Hotărârea în acest sens a fost luată în anul 1994 de către Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO), prin rezoluția A29-1, care a sărbătorit atunci cincizeci de ani de la înființare. În 1996, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a recunoscut oficial această zi și a inclus-o în lista zilelor marcate de ONU, prin Rezoluția 33/51.

Scopul Zilei internaționale a aviației civile este de a demonstra și evidenția importanța aviației civile în angrenajul social și economic al statelor lumii. Totodată, sunt propuse și promovate măsuri ce pot duce la eficientizarea transportului internațional aerian și la îmbunătățirea sistemelor de siguranță ale avioanelor civile.

Organizația Internațională a Aviației Civile este o agenție a Organizației Națiunilor Unite, care elaborează principiile și codifică tehnicile de navigație aeriană internațională. Sediul general al ICAO se află în Montreal, Canada. În prezent, ICAO numără 191 de state membre. ICAO lucrează în strânsă colaborare cu alte organisme ale Națiunilor Unite, inclusiv Organizația Meteorologică Mondială, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, Uniunea Poștală Universală, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Maritimă Internațională. Organizația a fost creată în 1944 pentru a promova dezvoltarea în condiții de siguranță și în ordine a aviației civile internaționale în întreaga lume.

În 1965, România a aderat, în 1965, la Convenția privind Aviația Civilă Internațională, devenind, prin Decretul nr. 194 din 24 aprilie 1965, stat contractant ICAO. Acest lucru a impus ca atribuțiile autorității aeronautice naționale să fie puse în concordanță cu prevederile Convenției de la Chicago și ale Anexelor la aceasta. În 1980, are loc în România prima reuniune ICAO organizată în estul Europei.

La 12 august 1993, a luat ființă Autoritatea Aeronautică Civilă Română, prin Hotărârea Guvernului 405/1993. Conform site-ului oficialhttp://www.caa.ro/, aceasta are statut juridic de regie autonomă de interes public național, funcționând sub autoritatea Ministerului Transporturilor în calitate de autoritate publică centrală.

Conform unei statistici publicată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, traficul de pasageri pe aeroporturile din România în anul 2014 a numărat 5.928.824 de pasageri îmbarcați și un total de pasageri care a ajuns la cifra de 11.774.439. Totodată, în România au fost îmbarcate pentru transportul aerian 11.719,22 de tone de marfă, totalul mărfurilor transportate pe aeroporturile din țara noastră ajungând la 30.278,72 tone.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță)

Gala Voluntarului Tulcean a fost organizată în cadrul proiectului ”Cultură prin tradiții’ derulat de asociația neguvernamentală Centrul European pentru Diversitate (EU Divers) și finanțat de Consiliul Județean (CJ), bugetul total al proiectului fiind 4.780 de lei.

”Acest eveniment a fost organizat începând din anul 2010, însă în 2013 nu s-a desfășurat. Considerăm că este important pentru toți cei care se implică în viața comunităților să fie aplaudat la scenă deschisă”, a declarat, pentru AGERPRES, managerul de proiect din cadrul EU Divers, Ana Lazăr.

Cei 124 de voluntari au primit cadouri simbolice din partea organizațiilor neguvernamentale, iar toți cei cu vârste mai mici de 35 de ani au fost recompensați și cu ghiozdane, tricouri și rechizite acordate de Direcția Județeană de Tineret și Sport (DJTS).

”Valoarea totală a acestor premii este de peste 10.000 de lei, un pic mai puțin decât cea de anul trecut, dar sperăm ca anul viitor premiile să fie mai consistente’, a afirmat inspectorul pentru tineret din cadrul DJTS, Ana Maria Matei.

La eveniment a participat și prefectul județului, Marin Bădiță, care i-a felicitat pe tineri pentru proiectele derulate anul acesta. ”Este minunat că ați reușit să vă implicați în viața comunității și trebuie să fiți mândri de voi’, a afirmat prefectul Bădiță.

De altfel, tot de Ziua Internațională a Voluntariatului, sâmbătă, Asociația Psihologilor Antreprenori Tulcea (APAT) a încheiat prin vernisajul expoziției ”Cultură pentru toți’ un proiect derulat cu sprijinul financiar al CJ dedicat unui număr de 20 de copii cu nevoi speciale din județ.

