele ce decurg în viaţa practică, din aplicarea unor formule clasice. În acest sens, Constantin Miculescu (1863 –- 1937) a inventat în 1891 un calorimetru şi a folosit o metodă originală pentru determinarea echivalentului mecanic al caloriei, 4,1857 J/cal. Determinările efectuate de alţi mari fizicieni ai lumii, ca J. M. Joule (1819 – 1889), E. M. Lenz (1804 – 1865) şi J. A. d’ Arsonval (1851 – 1940) prezentau abateri de cca. 20% faţă de valoarea exactă stabilită abia în 1950, când Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi a adoptat valoarea definitivă. Valoarea echivalentului mecanic al caloriei stabilită de Constantin Miculescu la 4,1857 J/cal în 1891 s-a modificat doar la a patra zecimală, respectiv a devenit 4,1855 J/cal. Un model al calorimetrului folosit de inventator, realizat de academicianul Matei Marinescu, se găseşte în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.

Un alt fizician, Dragomir Hurmuzescu (1865 -– 1954) s-a ocupat de găsirea constantei universale reprezentând raportul dintre unitatea electromagnetică şi electrostatic㠖constanta electrodinamică, elaborând o teză de doctorat sub îndrumarea celebrului fizician francez Gabriel Lippman (1845 –- 1921), laureat al premiului Nobel în 1908. Mai târziu, Dragomir Hurmuzescu împreună cu fizicianul francez J. Benoist, a descoperit proprietatea razelor Röntgen de a descărca corpurile electrizate. De asemenea a inventat un material electroizolant – dielectrina –(amestec de sulf şi parafină în anumite proporţii) şi electroscopul Hurmuzescu, folosit de soţii Pierre şi Marie Curie la descoperirea Radiului. Un model al electroscopului se află în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti. Dragomir Hurmuzescu este şi părintele radiofoniei româneşti, la 1 noiembrie 1928 fiind inaugurată transmisia radiofonică permanentă. Prima staţie de radiofonie tip Marconi, folosită în Bucureşti (Băneasa) se află la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.

Structura atomului a fost o preocupare a oamenilor de ştiinţă încă din antichitate. Când modelul atomic s-a definitivat, o altă problemă s-a născut, calcularea momentului magnetic al electronului.Ştefan Procopiu (1890 -– 1972), pornind de la teoria cuantelor a calculat în 1912, momentul magnetic al electronului, descoperind în acest fel magnetonul. Mai târziu, în 1915 în mod independent, N. Bohr l-a descoperit şi el. Procopiu a stabilit de asemenea faptul că momentul magnetic al globului pământesc, a început să crească din 1932, după ce scăzuse timp de 120 de ani.

Având aceleaşi preocupări, Alexandru Proca (1897 – 1955) a stabilit ecuaţiile câmpului mezonic, numite şi ecuaţii Proca. Independent de el, japonezul H. Yukawa, a prevăzut existenţa mezonilor şi a stabilit şi a stabilit ecuaţiile de spin Proca. Tot Proca a pus în discuţie structura granulară a spaţiului şi timpului, a adus contribuţii importante la teoria particulelor elementare.

Începând cu deceniul patru al secolului XX, una dintre cele mai importante probleme puse fizicienilor din lumea întreagă a fost legată de producerea energiei electrice în centralele nucleare.Horia Hulubei (1896 –- 1972) a participat la organizarea Institutului de Fizică Atomică din Bucureşti, al cărui prim director a fost. El a avut şi alte contribuţii –cu ajutorul unui spectrograf de concepţie proprie, a obţinut spectre de raze X în gaze (printre primele în lume).

Horia Hulubei in laborator

În prezent, în România s-au dezvoltat domenii de vârf ale fizicii ca laserii şi optica nelineară, studiul materialelor nucleare prin tehnici de rezonanţă magnetică, fizica plasmei şi a ionilor grei, producerea materialelor şi combustibililor nucleari, radiobiologia, studiul unor noi surse de energie etc.

