Sursa foto: Captură foto / youtube.com

Secolele XVI-XVIII au reprezentat o perioadă de profunde rivalități comerciale și politice între portughezi, olandezi și englezi, pentru controlul asupra regiunii. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, Franța, Germania și Rusia au început să manifeste un interes crescut pentru zona Golfului, ceea ce a determinat Anglia să încheie, în 1882, tratate separate și “exclusive” cu fiecare dintre șeici, prin care aceștia se angajau că nu vor ceda nimănui vreo parte din teritoriile lor, iar Anglia se obliga să asigure protecția șeicatelor împotriva oricărui atac din afară.

Acest acord a rămas în vigoare până la 1 decembrie 1971, când Marea Britanie s-a retras oficial din Golf. La 2 decembrie 1971 a fost proclamat statul Emiratele Arabe Unite, prin federalizarea a șase emirate, la 10 februarie 1972 alăturându-li-se și Ras Al-Khaima.

Emiratele Arabe Unite sunt o federație de emirate monarhii, condusă de un emir/președinte. Cele șapte emirate (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ras al-Khaimah, Ajman, Fujairah și Umm al-Qaiwain), care compun federația, sunt conduse de câte un conducător, în calitate de șef al emiratului. Potrivit Constituției, adoptate în 1971, funcția de președinte al statului federal este deținută de conducătorul Emiratului Abu Dhabi, iar cea de vicepreședinte și prim-ministru de conducătorul Emiratului Dubai.

Sursa foto: Captură foto / youtube.com

Emiratele au constituit, dintotdeauna, o legătură între Europa și subcontinentul Indian, Orientul Îndepărtat și Africa. Astăzi, Abu Dhabi și Dubai sunt printre cele mai moderne orașe din lume și țara însăși a devenit una dintre cele mai dezvoltate destinații turistice.

Primii care s-au stabilit aici, în 1761, au fost membrii unui trib care au găsit apă dulce, de unde și numele Abu Dhabi, care înseamnă “pământul gazelei”. Astăzi, Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe și numără 603.492 de locuitori (2015), potrivit http://worldpopulationreview.com/. S-a schimbat mult în ultimele decenii, devenind mai degrabă un oraș modern, cu o arhitectură urbană îndrăzneață și grădini luxuriante.

Abu Dhabi este locul unde se află guvernul Emiratelor, sediul președintelui statului, sediul cabinetului și a celor mai multe ministere, instituții federale, ambasade, televiziuni, portul Zayed, aeroportul, dar și cele mai multe companii petroliere.

Sursa foto: Captură foto / youtube.com

Cu toate acestea, Abu Dhabi nu este cel mai mare oraș din țară, acesta fiind reprezentat de cosmopolitul Dubai, centrul financiar al țării, cu 1.137.347 de locuitori, se arată pe același site.

Alte orașe importante sunt: Sharjah (543.733 loc.), Al Ain (408 733 loc.), Ajman (226.172 loc.), Ras al-Khaimah (115.949 loc.), Al Fujayrah (62.415 loc.), potrivit http://worldpopulationreview.com.

Cel mai important simbol al capitalei Abu Dhabi, dar și al Emiratelor este reprezentat de Marea Moschee a șeicului Zayed, cel care a pus bazele acestui stat, potrivit http://visitabudhabi.ae/. Construcția a început la începutul anilor 90, după planurile șeicului Zayed, și a fost încheiată în 2007, la 3 ani după moartea sa. Realizată în întregime din marmură albă, construcția numără 82 de domuri, peste 1 000 de coloane, nenumărate candelabre acoperite cu aur de 24 de carate, precum și unul dintre cele mai mari covoare din lume. Sala principală este dominată de cel mai mare candelabru din lume — 10 m în diametru, 15 m în înălțime și o greutate de 12 tone.

Un punct de interes al capitalei este reprezentat de Centrul Meșteșugăresc, care oferă turiștilor aspecte ale vieții cotidiene a beduinilor din întreaga zonă.

Capitala este renumită, în întreaga lume, pentru circuitul Yas Marina, care face parte din calendarul Campionatului Mondial de Formula 1. Tot aici, se regăsește cel mai mare parc de distracții tematic de interior din lume — Ferrari World — singurul realizat vreodată de Ferrari, în care se găsesc peste 20 de atracții, printre care și un roller-coaster.

Grădina Zoologică a Emiratelor situată în suburbia Al Bahia, din capitala Abu Dhabi deține peste 1.700 de animale, între care o pereche de tigri albi, un urs siberian de peste 300 kg, în vârstă de 31 de ani, lei, gheparzi și zeci de zebre.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Jucătorii de tenis Simona Halep și Horia Tecău și jucătoarea de tenis de masă Elizabeta Samara sunt doar trei dintre numeroșii reprezentanți ai României nominalizați în ancheta agenției bulgare de știri BTA pentru cei mai buni sportivi ai anului în Balcani, ajunsă la ediția a 43-a, potrivit unui comunicat remis AGERPRES.