”Prin natura profesiei, descopăr la nivelul județului destul de multe cazuri de copii cu cerințe speciale care trebuie acceptați de semenii lor în școli normale și probleme de violență și abuz familial, iar acestea constituie prioritățile noastre pentru anul viitor’, a declarat președinta APAT, Silvia Miloș.

Pentru adolescenții premiați, diplomele acordate înseamnă o recunoaștere a eforturilor făcute în sprijinul comunității. ‘Este pentru prima oară când primesc un premiu. E o răsplată pentru ce am făcut anul acesta. Activitatea de voluntariat pentru mine a însemnat asumarea unor responsabilități și m-a învățat să fiu mai deschisă în relația cu cei din jur’, a afirmat Gabriela Baică, voluntară în cadrul Asociației Cercetașii României premiată sâmbătă.

Înființată în anul 2006, organizația EU Divers a derulat până în prezent peste 30 de proiecte, din anul 2011 fiind Centru local de voluntariat. Unul din proiectele derulate până în prezent, respectiv ‘Săptămâna filmului interetnic’, ajungând anul acesta la X-a ediție.

AGERPRES / (A — autor: Luisiana Bîgea)

Sursa foto: Festivalul Cinemaiubit / Facebook

Marele premiu al Festivalului, oferit pentru maturitate și pentru construcția strălucită, a revenit filmului “Răzor” (VGIK, Rusia) în regia lui Alexei Belyakov.

Premiul special al juriului, oferit pentru portretul delicat și sensibil făcut unei iubiri contemporane, a fost acordat filmului “Birthday present” (University for Music and Performing Arts, Austria) în regia: Guy Lichtenstein.

Premiul de regie “Cristian Nemescu” i-a fost acordat lui Alexandru Badea, pentru filmul “Toate fluviile curg în mare” (UNATC, România), Premiul președintelui UCIN a revenit Anei-Maria Comănescu, pentru filmul “Te mai uiți și la om” (UNATC, România) și Premiul rectorului UNATC ex-aequo a fost atribuit filmelor “Matei” — regia Andreei Simion și “Shell” — regia Thomas Maitec.

Scenariștii filmul “Matei”, Andreea Simion și Ioana Sărăcilă, au fost răsplătiți cu premiul “Cătălin Cocriș”, pentru prezentarea unei probleme sociale acute și al impactului acesteia asupra vieții de familie.

Premiul criticii a revenit filmului “Te mai uiți și la om”, iar Premiul ”Romanian Society of Cinematographers” lui Adrian Drăgan Hașu, pentru imaginea filmului “What God Wants, God gets, God Heps Us All”.

Vasile Onica a primit Premiul de interpretare masculină pentru rolul din filmul “Prăjitorul de pâine” (UNATC, România), iar Shira Wise — premiul de interpretare feminină pentru rolul din filmul “Wolf” (Tel Aviv University, Israel).

Premiul de montaj a fost oferit lui Norbet Kottmann pentru montajul filmului “Driven” (ZHdK, Elveția), iar Premiul de sunet “Andrei (Otto)Toncu” a fost acordat lui Olle Sjostrom pentru coloana sonoră a filmului “All we Share” (Valand Academy Göteborg, Suedia).

Premiul pentru producție de film românesc a revenit Ioanei Lascăr pentru producția filmului “Black Friday” iar Premiul pentru film “Paul Călinescu” producției “Chat with Alice”(UNATC, România), scenariul, regia și imaginea aparținând Isabelei Tent.

Organizat de Fundația CineMAiubit și UNATC București, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Uniunii Cineaștilor din România, festivalul CineMAiubit s-a desfășurat, în perioada 3-6 decembrie.

AGERPRES/(AS — autor: Livia Popescu, editor: Cristina Tatu)

Imagini din Helsinki

Finlanda, cu o suprafață de 338.000 km pătrați și o populație de 5,46 milioane de locuitori potrivit worldpopulationreview.com, sărbătorește la 6 decembrie ziua națională, ce aniversează proclamarea Independenței de Stat, în 1917.

În primele secole ale erei noastre, teritoriul Finlandei era populat de triburi fino-ugrice venite din est și sud. În Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda și a contribuit la creștinarea locuitorilor de aici, potrivit www.mae.ro. Astfel, în secolul al XII-lea, a fost adoptat creștinismul, iar la jumătatea secolului al XVI-lea, s-a răspândit Reforma.

