Potrivit unui comunicat transmis, marţi, în alocuţiunile lor, cei doi reprezentanţi guvernamentali au subliniat faptul că producţiile cinematografice ale celor două ţări sunt dintre cele mai apreciate în lume şi că documentul semnat deschide calea unor reale oportunităţi în domeniu.

În aceeaşi zi, au fost vizionate filmele: “Lampa cu Căciulă”, regia Radu Jude, România şi “Aya”, regia Oded Binnun şi Mihal Brezis, Israel, apreciate de invitaţi.

Biroul de presă al Ministerului Culturii a informat, joia trecută, într-un comunicat , că Acordul privind coproducţiile cinematografice între Guvernul României şi Guvernul Statului Israel consolidează cadrul juridic de colaborare culturală între cele două ţări, reprezentat de Programul de colaborare culturală, educaţională şi ştiinţifică între guvernele celor două ţări, creându-se astfel premisele specifice necesare cooperării în domeniul cinematografiei.

Potrivit sursei citate, Acordul îşi propune creşterea numărului coproducţiilor realizate de industriile cinematografice din România şi Statul Israel, intensificarea schimburilor culturale bilaterale, contribuind astfel la consolidarea relaţiilor de prietenie între cele două popoare.

Semnarea Acordului semnifică un pas important, îndeosebi în contextul legăturilor apropiate între producătorii de film din România şi Statul Israel în ultimii 20 de ani şi a participării constante a producţiilor cinematografice din cele două ţări la festivalurile naţionale şi internaţionale de film.

Revitalizarea cinematografiei din România şi Statul Israel din ultimii ani a primit recunoaştere internaţională prin intermediul nominalizărilor şi premiilor obţinute în cadrul festivalurilor de film din întreaga lume, mai preciza comunicatul Biroului de presă al Ministerului Culturii.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Sursa: Financiarul

“Cum se simte degetul mic de la piciorul stâng?”

La început, exerciţiile par ciudate. Cum adică, să-mi fixez atenţia pe spaţiile goale dintre obiecte? Să mă concentrez pentru a afla cum se simte degetul mic de la piciorul drept sau lobul urechii stângi? Da, întocmai aşa! Căci, practicată cu regularitate, atenţia consoli­dează sănătatea psihică şi întreţine bucuria de a trăi, scrie formula-as.ro.

Medicii ne recomandă să acordăm acestor exerciţii minimum zece minute zilnic. Cele câteva momente din cuprinsul unei zile ne ajută să obţinem mai multă satisfacţie în activitatea profesio­nală şi reuşesc, chiar, să prevină epuizarea nervoasă.

La Universitatea din Massachusetts,psihologul Jon Kabat-Zinn, unul dintre cei mai importanţi cerce­tători americani care s-au ocupat cu studiul meditaţiei, a încercat să definească mecanismele prin care acţio­nează acest antrenament al atenţiei.

Explicaţia sa: aten­ţia se interpune ca un tampon între stimul şi reacţie, modificând astfel compor­ta­mentul. “În consecinţă, noi nu mai suntem comandaţi de evenimente, ca nişte sim­pli roboţi, ci avem capaci­ta­tea de a reacţiona adecvat”. Şi nu nu­mai atât: practicarea exerciţiilor de aten­ţie ne determină să privim viaţa cu un spor de bună­voinţă, umor şi iubire.

Contrar proverbului cunoscut, începutul nu e deloc greu. Căutaţi-vă un loc retras, unde nu veţi fi deranjaţi de nimeni. Nu veţi avea nevoie acolo nici de covoraşul clasic pentru meditaţie, nici de vreo pernă specială. Se poate exersa în orice postură: în picioare, ghemuit la pământ, aşezat, culcat. Singura condiţie este să puteţi rămâne în poziţia respectivă timp de câteva minute. După o vreme, când veţi avea deja puţină experienţă, veţi reuşi să vă antrenaţi atenţia şi dimineaţa, în drum spre staţia de autobuz, sau la volan, în maşina dvs.

