Foto: arviha personală a Oanei Grigoruț

Oana Grigoruț a ajuns în SUA la vârsta de șase ani, la părinții săi care erau plecați deja. Și-a început cariera în 2009, la 13 ani, și acum este una dintre cele mai bine cotate tinere artiste pentru rolurile din filme pentru copii.

Într-un interviu acordat AGERPRES, tânăra mărturisește că rolul care a făcut-o remarcată cel mai mult până în prezent este Amanda din serialul Crash and Bernstein, ce va putea fi văzut în curând și în România.

Tânăra actriță declară că singurul “dezavantaj” al faptului că este româncă a fost acela că, pentru a putea fi rostit ușor de americani, a trebuit să își schimbe numele de scenă din Oana Grigoruț în Oana Gregory.

AGERPRES: Cum v-ați adaptat în noua țară? A fost greu?
Oana Grigoruț: Adaptarea nu a fost chiar ușoară, nu știam limba și îmi lipseau mult bunicii mei. Părinții mei au plecat în America când eu aveam 2 ani și a durat patru ani să își legalizeze statutul ca să ne aducă la ei pe mine și fratele meu, Dorel. În tot acest timp bunicii mei de la Vama m-au crescut, deci când am plecat în SUA nu prea-i cunoșteam nici măcar pe părinții mei. Îmi amintesc că primele șase luni au fost mai grele până când am vorbit limba engleză și apoi am început să am prieteni la școală și pe strada unde locuiam. Am început lecțiile de balet și pian și așa încet, încet am început să mă adaptez la noul mod de viață.

AGERPRES: Cum ați ajuns să jucați în filme?
Oana Grigoruț: În urma unui concurs internațional de acting, unde am obținut cel mai bun scor la categoria mea de vârstă și peste 50 de oferte de la agenții din Hollywood care să mă reprezinte, mama mea a decis să venim la Hollywood pentru o perioadă. Nu știam nimic nici eu, nici mama despre ce este vorba, dar ea a renunțat la tot și de aici a început “aventura” visului american. Am început să merg la castinguri, în primii doi ani am făcut mult print modeling și reclame TV, apoi după ce mi-am dobândit experiența în fața camerei și agenția mea a fost sigură că sunt pregătită pentru următorul pas, am început castingurile pentru filme și seriale TV.

AGERPRES: Nu a fost un dezavantaj faptul că sunteți româncă? Visul american chiar se poate împlini?
Oana Grigoruț: Singurul dezavantaj, dacă se poate numi dezavantaj, a fost faptul că a trebuit să îmi adaptez numele din Grigoruț în Gregory pentru a fi mai ușor pentru americani de pronunțat. În rest nu am simțit niciodată să fiu dezavantajată. Dimpotrivă, americanii apreciază faptul că mai vorbesc o altă limba și acest lucru m-a ajutat de altfel la trei episoade pe care le-am filmat pentru Disney, unde am câteva replici în limba română și îmi folosesc accentul european. Părerea mea este că visul american se poate îndeplini, bineînțeles nu este nevoie numai de talent, este multă muncă și seriozitate și bineînțeles sacrificii. Poate chiar un pic de noroc… adică să fii în momentul potrivit unde trebuie.

AGERPRES: Care sunt cele mai importante roluri care v-au făcut celebră?
Oana Grigoruț: Toate rolurile pe care le-am avut până acum sunt importante pentru mine, dar cred că rolul care m-a remarcat cel mai mult până acum este rolul Amanda din serialul Crash and Bernstein, unde am filmat până în prezent două sezoane. Și bineînțeles că mai am multe proiecte pe viitor și sper că vor urma roluri multe și importante în cariera mea.

AGERPRES: Care vă sunt idolii și actorii preferați? Dar dintre cei români? Cu ce mari actori sau regizori ați avut legături până acum?
Oana Grigoruț: Dintre idolii mei preferați i-aș aminti pe Natalie Portman, Audrey Hepburn și Johnny Deep. Din România îmi plac multe cântăreața Andra și ca actriță din generația nouă o admir foarte mult pe Dana Rogoz. Toți regizorii cu care am lucrat până acum îmi sunt tare dragi și am învățat de la fiecare ceva nou și important pentru cariera mea. Cel mai faimos dintre toți este regizorul Rich Correll cu care am filmat mai multe episoade în Crash and Bernstein.