Muzeul Național din Helsinki

Teritoriul Finlandei a fost de câteva ori câmpul de bătălie între Regatul suedez și Imperiul rus. În 1809, Finlanda a devenit mare ducat în Imperiul Rus. În 1917, pe fondul dezordinii provocate de revoluția bolșevică, Finlanda și-a declarat independența, recunoscută în 1918.

În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a dat un ultimatum Finlandei și a atacat-o în perioada 1939-1940. În urma războiului, Finlanda a pierdut 10% din teritoriu, dar și-a păstrat independența. După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o țară de tranziție între Est și Vest. Statul s-a alăturat Națiunilor Unite în 1955, a aderat la UE în 1995, iar în 2002 la zona Euro.

Imagini din Helsinki

Helsinki, capitala și cel mai mare oraș al țării, este situat pe malul golfului Finic și acoperă o suprafață de 716 km pătrați. Helsinki are a populație de 625.000 locuitori, iar zona metropolitană numără 1.400.000 locuitori, potrivit worldpopulationreview.com, fiind cea de-a patra mare zonă din nordul continentului după Copenhaga, Stockholm și Oslo.

Orașul a fost întemeiat, în 1550, de regele Gustav I Vasa al Suediei, la gura de vărsare a râului Vantaanjoki, în contrapartidă cu rivalul său, orașul estonian Tallinn, aflat pe celălalt mal al Golfului, în vederea preluării controlului comerțului în Marea Baltică, potrivitwww.visithelsinki.fi. Orașul a cunoscut o dezvoltare înceată, iar în anii 1600 a fost mutat în locul în care se află și astăzi, în vederea facilitării accesului la mare. În 1748, a fost construită Fortăreața maritimă de la Suomenlinna menită să apere orașul de asalturile repetate ale rușilor în încercarea de a cuceri Finlanda. Construcția acesteia a dus la creșterea bunăstării orașului, a numărului de locuitori, precum și a comercianților. În 1809, Rusia a cucerit Finlanda, iar, în 1812, orașul a devenit capitala Marelui Ducat al Finlandei.

Catedrala ortodoxă Uspenski

Avantajat de poziția strategică, orașul a început să se dezvolte, în special după 1917, în urma proclamării independenței Finlandei.

Începând cu secolul XIX a fost construită Piața Senatului, considerată și astăzi centrul orașului, dar și Biserica Luterană, cunoscută drept Biserica Albă sau Tuomiokirkko, Catedrala Ortodoxă Uspenski și clădirea principală a Universității. Arhitectura orașului este în principal neo-clasică, cu geometrii clare, precise.

Catedrala din Helsinki

Organizarea în 1952, la Helsinki, a Jocurilor Olimpice de Vară, a propulsat orașul în rândul celorlalte capitale internaționale. În 2000, Helsinki a fost Capitala Culturală a Europei, iar în 2012 — Capitala Mondială a Designului Urban, potrivit wdchelsinki2012.fi.

Tot, în 2012, Helsinki a aniversat 200 de ani de la stabilirea sa ca și capitală, iar în 2014, potrivit www.visithelsinki.fi, Helsinki a primit statutul de ”Oraș al Designului” ca parte a Rețelei Orașelor Creative înființată de UNESCO.