Alegeţi pentru efectuarea exerciţiilor un moment al zilei când vă simţiţi treji şi ageri – atenţia nu poate fi practicată decât într-o stare de spirit de o limpezime perfectă. E preferabil să exersaţi puţine minute şi des, iar nu pe o durată mai lungă şi rar. Nu sunteţi obligaţi să faceţi toate exerciţiile odată, chiar şi cu unul singur pe zi veţi progresa.

Dacă gândurile vi se împrăştie, încercaţi să vă întoarceţi la îndeletnicirea dvs. cu ajutorul respiraţiei (vezi mai jos exerciţiul nr. 1) şi străduiţi-vă să nu faceţi evaluări. Va fi dificil, căci noi toţi emitem în mod auto­mat verdicte.

De pildă: probabil că exerciţiul de respiraţie menţio­nat anterior vi se va părea plicticos. Luaţi act de senti­mentul dvs., fără să-l evaluaţi ori să-l reţineţi. Nu vă gândiţi la el mai departe, concentraţi-vă asupra exer­ci­ţiului. Iar, dacă, eventual, nu vă reuşeşte concentrarea – nu vă enervaţi! Şi aceasta face parte din antrena­mentul atenţiei.

1. Respiraţi conştient

Umpleţi-vă şi go­liţi-vă plămânii în rit­mul dvs. În timp ce in­spiraţi, lăsaţi gândurile să colinde în voie. Dar pe expiraţie încercaţi să vă concentraţi asupra flu­xu­lui de aer pe care îl trimiteţi afară din plă­mâni. La început, când abia vă însuşiţi tehnica, limitaţi-vă la numai câ­teva respiraţii. Mai târ­ziu, pe măsură ce vă deprindeţi s-o practicaţi, puteţi respira un timp mai îndelungat. Aşa cum am arătat mai sus, metoda vă ajută şi la redobândirea concentrării.
Durata exerciţiului: individuală.

 2. Trei, doi, unu

Luaţi seama la trei lucruri: un scaun, un perete, o plantă. Acordaţi fiecăruia din ele câte trei secunde. Apoi concentraţi-vă pe trei zgomote. După aceea, pi­păiţi trei obiecte. Repetaţi exerciţiul cu numai două lu­cruri, pe urmă cu unul singur. Aveţi libertatea să vă ale­geţi poziţia: aşezaţi pe scaun, întinşi pe spate ori stând în picioare. Această tehnică vă ajută să scăpaţi de obi­ceiul de a pierde timp adâncindu-vă în gânduri inu­tile.
Durata exerciţiului: 1-2 minute.

 3. Nici o mişcare

Aşezaţi-vă undeva şi îndreptaţi-vă privirea spre un punct aflat pe perete sau pe podea, la o distanţă de apro­ximativ jumătate de metru. Fixaţi-vă privirea pe acel loc, ţinând ochii pe jumătate închişi şi simţiţi ce se întâmplă în corpul dvs. Străduiţi-vă să vă mişcaţi cât mai puţin posibil, chiar dacă, nefiind obişnuiţi cu imo­bilitatea, începeţi să aveţi senzaţii de durere în membre.
Durata exerciţiului: 8 minute sau mai mult.

 4. Învăţaţi cum se zboară

Luaţi o poziţie lejeră. Braţele atârnă destinse pe lângă corp, palmele fiind orientate spre interior. Ridi­caţi lent bra­ţele întinse prin lateral, până le aduceţi la nivelul umerilor. Acum întoarceţi palmele în sus şi apro­piaţi braţele întin­se deasupra capului, astfel încât vârfu­rile degetelor să se atingă. Pe expiraţie desprindeţi degetele şi readuceţi braţele la înălţimea umerilor, co­bo­rându-le lin şi întorcând palmele în jos.
Durata exerciţiului: 3 minute sau mai mult.