Un alt domeniu care a captat atenţia oamenilor de ştiinţă români a fost chimia. Fondatorii şcolii româneşti de chimie, au fost Petru Poni (1841 -– 1925) la Iaşi şi Constantin I. Istrate (1850 -– 1918) la Bucureşti. Petru Poni a îmbogăţit terminologia ştiinţifică prin descoperirea a două minerale pe care le-a denumit Broştenită şi Badenită şi a întreprins un studiu aprofundat al petrolului, publicând monografia „Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilor române”(1903). Constantin I. Istrate (1850 – 1934) a elaborat o reacţie chimică datorică căreia a descoperit în 1887 o clasă de coloranţi „Franceinele”, substanţe fără azot şi cu mare stabilitate la lumină. El a întreprins studii însemnate şi asupra sării, (unul din zăcămintele cele mai importante ale României) şi a chihlimbarului. A fost comisar general pentru pregătirea expoziţiei inaugurale a Parcului Carol I (1906), parc ce azi este inclus în rândul monumentelor din tezaurul naţional, constituind şi un punct de atracţie turistică. Tot el a elaborat un studiu introductiv la volumul Dacia Preistorică a lui Nicolae Densuşianu sub titlul „Însemnătatea Daciei Preistorice” (1912).

Printre cei mai cunoscuţi chimişti români contemporani pe plan internaţional, este Costin D. Neniţescu (1902 -– 1970). Contribuţiile acestui savant sunt consemnate în literatura chimică mondială prin „Reacţia Neniţescu” (obţinerea unor derivaţi ai iodului), „Sintezele Neniţescu”, „Hidrocarbura Neniţescu”. A inventat o serie de procedee tehnologice pentru fabricarea unor medicamente, antidăunători şi a unor intermediari pentru chimia organică. În 1970 a obţinut în Germania medalia Hofman.

Numeroase sunt şi invenţiile în aviaţie. Cel mai prolific inventator din România, este Henry Coandă (1886 –- 1972), pomenit mai sus ca autor al avionului cu reacţie. Tot el este inventatorul aerodinei lenticulare, construită pe baza efectului Coandă (un fel de farfurie zburătoare) aceasta fiind o invenţie pentru mileniul trei. Henry Coandă este autorul şi a altor invenţii de mare interes ca: sistemul de transport tubular de mare viteză cu propulsie, prin aplicarea efectului Coandă, (fluidul de lucru fiind aerul comprimat care determină deplasarea ultrarapidă), clădirea cruciform antiseismică, sau rezervor de petrol oceanic de mare capacitate etc.

Aerodina lenticulara Henri Coandă – prima farfurie zburatoare din lume

În 6 mai 1911 Ion Paulat a prezentat în revista Flügsport din Frankfurt, un hidroavion, acesta fiind printre primele în lume.

Hidroavion – Ion Paulat

Printre eroii naţionali cei mai îndrăgiţi, este flăcăul din Binţinţi, Aurel Vlaicu (1882 –- 1913) constructor de avioane, inventator şi pilot deschizător de drumuri în aviaţia mondială.„„M-aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei patrusprezece ani de muncă, de teamă şi speranţe chinuitoare, dacă aş ştii că am făcut ceva, cât de puţin pentru progresul ştiinţei şi pentru fericirea oamenilor””. A proiectat şi construit două avioane monoplane în 1910 (Vlaicu I) şi în 1911 (Vlaicu II) iar în perioada 1912 –- 1913 a proiectat Vlaicu III, primul avion de construcţie metalică din lume. La concursul internaţional de la Aspen, – Viena, din 1912, a obţinut premiul pentru aterizare la punct fix, cu un aeroplan conceput, construit şi pilotat de el însuşi.

Planor Aurel Vlaicu

Anastase Dragomir este precursorul cabinei catapultate a avionului când acesta este în pericol de prăbuşire. Inventatorul român a brevetat în Franţa procedeul (brevet nr. 675566/1930) dar l-a experimentat încă din 28 august 1929 pe aeroportul de lângă Orly, celula paraşutată fiind lansată de aviatorul francez Bussontrott.

Apariţia telefonului (1876 – Graham Bell), a reprezentat o revoluţie în tehnica de comunicare. Utilizarea acestuia nu necesită o ştiinţă înaltă pentru utilizatori (apelant şi receptor), aşa că s-a răspândit în toată lumea, inclusiv în România (1882) destul de repede (cu îmbunătăţiri aduse de Hughes şi Edison).