Iată câteva dintre principalele atracții culturale ale capitalei Helsinki: fortăreața maritimă Suomenlinna cunoscut și sub numele de ”Gibraltarul Nordului”, este cea mai mare fortăreață de la Marea Baltică, care din 1991 face parte din patrimoniul mondial UNESCO, fiind un monument european unic reprezentativ al arhitecturii militare. A fost fondată în 1748 și construită de feldmareșalul Augustin Ehrensvärd pe insulele din largul coastei finlandeze; Muzeul de Artă Ateneum deține cea mai mare colecție de artă din Finlanda — peste 20.000 de lucrări din perioada 1750-1950. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Theodor Hoijer și construcția sa a fost încheiată în 1887; Muzeul de Artă Contemporană Kiasma cuprinde opere ale artiștilor contemporani finlandezi, dar și ale altor artiști din regiune; Muzeul Național al Finlandei ilustrează istoria acestei țări din preistorie până în prezent, cuprinzând colecții de numismatică și etnografie; Muzeul în aer liber Seurasaari, unde sunt expuse case în stil tradițional finlandez; Muzeul Designului care ”explică” pe înțelesul tuturor, liniile, culorile și formele specifice designului nordic; simbol istoric, Catedrala luterană din Helsinki a fost proiectată de arhitectul Carl Ludwig Engel în secolul al XIX-lea, lucrările terminându-se în 1852; Catedrala Ortodoxă Uspenski a fost terminată în 1868 și este cea mai mare catedrală ortodoxă din vestul Europei. Catedrala are 14 cupole aurite și fațada realizată din cărămidă roșie, și este de departe cel mai reprezentativ simbol al dominației rusești în Finlanda; Biserica Temppeliaukio sau Biserica de piatră este un monument unic, construit în granit sub nivelul solului; monumentul Sibelius, care îl înfățișează pe renumitul compozitor Jean Sibelius și care se află în parcul cu același nume; Stadionul Olimpic a fost construit în 1938, după planurile arhitecților Yrjö Lindegren și Toivo Jäntti, unde și astăzi au loc activități sportive sau concerte; Grădina Zoologică din Helsinki este una dintre cele mai vechi din lume, fiind înființată în 1889, și adăpostește aproximativ 200 de specii de animale și 1.000 de specii de plante provenind atât din tundra arctică, dar și din regiunea pădurilor tropicale.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Ortodoxe
Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei
(Dezlegare la pește)
Duminica a 27-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 27 dR (a Vindecării femeii gârbove). Sf. aep. Nicolae de la Mira Liciei, făcătorul de minuni

Romano-catolice
Duminica a 2-a din Advent
Sf. Nicolae, ep.

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este pomenit de Biserica Ortodoxă la 6 decembrie.

În această zi este prăznuit unul din cei mai mari și mai iubiți sfinți, spune arhimandritul Ilie Cleopa în volumul “Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an”. Sfântul Ierarh Nicolae este patronul marinarilor și al copiilor, salvatorul celor din temniță și primejdii, ajutătorul săracilor și al celor nedreptățiți.

Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează faptelor de milostenie deosebită ale Sfântului Nicolae. Puțini sfinți au fost milostivi ca sfântul Nicolae, spune arhimandritul Ilie Cleopa. El tot ce avea împărțea la săraci, iar pe cei din nevoi și din primejdii îi izbăvea de pedeapsă și de moarte cu rugăciunile sale.

Pentru aceasta l-a învrednicit Mântuitorul Hristos cu darul facerii de minuni și al vindecării suferințelor omenești. Căci mare putere are milostenia, spune părintele Cleopa. Milostenia materială și duhovnicească a împodobit sufletele sfinților.

Sfântul Nicolae s-a născut în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305), în cetatea Patara din Asia Mică. Pentru că a rămas orfan de amândoi părinții, a fost crescut de o rudă, a primit o aleasă creștere, urmând cursurile celor mai vestite școli ale epocii.
Iubind virtutea, viața curată și dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetății Mira din ținutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).
Sfântul Nicolae a fost întemnițat în timpul persecuțiilor decretate de împărații romani Dioclețian și Maximilian. În urma Edictul de la Milan din 313 dat de Constantin cel Mare, care acorda libertate deplină creștinismului, Sfântul Nicolae s-a întors la slujba sa din cetatea Mirei.
A participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, dovedindu-se un puternic apărător al credinței creștine împotriva ereziei ariene.

Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veșnice în anul 345, fiind îngropat în biserica episcopală.

Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir, au săvârșit multe minuni la Mira Lichiei. Ele se află astăzi la Bari, în sudul Italiei, unde au fost aduse la 9 mai 1087.

Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află însă în România, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae au fost aduse aici în jurul anului 1599, de către Mihai Viteazul (1593-1601). Voievodul le primise în dar de la cardinalul de Bari prin intermediul unui negustor bogat, în semn de prețuire pentru faptul că era un apărător al creștinătății europene.

Documente istorice de la sfârșitul secolului al XVI-lea amintesc de această biserică, renumită mai ales prin moaștele ce le păstrează și astăzi: “mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) și Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) mitropolitul Eftimie”.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Nuielușele lui Moș Nicolae (Bistrița Năsăud, 5 dec.2006)

Originea acestei tradiții este în povestea personajului legendar, care a existat cu adevărat în persoana episcopului cetății Mira, din ținutul Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), persoană cu credință nețărmurită în Dumnezeu, ce a trăit în secolul al IV-lea. Lui Nicolae de Mira îi sunt atribuite numeroase fapte bune față de cei săraci și năpăstuiți, dar și miracole, numele său traducându-se prin “biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinților săi, și-a dăruit întreaga avuție celor nevoiași.