Alături de Halep (numărul doi mondial), Tecău (campion în proba la Wimbledon și câștigător al Turneului Campionilor, ambele la dublu) și Samara (campioană europeană la simplu, vicecampioană europeană la dublu feminin și cu echipa) au fost nominalizați și gimnaștii Andreea Munteanu, Larisa Iordache și Marian Drăgulescu, atleții Marian Oprea și Florentina Marincu, boxerul Mihai Nistor, Florentina Caminescu (kaiac-canoe), scrimerii Simona Pop și Tiberiu Dolniceanu, handbaliștii Cristina Neagu și Andrei Mihalcea, judoka Andreea Chițu, halterofila Irina Lepșa și biatlonista Luminița Pișcoran.

De asemenea, în dreptul Croației figurează tenismenii Marin Cilic și Ivan Dodig, atletele Blanka Vlasic și Sandra Perkovic sau fotbalistul Ivan Rakitic (FC Barcelona), Serbia este reprezentată de Novak Djokovic, numărul unu mondial în tenisul masculin, Turcia de luptătorii Taha Akgul și Riza Kayaalp etc.

AGERPRES (AS/editor: Mihai Țenea)

Sursa foto: Captură foto / youtube.com

Populat de triburi bantu, teritoriul Republicii Centrafricane este ocupat de trupe franceze (1894-1897) și inclus, între 1910-1958, sub numele de Oubangi-Chari (cu excepția anilor 1904-1914, când a făcut parte din colonia Oubangi-Chari-Ciad), în Africa Ecuatorială Franceză.

La 13 august 1960, își proclamă independența sub numele de Republica Centrafricană. Colonelul Jean-Bedel Bokassa (fost sergent în armata franceză), care preia puterea în urma unei lovituri de stat (1966), instituie un sângeros regim dictatorial (în 1972 se autoproclamă președinte pe viață, apoi, la 4 decembrie 1976, sub numele de împăratul Bokassa I). După înlăturarea de la putere, cu sprijin militar francez, a lui Bokassa I, de către vărul său, David Dacko, primul președinte al țării (1960-1966), este restaurată republica (20 septembrie 1979).

Statul este condus de regimuri militare, până în 1993, potrivit www.mae.ro. În 2003, în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de generalul Francois Bozize, fiind format un guvern de tranziție. Alegeri generale au fost organizate în 2005.

În 2013, generalul Bozizé a fost înlăturat printr-o lovitură de stat a insurgenței musulmane Séléka. Michel Djotodia, președintele (interimar) de la acea dată, primul de religie musulmană din istoria post-independență a țării, preponderent creștină, a eșuat în inițiativele de pacificare și organizarea de alegeri generale. În acest context, Djotodia a demisionat, în ianuarie 2014. În prezent, actualul șef al statului este Catherine-Samba-Panza, prima femeie președinte din istoria țării.

Statul african traversează o perioadă de gravă insecuritate, caracterizată de confruntarea interconfesională. Criza a căpătat proporții dezastruoase, fiind necesare acțiuni imediate pentru oprirea violențelor și atrocităților. Jumătate din populația țării este dependentă de asistența umanitară. În 2014, comunitatea internațională a mobilizat fonduri de 496 milioane de dolari.

Capitala este Bangui și numără 542.393 de locuitori (2015), iar principalele orașe sunt: Bimbo (129.655 loc.), Mbaiki (67.132 loc.), Berberati (61.815 loc.) Kaga Bandoro (56.520 loc.), potrivit http://worldpopulationreview.com/. Din punct de vedere administrativ, statul este împărțit în 16 prefecturi și o comună.

Capitala Bangui, cel mai important oraș din țară, este situată pe malul fluviului Oubangi. Este centrul cultural, economic și industrial al țării. Orașul mai păstrează, încă, sub aspect arhitectural, influențele coloniștilor francezi. Alături de unica universitate din țară, în Bangui se mai pot admira Palatul Bokassa și Muzeul Boganda.

Printre atracțiile turistice importante ale țării se numără cele patru parcuri naționale. Parcul Național Dzanga-Sangha este singurul parc național din țară deschis turiștilor. Aici se pot întâlni antilope, elefanți și gorile, dar și populații de pigmei baka.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

* Parada de 1 Decembrie din Piața Constituției




Alba: Circa 3.000 de persoane prezente la manifestările de la statuia lui Mihai Viteazul


Circa 3.000 de persoane au luat parte, marți, la ceremonialul depunerii de coroane de flori din fața statuii lui Mihai Viteazul din Alba Iulia, în public remarcându-se grupuri de tineri cu steaguri pe care era scris ‘Basarabia e România’, dar și alții care strigau ‘Colectiv’.
Între personalitățile care au depus coroane de flori s-au numărat vicepremierul Vasile Dîncu, ministrul Comunicațiilor Marius Bostan, reprezentanți ai autorităților locale și județene, ai partidelor politice și ai mai multor organizații neguvernamentale, dar și ai unor români veniți de peste granițe.