AGERPRES: Cum se văd România și lumea filmului românesc de la Hollywood?
Oana Grigoruț: Am întâlnit mulți oameni de film care au fost în România, unde au făcut filme în diferite locații. Ei au o părere foarte bună despre România și lumea filmului românesc. Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu, Radu Muntean, Florin Șerban și mulți alți regizori din România sunt nume cunoscute aici la Hollywood.

AGERPRES: Cum vi s-a schimbat viața?
Oana Grigoruț: Bineînțeles că viața mea s-a schimbat în bine. Pentru că fac cea ce îmi place mă simt tare norocoasă. Scrisorile pe care le primesc în fiecare zi de la fanii mei mă fac fericită să știu că milioane de copiii din toată lumea mă văd la TV. Nu știu exact ce cuvinte să folosesc, dar este plăcut.

AGERPRES: Când vă gândiți acum la România ce vă vine în minte?
Oana Grigoruț: România este prima mea țară. Când mă gândesc la România îmi vin în minte copilăria mea, copiii cu care mă jucam, casa bunicilor și bineînțeles familia mea care încă mai este acolo și de fiecare dată când pot și am timp mă întorc în România cu mult drag.

AGERPRES: Unde vă vedeți peste 10 sau 20 de ani?
Oana Grigoruț: Unde mă văd peste 20 de ani? O actriță de succes și un bun regizor. Îmi doresc în viitor să produc filme și facultatea pe care vreau să o urmez este regie și film. Și, de ce nu, îmi doresc și câteva Statuete Oscar pe biroul meu. AGERPRES (AS — autor: Gheorghe Pietrar)

‘În urma acestei hotărâri, toate geoparcurile internaționale din Rețeaua Globală a Geoparcurilor, inclusiv Dinozaurilor Țara Hațegului, devin situri UNESCO de importanță geologică, în cadrul unui program nou creat și intitulat Programul Internațional pentru Geoștiințe și Geoparcuri’, se arată într-un comunicat al GDTH remis miercuri AGERPRES.

Prin noul program, UNESCO și Rețeaua Globală a Geoparcurilor vor susține statele membre în dezvoltarea unor noi geoparcuri internaționale, în toată lumea, pentru o mai bună conștientizare asupra importanței geodiversității și promovării celor mai bune practici în educație, geoturism și în conservarea patrimoniului geologic.

‘Județul Hunedoara devine astfel una dintre puținele regiuni din lume în care pot fi vizitate toate cele trei tipuri de situri de importanță internațională, recunoscute și promovate de UNESCO: un sit cuprins în Lista Patrimoniului Mondial, reprezentat de Cetățile Dacice din Munții Orăștiei, un teritoriu protejat în Programul Omul și Biosfera, respectiv Rezervația Biosferei Retezat și un geoparc internațional UNESCO, reprezentat de Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului’, se precizează în comunicat.

Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, administrat de Universitatea din București, a devenit membru al Rețelei Globale a Geoparcurilor și al Rețelei Europene în anul 2005, statut reconfirmat apoi în urma unor evaluări internaționale, realizate de experții UNESCO.

În prezent, Rețeaua Globală a Geoparcurilor cuprinde 120 de teritorii din 33 de țări și fiecare nou geoparc ce urmează să fie acceptat în cadrul Rețelei va deveni Geoparc Internațional UNESCO.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Diana Dumitru)

Seminar organizat cu ocazia Zilei Cercetătorului și Proiectantului din România, 19 noiembrie 2010

Născut la Iași, la 19 noiembrie 1912, George Emil Palade a absolvit Facultatea de Medicină (1936) la București. Între anii 1936 — 1938 a fost, succesiv, asistent, șef de lucrări, conferențiar la Institutul de Anatomie, studiind în acest timp anatomia patologică și medicină internă cu profesorul M. Gh. Lupu.

A obținut titlul de doctor în medicină cu teza ”Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie și fiziologie comparativă” (1940). A fost invitat în anul 1946 ca ”Visiting Investigator” de Institutul Rockefeller din New York, unde a devenit asistent, apoi membru asociat, membru titular, șef al Laboratorului de biologie celulară (1956) și profesor de biologie. Din anul 1972, a condus catedra de Biologie celulară a Universității Yale din New York. A publicat peste 100 de titluri, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte, memorii, publicate în reviste de prestigiu din întreaga lume.