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moș Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu puteau să se căsătorească și urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbați înstăriți. Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeț de bani. Săculeții au căzut fie în ciorapii puși la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moș Nicolae să fie puse în ghetuțe.

Deși este grăbit să alerge la copiii din lumea întreagă, Moș Nicolae are timp să plece urechea la dorințele fiecărui copil în parte…

Moș Nicolae sărbătorit la Biserica ”Sf. Nicolae” (Biserica Rusă) din Capitală. (6 dec. 2009)

În tradițiile românești, Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte, pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

De asemenea, există obiceiul să se pună în apă crenguțe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane, care să înflorească de Anul Nou. În funcție de crenguța care a înflorit, se așteaptă recolta de fructe în noul an.

În nopțile sfinte de sărbători, când, preț de o secundă, se deschid cerurile și pentru noi, muritorii, se spune că Moș Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

Există obiceiul, la sate, ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.

Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în toată lumea și a luat caracteristicile fiecărei țări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile.

În Germania, tradiția sărbătoririi Moșului Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creștină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate și o nuielușă în mână. Pe lângă ghetuțe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care își aștern toate dorințele și câțiva morcovi pentru caii moșului. Se mai spune că Moș Nicolae are cu el o carte, în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminți, copiii primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moș Nicolae și colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.

Copiii din Franța, în ajun, lasă pentru Moș Nicolae un pahar de vin, iar pentru măgărușul lui morcovi și puțin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe și trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Îndeosebi în regiunile din estul Franței, cei mici știu că Moș Nicolae vine călare pe un măgăruș, alături de Pere Fouettard (Moș Nuielușă), înveșmântat în negru. Dacă Moș Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i mustră pe copiii care n-au fost cuminți, altoindu-i cu o nuielușă.

La copiii olandezi, moșul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminți, se tem de însoțitorul moșului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moș Nicolae cu darurile și dulciurile pentru copiii cuminți. Va merge pe la fiecare copil și-i va dărui câte ceva, dar dacă pe lista lui copilul este trecut ca neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania.

În Belgia și în Luxemburg, copiii își așează ghetuțele în fața ușii și, la fel ca micuții francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moșul, morcovi și zahăr pentru calul lui. Odată cu Moș Nicolae, la fel ca în alte țări europene, copiii îl așteaptă și pe însoțitorul său, Hoseker.

Dulciuri expuse în cadrul ‘Sirha 2015’, unul dintre cele mai importante saloane din lume dedicate gastronomiei și industriei hoteliere, ce se desfășoară la Lyon (Franța).(26 ian.2015)

Moș Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l știu ca pe un bătrân înveșmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici și călătorește alături de Krampus, care ține în mână o nuia cu care-i amenință pe micuții care nu au dat ascultare părinților.

Copiii din Italia așază pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-și notează dorințele, promițându-i lui Moș Nicolae că vor fi cuminți în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiția numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriți). Tinerele fete, care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita, primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguță cu galbeni.

În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri și jucării, Moș Nicolae le aduce aminte copiilor că, în curând, va sosi copilul Iisus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălțări cartofi și bucăți de cărbune.

În nordul și în partea centrală a Croației, Moș Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii își lustruiesc încălțămintea și o așează pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri și fructe de către generosul moș.

În Polonia, Moș Nicolae este o personalitate extrem de divinizată și de respectată. Îmbrăcat în haine episcopale și purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger și colindă întreaga țară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. La vederea lui, copiii nerăbdători încep să strige ‘A venit! A venit!’.Odată intrat într-o casă, Moș Nicolae ascultă cu îngăduință rugămințile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă, după cum este cazul, și le dăruiește apoi icoane, mere roșii, portocale și ‘pierniki’ (prăjiturele sfinte, făcute cu miere și mirodenii). Dacă nu își face apariția în persoană, el își lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în pantofii lustruiți special pentru acest eveniment.

În unele orașe și sate din Slovacia, Moș Nicolae, sau Svaty Mikulas, sosește într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă umplu străzile și se unesc în coruri și dansuri. În unele regiuni, Moșul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii își așează încălțările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul ușii, sperând să le găsească dimineața încărcate cu daruri. În unele școli, are loc sărbătoarea “Mikul Mail” , în cadrul căreia copiii își dăruiesc unul altuia mici cadouri.