‘Ne adună acest sentiment nobil, care se numește neamul și istoria noastră românească. În Serbia trăim fără multă legătură cu țara mamă și asta-i o șansă să ne vizităm neamul și să fim aproape de frații noștrii din România și de peste tot, din Basarabia, Bucovina’, a declarat Alexandru Bălan, român care trăiește în Banatul Sârbesc și care a venit la Alba Iulia de 1 Decembrie de fiecare dată în ultimii șase ani.

Manifestările oficiale de la Alba Iulia au continuat cu ceremonialul primirii soliilor din cetățile de scaun ale Sucevei, Târgoviștei și Albei Iulia, la Sala Unirii a muzeului din localitate.

‘Mănăstirea Putna, Cetatea de scaun a Sucevei, Cetatea Alba Iulia sunt simboluri sacre ale vitejiei și unității naționale a românilor. Noi, solia Cetății de scaun a Sucevei, mergem în pelerinaj fiecare an: de Înviere la Mănăstirea Putna, de Sânziene la Zilele Cetății de scaun a Sucevei, iar pe 1 Decembrie, aici, la Alba Iulia, la Ziua Marii Uniri’, a spus reprezentantul soliei Cetății de Scaun a Sucevei.

‘Acum, la marea sărbătoare, cuvine-se a ne bucura și a striga, cu toții, într-un singur glas: ‘Trăiască România dodoloață! La mulți ani, nemuritoarea noastră mamă!’, iar vouă, tuturor, încă o dată, bine ați venit la voi acasă!’, au afirmat, la rândul lor, reprezentanții Cetății Alba Iulia.

Manifestările de la Alba Iulia au continuat apoi cu parada militară.

Ziua Națională, sărbătorită și la Iași


Un ceremonial militar și religios a fost oficiat, marți,în Piața Unirii din Iași,pentru a marca Ziua Națională a României.

La ceremonial au participat autoritățile locale și județene, precum și politicieni și directori ai instituțiilor deconcentrate. Acestora li s-au alăturat aproximativ 7.000 de persoane.

Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei și episcopul romano catolic Petru Gherghel, însoțiți de un sobor de preoți, au oficiat un ceremonial religios.

Momentul a fost urmat de discursurile autorităților locale, prilej cu care a fost subliniată semnificația zilei de 1 Decembrie, mesajul acestora fiind cel de unitate și de reîntoarcere la adevăratele valori naționale.

‘Data de 1 Decembrie este cea mai importantă zi din viața românilor. Mulțumesc ieșenilor că sunt alături de noi. Nu este ușor să făurim din nou acel ideal al românilor de a fi din nou împreună. (…) Acum trăim vremuri tulburi, motiv pentru care este nevoie să readucem în inimile noastre valorile pe care le-am avut’, a spus în timpul discursului său Mihai Chirica, primarul interimar al Iașiului.

La rândul său, reprezentantul Guvernului în teritoriu, prefectul Dan Cârlan, a declarat că mesajul dat de poporul român în urmă cu 97 ani a rămas și astăzi.

‘Poporul român trebuie să fie unit, trebuie să ne întoarcem către valorile naționale. Ziua Națională este un moment în care trebuie să ne amintim de cei care s-au jertfit pentru întregirea nației române. Noi avem datoria de a ne îndrepta gândul cel bun către toți românii”, a spus prefectul Dan Cârlan.

Discursurile oficialităților au fost urmate de depunerea de coroane la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza și defilarea militară.

Manifestațiile din acest an dedicate Zilei Naționale a României nu au fost lipsite de incidente. Cu puțin timp înainte de ora 10,00, în Piața Unirii și-au făcut apariția angajați ai fostului combinat de utilaj greu, Fortus SA, care au venit cu pancarte și au protestat pașnic.

Manifestările continuă după prânz cu un spectacol de muzică populară, iar ieșenii s-au așezat și la rând pentru a mânca fasole și cârnați. Pentru această manifestare, potrivit primarului interimar Mihai Chirica, municipalitatea a pregătit peste 5.000 de porții de fasole, cârnați, vin fiert și ceai.

În cursul acestei seri, municipalitatea va fi gazda unei recepții de gală, eveniment organizat de Ziua Națională. Tot în cursul acestei seri va fi organizată retragerea cu torțe, pe traseul Piața Unirii—Palas. Manifestările de Ziua Națională se vor încheia cu un concert organizat de municipalitate, invitatul fiind artistul britanic James Arthur.

Cluj: Ziua Națională sărbătorită fără tradiționalul foc de artificii, anulat în urma tragedia din ‘Colectiv’

Ziua Națională a României va fi sărbătorită de clujeni cu concerte pentru toate vârstele și gusturile, precum și cu tradiționala paradă militară. Primăria a anulat totuși nelipsitul foc de artificii, din respect pentru evenimentele petrecute cu o lună în urmă în clubul Colectiv.

