”Se acordă titlul de Cetățean de Onoare Domnișoarei Elizabeta Samara, în semn de prețuire pentru excepționala activitate sportivă, pentru profesionalism și devotament față de tenisul de masă românesc, pentru promovarea imaginii municipiului Constanța pe plan internațional”, scrie pe diploma semnată de viceprimarul Decebal Făgădău.

”O distincție atât de importantă!! Mulțumesc orașului meu natal, Constanța! Sunt atât de mândră de acest oraș. Sper să aduc cât mai multe medalii de aur acestui oraș minunat!”, a scris Samara în rețeaua de socializare.

Elizabeta Samara cucerit anul acesta medalia de aur la individual și două medalii de argint, cu echipa și la dublu feminin, la Europenele de la Ekaterinburg, a câștigat Liga Campionilor cu Fenerbahce Istanbul și Qatar Open.

AGERPRES (AS-editor: Mihai Țenea)

Sursa foto: facebook.com/remi.radulescu

‘Am participat, ca și la Geneva, cu dispozitivul mecanic pentru închiderea gazelor, care, ca și în alte dăți, a avut un succes deosebit; am avut 23 de comisii de juriu și am obținut o Medalie de aur, un Premiu special de la Taiwan și un Premiu special de la belgieni’, a declarat Remi Rădulescu, într-o conferință de presă susținută la sediul ALDE Timiș.

Inventatorul a relatat faptul că a conceput dispozitivul pentru închiderea gazelor în timpul cutremurelor de pământ de 5-6 grade pe scara Richter. Dispozitivul va fi închis de o forță în mișcare, care îl pune în funcțiune, creându-se un impuls mecanic, a precizat el.

‘Știm că, pe la o intensitate a seismului de 5 grade, după cum am studiat eu, încep să cadă tencuielile, pereții, iar conductele de gaz se rup. Soluția clasică (electrică, n.r.), recunoscut unanim, s-a dovedit că funcționează ca un electro-ventil, iar în timpul cutremurului, curentul electric se întrerupe. Se căuta de mult o astfel de soluție, ca gazele să fie oprite mecanic la mișcarea pământului. Eu am reușit să fac acest dispozitiv’, a explicat inventatorul Remi Rădulescu.

Potrivit acestuia, dispozitivul va fi folosit atunci când va găsi o soluție pentru a vinde patentul ori pentru o colaborare cu o firmă care produce astfel de dispozitive.

“Ideea și principiul de funcționare sunt foarte eficiente. L-am supus la multe probe de anduranță, inclusiv la șocuri pe avion, timp de un an’, a arătat Remi Rădulescu, precizând că a conceput dispozitivul să arate ca “o butelie”.

Prețul unui astfel de dispozitiv poate ajunge până la 1.000 de euro, în funcție de dimensiuni, care trebuie să fie construită în funcție de diametrul conductei și de presiunea gazului la care este montat, iar materialele trebuie să fie din inox, argintate, pentru a rezista în timp.

Prin acțiunea unui astfel de dispozitiv, care poate fi montat în fiecare casă, apartament sau magistrală zonală, se vor evita exploziile și incendiile care apar în timpul cutremurelor, evitându-se pierderea de vieți.

AGERPRES/(A — autor: Otilia Halunga, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) Roxana Nite/ Facebook

Membrii corpului diplomatic acreditat la Edinburgh, reprezentanții comunității românești din Scoția, dar și melomanii britanici sunt invitați să se bucure de un program alcătuit din arii celebre semnate de Mozart, Puccini, Bellini, Verdi, dar și din numeroase creații românești foarte rar cântate în spațiul britanic, semnate, printre alții, de Nicolae Bretan, George Stephănescu, Gheorghe Dima și Paul Constantinescu.

Seara este organizată în parteneriat cu Ambasada României în Marea Britanie, prin Biroul Consular al României la Edinburgh.

