Foto: (c) Corneliu Birtok Baneasa

Denumit “deflector termic”, dispozitivul inventatorului din Deva se aplică pe traseul de admisie a aerului la motor, el dovedindu-și eficiența pe timp de vară, când motoarele pierd circa 20% din putere din cauza căldurii de afară.

În opinia inventatorului, juriul a apreciat performanțele invenției sale, dar și faptul că prin reducerea consumului de carburant dispozitivul contribuie la o diminuare a noxelor emise în atmosferă de autovehiculele pe care ar putea fi aplicat.

“Deflectorul termic nu este limitat numai la industria auto. El poate fi aplicat și în construcții. Bineînțeles, cercetările se pot extinde și se pot diversifica din punct de vedere al utilității acestuia”, a declarat Corneliu Birtok Băneasă.

În opinia inginerului din Deva, cercetarea românească are nevoie de un sprijin financiar mult mai mare, ca modalitate eficientă de a contribui la dezvoltarea economiei naționale.

“Românii au idei sclipitoare, materia cenușie românească este foarte apreciată în exteriorul țării și este păcat ca aceste idei să nu fie prezentate, în număr cât mai mare, la saloane de inventică, expoziții, târguri, care pot aduce un plus României, cel puțin pe partea de imagine. Continuând cercetarea, multe dintre acest idei pot ajunge să se concretizeze în produse de larg consum și să aibă o aplicație reală în economie, să genereze venituri”, a explicat inventatorul.

De altfel, deflectorul termic prezentat de Corneliu Birtok Băneasă la Salonul Innova Bruxelles este o invenție care a fost testată în practică din anul 2010, când a fost implementată pentru prima dată pe autoturisme și pe autobuzele unei companii de transport local din Alba Iulia.

Inginerul Corneliu Birtok Băneasă este acum doctorand al Universității Politehnica din Timișoara în specializarea ingineria materialelor.

La Salonul internațional de inventică Innova Bruxelles el a reprezentat România împreună cu echipa selectată de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (ANCSI).

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Florin Marin)

Captură Foto: (c) Bshara Shammas / YouTube

Cunoscut în antichitate sub numele de Fenicia (cu orașe-state strălucite precum Tyr, Sidon, Byblos, Ugarit), teritoriul Libanului este supus, de-a lungul secolelor, conducerilor egiptene, asiriene, persane, seleucide, romane (63 î.Hr.), bizantine (395 d.Hr.), arabe (636 d.Hr.), cruciate (secolele XI-XIII), turce (1516-1918). În pofida islamizării, în Liban a supraviețuit o importantă minoritare creștină (maroniții). După Primul Război Mondial, în urma destrămării Imperiului Otoman, Libanul, unit cu Siria, este administrat, din 1920, în numele Ligii Națiunilor, de Franța.

În 1926, Libanul este separat de Siria și proclamat, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, mai precis la 22 ianuarie 1941, republică independentă (la 22 decembrie 1943 este creat primul guvern național). Până în decembrie 1946 rămâne însă sub ocupație anglo-franceză. La sfârșitul anului 1943, au loc primele alegeri generale. În 1945, Libanul devine membru fondator al Ligii Arabe și membru al ONU.

Civilizațiile variate și-au lăsat urmele pe teritoriul Libanului. Astfel de vestigii se regăsesc la Baalbek — ruinele templelor romane, sau în orașul Byblos, renumit pentru vechimea sa. În plus, vechiul Beirut, cu piețele reconstruite după modelul antic, centrul istoric al orașului Tripoli, cu numeroase moschei, situat la poalele castelului cruciaților sau portul orașului Sidon reprezintă doar câteva dintre atracțiile turistice ale țării.

Inițial locuit de fenicieni, Beirutul a dobândit importanță sub conducerea romană, în secolul I î.Hr, potrivit volumului ”Enciclopedia Universală Britannica” (2010). A fost cucerit de arabi în 635 d. Hr. Cruciații creștini au stăpânit Beirutul între 1110 și 1291, după care orașul a fost dominat de dinastia mamelucilor. În 1517, a ajuns sub dominația Imperiului Otoman. A devenit capitala noului stat Liban (sub mandat francez) în 1920 și capitală a Libanului independent în 1943. A continuat să prospere, devenind cel mai important centru comercial și bancar al Orientului Mijlociu.

Captură Foto: (c) Bshara Shammas / YouTube

A suferit daune imense în timpul războiului civil din Liban (1975-1991) și în timpul luptelor dintre forțele israeliene și cele ale Organizației pentru Eliberarea Palestinei, din 1982. Început în 1994, planul de reconstrucție a orașului a fost extins pe o perioadă de 30 de ani, potrivithttp://destinationlebanon.gov.lb/.