Ceremonia dedicată sărbătoririi Zilei Naționale a României va începe marți cu un Te-Deum în Catedrala Mitropolitană Cluj-Napoca. Slujba religioasă, care va începe la ora 12,00, va fi urmată de ceremonia de depunere de coroane și jerbe de flori la statuia lui Avram Iancu, aflată în fața Catedralei Mitropolitane, iar la final se va desfășura parada militară, organizată de Divizia 4 infanterie ‘Gemina’.

Aproximativ 550 de efective din cadrul Diviziei 4 Infanterie ‘Gemina’, Inspectoratului de Jandarmi Cluj, Grupării de Jandarmi Mobilă Cluj-Napoca, Inspectoratului de Poliție Cluj, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Cluj, Școlii de Agenți de Poliție ‘Septimiu Mureșan’, Serviciului Român de Informații Cluj, din Crucea Roșie Română și Poliția Locală Cluj-Napoca, cu 51 de mijloace tehnice vor participa la parada organizată la Cluj-Napoca pentru a marca Ziua Națională a României.

Prefectul Clujului Gheorghe Vușcan este așteptat să participe la întreaga ceremonie alături de alte oficialități din Cluj.

La inițiativa Instituției Prefectului din județul Cluj, cu sprijinul Consiliului Județean Cluj și al Inspectoratului Școlar Județean Cluj, la Opera Națională Română Cluj-Napoca va fi organizat, începând cu ora 14.00 spectacolul ‘Copiii sărbătoresc Marea Unire’, susținut de elevii Colegiului de Muzică ‘Sigismund Toduță’, Ansamblul folcloric ‘Doina’ din Cluj-Napoca, Ansamblul folcloric ‘Măgura Călățele’ și Ansamblul folcloric ‘Mugurelul’ din Câmpia-Turzii. Spectacolul este oferit, în primul rând, unui număr de peste 350 de elevi din mediul rural, care provin din 22 de localități clujene.

Evenimentele pregătite pentru ziua de 1 Decembrie vor continua, de la ora 16,00, în Piața Unirii, cu un spectacol folcloric organizat la inițiativa Primăriei Cluj-Napoca, în cadrul căruia vor apărea și Sava Negrean Brudașcu și Dumitru Fărcaș.

De la ora 19,00 se va da startul iluminatului de sărbători, după care pe scenă vor urca două trupe consacrate — ZDOB și ZDUB și CARGO, aceasta din urmă susținând concertul aniversar de 30 de ani.

Patinoarul din Piața Unirii, amenajat în fiecare an pe perioada sărbătorilor de iarnă, va fi deschis de asemenea de 1 Decembrie, iar intrarea va fi gratuită între orele 10,00 — 22,00.

Reprezentanții Primăriei Cluj-Napoca au anunțat că focurile de artificii și retragerea cu torțe, tradiționale Zilei Naționale a României, au fost anulate ca formă de respect și de exprimare a compasiunii față de victimele tragediei de la Colectiv.

Câteva sute de persoane la debutul manifestărilor de Ziua Națională de la Alba Iulia

Festivitățile prilejuite de împlinirea a 97 de ani de la Marea Unire din 1918 și de aniversarea Zilei Naționale au debutat marți, la Alba Iulia, în prezența unui număr restrâns de persoane, majoritatea reprezentând autoritățile locale și județene, parlamentari și europarlamentari.
În acordurile Imnului național și ale Imnului Eroilor, la statuia lui I. I.C. Brătianu au fost depuse coroane de flori din partea Președinției, reprezentată de consilierul pentru Cultură și Culte, Sergiu Nistor, și a Guvernului, reprezentat de vicepremierul și ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Vasile Dâncu, și de ministrul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, Marius Bostan.

A mai fost depusă o coroană de flori din partea Parlamentului European, reprezentat de Victor Negrescu. Același gest a fost făcut și de către parlamentarii de Alba, din partea Senatului și a Camerei Deputaților, de către reprezentanții Instituției Prefectului și a Consiliului Județean Alba, ai Primăriilor din Alba Iulia și Chișinău, ai unor instituții academice și de învățământ, ai partidelor politice.

Manifestările oficiale de la Alba Iulia vor continua marți cu depuneri de coroane la statuia lui Iuliu Maniu, la busturile Regilor Ferdinand și Maria și la statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, primul unificator al provinciilor românești.

Ca în fiecare an, nu va lipsi momentul primirii soliilor din cetățile de scaun, pe terasa Sălii Unirii, și, pentru al doilea an consecutiv, sosirea ștafetelor militare.

Mii de oameni sunt așteptați la cea mai mare paradă desfășurată la Alba Iulia în ultimul sfert de secol, la care vor participa peste 1.200 de militari, cu 60 de mijloace tehnice, din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații.

Bugetul alocat manifestărilor organizate la Alba Iulia la împlinirea a 97 de ani de la Marea Unire din 1918 se ridică la peste 450.000 de lei, bani proveniți de la Consiliul Local Alba Iulia, Consiliul Județean Alba și sponsorizări.