Telefonia a intrat în impas, când, datorită creşterii foarte mari a utilizatorilor (noi circuite), se ajungea la blocaj. Tocmai de aceea se impunea transmiterea mai multor mesaje pe aceiaşi linie electrică.
Primul cercetător care a conceput şi realizat o instalaţie operaţională de telefonie multiplă în curenţi purtători ai unui curent microfonic de frecvenţă audibilă a fost românul Augustin Maior în anul 1906, cu o schemă de telefonie duplex, în laboratorul de electricitate al Poştei din Budapesta, iar apoi pe o linie telefonică de 15 km pe care a transmis cinci convorbiri în multiplex. În articolul publicat în 1907 în revista „Elektrotechnische zeitschrift” el a arătat că a reuşit să transmită cele cinci convorbiri simultan.

Un lung şir de creatori în domeniul teologiei ortodoxe, literaturii, istoriografiei, filozofiei şi sociologiei ilustrează cum ştiinţa românească s-a impus în lumea întreagă. Astfel Sfântul Niceta de Remesiana (338-340 –- cca. 420) teolog şi muzicolog este creatorul imnului capodoperă Tedeum Laudamus, cântat în zilele noastre în bisericile creştine din lumea întreagă (ortodoxe, catolice, protestante).

Sfântul Ioan Casian (360-435) este fondatorul vieţii monahale în Europa Occidentală şi unul din marii doctrinari ai bisericii.

Dimitrie Cantemir (1673 – 1723 ) istoric, scriitor, etnograf, arheolog, orientalist, filozof este considerat unul dintre fondatorii etnografiei ca ştiinţă (Descriptio Moldaviae), şi ai orientalisticii.

Mihai Eminescu poetul nostru naţional reprezentând „Expresia integrală a sufletului românesc”.

mihai eminescu citat despre politicieni guvernanti coruptie politica

Nicolae Iorga – cea mai înaltă încorporare a inteligenţei româneşti.

Titu Maiorescu (a cărui operă este considerată una dintre cele mai înalte culmi ale romantismului literar european), interpret liric de mare forţă expresivă al miturilor fundamentale ale românilor, a reuşit printr-o mare putere de abstractizare şi sinteză, să anticipe chiar unele teorii din ştiinţele exacte legate de naşterea Universului, exprimate într-o formă literară de neegalat (La Steaua, Luceafărul etc.).

Nicolae Iorga prin opera sa fluviu însumând peste 3000 de volume publicate în română, germană, engleză, italiană, franceză este unul din fondatorii sociologiei naţiunii.

Lucian Blaga, filozof şi scriitor, este teoreticianul subconştientului colectiv în cultură alături de elveţianul Carl Gustav Jung şi românul Mircea Eliade. El spunea c㠄veşnicia s-a născut la sat”. Oamenii de la sat (satul primordial) trăiesc în armonie cu natura. Invenţiile nu sunt aprioric distructive, devin aşa doar prin felul cum sunt utilizate de om. O importanţă covârşitoare privind atitudinea omului faţă de natură o are morala creştină.

Cel mai important istoric al religiilor din cultura universală este considerat Mircea Eliade, alături de Dumitru Stăniloaie (1903-1993) apreciat ca unul dintre cei mai mari gânditori creştini din istoria umanităţii.

Părintele Dumitru Stăniloae

Subliniind în continuare importanţa modului de utilizare a creaţiei şi în mod special a invenţiilor, putem arăta că aceeaşi energie nucleară poate servi unor scopuri nobile, sau poate fi folosită în mod distructiv. Ştefania Mărăcineanu, fiziciană română, descoperitoarea radioactivităţii artificiale cu cca. zece ani înaintea savantei Irene Joliot Curie, o folosea pentru provocarea ploii artificiale în ţinuturi deşertice.

Tocmai pentru a nu fi folosite invenţiile într-un scop distructiv, este necesară comunicarea între oameni, indiferent de barierele lingvistice, geografice, religioase. Cel mai la îndemână mijloc de comunicare a fost şi continuă să fie Muzica. Printre cei mai cunoscuţi români care transmit informaţii despre sufletul nostru prin muzică, amintim pe Ion Căianu Valachus (1629-1683), care ne-a lăsat moştenire Codexul, conţine cântecele româneşti, George Enescu, violonist, pianist, compozitor, dirijor care a adus muzica cultă românească la nivelul muzicii universale şi Pascal Bentoiu, compozitor si exegetul cel mai important al operei lui Enescu.

