Deschiderea oficială a evenimentului ”Industria auto în Romania — întâlniri de afaceri”, 2015

Din punct de vedere al ținutei, codul vestimentar ”business” implică un costum de culoare închisă, cămașă în culoare deschisă și cravată elegantă pentru domni și costum fustă-taior sau rochie-taior, pantofi eleganți, cu toc înalt sau mediu pentru doamne. Se poate opta și pentru combinația pantalon-taior, în cazul doamnelor, dar vor avea grijă să îmbrace o bluză elegantă, pantalonii vor fi dintr-un material de calitate, fin, iar pantofii vor fi cu toc. În cazul oricărei variante de ținută pe care o alege o doamnă, culoarea va fi închisă — negru, albastru, kaki, mov, indigo, gri.

Punctualitatea la întâlnirile de afaceri este foarte importantă. Trebuie să avem grijă cum calculăm timpul pentru a ajunge la întâlnire cu câteva minute înainte de ora stabilită. Când întâlnirea presupune discuții pe marginea unui subiect stabilit, vom avea în vedere să ne documentăm în prealabil, să facem un plan de discuție, de posibile întrebări pe care le vom pune. Neapărat vom avea un bloc notes și un stilou, pe care ne vom nota atît ceea ce dorim să aducem în discuție, cât și ceea ce spun ceilalți participanți.

Când vorbește o persoană, o vom asculta cu atenție și vom reține detaliile importante oferite în timpul discursului. Nu veți întrerupe vorbitorul, eventualele întrebări sau sugestii vor fi formulate după ce a terminat ce avea de comunicat. Evitați să discutați în contradictoriu, iar dacă aveți opinii diferite de cele prezentate, le veți formula cât mai politicos. În niciun caz nu veți începe spunând ”Nu sunt de acord”, ci, în funcție de subiect, puteți să vă spuneți punctul de vedere începând cu o frază care poate suna: ”Este o opinie interesantă, dar am convingerea că există și o altă abordare a problemei discutate / o altă soluție care merită luată în calcul”.

Nu ezitați să vă spuneți punctul de vedere sau să faceți propuneri, acest lucru va demonstra că aveți cunoștințe în domeniul discutat și că înțelegeți particularitățile subiectului.

Dacă întâlnirea este organizată de altcineva, acea persoană va deschide discuțiile și tot ea le va încheia. Este o dovadă de politețe să pronunțăm cât mai des numele persoanei/persoanelor căreia/cărora ne adresăm, dar e foarte important să nu greșim numele sau să nu-l pronunțăm greșit. Dacă discuțiile sunt purtate într-o limbă străină și partenerii de conversație sunt cetățeni străini, vă veți interesa cum se pronunță corect numele acestora.

Vom evita să folosim expresii considerate ”clișee”, încercând să avem un stil de a vorbi propriu, original. Vom evita să facem glume deplasate doar în ideea că putem destinde atmosfera.

O mare atenție trebuie să acordăm și gesturilor noastre. Nu vom privi pe fereastră sau spre tablouri în timp ce partenerul de întâlnire vorbește. Vom evita să ne uităm la ceas și în niciun caz nu vom verifica mail-urile sau sms-urile pe telefonul mobil. O regulă de politețe este ca în momentul în care intrăm într-o întâlnire de afaceri să setăm telefonul pe modul silențios și să-l punem în buzunar/geantă/poșetă.

La finalul întâlnirii vom mulțumi organizatorului pentru invitație, putem trage o concluzie a celor discutate și putem stabili o nouă întâlnire.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Competiția a programat doar probe individuale, titlurile cucerite de reprezentanții României fiind la floretă masculin, prin Radu Dărăban (CSU Cluj-Napoca), la sabie masculin, prin Mădălin Bucur (CS Dinamo), la floretă feminin, prin Maria Udrea (CSA Steaua), și la spadă masculin, prin Ioan Constantinescu (CS UNEFS), potrivit site-ului Federației Române de Scrimă.

Scrimerii români au mai cucerit nouă medalii, trei de argint și șase de bronz.

Astfel, Ioana Dumitru (CS Dinamo) a obținut argintul la spadă feminin, Cerasela Drăgan (CSM Iași) a terminat a doua la sabie feminin, iar Cristian Bițucă (CS Dinamo) s-a clasat pe locul secund la sabie masculin.

Au obținut medaliile de bronz Ana Maria Constantin (CS Dinamo) și Raluca Sbîrcia (CSU Craiova), ambele la spadă feminin, Georgiana Dima (CSA Steaua), la sabie feminin, Sergiu Ciornilă (CSA Steaua), la sabie masculin, Laura Vîrga (CSU Poli Timișoara), la floretă feminin, și Ionuț Trandafirescu (CSU Craiova), la spadă masculin.

România a participat la concurs cu 18 sportivi.