Roxana Nițe a studiat la Conservatorul din Constanța, dar și la Universitatea de Muzică din București. Ancuța Nițe-Doyle este stabilită în Scoția încă din anul 2001, în urma câștigării Concursului Național de Muzică “Constantin Silvestri” și a unei burse de studiu la Academia de Muzică “Mary Erskine” din Edinburgh.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Claudia Stănescu)

Florina Ilie a fost cronometrată cu timpul de 32 sec 18/100, îmbunătățind performanța realizată în 2011, tot la Hunedoara, de colega sa de club Ioana Popa, 33 sec 25/100. Pe locul al doilea s-a clasat Andreea Puchiu (CSA Steaua), 33 sec 49/100, iar a treia a fost Adelina Elena Buzdugan (CSU Pitești), 34 sec 52/100.

Prima zi de competiție a consemnat nu mai puțin de opt noi recorduri naționale, dar și unul egalat, potrivit site-ului Federației Naționale de Natație și Pentatlon Modern.

La 100 metri liber masculin, Marius Radu a egalat recordul deținut de Norbert Trandafir din 2012, când acesta a înotat distanța în 48 sec 26/100. Restul recordurilor s-au înregistrat la juniori.

Alte rezultate din finalele seniorilor:

MASCULIN
50 m fluture
1. Marius Radu (CS Știința Municipal Bacău 2010) 00:23:84
2. Alexandru Coci (CSU Cluj) 00:24:34
3. Cătălin Paul Ungur (CSM Brașov) 00:24:62

200 m spate
1. Robert Andrei Glință (CSU Cluj) 01:58:01
2. Daniel Cristian Martin (CS Știința Municipal Bacău 2010) 01:59:42
3. Alexandru Costel Bădeață (CSU Pitești) 02:00:76

100 m liber
1. Marius Radu (CS Știința Municipal Bacău 2010) 00:48:26
2. Daniel Macovei (ACS Delfinul) 00:48:80
3. Norbert Trandafir (CS Știința Municipal Bacău 2010) 00:49:64

200 m mixt
1. Alexandru Coci (CSU Cluj) 02:02:16
2. Andrei Tiberiu Grigore (CS Olimpia) 02:03:38
3. Alexandru Costel Bădeață (CSU Pitești) 02:03:45

ștafetă 4×50 m liber
1. CSU Cluj (Robert Glință, Alexandru Coci, Alin Coste, Andrei Cristian Roman) 01:33:40
2. CSU Pitești (Alexandru Vasile Ancuța, Vlăduț Alexandru Pătru, Gheorghe Cristian Tătar, Ștefan Daniel Gheorghe) 01:33:76
3. CS Olimpia (Andrei Mircea Anghel, Paul Andrei Roșioru, Vlad Pațurcă, Radu Duican) 01:36:34

FEMININ
100 m spate
1. Cristina Andreea Nicolae (CSA Steaua) 01:03:07
2. Carina Bianca Macavei (CSU Cluj) 01:03:31
3. Alexandra Dobrin (CSU Pitești) 01:03:78

400 m liber
1. Ionela Cozma (CS Dinamo) 04:16:79
2. Simona Alexandra Savastița (CS Olimpia) 04:23:99
3. Victorița Alexa Bogdăneci (CSM Pitești) 04:24:94

200 m mixt
1. Alexandra Dobrin (CSU Pitești) 02:19:37
2. Beatrice Sabina Bocan (CSA Steaua) 02:22:75
3. Doris Pusztay (CS Municipal Baia Mare) 02:24:75

ștafetă 4×50 m liber
1. CS Dinamo (Adriana Corina Morar, Nicoleta Zboiu, Daniela Benea, Ionela Cozma) 01:48:76
2. CSA Steaua (Cristina Andreea Nicolae, Beatrice Sabina Bocan, Anamaria Beatrice Stoiciu, Andreea Puchiu) 01:49:76
3. LPS Baia Mare (Kristina Maria Schneider, Paula Reka Orzac, Melinda Balazs, Florina Lorena Bud) 01:51:47

AGERPRES (AS/editor: Mihai Țenea)

”Este un rezultat minunat, care răsplătește toată munca depusă. Aici mă gândesc la munca mea, dar și a tuturor oamenilor care mă susțin și mă încurajează mereu, zi de zi”, a menționat Andreea Chițu.