Cele câteva repere nu sunt suficiente pentru cunoaşterea creativităţii din România. Numai aceia care străbăt ţara de la un capăt la altul, vizitând mânăstirile, muzeele şi mai ales încercând un contact nemijlocit cu oamenii acestor locuri, vor avea revelaţia adevăratei dimensiuni a culturii şi civilizaţiei poporului român.

Trăiască România și poporul român!

Sursa:ceicunoi

History of Romania part 1 / Istoria Romaniei partea 1 – Intro

History of Romania part 2 – Prehistory / Istoria Romaniei partea 2 – Preistorie

History of Romania part 3 – Thracians / Istoria Romaniei partea 3 – Tracii

History of Romania part 4 – Dacians 1 / Istoria Romaniei partea 4 – Dacii 1

History of Romania part 5 – Dacians 2 / Istoria Romaniei partea 5 – Dacii 2

History of Romania part 6 – Culture / Istoria Romaniei partea 6 – Cultura

History of Romania part 7 – Continuity / Istoria Romaniei partea 7 – Continuitate

History of Romania part 8 – Hungary 1 / Istoria Romaniei partea 8 – Ungaria 1

History of Romania part 9 – Hungary 2 (Szeklers) / Istoria Romaniei partea 9 – Ungaria 2 (Secuii)

History of Romania part 10 – Leaders / Istoria Romaniei partea 10 – Conducatori

History of Romania part 11 – 19th century / Istoria Romaniei partea 11 – Secolul 19

History of Romania part 12 – WW1 / Istoria Romaniei partea 12 – Primul Razboi Mondial

History of Romania part 13 – WW2 a) / Istoria Romaniei partea 13 – Al 2lea R.M. a)

History of Romania part 14 – WW2 b) / Istoria Romaniei partea 14 – al 2lea R.M. b)

History of Romania part 15 – Holocaust / Istoria Romaniei partea 15 – Holocaust

History of Romania part 16 – present / Istoria Romaniei partea 16 – prezent

Arheologii români au făcut o descoperire de senzaţie în judeţul Hunedoara: un oraş imens, cel mai vechi din Transilvania, şi chiar mai vechi decât piramidele egiptene, notează cersipamantromanesc.wordpress.com.

De cele mai multe ori, arheologii români au ocazia de a descoperi istoria României, ascunsă sub straturi de pământ, doar când autorităţile vor să mai construiască una-alta. E şi cazul celui mai vechi oraş din Transilvania, ridicat pe la anul 4.200 î.Hr, înainte să apară piramidele din Egipt (2.630 – 2.611 î.Hr.). Aşezarea a fost descoperită în timp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăzii Sibiu- Nădlac.

Situl aflat în Turdaş, Hunedoara, se întinde pe 100 de hectare, are fortificaţii, cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase şi statuete valoroase. “Un sistem de apărare din acea vreme, pe o aşa mare suprafaţă, nu s-a putut cerceta în Europa: costă foarte mult. Noi am avut această şansă datorită autostrăzii”, a declarat Sabin Adrian Luca, coordonatorul cercetărilor.

Autor : Razvan Muresan

Sursa: Business Magazin

Alfabete folosite de geţi pe tăbliţele de plumb

O parte din alfabetele geţilor şi . . . inspiraţiile altora

1. Alfabetul latin

2. O parte din semnele folosite de geţi în scrierile lor de pe tăbliţele de plumb aflate în prezent în mare strînsoare la Institutul de Arheologie Bucureşti.