AGERPRES

Sursa foto: Captură foto / youtube.com

În 2015 sloganul Zilei de luptă împotriva HIV/SIDA este “Spre o cale rapidă de a pune capăt HIV/SIDA”. Abordarea optimistă din acest an pornește de la faptul că 15 milioane de persoane au în prezent acces la tratament contra sindromului și că noile infecții legate de acest virus s-au redus cu 35% începând cu 2000, în timp ce numărul deceselor cauzate de SIDA s-au diminuat cu 42% din 2004.

Sloganul din acest an este de asemenea legat de Strategia de reacție rapidă care este în curs de adoptare de către ONU pentru perioada 2016-2021. Strategia, care își propune să schimbe viețile a milioane de persoane, include astfel mai multe obiective: investiții preventive; mutarea accentului pe acele locuri, persoane și programe care au cel mai mare impact; canalizarea inovației pe acele persoane care au nevoie de tratament în cea mai mare măsură; implicarea leadership-ului local pentru răspunsuri specifice, durabile și responsabile; crearea de noi parteneriate; furnizarea de rezultate care să nu lase pe nimeni pe dinafară.

Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA se celebrează pe de o parte, pentru a sensibiliza și a-i comemora pe cei care au murit din cauza acestor boli, pe de altă parte, pentru a sărbători succesul referitor la accesul crescut la tratament și servicii de prevenție.

Totodată, se are în vedere conștientizarea efectelor devastatoare ale SIDA și susținerea măsurilor de combatere a acesteia. În fiecare an se desfășoară campanii pentru a atrage atenția asupra riscurilor de transmitere a virusului HIV și asupra posibilităților actuale de prevenție și tratament. Tema anuală a zilei este aleasă de Comisia campaniei mondiale de luptă împotriva SIDA, după consultări cu societatea civilă și organizații și agenții guvernamentale implicate în prevenirea și tratarea HIV/SIDA.

***
HIV (Virusul  Imunodeficienței  Umane) este  un  virus  care afectează  celulele  albe  (limfocite  CD4) ale sângelui care protejează împotriva infecțiilor. Celulele infectate devin astfel producătoare ale  virusului  și  după  o  perioadă mor.  Virusurile  nou  produse  circulă în  sânge,  căutând  noi  celule  pe  care  să  le  infecteze, numărul  de  celule  albe  din  organism  scăzând  treptat  și  împreună  cu acestea și  imunitatea. După o perioadă,  organismul  pierde  capacitatea de rezistență chiar și în fața celor mai comune boli, scrie site-ul Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA, unopa.ro.

SIDA (Sindromul Imunodeficienței Dobândite) apare atunci când numărul de limfocite CD4 scade, imunitatea este grav afectată, organismul nu se mai poate apăra împotriva altor virusuri și bacterii, astfel încât infecția cu HIV se agravează. SIDA poate să apară chiar la mai mult de zece ani de la infectarea cu virusul HIV. De asemenea, supraviețuirea după instalarea sindromului poate fi de mai mulți ani, dacă tratamentul este adecvat.

În prezent, nu există un antidot împotriva HIV și a SIDA, dar există tratamente care îmbunătățesc calitatea vieții și prelungesc speranța de viață a persoanelor seropozitive. Tratamentul destinat pacienților infectați cu HIV constă în antiretrovirale (ARV), denumirea venind de la tipologia virusului care este un retrovirus. Experiența de peste 30 de ani în gestionarea bolii mai arată că singura modalitate eficientă de eradicare a HIV/SIDA o constituie prevenirea, pentru care este importantă cunoașterea riscurilor unor relații sexuale libertine și a utilizării injecțiilor cu ace nesterilizate.

În iunie 1981, cercetătorii din Statele Unite au raportat primul pacient cu SIDA, iar în câțiva ani, epidemia s-a răspândit în toată lumea. Statisticile OMS arată că circa 36,9 milioane de persoane din întreaga lume sunt infectate cu necruțătorul virus. Numărul deceselor cauzate de HIV/SIDA în 2014 a fost de 1,2 milioane de persoane. În același timp, numărul de persoane aflate sub tratament cu antiretrovirale este, la nivel mondial, de 15,8 milioane de persoane.

Potrivit statisticilor Institutului Național de Boli Infecțioase “Prof. dr. Matei Balș”, în România, se înregistrau, la 30 septembrie 2015, 20.968 de cazuri de cazuri de HIV/SIDA, iar din 1985 până în 2015 s-au înregistrat 6.770 de decese.

AGERPRES/ (Documentare — Ionela Gavril)

Parada militară de 1 Decembrie — Ziua Națională a României, desfășurată în Piața Constituției din Capitală.