AGERPRES (AS-editor: Mihai Țenea)

Foto: (c) Robert Glință / www.facebook.com

Dacă în serii, Glință (18 ani) a fost cronometrat în 55 sec 66/100, în finală a fost înregistrat cu un timp mai slab, 55 sec 72/100.

Proba a fost câștigată de australianul Mitchell Larkin, în 52 sec 26/100, care i-a devansat pe americanul David Plummer, 53 sec 18/100, și pe japonezul Masaki Kaneko, 54 sec 33/100.

Marți, Glință a fost înregistrat cu al cincilea timp în seriile preliminare ale probei de 50 de metri spate, 25 sec 77/100, urmând să evolueze în finala programată în sesiunea de seară.

Robert Glință va evolua și în ultima etapă a Cupei Mondiale, programată pe 6 și 7 noiembrie la Dubai (Emiratele Arabe Unite).

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Vlad Constantinescu)

Potrivit Ordinului Marelui Cartier General (MCG) nr. 294 din 3 noiembrie 1916, Școala de Schiori din București (prima formă organizatorică apropiată de vânătorii de munte, înființată la 30 septembrie 1916) a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte. Unitatea era organizată în trei batalioane, fiecare a câte trei companii. La comanda acestui corp de trupă, care însuma aproximativ 2.000 de combatanți, a fost numit căpitanul Virgil Bădulescu.

Corpul Vânătorilor de Munte era destinat să îndeplinească misiuni de recunoaștere, de siguranță și legătură, fiind totodată și o unitate tactică, în special în trecătorile din Carpați.

La 27 decembrie 1916, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte, care a participat în cadrul bătăliei de la Oituz la executarea unor puternice contraatacuri, pentru cucerirea unor înălțimi dominante, cele mai importante fiind Coșna și Cireșoaia.

În campaniile celui de-al Doilea Război Mondial, vânătorii de munte au participat la eliberarea Bucovinei și nordului Basarabiei, ajungând până în munții Caucaz și ai Crimeii (campania din Est), luptând apoi pentru eliberarea Transilvaniei, în Ungaria, în munții Bukk și în Slovacia, în munții Metaliferi, Tatra Mare, Tatra Mică, Carpații Albi, și, în final, podișul Boemiei (campania din Vest). De la 22 iunie 1941 și până la 12 mai 1945, pierderile vânătorilor de munte s-au ridicat la 2.378 ofițeri, 1.830 subofițeri, 70.000 gradați soldați, adică un total de 74.208 oameni.

După încheierea războiului, trupele vânătorilor de munte au trecut prin reorganizări, redislocări și mai ales desființări, care au dus la dispariția Brigăzii 2 Vânători de Munte (ultima unitate) la 14 aprilie 1961, reînființată apoi prin Ordinul MFA din 14 octombrie 1964 (având sediul la Baia Mare, apoi la Brașov). Ulterior, s-au înființat și alte brigăzi, unitățile lor fiind apoi subordonate altor mari unități din forțele terestre.

În prezent, Brigada 2 Vânători de Munte activează în cadrul forțelor operaționale, iar Brigada 1 în cadrul forțelor de generare/regenerare.

Vânătorii de munte au participat la activități de instruire în comun, în țară și străinătate, cu militari din SUA, Marea Britanie, Grecia; Olanda, Turcia, Italia, Bulgaria, Iordania, Franța și multe alte țări, precum și la aplicații multinaționale. Notabilă este participarea cu succes a unor companii și plutoane din Brigada 2 Vânători de Munte la misiunile în afara granițelor țării, în cadrul misiunilor din teatrele de operații din Kosovo, Irak și Afganistan.

AGERPRES/(Documentare; editor: Irina Andreea Cristea)

Schitul Cetățuia se află pe piscul cu același nume, în zona pădurilor, la circa 1,5 km distanță nord de Mănăstirea Ciolanu. Biserica schitului a fost ridicată în perioada 1858 — 1864 de monahul Iosif de la Mănăstirea de pe Dealul Ciolanu, împreună cu alți trei călugări. Conform legendelor, în acel loc a fost un palat al Doamnei Neaga. Regele Carol I a vizitat-o în anul 1866 și a dat bani pentru a fi zugrăvită.

Daniel Costache, cercetător științific la Muzeul Județean Buzău susține că în zonă există urme de locuire încă din Epoca Bronzului.

‘Pe terenurile din preajma masivului calcaros, încă de acum un secol, călugării au găsit “mulțime de hîrburi, de vase de pământ, cărămizi și oase” . Săpături sistematice s-au efectuat în anii 70 ai secolului trecut, când arheologii au descoperit fragmente de vase lucrate fără roata olarului, aparținând culturii “Monteoru” și, probabil, și din epoca migrației popoarelor’, a mai declarat Daniel Costache.

Clădirea este construită numai din piatră de Măgura și acoperită cu tablă vopsită. În interiorul bisericii din piatră, monument istoric, pe peretele de la intrare, printre ctitorii așezământului monahal se află chiar regele Carol I, într-un portret din tinerețe, executat de un pictor local, probabil în urma primei vizite în zona Buzăului, când se afla în căutarea reședinței regale.