Pentru că suntem în apropierea Zilei Naționale a României, 1 Decembrie, Andreea Chițu a mai spus: ”Vreau să le transmit românilor multă sănătate, să aibă parte de bucurii în fiecare zi. Să susțină sportul românesc și să fie alături de sportivii romani la fiecare competiție la care participă. De fiecare dată când ascult imnul țării sunt bucuroasă ca sunt româncă și mă bucur ca mulți romanii trăiesc cu aceeași intensitate sentimentul acesta”.

Chițu a câștigat categoria 52 kg, joi, în cadrul Grand Prix-ului de judo de la Jeju (Coreea de Sud), după ce a învins-o în finală pe japoneza Mako Uchio, prin ippon.

Corina Căprioriu, vicecampioană mondială anul acesta la cat. 57 kg, fusese anunțată și ea ca participantă la Jeju, la categoria 63 kg, dar s-a retras din competiție.

AGERPRES (autor: Aristotel Bunescu, editor: Mihai Țenea)

Halep a fost cea mai ”accesată” jucătoare pe site-ul circuitului profesionist feminin, wtatennis.com, pentru al doilea an consecutiv. Românca a reușit cel mai bun sezon al său, terminându-l pe locul al doilea în clasamentul mondial, chiar dacă nu a obținut decât trei titluri, la Shenzhen, Dubai și Indian Wells.

În top 50 al popularității au mai fost nominalizate trei românce: Irina Begu — locul 39, Andreea Mitu — 47 și Monica Niculescu — 50.

Top 10 arată astfel:
1. Simona Halep (România)
2. Serena Williams (SUA)
3. Maria Șarapova (Rusia)
4. Agnieszka Radwanska (Polonia)
5. Eugenie Bouchard (Canada)
6. Ana Ivanovic (Serbia)
7. Caroline Wozniacki (Danemarca)
8. Garbine Muguruza (Spania)
9. Petra Kvitova (Cehia)
10. Venus Williams (SUA)

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Mihai Dragomir)

Nicolae Iorga, mare istoric, savant și om politic român.

Istoric, publicist, scriitor și om politic Nicolae Iorga s-a născut la 17 iunie 1871, la Botoșani, fiind fiul avocatului Nicu Iorga și al Zulniei. A absolvit Școala primară “Marchian Florescu” din Botoșani (1878-1881), tot acolo, liceul “A. Tr. Laurian” (1881-1886), apoi, la Iași, Liceul Național, unde și-a luat bacalaureatul (1888).

Primul său “articol” l-a publicat la vârsta de 14 ani, în ziarul ”Romanul”, dar și-a făcut debutul propriu-zis, în ”Lupta” (1890), cu un articol despre ”Năpasta” lui I. L. Caragiale.

A terminat într-un singur an Facultatea de Litere din Iași (1888-1889), cu ”magna cum laude”, avându-i ca profesori pe A. D. Xenopol, Șt. Vîrgolici, A. Vizanti, I. Caragiani, Aron Densușianu ș. a., fiind considerat de cei mai mulți “un adevărat fenomen”.

După o scurtă perioadă în care a fost profesor de limba latină la Școala de băieți din Ploiești, și-a continuat studiile la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. După susținerea, în 1892, a lucrării de diplomă ”Philip de Mezieres (1327-1405) et la Croisade au XIVe siecle” și-a continuat pregătirea la universități din Berlin și Leipzig, unde, în 1893, și-a susținut teza de doctorat ”Thomas III Marquis de Saluces, etude historique et litteraire”.

Revenit în țară, a fost numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie Medie din cadrul Universității din București (1894), inaugurându-și cursul cu lecția ”Despre concepția actuală a istoriei și geneza ei”; în 1895 a devenit profesor titular al Catedrei de Istorie Medie, Modernă și Contemporană de la Universitatea din București.

A devenit membru corespondent al Academiei la 9 aprilie 1897.