Sala Unirii din Alba Iulia, clădire unde a avut loc Unirea de la 1 decembrie 1918

În timp ce, pe câmpul lui Horea, mulțimea aștepta cu înfrigurare, în sala cazinoului ofițerilor din Alba Iulia delegații se adunaseră. Lucrările ședinței au început la ora 10.30. Dintr-un colț al sălii izbucnește cu energie vechiul cântec patriotic ‘Pe-al nostru steag e scris unire’. Întreaga asistență îl cântă cu o însuflețire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfășura întreaga zi. Rând pe rând, își fac apariția membrii Consiliului Național Român Central, primiți cu ropote de aplauze. Ultimul sosește George Pop de Băsești — președintele CNRC, ultimul dintre memorandiști. În sală se aflau 680 de delegați aleși în cele 130 de circumscripții electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanții episcopiilor românești, societăților culturale, institutelor de învățământ superior și școlilor medii, reuniunilor învățătorești, reuniunilor de meseriași și femei, delegații Partidului Social Democrat Român, gărzilor naționale și ai societăților studențești; în total, 1. 228 de delegați. În discursul său, George Pop de Băsești a amintit marile momente ale luptei naționale a românilor, conchizând: “Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit stat românesc”. A urmat la cuvânt Vasile Goldiș care a spus: “Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă: Unirea ei cu Țara Românească”.

Intrarea în București a regelui Ferdinand și a reginei Maria în decembrie 1918.

În finalul discursului său, Vasile Goldiș a dat citire textului Rezoluției Marii Adunări Naționale:
“I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.

V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara-mamă România.

VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acestor națiuni.

VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii”.

Încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia, 15 octombrie 1922.

Votată într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluția a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare. Pentru ca mulțimea să poată fi informată simultan de hotărârea luată s-au înălțat, ca și la 1848, în cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune. De aici au vorbit mulțimii liderii mișcării naționale. “În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpați și-a rostit voința nestrămutată de a se uni cu frații lui de un sânge din România. Prin această rostire înțeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârșită. Dacia lui Traian și România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul și-a luat ființă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ”, scria ziarul “Libertatea”.

AGERPRES/(Documentare—Anca Pandea, editor: Cerasela Bădiță)

Sursa foto: frscrima.ro

În primul tur, Boldor a dispus de Tatiana Yu Rong Wong (Singapore), cu 15-8, apoi a învins-o pe italianca Beatrice Argenti, cu 15-10, următoarea adversară a fost franțuzoaica Marie Soriano, pe care a eliminat-o cu 15-6, în optimi a trecut de americanca Morgan Partridge, cu 15-8, în sferturi s-a impus în fața italiencei Serena Rossini, cu 15-8, iar în penultimul act a învins-o pe rusoaica Marta Martianova, cu 15-11.

În afară de Maria Boldor, sportivă antrenată de Petre Ducu și Florin Gheorghe, la competiție au mai participat alte trei românce, care au obținut clasări modeste: Mălina Călugareanu (CSA Steaua) — locul 53, Ana Boldor (CSU Poli Timișoara) — locul 77, Laura Vîrga (CSU Poli Timișoara) — locul 99.

AGERPRES (AS-editor: Mihai Țenea)

Ortodoxe
Sf. Ap. Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; Sf. Ier. Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei; Sf. Ier. Frumentie, episcopul Etiopiei (Dezlegare la pește)

Greco-catolice
Sf. ap. Andrei

Romano-catolice
Sf. Andrei, ap.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, este prăznuită de Biserica Ortodoxă Română în 30 noiembrie.

Sfântul Apostol Andrei era frate cu Sfântul Apostol Petru, amândoi au fost fiii lui Iona, din cetatea Betsaida Galileei, o cetate mică aflată pe malul lacului Ghenizaret, și se îndeletniceau cu pescuitul.

A fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos, dar înainte de a fi apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind însă pe dascălul său atunci când îl privea pe Iisus, Care trecea, spunând: “Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36), Sfântul Andrei a lăsat tot și a urmat lui Hristos până la moarte și înviere, fiind martor al minunilor și Învierii Lui.

Sfântul Andrei l-a vestit pe Hristos pentru prima dată fratelui său Simon (Petru): “Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește: Hristos). Și l-a adus la Iisus. (Ioan 1, 41, 41)

Tradiția Bisericii arată că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolul Andrei L-a propovăduit pe Hristos în Bitinia, Bizanț, Tracia, Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre, Sciția (adică Dobrogea) și până în Crimeea.

Sfântul Andrei a avut sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint (în Grecia), cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci “Crucea Sfântului Andrei”.

Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează. Această zi este consemnată cu cruce roșie în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române în urma hotărârii Sfântului Sinod din anul 1995.

Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei, unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

A fost canonizat în 21 iulie 2011, dată la care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliților Transilvaniei Andrei Șaguna (30 noiembrie) și Simion Ștefan (24 aprilie).
Mitropolitul Andrei Șaguna s-a născut în Mișcolți (Miskolc), Ungaria, la 20 decembrie 1808/1 ianuarie 1809, într-o familie de macedo-români din Balcani.