Prof. dr. George Emil Palade, biolog, laureat al Premiului Nobel; președinte de onoare al Fundației Naționale pentru Știință și Artă

A fost distins cu premii de înalt prestigiu științific: ”Premiul Passano” (1964), ”Premiul Albert Lasker” (1966), ”Premiul T. Duckett Jones” (1966). A fost ales membru al multor asociații științifice și al multor academii naționale de știință. Membru de onoare al Academiei Române (31 mart. 1975). Președinte de onoare al Fundației Naționale pentru Știință și Artă a Academiei Române. Consilier la ”National Science Fundation” și membru fondator al revistei ”Journal of Cell Biology”. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități.

Prin descoperirile sale în domeniul biologiei moleculare s-a afirmat ca deschizător de noi drumuri. În octombrie 1974, Academia Suedeză i-a conferit, alături de Albert Claude și Cristian de Duve, Premiul Nobel pentru Medicină, cea mai înaltă distincție științifică.

A fost premiat de președintele SUA, Ronald Reagan, la 12 martie 1986, cu Medalia Națională de Știință (National Medal of Science) în științele biologice, iar în 1989, a fost ales membru de onoare al American-Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA) la Universitatea din California.

În anul 2008, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Colan.

S-a stins din viață la 8 octombrie 2008, în SUA.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiță)

Palatul Princiar, Monaco

Ca mărime, Principatul Monaco este cel de-al doilea, după cel mai mic stat din lume, Vatican. Situat în sudul Europei, pe țărmul Mării Mediterane, la granița dintre Franța și Italia, relieful Principatului Monaco constă într-o fâșie de coastă îngustă, care se înalță până la 63 m peste nivelul mării.

Pe teritoriul de azi al Principatului, fenicienii întemeiază în antichitate o așezare, stăpânită apoi de greci și de romani (Portus Herculis Monoeci). Menționat documentar în secolul al X-lea, ca o seniorie, Monaco devine, în timpul guvernării familiei nobiliare Grimaldi, originară din Genova (1297-1731), un principat de sine stătător.

Vasal Franței din 1601, este anexat de aceasta între 1793 și 1814. Tratatul de la Paris (1814) consfințește suveranitatea sa.

Prinții de Monaco au avut o autoritate absolută până la adoptarea, în 1911, de către prințul Albert I, a primei Constituții, urmate, 50 de ani mai târziu, în 1962, de către o nouă Constituție adoptată de prințul Rainier al III-lea, care a redus considerabil autoritatea suveranilor de Monaco.

Imagine din Monaco.

În 1949, pe tronul Principatului a succedat prințul Rainier al III-lea, în mandatul căruia Principatul Monaco a cunoscut cele mai importante schimbări, prin adoptarea noii Constituții, intensificarea și diversificarea unor activități demarate în trecut în domenii precum cel politic, diplomatic, economic și social. Acestora li s-a adăugat dimensiunea de industrializare pe care a cunoscut-o Principatul, în perioada modernă. Principatul Monaco este membru al Organizației Națiunilor Unite și al Organizației Internaționale a Francofoniei.

Șeful statului este Alteța Sa Serenisimă Prințul Albert II de Monaco (din 2005).

Nu există o capitală propriu-zisă a Principatului, cele două formațiuni suprapunându-se. Principatul constă în vechiul oraș Monaco și zonele construite ulterior și este divizat în mai multe cartiere, potrivit site-ului oficial guvernamental de turism www.visitmonaco.com: Monaco-Ville, Monte-Carlo, Fontvieille, Moneghetti și Condamine.

Monaco-Ville reprezintă vechiul oraș fortificat și este situat în vârful stâncii ce intră în Marea Mediterană. Aici se află Palatul Princiar — reședința oficială a familiei regale din secolul al XIII-lea, asupra căruia fiecare dintre monarhii Grimaldi și-a lăsat amprenta, rezultând unul dintre cele mai elegante și eclectice castele din Europa. 15 camere sunt deschise publicului, iar aripa de sud a acestuia este ocupată de Muzeul suvenirurilor napoleoniene, o colecție de obiecte personale ale liderilor politici și militari.