 5. Lăsaţi gândurile să plutească

Luaţi loc şi priviţi un punct de pe podea. Imaginaţi-vă o apă curgătoare, pe care plutesc la vale mici bărcuţe, con­fecţionate din hârtie albă. Fiecărui gând care vă vine în minte daţi-i un nu­me şi aşezaţi-l într-una din bărcuţele de hârtie. Lăsaţi bărcuţele să alunece pe apă, înde­părtându-se încet, una după alta.
Durata exerciţiului: 10 minute.

 6. Percepeţi spaţiile goale

Retrageţi-vă într-un loc liniştit şi în­dreptaţi-vă atenţia în mod deliberat asu­pra spaţiilor goale dintre obiecte. Aces­tea pot fi două ceşti de cafea, două scau­ne, dar şi două frunze ale unei plan­te. Apoi închideţi ochii şi încercaţi să vă percepeţi corpul. Aveţi degetele mâi­nilor depărtate, ţineţi gura deschisă? Cât de lungi sunt pauzele dintre inspiraţie şi expiraţie? Dar cele de la înghiţit şi cli­pit?
Durata exerciţiului: 5 minute.

 7. Exerciţiu de “pierdere a mâinilor”

Staţi aşezaţi, cu spatele drept şi ochii închişi. Ima­ginaţi-vă că n-aţi avea mâini. Ce s-ar schimba pentru dvs. în viaţa de fiecare zi? Timp de câteva minute, ur­măriţi situaţiile care vă vin în minte şi sentimentele pro­vocate de ele. Apoi lăsaţi deoparte acest joc al ima­ginaţiei. Fiţi atenţi la respiraţie, simţiţi-vă corpul şi mâinile. Ce sentiment aveţi acum?
Durata exerciţiului: 6-8 minute.

 8. Senzaţii în mers

Umblaţi fără grabă şi percepeţi cu maximă claritate ce se întâmplă la fiecare pas în parte: deplasarea greutăţii corpului, punerea piciorului în pământ, rularea tălpii, activitatea musculară în zona gambelor, a coap­selor şi feselor. Mişcarea lentă o puteţi exersa chiar la prima ieşire de dimineaţă, mergând spre staţia de auto­buz ori spre chioşcul de ziare. Şi nu aveţi reţineri să vă jucaţi cu diverse feluri de a merge: păşiţi lejer, mergeţi fără zgomot, umblaţi agale, călcaţi apăsat… Între­baţi-vă mereu cum vă simţiţi.
Durata exerciţiului: 5 minute sau mai mult.

 9. La volan

În viaţa de zi cu zi, şofatul este o rutină – încercaţi să-l practicaţi cu atenţia trează. Începeţi îndată după ce v-aţi instalat în maşină: simţiţi tapiţeria scaunului şi a rezemătorii în atingere cu coapsele, fesele şi spatele dvs.? Fiţi atenţi la apăsarea cheii de contact, în momen­tul când porniţi motorul. Şi la felul cum conduceţi ma­şina, cum vă încadraţi în trafic. Urmăriţi ce emoţii vă încearcă în timpul cursei.
Durata exerciţiului: minimum 5 minute.

 10. Apă pe piele

Ţinând duşul în mână, aţi deschis vreodată robinetul de apă caldă cu toată atenţia? Faceţi-o şi observaţi ce temperatură vă creează o senzaţie plăcută. Cum se simt picăturile de apă care se rostogolesc pe piele. Cum vă atinge jetul dur sau mângâietor pe coapse, pe abdomen şi pe spate. Intonează apa o melodie? Încercaţi de ase­menea să simţiţi consistenţa cremoasă a săpunului pe corpul dvs.
Durata exerciţiului: în funcţie de modul personal de a face duş.