În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii își așează încălțămintea afară, în fața ușii, așteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede și mici jucării. Cel care îl însoțește pe Moș Nicolae, numit Parkel, pune în încălțările copiilor obraznici cărbuni și cenușă.

În Spania, tradițiile de Moș Nicolae includ un foarte tânăr ”episcop copil”, de obicei având între trei și șase ani, și un grup de bărbați numiți ”auroros”, care cântă orații. Bărbații adună colecte, care sunt apoi dăruite de către preot sau ”episcopul copil”. Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul și cu profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci și prăjiturele.

Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria își lustruiesc pantofii cei mai buni și îi așează pe pervazuri, pentru a fi umpluți de darnicul Moș. El vine în case cu un sac plin de cadouri și cu o carte mare, în care sunt scrise faptele bune și rele ale copiilor. Dimineața, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată și mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii și linguri de lemn.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Cancelarul Casei Regale, Traian Sârcă, a declarat, pentru AGERPRES, că la recepția de la Peleș au fost prezenți aproximativ 30 de diplomați, între care reprezentanți ai ambasadelor Statelor Unite ale Americii, Germaniei, Rusiei și Lituaniei.

Recepția regală a început în Holul de Onoare al Castelului Peleș, principele Radu citind în debutul evenimentului mesajul Regelui Mihai adresat Corpului Diplomatic acreditat la București.

Ulterior, participanții au fost invitați la un ‘dejun diplomatic’ în Sala de Muzică a castelului, iar cu această ocazie Muzica Militară a Academiei Forțelor Aeriene ‘Henri Coandă’ a susținut un concert.

Potrivit sursei citate, recepția regală a Corpului Diplomatic este un eveniment organizat pentru a onora reprezentanții statelor lumii cu care România are relații diplomatice, el având loc pentru prima dată în anul 1940.

De la revenirea în țară, în anul 1997, regele primește anual, în luna decembrie, Corpul Diplomatic acreditat la București, se arată pe site-ul oficial al Casei Regale.

‘Trebuie menționat că, în anul 1997, atunci când Regele Mihai și întreaga Familie Regală s-au reunit pentru prima oară la București, Majestatea Sa a invitat de Crăciun Corpul Diplomatic, adresându-se ambasadorilor străini pentru prima oară după anul 1947. De atunci încoace, tradiția a continuat neîntreruptă’, se precizează într-un document postat pe site-ul citat.

Anterior recepției dedicată diplomaților, principele Radu a acordat bursele de studii ‘Regele Carol I’ și ‘Regina Elisabeta’ pentru doi studenți eminenți din cadrul Academiei de Studii Economice din București, ceremonia având loc în Salonul Florentin al Castelului Peleș.

AGERPRES / (AS — autor: Anamaria Toma, editor: Marius Frățilă)

‘Timișoara are rată de succes de 100% în implementarea de proiecte europene. Am început și duc la bun sfârșit 35 de proiecte cu finanțare din fonduri europene, la acestea adăugându-se și alte proiecte care au fost implementate de administrația precedentă. Cred că suntem un caz rar în România, dacă nu singular, să avem și multe proiecte și să nu ratăm niciunul. Dacă mici cheltuieli vor trebui suportate pentru proiecte de la bugetul local, se poate accepta, dar noi trebuie să vedem câți bani am reușit să atragem din fonduri europene pentru Timișoara și cu ce preț de contribuție de la bugetul local’, a afirmat primarul.

Robu a apreciat că bilanțul este ‘absolut spectaculos’ și a afirmat că a fost nevoit să dea dovadă de mult curaj și să-și asume lansarea unor proiecte.

Printre cele mai mari proiecte implementate în Timișoara se regăsesc subpasajul rutier Michelangelo, reabilitarea centrului istoric, reabilitarea malurilor Canalului Bega pentru a deveni navigabil și pentru protejarea împotriva inundațiilor, extinderi ale unor linii de troleibuz care fac legătura dintre oraș cu localități periurbane, reabilitarea termică a peste 50 de blocuri de pe principalele artere rutiere urbane, reabilitări de parcuri sau implementarea proiectului de management IT al traficului.

AGERPRES/(A — autor: Otilia Halunga, editor: Mihai Simionescu)