3. Semne din scrierea cretană liniar B pe la 1500-1300 î.e.n. a căror valoare fonetică nu o cunosc.

4. Semne folosite  de plutaşii de pe Bistriţa pe la 1880, pentru crestarea lemnelor!

5. Alfabetul ,,chirilic” aşa cum l-au folosit rumunii timp de peste 3000 de ani.

6. Alfabet ionian folosit în secolele Vlll – Vl î.e.n.

7. Alfabet beoţian folosit în secolul Vl î.e.n.

8. Alfabet grec modern.

9. Alfabet folosit de secui pe la 1200.

10. Niscaiva rune maghiare folosite pe la 1500 în Transilvania şi Ungaria!

11. O parte din runele goţilor folosite începînd cu secolul lV.

În anul 1597, belgianul Bonaventura Vulcanius a scris în latină lucrarea Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor tipărită la Bruxelles, ajunsă şi pe plaiuri mioritice la Academia Română pe la anul 1900,  publicată parţial în revista Getica tom 1, nr. 5-6, anul 2005 p. 161-189, de unde dau cîteva  extrase.

prea învăţatului bărbat

BON. VULCANIUS

editor

Naso, locuitor al pămîntului tomitan

A învăţat să introducă în versuri romane cuvinte barbare

Iar tu, Vulcanius, scoţi la iveală din ţinutul îngheţat

Pe geţi, pentru ca neamul latin să le înveţe cuvintele,

Se întîmplă strămoşului nostru ceea ce nu s-a întîmplat nimănui

Să dea cuvintelor latine sunet hiperborean

Nici nu putea face ceea ce odinioară a făcut Naso,

Decît cel ce are inima şi sufletul lui Naso.

Din textul publicat de revista Getica, am reprodus pasajele de mai jos pentru că le consider mai mult decît acuzatoare faţă de cei care ne-au falsificat cu bună ştiinţă limba, istoria şi cultura strămoşească. ,,Rămâne ca eu să adaug câteva consideraţii despre limba getică, despre care aproape că nu se găsesc nimic arătat în monumentele literare, chiar dacă Iohanes cel Mare Gotul, arhiepiscop de Upsala, în a sa Istorie a goţilor şi suconilor ne-a arătat literele getice, ale căror forme de deosebită mărime mărturiseşte că stau la goţi sculptate în peşteri şi morminte, pe pietre care, fie înainte de potop, fie puţin după aceea, au fost ridicate de puterea giganţilor, aşa încât, poate cu mult înainte de invenţia literelor latine şi înainte de a fi ajuns Carmenta din Grecia la gurile Tibrului şi pe pământ roman cu Evandru, după ce au fost alungaţi băştinaşii şi înainte de a fi învăţat pe acest neam înapoiat obiceiurile şi scrierea, geţii şi-au avut literele lor….    (Îi aminteşte pe Iordanes, Ulfila şi Ricobaldus din Ferrara  care au scris în gotă) Iar eu, slavă acestor autori, aş putea socoti că folosirea literelor getice a existat la geţi înainte de venirea lui Ulfila, dar că a devenit cunoscută romanilor pentru prima dată prin Ulfila, ca unul care a tradus în limba gotică sfânta Biblie…Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti, cu care au avut şi limba amestecată… Despre această limbă a geţilor au ajuns până la mine nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu… Dar oricât de mare este asemănarea dintre această limbă getică şi vechea teutonică se simt totuşi deosebirile, mai ales în denumiri… Dar a căuta aceasta în toate şi a voi să reducă toate cuvintele, fie getice, fie gotice, la teutonică(aşa cum caută să demonstreze Goropius) înseamnă a-ţi bate joc de muncă…Nu ştiu dacă acest Antonius Schoonhovius să-l numesc sau nu autorul comentariului despre limba getică. Dar, oricine a fost merită desigur laudă şi gratitudine pentru cel ce se mişcă uşor în domeniul scrierii getice şi în redarea ei corectă ca şi în greacă, latină şi ebraică…Am socotit că trebuie să vă ofer şi să vă dedic, iluştri şi prea însemnaţi bărbaţi, această osteneală depusă de mine întru arătarea limbii getice, necunoscută până acum, împreună cu o mostră de diferite limbi care are o afinitate cu gotica sau cu teutonica noastră…”

Zamolxei avea zece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca o mamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţinea într-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iar zece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam cînd s-a făcut hoţia. Când somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.

Când am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei nu am distrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cu neruşinare puternică Pitagora, ascunzându-şi faptele. Din răutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţele sacre cînd el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fără a fi însoţite dar Pitagora nu recunoaşte. Dar la noi preoţii trebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu însoţitorii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meu Ili Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Dar uite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vânt. (Nu judeca după bătaia vântului!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţit de bă-tăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credincios al Mântuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrânul Zamolxei.