În acest cartier, se mai află Catedrala St. Nicholas sau Catedrala Monaco, construită în 1875, unde se află mormintele prințului Rainier al III-lea și al soției sale, prințesa Grace, Muzeul Napoleon, Piața Palatului, Fortul Antoine (acum teatru deschis), Muzeul “Vieux Monaco”, Muzeul Oceanografic, cu un acvariu subteran, înființat în 1910, de Prințul Albert I de Monaco.

Portul din Monte Carlo, Monaco.

Cartierul Monte-Carlo, fondat în 1866, a fost numit astfel în onoarea Prințului Charles al III-lea. Principala atracție a zonei este Cazinoul, primul construit în Europa și unul dintre cele mai vechi din lume. Clădirea este opera arhitectului francez Charles Garnier și a fost înființată la sugestia prințesei Caroline, soția prințului Florestan I. Construit în 1863, cu vedere la mare, Cazinoul adăpostește, de asemenea, Opera din Monte-Carlo. Frescele executate în maniera pictorului Boucher, basoreliefurile, sculpturile și cariatidele, un atrium impresionant, realizat din marmură și aur, conferă acestui loc solemnitate și un impact emoțional de neuitat. Tot aici se pot vizita Grădinile Japoneze, desfășurate pe aproximativ 7.000 mp.

Fontvieille este cel mai nou cartier al principatului, fiind construit pe pământul recuperat din mare. Principalul punct de atracție este centrul comercial, care adăpostește un muzeu de mașini de epocă ale prințului Rainier al III-lea, ce conține peste 100 de mașini. Aici se pot admira un De Dion Bouton, construit în 1903, un Panhard Levassor din 1913, un Peugeot Quadrillete din 1921 sau mașina personală a prințului Rainier III, un Mercedes 500 SEC din 1983.

De asemenea, Muzeul de Filatelie și Numismatică, Muzeul Maritim (cu o colecție de machete după nave celebre), Grădina Zoologică și cel mai mare stadion din principat sunt alte puncte turistice din Fontvieille.

În Moneghetti, printre vilele particulare datând de la începutul secolului al XX-lea, se află Parcul Prințesei Antoinette cu numeroși măslini, considerați sacri, cu vârste ce ajung la 100 de ani, se menționează pe www.visitmonaco.com. Tot aici se află Grădina Exotică deschisă în 1933, ce conține numeroase specii de cactuși provenind din Africa și din America Latină. Turiștii pot descoperi, de asemenea, imensa cameră a Grotei Observatorului. Muzeul de Preistorie și Antropologie înființat de Prințul Albert I, în 1902, reconstituie cele mai semnificative pietre de hotar din istoria umanității.

Imagine din Monaco.

Cartierul Condamine, care înconjoară Portul Hercule, este a doua zonă veche a Principatului, numele său venind din Evul Mediu și se referă la ”pământul de la marginea satului sau castelului, ce poate fi cultivat”. Cartierul este situat chiar la ”picioarele Stâncii”, pe care a fost construit Principatul.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Inițiativa aniversării acestei zile îi aparține Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Este o sărbătoare a progresului intelectual, atât la nivelul diverselor culturi, cât și la nivel individual.

Etimologic, termenul de ”filosofie” înseamnă ”dragoste de înțelepciune”. Conform DEX, filosofia este știința constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.

Ziua mondială a filosofiei nu urmărește atât promovarea diverselor domenii filosofice, precum filosofia religiei sau epistemologia, și nici a sistemelor metafizice sau a diverselor școli de gândire. Se urmărește, mai întâi de toate, formarea și încurajarea gândirii critice a omului de rând, care trebuie să învețe să își pună întrebări, să gândească critic și să evite prejudecățile și concluziile grăbite, superficiale.

Ziua mondială a filosofiei a fost aniversată, în premieră, la 21 noiembrie 2002. Cu acel prilej, în cadrul Conferinței generale UNESCO, s-a declarat: ”filosofia este disciplina care încurajează gândirea critică și independentă, fiind capabilă să promoveze atât o mai bună înțelegere a lumii înconjurătoare, cât și toleranța, acceptarea altor puncte de vedere”.

În 2014, manifestarea s-a axat pe sublinierea importanței gândirii și dialogului raționale, argumentate.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Andreea Onogea)

Totodată ea este singura femeie din lume care a străbătut 120 țări pe jos, a atins cei doi poli ai terrei, cele șapte continente din care a rezultat cel mai lung pașaport din lume înscris și el în GUINNESS(154 de pagini și o lungime de 19m) în 3 ani și 5 luni.