 11. O nouă experienţă gustativă

Când staţi la masă, deschideţi-vă toate simţurile! Ce culoare, formă şi consistenţă are un anumit aliment? Cum se simte, atunci când îl pipăiţi? Scoate un zgomot în clipa când îl luaţi în mână, îl tăiaţi cu cuţitul ori îl înţepaţi cu furculiţa? Şi ce gust are mâncarea? După fiecare îmbucătură mestecată, faceţi câte o scurtă pauză şi depuneţi tacâmul pe farfurie.
Durata exerciţiului: individuală.

Ce efecte produce atenţia

Ce se poate face, pentru ca durerile permanente în­durate de unii bolnavi să devină mai suportabile? Aceas­ta îl preocupă pe dr. Jon Kabat-Zinn, profesor la Universitatea din Massachusetts, atunci când a elaborat, în anul 1979, programul său de antrena­ment, apreciat pe plan mondial.

 El s-a inspirat în primul rând din posturile yoghine şi din meditaţia bu­distă Vipassana, care constă în concentrarea asu­pra propriei respiraţii. Dar, făcând abstracţie, în final, de tehnicile orientale, metoda lui Kabat-Zinn de “reducere a stresului bazată pe atenţie” are sco­pul de a-i ajuta pe bolnavi să-şi ducă mai uşor viaţa, cu tot cu dureri. Ei învaţă, în grup sau în şedinţe individuale, să-şi îndrepte atenţia în totalitate asupra momentului prezent, observându-şi gândurile, percep­ţiile organelor de simţ şi senzaţiile fizice, însă fără a le evalua.

Se doreşte ca pacienţii să devină capabili să-şi con­troleze mai bine durerea şi, în general, viaţa. “Ei trebuie să se confrunte cu propriile lor dureri, în loc să-şi pună speranţa în talentul medicilor”, explică autorul metodei. La pacienţii cu dureri de spate, fi­bro­mialgie şi migrene, antrenamentul îmbunătă­ţeşte vizibil calitatea vieţii. Foştii depresivi sunt ajutaţi să nu recadă în melancolie. Metoda le este de folos şi persoanelor cu tulburări anxioase. De asemenea, şi pacienţilor cu tumori maligne, care astfel reuşesc să reziste mai bine bolii, ca şi terapiei.

 Pe oamenii dependenţi de alcool tehnica lui Kabat-Zinn îi poate proteja de pericolul unor recidive. Totuşi, reducerea stresului bazată pe atenţie nu trebuie privită ca un panaceu. “Acest antrenament al atenţiei oferă doar o altă posibilitate de a trata bolile”, precizează Ka­bat-Zinn. Şi averti­zează: mai ales persoanele trau­ma­tizate şi pacienţii psi­hotici ar trebui să efectueze exerciţiile de atenţie numai sub control medical.

Din diverse studii reiese faptul că şi oamenii sănătoşi pot profita de această tehnică.“Chiar fără ca ei să facă un efort deosebit, le creşte capacitatea de con­centrare”, au constatat psihologii. Calitatea vie­ţii se îmbunătăţeşte, riscul unei depresii se re­duce.

Când oamenii îşi antrenează consecvent aten­ţia, se pot observa şi modificări morfologice în creier. Nucleul amigdalian, centrul anxietăţii, se re­strânge. Dimpotrivă, hipocampul creşte – iar prin aceasta se îmbunătăţeşte funcţia memoriei. Prin urmare,devenim mai apţi să învăţăm lucruri noi. Ce ne-am putea dori mai mult?

Sursa: Financiarul

Unul dintre cele mai valoroase castele renascentiste din România se află chiar în judeţul Alba, la Vinţu de Jos.

 Construit la începutul secolului al XV-lea, după planurile arhitectului italian Dominico da Bologna, Castelul Martinuzzi este una dintre cele mai celebre ruine din Transilvania, iar trecutul lui se întrepătrunde cu istoria conducătorilor imperiului Austro-Ungar, şi chiar cu personalitatea împărătesei Maria Tereza.

 Un trecut sumbru

Castelul era, odinioară, un loc plin de viaţă şi o minunăţie arhitecturală. Destinaţia iniţială a castelului era de mănăstire dominicană, ridicată în prima jumătate a secolului al XIV-lea.