În această perioadă a muncit enorm, desfășurând o intensă activitate de cercetare în arhivele românești și străine (călătorii în fiecare an, în diverse țări europene). Materialul a fost publicat în ”Acte și fragmente cu privire la istoria românilor”, serie pe care a început-o în 1895. Informațiile obținute în arhivele străine au fost publicate în 6 volume, sub titlul ”de Notes et Extraits….”, începând cu 1899.

De numele său se leagă înființarea unor importante instituții de cercetare istorică: Institutul de Studii Sud-Est Europene (1914), Institutul de Istorie Universală (1937), Casa Română de la Fontenay-aux-Roses (1921), Casa Română din Veneția.

A desfășurat o foarte bogată activitate publicistică: a editat și a condus o serie de ziare și reviste (”Bulletin de l ‘Institut pour l ‘Etude de l ‘Europe Sud-Orientale”, ”Cuget clar”, ”Drum drept”, ”Floarea darurilor”, ”Neamul românesc”, ”Ramuri”, ”Revista Istorică”, ”Revue Historique des Etudes Sud-Est Europeennes”) și a colaborat la numeroase publicații ale vremii.

Nicolae Iorga a condus, între 1905-1906, revista ”Sămănătorul” (București, 2 dec. 1901 — 27 iun. 1910) care a reprezentat catalizatorul pentru înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele — ”Semănătorismul”. Acest curent, promovat de colaboratorii revistei și teoretizat de Nicolae Iorga, susținea valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării țărănimii etc.

Activitatea de istoric e dublată de cea literară, remarcându-se volumele de ”Poezii” (1893), ”Schițe din literatura română” (I-II, 1893-1894), ”Amintiri din Italia” (1895), precum și de o bogată prezență publicistică în ”Arhiva”, ”Literatura și arta română”, ”Revue critique d’ Histoire et de Litterature”, ”L’Independance Roumaine”, ”România jună”, ”Epoca” etc., unde s-a făcut cunoscut și talentul său de sociolog și pamfletar: ”Opinions pernicieuses d’ un mauvais patriote” (1900) ș.a.

În primii ani ai secolului XX, Nicolae Iorga a întreprins numeroase călătorii în Transilvania, fiind interesat de arhive, dar și de lupta pentru emancipare națională și unitate politică.

S-a mutat temporar la Vălenii de Munte (1908), unde a pus bazele Societății “Neamul Românesc”, care cuprindea o tipografie, inaugurată la 21 mai 1908, o editură și vestita universitate populară (1908). Aici, a scos revistele ”Neamul românesc literar” (1908), ”Drum drept” (1913); a editat numeroase volume, ediții din clasici români etc.

Membru al Academiei Române din 26 mai 1910.

S-a afirmat și ca un om politic deosebit de activ: a luat atitudine împotriva reprimării răscoalei țărănești din 1907, în ”Neamul Românesc” a semnat virulentul pamflet ”Dumnezeu să-i ierte!”; a militat pentru desăvârșirea statului național unitar român. A pus bazele Partidului Național-Democrat (1910). A fost președintele partidului (23 apr. 1910 — 8 mart. 1925 și 28 sept. 1926 — 27 nov. 1940).

Nicolae Iorga în Parlament, 17 mai 1933.

A fost președinte al Adunării Deputaților (9 dec. 1919 — 26 mart.1920); prim-ministru (apr. 1931-mai 1932), ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor (18 apr. 1931 — 31 mai 1932), ministru ad-interim la Interne (18 apr. — 27 apr. 1931), ministru secretar de stat (10 febr. — 30 mart. 1938); președinte al Senatului (1939). A desfășurat o intensă campanie împotriva războiului, a pericolului nazist, a Gărzii de Fier.

Cel mai mare istoric al românilor a depus o uriașă muncă în vederea ridicării nivelului cultural al poporului român, atât prin scris, cât și prin conferințe, ținute la Ateneul Român, în cadrul Ligii Culturale, al cărui președinte a devenit în 1919, dar mai cu seamă în cadrul cursurilor de vară de la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte.

În calitate de președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (din 1919), s-a preocupat intens de restaurarea unor monumente existente și de ridicarea altora noi.