În efortul său, românca a străbătut 120 de țări, a parcurs peste 300.000 de kilometri, a urcat la înălțimi de peste 6.000 de metri și a îndurat temperaturi de minus 38 de grade (în Antarctica) sau de plus 60 de grade (În Emiratele Arabe Unite, în deșert).

Cu siguranta este o romanca care merita mai multa atentie, lucrurile pe care le-a realizat aceasta sunt extraodina

SURSA: EXPUNERE.COM

Se tamponează urmele de transpirație cu o cârpă curată, îmbibată cu apă amestecată cu suc de lămâie, arată Julie Frederique în cartea sa “Le ménage malin”.

Sucul de la o jumătate de lămâie se amestecă cu un pahar cu apă — este cea mai bună concentrație.

Lămâia este bună și pentru a reda strălucirea lenjeriei albe, care a ajuns să fie gălbuie sau gri. Într-un lighean se amestecă sucul de la două lămâi cu un litru de apă fierbinte și apoi se înmoaie hainele pătate.

Dacă îmbrăcămintea este de bumbac, amestecul poate să fiarbă 10 minute, cel mai bine cu puțin săpun de Marseille.

În cazul unor articole de îmbrăcăminte decolorate de transpirație, strălucirea culorilor poate fi redată înmuindu-le într-un lighean cu apă și oțet (jumătate apă, jumătate oțet alb).

AGERPRES/(AS — autor: Lelia Bretan, editor: Mariana Ionescu)

Cornel Todea (13 dec.2005)

Om de teatru cu o carieră dedicată spectacolului în cele mai variate forme ale sale, Cornel Todea a abordat, în egală măsură și cu aceeași pasiune, atât spectacolul teatral (fie că este vorba de montări de piese de teatru sau de gale dedicate teatrului), cât și pe cel de televiziune sau filmul cinematografic.Cornel Todea are peste 50 de piese de teatru puse în scenă la Teatrul Național București, Teatrul Nottara, Teatrul Național Iași, Teatrul Național Cluj, Teatrul din Piatra Neamț, Teatrul Mic, Teatrul Bulandra și Teatrul ”Ion Creangă”.

A fost director al Studioului de film TV (1970-1972), în domeniul televiziunii datorându-i-se numeroase producții de film (”Fuga” (1967), ”Comoara din Carpați” (1975) și de teatru de televiziune, realizări pentru care deține importante premii. Ca regizor de film semnează lung-metrajele ”Adio, dragă Nela!” (1972), ”Singur printre prieteni” (1979), ”Dragostea mea călătoare” (1980).

Cornel Todea a debutat, în 1976, pe scena Teatrului ”Ion Creangă” din București, cu spectacolul ”Hocus pocus și-o găleată”, de A.E. Greidanus, scenografia Ion Dogar Marinescu, muzica Johnny Răducanu. În 1982, în regia sa se montează, într-o nouă formulă regizorală, ”Pinocchio”, cu Alexandrina Halic în rolul titular, spectacol care s-a bucurat de un mare succes într-un turneu în Italia și care a avut o existență îndelungată — mai mult de 500 de reprezentații.

Regizorul Cornel Todea la conferința de presă prilejuită de aniversarea a 40 de ani de la înfiinațarea Teatrului ”Ion Creangă”. (8 iun. 2005)

Din 1991 a fost director al Teatrului ”Ion Creangă”, la conducerea căruia a repurtat mari succese.

În 1993, spectacolul ”Ivan Turbincă”, de Alecu Popovici, dramatizare după basmul omonim al lui Ion Creangă, în regia lui Cornel Todea, participa la Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii din Grecia. În 1994, a avut loc premiera spectacolului ”Furtuna”, de W. Shakespeare, tot în regia lui Cornel Todea, acest spectacol participând, în decembrie același an, la Festivalul Internațional de Teatru de la Taipei, Taiwan. Spectacolul în limba franceză ”Improvizație la Alma” (1995), în aceeași regie, care a avut premiera la Institutul Francez din Viena, a fost reprezentat pe scene din Franța, Belgia, Cehia, Egipt, Danemarca, Siria și Cipru.