T 3 Turnată pe la 560 î.e.n. Stânga IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi din aceeaşi tulpină) PETOS(pietos: evlavios, cucernic) + IM(im: pământ) SIO(sii: a fi). TECAO(ticăi: a se frământa, a trudi) SICI(seci: loc defrişat într-o pădure folosit ca păşune sau ogor) I(i: a merge) IO GIE(vie) ROP(răpi: a fermeca, a minuna) +. MUSTEO(musti: a fi îmbibat cu un lichid sau cu sevă) I(i: a alerga) IG(ig: a cerceta, a boteza cu vin) IM(im: măsură) POI(poi: pleavă de cânepă, mulţime) IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) PEO(piu: credincios, evlavios). SAI(săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI(a zace) + ILI(ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO(a şti) EI ER(er: a convinge, rugăciune, a da rod). ESI(a ieşi) EG(eg: a strânge la grămadă, a boteza cu vin) PORTIO(porţie: parte) ILEO(Mântuitorul) IG(ig: a spune, a cerceta) KABIRI (cabiri: cei mari; grup de 4 divinităţi pelasge preluate în religia grecilor avînd un cult în insulele Imbros, Lemnos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei, populaţie getică din Asia Mică) LO ++
Dreapta LOSI(lozi: a glumi, a spune snoave) ROI(roi: pui de căprioară) IGI(igi: ochi, faţă, a privi, a scânteia) MINO (mânie: supărare) SOG(sogi: a subţia, a rupe dintr-un întreg). + ISC(isca: a apărea, a porni) TIU(ţiu: vârf ascuţit de munte sau stâncă) GODI(godie: mireasă în ziua întâi) OI(uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE(uie: ulie) I(i: a alerga) GAI(gai: pădure de şes) TOG(tog: luminiş, adăpost în câmp) SIG(sâc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE(jigodie) SOI(soi: a murdări, jeg) EP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) TICO(tic: râtul porcului, partea de dinainte încovoiată în sus, a tălpilor saniei; ticăi: a se frământa, a pune la cale o mişelie) PITAGO- RA. SOEME(şoime: şoimane, frumoasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a sprijini) I(i: a merge) IZI(izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES(insula Samos unde s-a născut Pitagora şi unde locuiau o parte dintre cabiri) GI(gi: nobil, credincios) MERMODAME (mirmidoni: pitici).
Stînga. Pământul care este pătruns de veneraţie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulţit). Eu am mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfânta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriaţi(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii cînd au ieşit în poiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.
Dreapta. Jignirea devine scandal când se fac glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cînd sfânta cruce a apărut în vârf de munte, Zoin ne-a dat minunata cunună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergat într-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodii jegoase de Pitagora care era înfrăţit cu râtul porcului(stătea numai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zâne au mers pline de strălucire şi au păstorit(au ajutat credinţa) în insula Samos.

T 4 Turnată pe la anul 560 î.e.n. Stânga IG(ig: a judeca, a privi, a străluci) SIO(a fi) ZOIN(divinitate)

T 5 Turnată pe la 550 î.e.n. pentru că apar imaginile lui Zamolxe şi Pitagora de pe T 2. AG(ag: loc, a săvârsi) SLII(slei: obosire, vlăguire) E SAGEO(săgeac: pirostrii pentru foc) DAB + FI(fu) DUE(a duce) E ADETE(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI(a fi) EDO(ede: a se înălţa, a judeca) SO IP(ipen: întreg, sănătos). SEI(sâi: a fi) IO GEOI(gioi: vioi, plin de viaţă) I(i: a merge, a alerga) DUO(a duce) EDOC(edec: lucru necesar într-o gospodărie) SOI(soi: neam, a dormi) AG(ag: cinste, respect) SO. ISI(a ieşi) GAIS(gaiţă: lampă simplă) SEI(sâi: a se sfii) IOI(Mântuitorul) ARS. DAGIE(dage: adunare) GATE(găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acest dans) SEL(sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unui şuvoi). TITI(titii: a şopti) PIO(preot, credincios) TEI(tei: a curăţa teiul de coajă) I(i: a merge, a alerga) DUGI(a duce) IO SALOT(salut: salvare, bunăstare). LUO(a lua) TROPEU(tropez: a suferi o înfrângere, a da greş) SOE(soi: murdărie, a dormi) DUO(a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca). OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia: comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a merge înapoi) LOSIEO(lozi: a glumi) PIE(piu: credincios) LIE(lie: minune) DIO(sfânt) ZOEI ILO(ila: a înălţa, a salva) DABO(cetate) GETO SOE(soi: neam, a dormi) LO SARMISETUZO. Alfabet religios: COA(coa: trebuie să) I(i: a merge) DIO(sfânt) BAICO MOI(moi: căldare, gaură mare) EDI(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică, loc de găzduire la o mănăstire) I(i: a goni) DAB(cetate). Primele trei rânduri nu au fost desluşite. În colţul stânga jos sunt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.