Capitala Beirut, cu o populație de 2.179.000 locuitori potrivithttp://data.un.org/, este cel mai mare oraș și principalul port al țării, fiind situat la poalele munților Liban. Totodată este un important centru comercial și financiar, dar și cultural și universitar atât al Libanului, cât și al întregii zone.

Printre principalele obiective culturale ale Beirutului se află: Universitatea Americană din Beirut (AUB) este una dintre cele mai prestigioase universități din Orientul Mijlociu, fondată în 1866; Muzeul Național din Beirut, a cărui colecție este formată aproape în întregime din artefacte feniciene, fiind considerat unul dintre cele mai bogate muzee din Orientul Mijlociu; Muzeul ”Robert Mouawad” cunoscut ca și Palatul faraonului, a fost refăcut în întregime de artistul Robert Mouawad și cuprinde numeroase antichități rare pornind de la bijuterii, porțelan chinezesc, până la covoare și cărți; Muzeul de Arheologie a fost înființat în 1868 și colecții sale acoperă întreaga epocă antică a regiunii; Muzeul ”Discovery Planet” este dedicat în întregime copiilor, aici având loc expoziții locale, dar și internaționale; băile romane, descoperite în 1968-1969, au fost acoperite de ruine în timpul războiului libanez. Situl a fost curățat după război și a devenit un loc de săpături extinse între 1995 și 1997; Marea Moschee Al Omari este cea mai mare moschee din Beirut, iar numele său aduce un omagiu califului Omar Ibn Al Khattab. Aceasta a fost construită pe ruinele unei biserici bizantine, care la rândul său a fost construită pe ruinele unei băi termale romane. Cruciații au transformat moscheea, în 1150, într-o catedrală cu hramul Sf. Ioan. În 1291, în timpul dominației mamelucilor a devenit moschee.

Un obiectiv important al capitalei libaneze este Piața Martirilor, care a fost și este, în continuare piața centrală a Beirutului, punctul de întâlnire al locuitorilor săi, fiind construită în amintirea martirilor libanezi uciși în 1915 și 1916, în timpul Primului Război Mondial. Complet devastată în timpul războiului civil, piața a fost prima locație supusă excavărilor, fiind reconstruită integral, se arată pehttp://destinationlebanon.gov.lb.

Captură Foto: (c) Bshara Shammas / YouTube

Alte puncte de interes: Catedrala Ortodoxă Greacă Sf. Gheorghe, a fost ridicată în 1767, pe structuri cruciate și bizantine, considerată fiind cea mai veche construcție din oraș. Iconostasul, frescele și icoanele au fost grav avariate în timpul războiului, însă au fost restaurate de artiști greci și ruși în timpul procesului de reconstrucție; Catedrala greco-catolică ”St. Elias” ridicată în secolul al XVIII-lea, a fost de asemenea, inclusă în procesul de restaurare între 1994-2003; Castelul Cruciaților, care a fost demolat în 1860 pentru a face loc lărgirii portului, în 1995, săpăturile efectuate au dezvăluit mai multe zone ale acestuia care au fost fortificate cu ajutorul unor coloane de tip roman; edificiul Grand Serail a fost construit în 1853 de către otomani, ca o cazarmă militară, a devenit ulterior, sediul guvernatorului francez și sediul primului-ministru libanez, după independență; Turnul cu Ceas se află lângă Grand Serail, și a fost construit 1897 și restaurat în 1994.

AGERPRES/(Documentare — Roxana Mihordescu, Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

“Acest proiect a putut fi realizat doar cu sprijinul remarcabil și consistent al Primăriei Sibiu și personal al domnului președinte Iohannis, în perioada când era primar”, a declarat, la inaugurare, prof. dr. Mihai Neamțu, coordonatorul proiectului.

El a explicat că a durat trei ani până când a fost construit și dotat Centrul de Cercetare și Telemedicină în Bolile Neurologice la copii.

Centrul are cinci compartimente — unul de neuroradiologie, altul de genetică, boli metabolice și cercetare a patologiei pediatrice coexistente sau induse de bolile neurologice, un compartiment clinic de neurologie pediatrică, unul de cercetare în neurofiziologie și polisomnografie și un altul de telemedicină și educație medicală.

În acest centru pot fi tratați copii, dar se pot și studia bolile lor neurologice și chiar se poate face cercetare, pentru a depista noi medicamente.