Nicolae Iorga a efectuat, timp de peste 50 de ani, cercetări istorice care s-au concretizat în peste 1.000 de volume, 12.755 articole și studii, 4.963 recenzii, care acoperă toate domeniile istoriei românilor și ale istoriei universale.

Rezultatele cercetărilor sale în arhivele din țară și străinătate au fost publicate în numeroase volume: ”Acte și fragmente cu privire la istoria românilor” (3 vol., 1895-1897); ”Manuscripte din bibliotecile străine relative la istoria românilor” (2 vol., 1898); ”Documente românești din arhivele Bistriței” (2 vol., 1899-1900); ”Studii și documente cu privire la istoria românilor” (31 vol., 1901-1916); ”Inscripții din bisericile României” (2 vol., 1905-1908) ș.a.

Dintre lucrările de sinteză amintim: ”Geschichite des Rumanischen Volkes” (2 vol. 1905), ”Istoria românilor” (10 vol., 1936-1939); ”Histoire des Roumains et de la romanite orientale” (1937-1945), cărora li se adaugă: ”Istoria literaturii române în secolul XVIII” (1901), ”Istoria învățământului românesc” (1906); ”Istoria armatei românești” (2 vol., 1910-1919); ”Istoria comerțului românesc” (1915); ”Istoria românilor din Ardeal și Ungaria” (1915); ”Istoria românilor prin călători” (4 vol., 1920-1922); ”Istoria presei românești” (1922); ”Istoria industriei la români” (1927); ”Istoria artei românești” (1930); ”La place des Roumains dans l’ histoire universelle” (3 vol., 1935-1936); ”Istoria Bucureștilor” (1939) ș.a.

A fost un excelent istoric al Bizanțului — ”The Byzantine Empire” (1907), ”Histoire de la vie byzantine” (3 vol., 1934); ”Byzance apres Byzance” (1935), dar și al Imperiului Otoman — ”Geschichte des Osmanischen Reiches” (5 vol., 1908-1913).

Nicolae Iorga vorbind într-o sesiune la Academia Română (vis-a-vis scriitorul Mihail Sadoveanu), 24 mai 1933.

Cercetările sale s-au extins și asupra istoriei cruciadelor — ”Notes et extraits pour servir a l’histoire des croisades au XV siecle” (6 vol., 1899-1913); ”Breve histoire des croisades” (1924), asupra unor popoare balcanice sau a unor state din vestul Europei și a legăturilor acestora cu poporul român: ”Relations entre Serbes et Roumains” (1913); ”Istoria statelor balcanice” (1913); ”Histoire des relations entre la France et les Roumains” (1917); ”Histoire des relations entre la Russie et les Roumains” (1917); ”Histoire des Roumains des Balcans” (1919), preocupările sale în acest domeniu culminând cu un ”Essai de synthese de l’ histoire de l’humanite” (4 vol., 1926-1928).

A pregătit o lucrare unică în literatura de specialitate ”Istrologia umană”, care a rămas, însă neterminată.

Preocupările sale s-au extins și asupra literaturii, impunându-se și ca scriitor. A scris volume de versuri, peste 40 de piese de teatru, cele mai multe de inspirație istorică (”Mihai Viteazul”, ”Învierea lui Ștefan cel Mare”, ”Un domn pribeag”, ”Cantemir bătrânul”, ”Constantin Brâncoveanu” ș.a.), memorialistică (”Războiul nostru în note zilnice”, 2 vol., 1916-19187; ”O viață de om, așa cum a fost (Orizonturile mele)”, 1934), portretistică (”Oameni cari au fost” (I-IV, 1911); jurnale de călătorie (”Drumuri și orașe din România”, 1914; ”Sate și mănăstiri din România”, 1905; ”Note de drum. Prin Germania”, 1914; ”În Franța”, 1921; ”Câteva zile în Spania”, 1927; ”America și românii din America”, 1930; ”Priveliști elvețiene”, 1930, ș.a.), discursuri pe teme politice și culturale (”Discursuri parlamentare”, ”O luptă literară”, ”Sfaturi pe întunerec”) etc.