După săvârşirea chinului(morţii), au fost duse sfintele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fi înălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin de sfială am aprins candela Mântuitorului(IOI). Mulţimea adunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cântînd ca un şuvoi. Preoţii şoptind(spunând rugăciuni) au curăţat pirostriile(de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţa şi murdăria au fost luate şi duse la dreapta judecată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credinciosul şi minunatul sfânt Zoei să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geţilor. Baico trebuie să mergi fuga la sfîntul Zoei pentru un adăpost a cenuşii tale în mitocul cetăţii.

Constantin Olariu

Ariminia

va urma

Pentru traducerile a mai multor plăcuţe vizitaţi http://www.ariminia.ro/tablitele/tablitele-de-la-sinaia-i.html

 Sursa: Ramania

Anul 1918 reprezinta în istoria poporului român anul triumfului idealului national, anul încununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru faurirea statului national unitar. Acest proces istoric, desfasurat pe întreg spatiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei si Munteniei în 1859, proclamarea independentei absolute a tarii de sub dominatia otomana, consfintita pe câmpul de lupta de armata româna în razboiul din 1877-1878, precum si adunarile reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stapânirea straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918.Aceste memorabile momente din 1918 au facut ca jertfa ostasilor români în primul razboi mondial sa nu fi fost zadarnica. Ceea ce la 1600 – prin fapta Viteazului – fusese doar o clipa de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasa realizare a acestui popor. “În aceasta zi – scria Nicolae Iorga – a sosit un ceas pe care-l asteptam de veacuri, pentru care am trait întreaga noastra viata nationala, pentru care am muncit si am scris, am luptat si am gândit. A sosit ceasul în care cerem si noi lumii dreptul de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimanui ca robi rodul ostenelilor noastre”.

Organizati în state separate din punct de vedere politic, amenintati mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, cu parti din teritoriul stramosesc – Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea anexate de cele trei mari imperii, otoman, habsburgic (din 1867 austro-ungar) si rus, românii si-au pastrat dintotdeauna constiinta ca apartin aceluiasi popor, ca au aceiasi geneza. Aceasta constiinta a unitatii de neam a românilor a fost consolidata de permanentele si multiplele relatii politice, militare, economice si culturale între tarile române de-a lungul întregului ev de mijloc. Secolul al XIX-lea – denumit si “secolul nationalitatilor” – a adus în spatiul românesc o noua realitate, cea a natiunii române, în cadrul careia s-a cristalizat constiinta unitatii nationale, a constiintei destinului comun – trecut, prezent si viitor.

Experienta istorica a relevat cu tarie faptul ca unitatea politica era singura cale de rezistenta în fata presiunilor concentrice covârsitoare ale marilor puteri vecine, ca doar ea putea asigura supravietuirea fiintei etnice romanesti si evolutia nestingherita pe coordonatele progresului. Caracteristica ideologiei generatiei pasoptiste – cea care a pus bazele statului român modern – si a practicii politice românesti a constat în afirmarea permanenta a unei optiuni fundamentale: refacerea unitatii de stat pe pamântul vechii Dacii. În adâncul inimii fiecarui român – scria Nicolae Balcescu – era întiparita credinta ca “mântuirea de orice domnire straina” nu se putea realiza decât “prin unitatea nationala”.