Cât despre biserica mănăstirii, aceasta era uimitoare ca proporţii (47 m lungime), având corul prelung, poligonal şi nava acoperită de bolţi ogivale.

 Datând din 1550, castelul, ridicat sub formă de cetate, era înconjurat cu valuri de pământ şi şanţuri umplute cu apă.

În 1532, însă, în timpul crizei traversate de Biserica Romano-Catolică din Transilvania, ultimul călugăr a fost alungat de nobilul Nicolae Kocsárdy, care a transformat mănăstirea în castel. L-a vândut apoi lui Gyorgy Martinuzzi, episcop de Oradea şi guvernator al Transilvaniei.

 Castelul are o rezonanţă sumbră, pentru că aici a fost asasinat guvernatorul Martinuzzi din ordinul generalului Castaldo în 1551 şi a stat închis, iar apoi ucis, domnitorul Moldovei, Aron Tiranul.

 O istorie însângerată

Cele mai înfricoşătoare legende ţesute în jurul castelului Martinuzzi o au în prim-plan pe împărăteasa Maria Tereza şi sunt localizate la jumătatea secolului XVIII-lea. Legendele care circulă în zonă îi atribuie împărătesei mai multe crime, victime căzând, se pare, tocmai bărbaţii cu care Maria Tereza făcea amor.

 “Maria Tereza intra cu bărbaţii pe poartă castelului, că atunci era canal de apă în jur, şi, după ce petrecea cu ei, dacă îi plăcea, îi ducea într-o camera de la etaj şi îi poftea să între acolo. După ce bărbatul îi trecea pragul, împarateasa trăgea de o manetă şi se desfăceau podelele, iar omul cădea în nişte săbii ce erau aşezate cu vârful în sus”, spune legenda.

Legendele mai spun că din camera cu săbii exista un tunel care comunica direct cu râul Mures, şi că toate cadavrele ajungeau în apă. Astăzi, singura parte care a rămas în picioare din castel este tocmai pavilionul cu pricina.

Comoara cardinalului Martinuzzi

Potrivit cronicarului medieval Wolfgang Lazius, cardinalul Martinuzzi avea o avere însemnată, provenită în mare parte din confiscarea unei comori descoperite de nişte pescari.

Potrivit legendei, în anul 1543 un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă.

Atunci unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului.

Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi galbeni.

Uimiţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenţie împrejurimile, descoperind o bolta zidită în adâncuri şi năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi în mâlul apei. Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri, ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni ce purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach.

Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului. Vestea despre fabuloasele averi pe care le deţinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele ce i-au adus acestuia moartea.

Se povesteşte că în decembrie 1551 la reşedinţa guvernatorului a venit în vizită generalul spaniol Castaldo, omul de încredere al împăratului Ferdinand de Habsburg, şi că, într-o noapte, un grup de soldaţi ce-l însoţeau pe general l-au asasinat. După moartea acestuia castelul a fost jefuit, găsindu-se numai 2.000 de monede de aur din tezaurul descoperit în apele Streiului.

Ruine de lux la Vinţu de Jos

 În prezent, Castelul Martinuzzi este abandonat, ruinele acestuia devenind adăpost pentru animalele localnicilor. Din măreţul edificiu a rămas în picioare doar zidul de nord, un turn şi poarta.

Sursa: financiarul

Echipa masculină de sabie a României a obţinut, sâmbătă seară, medalia de argint la Campionatele Mondiale de scrimă de la Budapesta, după ce a fost învinsă în finală de Rusia, scor 45-38.

România câştigase aurul mondial în această probă în 2009 (Antalya), în vreme ce Rusia s-a impus la ultimele două ediţii ale Mondialelor (Paris 2010 şi Catania 2011).