A fost membru al unor instituții și societăți științifice de prestigiu din întreaga lume: Academie des Inscriptions et Belles Letters din Paris, Academia de San Lazzaro din Veneția, Academia de Istorie din Santiago de Chile, Societatea de geografie din Lisabona; Doctor Honoris Causa al universităților din Alger, Barcelona, Bratislava, Cernăuți, Geneva, Lyon, Oxford, Paris, Roma, Strasbourg, Viena etc.

Nicolae Iorga a fost asasinat de legionari, în marginea comunei Strejnicul, la 27 noiembrie 1940, după ce fusese ridicat din locuința sa de la Sinaia.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva foto: Elena Bălan; editor: Anca Pandea)

Și-a petrecut copilăria în satele Maieru, apoi în Prislop, pe unde l-a purtat meseria de învățător a tatălui. Rebreanu mărturisea: ”În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu”, potrivit site-ului liviurebreanu.ro. Primele clase le-a urmat la școala unde preda învățătorul Rebreanu, apoi a urmat liceul românesc din Năsăud, de unde s-a mutat, după doi ani, la liceul german din Bistrița, apoi la cel maghiar din Sopron, în nordul Ungariei. După absolvirea școlii, s-a mutat la Budapesta, dar, dorind să devină ofițer, s-a înscris la școala militară din Sopron, pe care a și absolvit-o, apoi a studiat la Academia militară Ludoviceum din Budapesta (1903-1906).

Ajuns ofițer în armata austro-ungară, a fost trimis, în 1908, la garnizoana honvezilor regali din Gyula, de unde a demisionat, în același an, în urma unui conflict cu autoritățile.

A debutat la Sibiu, în revista ”Luceafărul”, cu nuvela ”Ofilire” (1908), urmată, în 1909, de povestirea ”Codrea (Glasul inimii)” și de nuvela ”Răfuiala”.

Muzeul Memorial ‘Liviu Rebreanu’ este găzduit într-o casă țărănească specifică zonei, ridicată în anul 1957, pe locul casei părintești a scriitorului din Prislop

În 1909, a participat la serbările Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), unde a cunoscut numeroși scriitori din țară, cu ajutorul cărora a trecut munții, stabilindu-se la București. A colaborat aici, ca scriitor și gazetar, cu diferite publicații, precum ”Convorbiri critice”, ”Viața românească”, ”Flacăra” etc.

La 15 februarie 1910, la cererea guvernului ungar, a fost încarcerat la Văcărești și extrădat, apoi închis la Gyula, până în august 1910. A fost secretar literar la Teatrul Național din Craiova (1911-1919), unde a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, actrița Fanny Rădulescu. În 1928, a fost numit director al Teatrului Național din București, funcție pe care a deținut-o până în 1929.

A fost secretar (1914), vicepreședinte (1923) și președinte al Societății Scriitorilor Români (ales în 1925). În această calitate, a participat la diverse manifestări literare din țară și din străinătate (delegat la Congresul internațional al scriitorilor și Congresul autorilor dramatici). A mai fost și director al Teatrului Național din București (1928-1930 și 1940-1944); președinte al Asociației pentru educația poporului.

Muzeul memorial “Liviu Rebreanu” din satul Prislop, județul Bistrița-Năsăud

A debutat în revista “Luceafărul” (la 1 noiembrie 1908), a colaborat la “Convorbiri critice” (în paginile căreia a debutat în 1909 cu nuvela “Volbura dragostei (Cântecul iubirii)”), “Lumina”, “Flacăra”, “Revista idealistă”. Revenit la București în 1910, după detenția de un an de la Gyula, și-a continuat activitatea jurnalistică la “Rampa”, “Viața românească”, “Adevărul” și a editat împreună cu Mihail Sorbul revista de teatru “Scena” (la 15 septembrie 1910). În 1919, a început colaborarea la cenaclul și revista “Sburătorul”, cu cronici de teatru și nuvele. De asemenea, a condus și revistele de mare prestigiu “Mișcarea literară” (1924-1925) și “România literară” (1932-1934).