Studiile gimnaziale le-a făcut la Miscolți și Pesta, cele superioare — filosofie și drept — la Universitatea din Pesta (1826-1829), iar cele de teologie la Seminarul Ortodox din Vârșeț.
După terminarea studiilor teologice, a intrat în mănăstirea sârbească “Hopovo”, unde a fost tuns în monahism sub numele de Andrei (24 octombrie 1833); hirotonit ierodiacon (februarie 1834); ieromonah (29 iunie 1837).
În 1846, a fost numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; ales episcop în 1847. A fost numit arhiepiscop și mitropolit al reînființatei Mitropolii a Transilvaniei, în 1864, stabilindu-și reședința la Sibiu.
Mitropolia Transilvaniei, cu cele două eparhii sufragane, Arad și Caransebeș, a fost reînființată în 1864. După acest eveniment, Andrei Șaguna a convocat un sinod la Sibiu (1868) care a aprobat statutul organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, după care aceasta s-a condus până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut, autonomia față de stat și sinodalitatea (participarea laicilor alături de clerici la conducerea bisericii), au stat la baza statutului de organizare al BOR din 1925 și al celui din 1948.
A fost primul președinte al “Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA, 1861-1866). A întemeiat ziarul ‘Telegraful Român, gazetă politică industrială, comercială și literară’, în anul 1853.
Îndrumător și sprijinitor al preoțimii și al credincioșilor, ctitor de biserici și școli; a fost ales membru de onoare al Societății Academice Române la 7 septembrie 1871.
Andrei Șaguna a trecut la cele veșnice la 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă biserica mare din Rășinari, așa cum a rânduit el însuși prin testament.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Ortodoxe
Sf. Cuv. Mc. Ștefan cel Nou; Sf. Mc. Irinarh (Dezlegare la pește)

Greco-catolice
Cuv. Ștefan cel Nou; Sf. m. Irinarh; Sf. Caterina Labouré

Romano-catolice
Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr.

Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou este pomenit în calendarul creștin ortodox la 28 noiembrie.

Sfântul Ștefan cel Nou s-a născut în Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715), s-a călugărit la vârsta de 16 ani, fiind deprins din familie cu viața aspră și cu faptele bune. La 30 de ani a fost ales stareț al Mănăstirii Sfântului Auxentie, în apropierea Calcedonului. De aici, pentru poziția sa iconodulă (de cinstire a sfintelor icoane) a fost luat și întemnițat la Pretorion, alături de alte câteva sute de creștini, unde a trăit ca într-o adevărată mănăstire.

Aflând ce se întâmplă, împăratul iconoclast Constantin Copronim (741-775) s-a plâns slujitorilor săi că nu se găsește cineva să-l omoare pe Sfântul Ștefan, ci dimpotrivă oamenii se închină lui ca unui împărat. Auzind aceștia plângerea împăratului, s-au repezit la temniță și scoțându-l pe Sfântul Ștefan l-au omorât în chinuri cumplite, în același fel în care a fost omorât Sfântul Apostol, întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, de mulțimea furioasă de la Ierusalim.

În timpul crizei iconoclaste (distrugerea icoanelor) declanșată de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul/Sirianul (717-741), care a durat până în anul 787 când cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic a declarat solemn că cinstirea icoanelor este legiuită și dreaptă, monahii care au aparat cu cea mai mare dârzenie cinstirea sfintelor icoane au suferit chinuri cumplite.

Împărații iconoclaști au închis aproape toate mănăstirile și bisericile în care se aflau sfinte icoane. Monahii erau schingiuiți — li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile, li se spărgeau capetele cu icoane. Celor ce zugrăveau icoane li se ardeau degetele până la carbonizare pe table din aramă înroșite în foc.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Mucenic Irinarh din Sevastia (Capadocia — Asia Mică), care a fost călău. În timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), primind poruncă de la Maxim, dregătorul Sevastiei, să omoare șapte femei creștine, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul har al lui Dumnezeu, văzând curajul cu care acestea îl mărturiseau pe Hristos. Pentru că l-a mărturisit și el pe Hristos, a primit cununa muceniciei alături de preotul Acachie, cel care l-a botezat.

(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Piața Sheshi Skenderbej din capitala Albaniei, Tirana

Romanii au cucerit Iliria în anul 168 î.Hr. După divizarea Imperiului Roman (anul 395), teritoriul Albaniei din prezent a intrat sub jurisdicția Constantinopolului, însă, din punct de vedere ecleziastic, a continuat să se supună Romei până în anul 732, momentul trecerii sub coordonarea Patriarhiei de la Constantinopol. În momentul Marii Schisme din 1054, teritoriul actual al Albaniei a fost împărțit între catolici (nord) și ortodocși (sud).

Prin introducerea sistemului administrativ militar de către bizantini, pe teritoriul Albaniei s-au creat condițiile unui feudalism incipient și s-au evidențiat primele familii ale aristocrației militare. Tot sub suzeranitatea bizantină, s-au format primele formațiuni statale albaneze, peste care s-au succedat invaziile mai multor popoare migratoare (vizigoți, huni, ostrogoți, avari), până la intrarea slavilor în Peninsula Balcanică (secolele VII-VIII). Ulterior, timp de câteva secole, teritoriile albaneze au fost disputate de țaratele bulgărești și Imperiul Bizantin. În anul 1078, apare prima menționare istorică certă a albanezilor, într-o cronică bizantină.