Deocamdată, principala problemă a centrului de la Sibiu este că are doar 75% din cadrele medicale de care ar fi nevoie. Până la finalul anului se vor angaja 15 cadre medicale, iar alte 15 în viitor.

În Spitalul de Pediatrie din Sibiu sunt tratați copii din județ și județele limitrofe, Alba, Hunedoara și Vâlcea.

AGERPRES/(A, AS — autor: Isabela Paulescu, editor: Claudia Stănescu)

Buzărnescu și poloneza Justyna Jegiolka, principalele favorite la dublu, s-au impus în ultimul act al probei în fața cuplului Kim-Alice Grajdek (Germania)/Ekaterina Iașina (Rusia), cu 6-2, 6-3.

La simplu, Mihaela Buzărnescu (27 ani, 263 WTA), a șasea favorită, a dispus în semifinale cu 6-2, 6-2 de Karolina Muchova (Cehia), o jucătoare de 19 ani, aflată pe locul 421 în lume, venită din calificări.

În finală (duminică, 13,00, ora României), Buzărnescu o va înfrunta pe a doua favorită a competiției, sârboaica Ivana Jorovic (18 ani, 223 WTA).

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Ortodoxe
Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim și Apfia; Sf. Mc. Cicilia (Dezlegare la pește)
Duminica a 26-a după Rusalii


Greco-catolice
Duminica 26 dR. Sf. ap. Filimon, Apfia și Onisim; Sf. m. Cecilia, Valerian și Tiburțiu

Romano-catolice
Cristos, Regele Universului
Sf. Cecilia, fc. m.

Sfinții Apostoli Filimon, Arhip și Onisim sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 22 noiembrie.
Aceștia au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel și l-au propovăduit pe Hristos cel mort și înviat în diferite ținuturi: Arhip și Filimon în cetatea Colose din Frigia, iar Onisim la Roma, urmându-i Sfântului Apostol Pavel. Lui Filimon, soției acestuia, Apfia, și lui Arhip, li se adresează Sfântul Pavel în Epistola către Filimon (versetele 1 și 2): “… iubitului Filimon, împreună-lucrător cu noi, și surorii Apfia, și lui Arhip, cel împreună-oștean cu noi, și Bisericii din casa ta…”.
Au avut cu toții un sfârșit martiric, Filimon, Apfia și Arhip fiind uciși cu pietre în timpul împăratului Nero (54-68), iar lui Onisim i s-a tăiat capul în timpul lui Domițian (81-96).

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel)

Camelia Potec, președinta FRNPM, a spus cu acest prilej: “Sărbătorim astăzi 85 de ani de istorie, tradiție și performanță. Sper ca peste 15 ani, la centenarul federației noastre, să avem și alte medalii europene, mondiale și olimpice”.

Forul național a atribuit mai multor sportivi distincția intitulată ”Tribuna de Onoare a Natației și Pentatlonului Modern”. La clasa I au fost premiate fostele campioane olimpice Diana Mocanu și Camelia Potec (ambele la Atena, în 2004), la clasa a II-a au primit distincții Anca Pătrășcoiu, Noemi Lung, Beatrice Cășlaru și Răzvan Florea, iar a clasa a III-a, distincția a fost acordată lui Dragoș Coman și Tamarei Costache Bondoc.

La data de 21 decembrie 1930 s-a constituit Federația Română de Înot. În 1931, la București, a avut loc prima ediție a Campionatelor școlare, câștigătorii fiind recompensați cu diplome și cu brevetul de înotător școlar.

AGERPRES (autor: Aristotel Bunescu, editor: Mihai Țenea)

Celebrarea acestei zile semnifică recunoașterea impactului tot mai mare, pe care televiziunea îl are asupra procesului decizional, prin aducerea în atenția societății a conflictelor și a amenințărilor la adresa păcii și securității, precum și a potențialului său rol în accentuarea altor aspecte majore, printre care problemele economice sau sociale, se arată pe site-ul Organizației Națiunilor Unite.

Lumea de astăzi este controlată de progresele tehnologiei, iar viața noastră de zi cu zi depinde de informații și de comunicații. Chiar dacă internetul a devenit în prezent unul dintre cele mai influente forme de comunicare și diseminare a informației, televiziunea continuă să aibă locul său, bine stabilit. Prin programele variate pe care le oferă, de la cele culturale sau științifice până la cele de divertisment, televiziunea ne informează, ne distrează, ne instruiește.

Televiziunea, a cărei istorie a început în urmă cu aproximativ 100 de ani, s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea și continuă să fie unul dintre cele mai populare mijloace de informare în masă.