România a trecut în şaisprezecimi de Australia, cu scorul de 45-15, în optimi a învins Polonia cu 45-37, în sferturile de finală au dispus de echipa gazdă, Ungaria, la diferenţă de o singură tuşă, 45-44, iar în semifinale au învins formaţia Belarus, la fel de dramatic, cu 45-44.

Pentru delegaţia României este a doua medalie la Mondialele de la Budapesta, după bronzul cucerit în proba individuală de sabie. Duminică va avea loc concursul feminin de spadă pe echipe, unde România poate spera la o medalie.

Evoluţia scorului a fost următoarea:

    Veniamin Reşetnikov – Tiberiu Dolniceanu 1-5

    Nikolai Kovalev – Alin Badea 9-10

    Alexei Iakimenko – Ciprian Gălăţanu 15-11

    Veniamin Reşetnikov – Alin Badea 20-14

    Alexei Iakimenko – Tiberiu Dolniceanu 25-17

    Nikolai Kovalev – Iulian Teodosiu 30-24

    Alexei Iakimenko – Alin Badea 35-29

    Veniamin Reşetnikov – Iulian Teodosiu 40-33

    Nikolai Kovalev – Tiberiu Dolniceanu 45-38

Sursa: Bucharest Herald

Vara, cand termometrele arata peste 30 de grade Celsius, cu totii cautam locuri frumoase in care sa ne si racorim. Printre acestea includem si pesterile, pe care le gasim pe intreg teritoriul tarii. Astfel, DailyBusiness.ro a facut o selectie a celor mai cunoscute pesteri.

Romania are peste 12.000 de pesteri, cele mai importante fiind descoperite cu sute de ani in urma. Ele reprezinta atractii deosebit de interesante pentru turistii din tara sau de peste hotare.

Pestera Vantului 

Situata in partea nordica a Muntilor Padurea Craiului, in vecinatatea localitatii Suncuius, este cea mai mare pestera din Romania, cu o lungime de circa 50 km. Pestera este foarte bogat ornamentata avand numeroase lacuri subterane, cascade, coridoare, stalagmite, stalagtite. Aici se mai gasesc unele dintre cele mai spectaculoase meandre din lume, meandrele “Emil Racovita”.

Pestera a fost descoperita in anul 1957, dar a dobandit in scurt timp renumele de cel mai lung labirint subteran din Romania. In anul 2003, in cadrul unui proiect Phare, a fost deschis oficial un traseu turistic in pestera. Lungimea acestuia masoara 730. Vizitarea se poate face numai cu insotire din partea clubului custode.

In cei 50 de km de galeri pot fi gasite aproape toate formele endocarstice cunoscute. Accesul in pestera se face la cel mai jos nivel, acolo unde intregul debit de apa iese la suprafata. Urmand paraul amonte, pe o galerie larga si inalta apar formatiuni gigantice, scurgeri parietale si stalactite (Torpila). Inaltimea galeriei scade si curand devine inaccesibila dar numeroase galeri fosile pot fi urcate in etajele superioare. Sunt trei etaje dinstincte formate din galeri, sali, puturi si hornuri de dimensiuni si forme foarte diferite cu toate tipurile de speleoteme: stalactite, stalagmite, coloane, scurgeri parietale, cristale, gips. Se diferentiaza Labiritul Racovita ca cel mai incurcat sector de pestera din tara sau Galeria Hipodrom, ca o galerie de metrou.

Galeriile sunt dezvoltate pe 4 nivele, principale fiind Galeria Activa, Etajul I, Etajul II, Galeria Alba, Galeria Rosie si Galeria cu Lacuri. Meandrele din Pestera Vantului sunt impozante, ajungand pe alocuri la 25-30 m inaltime.

Situandu-se la o distanta de a o distanta de 50 km de Oradea si 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferata (statia CFR Suncuius). Intrarea in Pestera Vantului este situata la circa 2 km SE de localitatea Suncuius, in versantul stang al vaii Crisului Repede, deasupra izvorului din Poiana Franturii.