Sub conducerea sa, Teatrul ”Ion Creangă” a devenit, din 1996, membru al EU NET ART, o rețea europeană cu sediul la Amsterdam, care reunește 100 de membri: teatre, asociații și organizații de profesioniști din lumea spectacolului, a căror activitate este destinată copiilor.

Cornel Todea (stg.) regizor și actorul Ion Lucian (dr.). (9 apr. 2002)

În anul 1999 a debutat ca regizor de operă, cu montarea spectacolului ”Elixirul tinereții” de Eugene Scribe, pe scena Operei Naționale Române. În 2003, noua premieră cu spectacolul ”Pinocchio”, la Teatrul ”Ion Creangă”, cu o trupă nouă (având-o pe Ani Crețu în rolul titular), scenariul și regia fiind semnate de Cornel Todea, a primit Premiul Național pentru Spectacol de Teatru pentru Copii, acordat de Ministerul Culturii. Anul 2005 a adus alte premii: la Gala UNITER, Teatrul ”Ion Creangă” prima ”Premiul Special pentru Teatru de Copii”, iar spectacolul “Harap Alb”, scenariul Cornel Todea, după Ion Creangă, a primit ”Premiul pentru cel mai bun spectacol” acordat de Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii “100, 1000, 1 000 000 de povești”, conform site-ului Teatrului ”Ion Creangă”.

Gala Tânărului Actor ‘HOP’ — Cornel Todea, vicepreședinte UNITER, directorul artistic al Galei.(31 aug. 2003)

A fost și director artistic al Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii ”100, 1000, 1.000.000 de povești”. Susținător al tinerelor talente, Cornel Todea a fost, începând din 1998, director artistic al ”Galei Tânărului Actor HOP”, organizată de UNITER.

A fost totodată membru al Uniunii Cineaștilor (UCIN), vicepreședinte al UNITER (Uniunea Teatrală din România), membru al Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România (APTR), al Asociației Ziariștilor din România (AZR).

În 2002 a fost distins cu Ordinul național ”Serviciul Credincios” în grad de Cavaler pentru activitatea din teatru.

Cornel Todea a încetat din viață la 30 august 2012 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; redactor Arhivă foto:Vlad Rușeanu; editor: Cerasela Bădiță)

Potrivit unui comunicat al MNIR, transmis marți AGERPRES, micro-expoziția își propune să aducă în atenția publicului două dintre cele mai valoroase piese din colecțiile muzeului, într-o manieră interactivă și scenică, menită să aducă în contact direct iubitorul de istorie cu ecourile unei lumi dispărute. În același timp, această micro-expoziție este un tribut adus scrierii, ca vehicul al memoriei și reper esențial în devenirea umanității.

Tăblițele provin dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane.

Descoperirea tăblițelor cerate de la Alburnus Maior a fost prilejuită de consolidarea activității miniere în Transilvania, pe baze organizate, care a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) și a lui Iosif al II-lea (1780-1790), în legătură cu crearea și dezvoltarea Tezaurariatului Montanistic de către Imperiul Habsburgic, precizează MNIR.

“Documente epigrafice deosebite prin unicitatea și prin abundența informațiilor conținute, cele 25 de tăblițe cerate de la Alburnus Maior oferă informații precise asupra realităților economice, a sistemului de habitat, a vieții religioase și a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici”, mai arată comunicatul citat.
Micro-expoziția va fi deschisă până pe 18 decembrie, mai informează sursa menționată.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Vicențiu Purcărea)

Sursa foto: Institutul Cultural Român / icr.ro

Potrivit unui comunicat al ICR Berlin, transmis marți AGERPRES, concertul se va desfășura cu ocazia încheierii expoziției “Die Furstliche Residenz der Hohenzollern: Cotroceni — Rumanien” (“Reședința Princiară a Hohenzollern-ilor: Cotroceni — România”).

Programul va cuprinde piese clasice ale unor compozitori români și străini.

Evenimentul este organizat de către ICR Berlin, în parteneriat cu Casa Istoriei Prusace — Brandenburgice din Potsdam și cu editura NOI MediaPrint din București.

Expoziția s-a bucurat de un real interes din partea vizitatorilor germani, cu ocazia vernisajului, pe 29 octombrie, având loc, în fața unui public numeros, o prezentare multimedia a lucrării “Palatul Cotroceni — Destinul unei reședințe princiare”, apărute la editura Noi MediaPrint în anul 2011, mai informează ICR Berlin.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)