În lumea contemporană, televiziunea este un simbol al comunicării și al globalizării, iar Ziua mondială a televiziunii este o recunoaștere a importanței acestei tehnologii de comunicare, a rolului major pe care îl are în prezentarea diverselor probleme cu care se confruntă întreaga lume.

La 17 decembrie 1996, prin Rezoluția 51/205, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat 21 noiembrie drept Ziua mondială a televiziunii, pentru a marca data la care, în același an, la sediul ONU, s-a desfășurat primul Forum Mondial al Televiziunii (21-22 noiembrie 1996). Statele au fost invitate să sărbătorească această zi prin încurajarea schimburilor globale de programe de televiziune, axate, printre altele, pe subiecte precum pacea, securitatea, dezvoltarea economică și socială și consolidarea schimburilor culturale.

AGERPRES/(Documentare — Doina Lecea; editor: Irina Andreea Cristea)

Captură Foto: (c) Dymka Chelban / YouTube

Inițiată în anul 1973 de frații Brian și Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, a fost susținută de personalități publice, lideri religioși, laureați ai Premiului Nobel pentru Pace și de 180 de țări.

Ziua mondială a salutului a fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt și Israel, ea constituind o formă de protest nonviolent la adresa războiului.

Forma de salut este influențată, peste tot în lume, de varietatea de culturi, salutul având diferite semnificații. De exemplu, dacă japonezii se înclină, iar britanicii spun doar “bună ziua” și își dau mâna, în Tibet, este foarte politicos sa scoți limba atunci când întâlnești pe cineva pentru prima dată. Francezii, în schimb, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji, atât la sosire, cât și la plecare. În Botswana, oamenii își ating palmele ușor, dar nu le strâng, în timp ce în Cambodgia, se lipesc palmele, ținându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrățișezi sau să săruți și nici să vorbești despre chestiuni personale.

Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere și datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând își acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiți de lumina emanată de strălucitul împărat. În acest obicei, își are originea salutul militar. În vremea romanilor, salutul “Ave Cezar!” era însoțit și de strângerea antebrațelor, ca semn de încredere, întrucât brațul neînarmat simboliza pacea și prietenia. În epocile cavalerilor, domnițele erau salutate cu reverențe adânci și sărutarea mâinii înmănușate. În prezent, strânsul mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc, chiar și femeile salutându-se, uneori, astfel. Îmbrățișatul și sărutul sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.

Codul bunelor maniere ne învață modul corect de a saluta. Astfel, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalți trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toți, iar ei trebuie să salute la rândul lor. În orice împrejurare, un bărbat salută întotdeauna primul o femeie, iar o femeie mai tânără salută întotdeauna prima o femeie mai în vârstă. Este politicos să răspundem oricărui salut, iar strânsul mâinii, la bărbați, să se efectueze scurt și ferm.

Etnologii spun că în lume sunt vorbite peste 6.500 de limbi, astfel că oamenii se salută cu: “Konnichi wa” (japoneză), “Jambo” (swahili), “Ni hao” (chineză), “Bonjour” (franceză), “Ciao” (italiană), “Ahoj” (cehă), “Hej” (daneză), “Șalom” (ebraică), “Saluton” (esperanto), “Hallo” (germană), “Olá” (portugheză), “Zdravstvuitie” (rusă), “Al Salaam a alaykum” (arabă), “Merhaba” (turcă). Totuși, cel mai popular cuvânt de salut este “Hello”, care este și formula universală de salut la telefon.

În România, forma de salut diferă în funcție de zona geografică. În timp ce bucureștenii se salută cu “Bună!”, ardelenii își spun “Servus!”, iar în Cluj, Sibiu, Banat, se folosește “Ciau!” sau “Ceau!”. Adolescenții mai folosesc și formulele de salut: “Salve!”, “Salutare!”, “Salut!”, “Noroc!”, “Pa!”, “Te sărut!” sau “Hi”, “Hello”.

De asemenea, sunt folosite și saluturi religioase: “Doamne ajută!”, “Domnul cu tine!” sau “Hristos în mijlocul nostru!”, la care se răspunde “Este și va fi!”, formulă folosită de preoți, atunci când slujesc împreună, într-un număr mai mare. Mai sunt utilizate și formule specifice anumitor sărbători creștine “Hristos a Înviat!”, rostit din ziua de Paști și până în ziua de Înălțare. Se răspunde cu “Adevărat a Înviat!”. În ziua Înălțării, ortodocșii se salută cu “Hristos S-a Înălțat!” și se răspunde “Adevărat S-a Înălțat!”.