Desavârsirea unitatii nationale a românilor la sfârsitul primei conflagratii mondiale trebuie înteleasa ca o fireasca împlinire ca o necesitate istorica impusa de evolutia statului national si de necesitatea desavârsirii sale si nu ca urmare a efortului militar al României. Nu primul razboi mondial a creat România Mare; el a fost doar ocazia. România a intrat în razboi pentru eliberarea provinciilor asuprite si pentru întregirea tarii, idealul Unirii afirmându-se intens prin eforturi, jertfe si eroism pe câmpurile de lupta din Transilvania si Dobrogea, de pe Valea Jiului si de pe Arges, ca si pe cele de la Marasti, Marasesti, si Oituz. Nu o victorie militara a stat la temelia statului national român, ci actul de vointa al natiunii române. Sacrificiile ei în campania anilor 1916 si 1917 au fost rasplatite de izbânda idealului national, în conditiile prabusirii autocratiei tariste, urmata de instaurarea regimului comunist si a destramarii monarhiei austro-ungare, precum si al afirmarii dreptului popoarelor la autodeterminare pe baza principiului nationalitatilor.

Cei dintâi care au pus în aplicare dreptul la autodeterminare au fost românii dintre Prut si Nistru. Primul pas a fost facut la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 când Sfatul Tarii a proclamat “Republica Democratica Moldoveneasca” – urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie 1918 când s-a adoptat declaratia de independenta. Încununarea acestor actiuni s-a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Tarii de la Chisinau, ales prin vot universal, direct, egal si secret a decis cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabia) “în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldave”.

Armata româna care, la începutul anului 1918, intrase în Basarabia nu a exercitat nici un fel de presiune asupra membrilor Sfatului Tarii si n-a instalat un regim de dictatura militara. Ea a fost chemata numai pentru restabilirea ordinii si a linistei, pentru protejarea regimului legal constituit al Republicii Moldovenesti, pentru paza depozitelor militare de alimente si armament românesti – create acolo în timpul refugiului în Moldova – si a cailor de comunicatii. Prezenta militara româneasca a reusit sa împiedice actiunile bolsevicilor, ce urmareau instaurarea puterii sovietice în Basarabia.

Acelasi rol de protectie l-au îndeplinit si trupele române intrate în Bucovina la cererea Consiliului National Român, ca urmare a dezordinilor provocate de retragerea unitatilor militare austriece si a bandelor de ucraineni, împiedicând totodata intentiile Consiliului National Ucrainean de a alipi nordul Bucovinei la Ucraina. Interventia armatei române s-a facut dupa ce Constituanta – adunare din 14/27 octombrie 1918 – a decis “unirea Bucovinei integrale cu celelalte tari românesti într-un stat national independent, în deplina solidaritate cu românii din Transilvania si Ungaria”.
La 1 Decembrie 1918, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunarii Nationale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România, aclamat de o impresionanta adunare populara, încununa celelalte acte de unire de la Chisinau (27 martie/9 aprilie 1918) si Cernauti (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia si Bucovina reveneau în hotarele României. Aceasta Românie, în granitele sale firesti, s-a facut de la sine, peste îndoielile si erorile clasei politice, ajutata ce-i drept si de un nemarginit noroc” – datorat destramarii concomitente a celor doua imperii rus si austro-ungar ce înglobau ambele teritorii românesti, dupa cum scria unul dintre artizanii Unirii ei, generalul Radu R. Rosetti. Adunarile reprezentative si organele lor – Sfatul Tarii, Consiliul National Român din Bucovina, Consiliul National Român Central – prin hotarârile lor liber consimtite au exprimat nazuintele poporului român înfaptuind unirea provinciilor românesti cu patria mama într-un cadru democratic, prin acte de vointa liber exprimata, pe teritoriu românesc, înainte ca pacea sa puna capat formal – prin tratate internationale – primului razboi mondial.

Înfaptuirea statului national a permis natiunii române sa-si puna în valoare energiile, capacitatile sale creatoare în slujba progresului economic al dezvoltarii stiintei, învatamântului si culturii. Evoluând în cadrul regimului de democratie parlamentara, România s-a înscris în anii interbelici pe traiectoria unei vieti moderne, aducându-si pe plan international o contributie substantiala la opera de pace si securitate.

“…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. […]

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. […]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[…]

O necesitate istorică – naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”
(Florin Constantiniu – O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302)