În 1912, prozatorul debutează editorial cu volumul de nuvele ”Frământări”, urmat de volumele de nuvele și de schițe ”Golanii” și ”Mărturisire”, apărute în 1916, și de ”Răfuiala”, în 1919, în care sunt adunate schițele și nuvelele publicate deja în periodice.

Gloria literară a lui Rebreanu s-a datorat romanului “Ion” (1920) — prima versiune a acestuia fiind finalizată în timpul ocupației germane—, roman pentru care scriitorului i-a fost acordat Premiul “Năsturel-Herescu” al Academiei Române. Succesul de care s-a bucurat primul mare roman al său a fost susținut și de următoarele: romanul psihologic “Pădurea spânzuraților” (1922) — Marele Premiu al romanului al Societății Scriitorilor Români; “Adam și Eva” (1925), “Ciuleandra” (1927), “Crăișorul” (1929), “Răscoala” (1932), “Jar” (1934), “Gorila” (1938), “Amândoi” (1940). În paralel, a scris și piese de teatru — “Cadrilul” (reprezentată în premieră în 1919), “Plicul” (1923), “Apostolii” (1926)—, considerate de unii critici și istorici literari sub nivelul artistic al romanelor.

Vitrină cu lucrări ale marelui scriitor Liviu Rebreanu, aflate în anexa Muzeului memorial din Prislop, județul Bistrița-Năsăud

Printre celelalte opere ale prozatorului se numără: “Calvarul” (1919), “Răscoala moților” (1919), “Norocul” (1921), “Cuibul viselor” (1927) — nuvele și schițe, “Cântecul lebedei” (1927), “Metropole. Berlin. Roma. Paris” (1931). A tradus mult din Gorki, Cehov, Tolstoi, Balzac, Prevost, Zola, Nietzsche. A mai fost distins cu Premiul național pentru proză (1929).

Membru al PEN-Clubului (1933); membru titular (ales la 25 mai 1939) al Academiei Române, unde a ținut, în 1940, celebrul discurs de recepție “Laudă țăranului român”.

La începutul anului 1944, un control radiologic a semnalat opacitate suspectă la plămânul drept. La 4 aprilie 1944, grav bolnav, Liviu Rebreanu s-a retras la Valea Mare, iar la 7 iulie, scria în ”Jurnal”: ”Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.” La 1 septembrie 1944, a murit, la Valea Mare, iar câteva luni mai târziu a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

Prin întreaga sa operă romanescă, mai ales prin capodoperele “Ion”, “Pădurea spânzuraților” și “Răscoala”, Liviu Rebreanu rămâne în istoria literaturii noastre drept creatorul romanului românesc modern, el “fiind în proză ceea ce a fost și a rămas Eminescu în poezie”, după cum consideră Ion Dodu Bălan.

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea; redactor arhiva foto: Vlad Rușeanu, editor: Marina Bădulescu)

In the second round, Chitu defeated German Maria Ertl (ippon); in the quarter-finals she prevailed over Mongolia’s Bundmaa Munkhbataar by warnings, while in the semi-finals she defeated Priscilla Gneto of France.

In the U48 event, Romanians Monica Ungureanu finished 7th after defeating South Korea’s Oh Yeunju in the second round and losing in the semi-finals to Kazakh Otgontsetseg Galbadrakh and in the repechage to Turkish Dilara Lokmanhekim.

Loredana Ohai lost in the second round of the U57 event to Israel’s Camila Minakawa.

On Friday, Corina Caprioriu will compete in the first round of the U63 event against Taiwanese Huang Shih Han.

There are 421 judokas from 70 countries competing at the event, 237 in men’s contests and 184 in women’s contests. AGERPRES

Programul Zilelor Culturii Române, eveniment cultural de tradiție organizat anual de Asociația pentru Promovarea Culturii și Tradițiilor României din capitala Bavariei, mai cuprinde spectacole de teatru, vernisaje și concerte.

Festivalul de film de desfășoară în parteneriat cu Muzeul Filmului din Munchen.

AGERPRES/(AS — editor: Mariana Ionescu)