Pestera Sase Iezi sau 6S

Pestera se afla in apropiere de comuna Manzalesti, in Munti Buzaului. Localizata in subteranul lacului Meledic, este una dintre cele mai mari pesteri sapate natural in sare din lume.

Aceasta mai este denumita si Pestera 6S, fiind de doua ori detinatoare a recordului mondial (1980 si 1986) pentru cea mai lunga cavitate formata in sare.

Pestera 6S are 3.234 metri dezvoltare si 42 metri denivelare. Aici stalagmitele sunt foarte rare, mai groase decat stalactitele, si imbracate, ca si acestea, in mici cristale de sare.

Sase Iezi se afla in rezervatia naturala Platoul Meledic, care are o suprafata de 67,5 hectare si se afla la o altitudine de 600 metri.

Zona Meledic include un numar de 35 de pesteri de sare (endocarste saline), cea mai importanta fiind pestera 6S. Regiunea capata un plus si prin existenta in zona a broastei testoase si a scorpionului.

Pestera Scarisoara

Cea mai mare pestera cu gheata din Romania este Pestera Scarisoara din Muntii Bihor (Muntii Apuseni). Aceasta este situata la aproximativ 40 km de orasul Campeni, in NV judetului Alba, pe teritoriul comunei Garda de Sus.

Nu se poate preciza cu exactitate data cand pestera a fost descoperita dar este mentionata de catre Adolt Schmididi in 1863, geograf austriac care a facut primele observatii si prima harta a pesterii. Declarata monument al naturii si rezervatie speologica, pestera este situata la o altitudine de 1.150 metri.

Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700 m. In mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 80.000 metri cubi si care dainuie in pestera de peste 4.000 de ani. Fata superioara a blocului (3.000 m2) formeaza podeaua Salii Mari. In partea dreapta acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata, care da intr-o zona, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata. Aceasta este zona turistica, restul fiind rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte.

Pestera Scarisoara are o lungime totala de 750 m din care vizitabil 250 m iar adancimea de 110 m, cu o intrare de 50 m diametru si 48 m adancime.

Pestera Ghetarul de la Focul Viu

Este una dintre pesterile aflate in Muntii Bihorului. Este dispusa pe Valea Galbena, in apropiere de Varful Piatra Galbenii si Varful Cuculeul de Fier, la o altitudine de 1.165 metri.

Accesul in interior se face pe o scara de lemn. Pestera este compusa din doua sali. Sala Mare, cu o inaltime de 46 metri si o lungime de 68 metri, adaposteste in mijloc un impresionant ghetar (25.000 metri cubi). Ghetarul este al treilea ca marime, dupa cel de la Scarisoara si Bortig. Bolta Salii Mari este partial deschisa printr-o fereastra larga, prin care, de-a lungul timpului, au cazut trunchiuri de copaci, care au fost prinse in masa ghetarului.

In partea opusa intrarii in Sala Mare se afla mai multe grupuri de stalagmite, pe care se rasfrang razele soarelui, provocand reflexii scanteietoare, reflexii care au dat numele pesterii: Focul Viu. Fereastra deschisa in tavan favorizeaza acumularea de aer rece, iar lipsa unei ventilatii mentine aerul rece in interiorul cavitatii, permitand astfel existenta ghetarului pe parcursul intregului an. In spatele stalagmitelor se afla o galerie care duce spre Sala Mica, care, la randul ei, contine mai multe formatiuni de stalagmite, conform Wikipedia.

Pestera Muierilor sau Pestera Muierii

Se afla in comuna Baia de Fier, Judetul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Pestera a fost sculptata in calcarele mezozoice de pe marginea sudica a Masivului Parang, de catre raul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, pestera in timpuri stravechi a adapostit in timpul razboaielor, cand barbatii plecau la lupte, foarte multi copii si femei, de unde i se trage si numele.

Este prima pestera electrificata din Romania. Aici s-au descoperit ursi de caverna complet pietrificati.