Indiferent de zona de pe mapamond unde sunt utilizate toate aceste forme de salut, ele contribuie la ameliorarea relațiilor interumane și aduc un plus de culoare vieții. De Ziua mondială a salutului, sunt organizate numeroase demonstrații la nivel mondial, pentru a sublinia importanța comunicării în menținerea păcii.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

După cum dovedesc cercetătorii, a avea mai mulți prieteni nu este întotdeauna mai bine. Într-un studiu publicat în revista Psychoneuroendocrinology, aceștia arată că, odată ce adolescenții au depășit 300 de prieteni în rețeaua socială, nivelul lor de cortizol, hormonul stresului, tinde să fie mai mare decât la adolescenții cu mai puțin de 300 de prieteni pe Facebook, relatează France Presse.

În experiment, 88 de participanți cu vârste între 12 și 17 ani au fost întrebați cum folosesc rețeaua socială Facebook, inclusiv cât de des vizitează site-ul și câți prieteni au, modul în care se promovează pe rețea și cum își susțin prietenii online. De asemenea, au fost colectate probe de cortizol de la subiecți de patru ori pe zi timp de trei zile, iar cercetătorii au descoperit că adolescenții cu mai mult de 300 de prieteni pe Facebook aveau în mod constant niveluri mai ridicate de cortizol.

Desigur, Facebook nu este singurul factor de creștere a hormonului ce provoacă stresul în viața unui adolescent. Sunt în joc și alte aspecte, precum pubertatea, temele și presiunea cerințelor școlare.

“Dar, în timp ce și alți factori externi sunt responsabili de apariția stresului, noi am estimat că efectul izolat al Facebook asupra cortizolului a fost de aproximativ 8 la sută”, a declarat într-un comunicat profesorul Sonia Lupien, principalul autor al studiului. “Am fost în măsură să demonstrăm că adolescenții cu peste 300 de prieteni pe Facebook au niveluri de cortizol mai mari”.

În afara domeniului de aplicare a acestui studiu, este documentat faptul că niveluri ridicate de cortizol pot fi periculoase în timp. Un studiu anterior a constatat că stresul excesiv la tinerii adolescenți poate duce mai târziu în adolescență la depresie.

“Noi nu am remarcat depresie la participanții noștri. Cu toate acestea, adolescenții care prezintă niveluri ridicate ale hormonului stresului nu devin imediat deprimați. Depresia poate să apară mai târziu”, a spus Lupien. “Unele studii au arătat că poate dura 11 ani înainte de debutul depresiei severe la copiii care au avut în mod constant un nivel ridicat de cortizol”.

Adolescenții care sunt mari utilizatori de Facebook tind să aibă calități narcisiste și să primească note mai mici la școală, conform unei cercetări anterioare care a evaluat simptomele depresive. Experții estimează că a vorbi cu copiii de la o vârstă fragedă despre utilizarea rețelelor sociale poate ajuta la minimizarea unor efecte adverse ale acestor sisteme online.

AGERPRES/(AS — autor: Mariana Ionescu; editor: Mihaela Nicolaescu)

Momentul marchează concertul final din Gala Absolvenților Cursurilor de Excelență pentru Vioară-Master Classes—”Enescu Experience” 2015, gală organizată de Fundația Culturală “Remember Enescu” și violonistul Alexandru Tomescu, se arată într-un comunicat de presă transmis AGERPRES de către organizatori.

Programul concertului cuprinde piese de: George Enescu-Sonata nr.3/Balada; N.Paganini-Capriciul nr.15; H.Wieniawski-Souvenir de Moscou; Eugene Ysaye-Sonata nr.3 “Balada”; J.S.Bach-Partita a-II-a în re minor, Allemande și Courante.

Cu această ocazie, violonistul Alexandru Tomescu va susține și un scurt recital, atât de așteptat de iubitorii muzicii clasice.

După studii în Elveția și în Statele Unite ale Americii și nenumărate concerte și recitaluri în peste 28 de țări, Alexandru Tomescu a dorit să demonstreze, alături de vioara Stradivarius Elder-Voicu, faptul că muzica clasică este o lume deschisă tuturor.

În prezent, este solist concertist permanent al Orchestrei Naționale Radio București, cariera sa consemnând o serie de concerte alături de dirijori renumiți: Horia Andreescu, Garry Bertini, Philippe Entremont, Christoph Eschenbach, Valery Gergiev, Kurt Masur, Jin Wang, Maxim Vengerov, se mai precizează în comunicatul de presă.

Intrarea la concert este liberă, în limita locurilor disponibile.

AGERPRES / (AS — autor: Jana Pintili, editor: Marius Frățilă)