În anul 1190, s-a înființat Principatul Arbăria, care a durat până în anul 1255. În 1271, Charles d’Anjou creează Regatul Albaniei. Alte teritorii albaneze au intrat succesiv în componența statelor sârbești, începând cu secolul al XII-lea. Regatul Albaniei s-a dezmembrat în anul 1638, constituindu-se mai multe formațiuni statale, între care: Principatul Dukagjini, Principatul Kastrioti, Principatul de Gjirokastra și Muzakaj, Principatul de Berat. Teritoriul Albaniei a devenit parte a Imperiului Otoman în 1478, după rezistența opusă, timp de câteva decenii, de Liga de la Lezha, sub conducerea liderului Gjergj Kastrioti Skanderbeg.

La 28 noiembrie 1912, printr-o Mișcare de Renaștere Națională marcată de numeroase revolte antiotomane și de activitatea Ligii de la Prizren (1878-1881) și a Ligii de la Peja (1899-1900), Albania și-a declarat independența față de Imperiul Otoman. Decizia de proclamare a independenței de stat a Albaniei a fost adoptată la București, la 5 noiembrie 1912, în cadrul Marii Adunări a Coloniilor Albaneze din România, desfășurate la Hotel Continental, la inițiativa lui Ismail Qemali, deputat de Berat la Înalta Poartă și Luigj Gurakuqi.

Imagine din Tirana

Albania a devenit principat sub sceptrul lui Wilhelm de Wied, a cărui domnie a durat din 1914 până în 1925, când Albania a fost proclamată republică. Președintele Ahmed Zogu s-a proclamat Rege în 1928, sub numele de Zogu I. În 1939, Albania a fost ocupată de armatele Italiei, iar regele Ahmet Zog a fost exilat, tronul fiind preluat oficial, în anul 1943, de regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea. Astfel, teritoriul albanez a devenit teatru de operațiuni în războiul italo-grec.

Ulterior capitulării Italiei în fața Aliaților, în 1943, armata germană a invadat și Albania, devenind inamicul războiului de gherilă purtat până atunci împotriva administrației italiene de către Mișcarea Națională de Eliberare. După eliberarea teritoriului de către gherilele comuniste, în noiembrie 1944, Partidul Comunist a preluat puterea în Albania, iar în noiembrie 1945, Enver Hoxha, liderul rezistenței, a preluat conducerea. În perioada 1945-1990, Albania a avut unul din cele mai represive regimuri dictatoriale din Europa. În perioada 1985-1991, Ramiz Alia i-a succedat lui Enver Hoxha, permițând tranziția către democrație.

Capitala este Tirana (Tiranë) și numără 421.000 de locuitori, iar în zona metropolitană — 764.000 de locuitori (2015), potrivitworldpopulationreview.com. Alte orașe principale: Durrës (113.000 loc.), Shkodra (95.000 loc.), Elbasan (78.000 loc.) și Korçë (51.000 loc.).

Ținutul ce cuprindea Tirana este înregistrat oficial de către otomani între 1431-1432, numărul locuitorilor fiind estimat la 7.300. În 1614, generalul otoman și conducătorul local, Suleyman Pașa Bargjini, înființează o moschee (Et’hem Bey), un centru comercial și băile publice, se arată pe orașe.co. Prezența pe ruta comercială care lega Europa de Istanbul situează ținutul pe un loc important, până la începutul secolului al XIX-lea.

În 1807, Tirana devine capitala prefecturii Krujë-Tirana. Începutul secolului XX înseamnă, pentru Tirana, acordarea titulaturii de capitală a Albaniei, în primă instanță cu nume provizoriu (1920), apoi permanent (1925). Orașul începe să fie construit sistematic, cu ajutorul arhitecților austrieci, italieni și locali. Instaurarea regimului comunist după cel de-al Doilea Război Mondial a însemnat pentru Tirana un declin din punct de vedere al arhitecturii și al vieții sociale. Multe din vechile clădiri construite de către arhitecții italieni sunt demolate, în locul acestora fiind construite blocuri anoste de locuințe.

Imagine din Tirana

Principalele obiective turistice din Tirana sunt situate în jurul celui mai important punct al orașului — piața Sheshi Skënderbej—, precum și de-a lungul bulevardului Martirilor Națiunii. În această zonă, se regăsesc Muzeul Național de Istorie, Galeriile de Artă Națională și Expoziția de Artă Folclorică, Palatul Culturii, care adăpostește opera, baletul și biblioteca națională, dar și moscheea Haxhi Et’Hem Bey, singurul vestigiu al prezenței imperiului otoman în această zonă. Un alt obiectiv îl reprezintă Turnul Ceasului, construit de arhitectul aceleiași moschei.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)