Pestera are o lungime de aproximativ 7.000 de metri dispusa in 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervatia speologica impartita in doua sectoare: sectorul de nord (1.500m) si sectorul de sud (880m). La 40 de metri inaltime se afla etajul superior amenajat pentru turisti cu o lungime de 573 m, ajunge pana la lungimea de 1.228 de metri o retea de diverticule foarte greu accesibila,dar se incearca sa se faca astfel incat accesibilitatea sa fie mult mai mare si mai usoara.

Adevaratele atractii ale pesterii sunt Domul Mic, care are un aspect asemanator unei cupole gotice format prin precipitarea milenara a calcitei. Celelalte incaperii sunt Sala Altarului, Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare si imaginea Stancii Insangerate denumita datorita scurgerilor oxidului de fier. in Cupola inalta de 17 m intalnim o colonie de lilieci.

Alte cateva atractii sunt Valul Muierii, Bazinele Mari, Cascadele impietrite, Dantela de Piatra, Poarta, Sala cu Guano, Sala Turcului. in Galeria Ursilor a fost gasit un adevarat cimitir de resturi scheletice de ursi, lei, hiene, vulpi, lupi, capre salbatice si mistreti. in Sala Musteriana au fost descoperite foarte multe obiecte apartinand culturilor cu mult inaintea erei noastre.

Pestera Ursilor

Numele pesterii se datoreaza numeroaselor fosile de “ursi de caverna” (Ursus spelaeus) descoperite aici. Pestera era un loc de adapost pentru aceste animale.

Pestera Ursilor a fost descoperita in 1975, cu ocazia unei dinamitari executate la cariera de marmura din zona. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, ea aflandu-se in judetul Bihor, in imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 metri.

Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionanta de urme si fosile ale ursului de caverna – Ursus spelaeus – care a disparut in urma cu 15.000 de ani. Pe langa acesta au mai fost descoperite si fosile de capra neagra, ibex, leu si hiena de pestera. La intrarea in pestera se afla un pavilion, compus dintr-o sala de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stand cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei. Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe doua nivele: prima galerie, cea superioara, in lungime de 488 de metri poate fi vizitata de turisti, iar cea de-a doua, lunga de 521 m este rezervata cercetarilor stiintifice.

Printre formatiunile de stalactite si stalagmite se remarca Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor, Draperiile din Galeria Ursilor, Portalul, Pagodele si ultima sala, Sfatul Batranilor, iluminata cu lumanari. Temperatura in pestera este constanta de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se mentine la 97%.

Pestera Meziad

Este una dintre primele pesteri amenajate si mult timp una dintre cele mai lungi pesteri din Romania (4.750 m lungime cu mai multe nivele) fiind situata in judetul Bihor pe Valea Meziadului in regiunea sud estica a Muntilor Padurea Craiului si zona de vest a Muntilor Apuseni.

Dimensiunile impresionante ale portalului (16 m inaltime si 10 m latime), precum si ale interiorului, alaturi de coloniile mari de lilieci si speleoteme capteaza atentia vizitatorilor pe toata durata vizitarii pesterii.

Pestera se afla la o altitudine de 397 m si prezinta doua nivele de carstificare: nivelul inferior, care insumeaza 1.542 m lungime, se caracterizeaza prin spatii neobisnuit de ample, masurand frecvent intre 20-30 m latime si 15-20 m inaltime; si nivelul superior, in lungime totala de 3.208 m. In regiunea Podului Natural, unde cele doua nivele se suprapun, inaltimea totala a cavernamentului atinge 35 m.

In pestera s-au gasit urme din paleolitic si neolitic, fiind o pestera locuita de Homo sapiens si de animale ca Ursus spelaeus (ursul de caverna). Pestera ofera conditii prielnice pentru hibernarea liliecilor, in special cei din specia Miniopterus schreibersii, care formeaza o colonie foarte mare in Sala Liliecilor.

autor(i): Andreea Radu |

 

Sursa: Daily Business