Încă din anul 1866, la prima sa vizită la Buzău, viitorul rege a fost primit cu mare fast, cronicarii vremii relatând entuziasmul și speranțele pe care localnicii și le-au pus în acesta.

‘La trecerea Buzăului, arcuri de triumf, primari călări, escortă numeroasă’, la care s-au adăugat ‘suite de țărani călări, femei curioase, fete tinere, care vin din nenumăratele sate care mărginesc drumul de-a lungul dealurilor’, relata un martor ocular.

În august 1866, Carol I participă la un serviciu solemn la Episcopie, vizitează spitalul, școlile și penitenciarul. În aceea perioadă, orașul era în plină refacere arhitecturală și economică, iar viitorul rege face propuneri de modernizare și cere tuturor românilor ‘să muncească cu răbdare la opera comună’.

Regele a revenit la Buzău inclusiv la o celebră vânătoare de urși…dresați. Scriitorul Gheorghe Petcu susține că prefectul de la acea vreme ar fi cumpărat 10 urși dresați de la ursari, pe care i-a dus în pădurea unde urma să aibă loc vânătoarea. Hăitașii au mânat urșii în direcția vânătorilor, iar unul dintre animale s-a ridicat în două picioare și a început să joace. Vânătoarea s-a întrerupt brusc, căci regele Carol n-a gustat ‘umorul valah’ și a vrut chiar să ceară demiterea prefectului. Însă, cu trecerea anilor, regele și-a reamintit cu plăcere și a relatat cu mult umor acest episod vânătoresc inedit de la Buzău.

‘Regele ocolea de regulă Ploieștiul, cunoscut drept oraș republican, pentru a veni la Buzău, unde era primit cu entuziasm și speranță. Aici a căutat cu asiduitate locul viitorului Palat regal. Cel mai mult se pare că i-a plăcut Dealul Ciolanu, amplasament ideal pentru un viitor castel regal cu șanțuri de apărare de pe vremea regelui Burebista’, a declarat pentru AGERPRES istoricul Doina Ciobanu.

De ce a renunțat regele Carol I la amplasarea Palatului regal pe Dealul Ciolanu? Istoricul Doina Ciobanu susține că ‘Sinaia i-a plăcut regelui cel mai mult’.

‘Arhitecții Casei regale au ales mai multe locații pentru viitorul palat regal, luând în calcul mai multe variante. A fost aleasă cea mai bună locație, valea pârâului Peleș, și s-a renunțat la dealul Ciolanu, unde nu existau nici căi de acces și nici un curs de apă stabil, ci doar mici pâraie ocazionale’, a explicat Ciobanu.

Scriitorul buzoian Gheorghe Petcu susține că în zonă circulă o legendă care ar putea conține un sâmbure de adevăr.

‘Carol I a venit la Cetățuia pentru a ridica palat regal, dar calul pe care îl călărea și-a rupt piciorul în fața Mănăstirii Ciolanu. Se spune că regele a crezut că este un semn de la Dumnezeu și va opta definitiv pentru Sinaia. În schimb, monarhul donează mănăstirii Ciolanu un policandru pe care scrie ‘Domnitorul României Carol I 1867′ și oferă o importantă sumă de bani schitului Cetățuia pentru restaurare’, a afirmat Petcu.

Chiar dacă nu a ajuns loc al unei reședințe regale, frumusețea Dealului Ciolanu a fost fructificată, de-a lungul timpului, de cea mai mare tabără de sculptură în aer liber. Tabăra de la Măgura, amplasată la poalele dealului, între schitul Cetățuia și Mănăstirea Ciolanu, cu 256 de lucrări realizate pe parcursul a 16 ediții, dar și Spitalul Nifon, unul dintre așezămintele de sănătate mintală cele mai cunoscute din țară, însuflețesc azi peisajul, alături de cele două monumente istorice, Mănăstirea Ciolanu și Schitul Cetățuia.

AGERPRES/(A,AS-autor: Dorin Ivan, editor: Diana Dumitru)

Medalia de aur a revenit nord-coreanului Ri Se-Gwang, cu 15,450 pct, iar cea de bronz americanului Donnell Whittenburg, cu 15,350 pct.

Aceasta este a doua medalie obținută de delegația României la competiția din Scoția, după bronzul câștigat de Larisa Iordache la individual compus feminin.

Marian Drăgulescu, retras din activitate după JO 2012 de la Londra, a revenit în competiție la începutul acestui an, cu dorința de a participa la Jocurile Olimpice 2016, iar performanța reușită la Glasgow îi asigură prezența la Rio de Janeiro, anul viitor.

La aproape 35 de ani (îi va împlini pe 18 decembrie), Drăgulescu este cel mai titrat gimnast român, având în palmares opt titluri de campion mondial și nouă titluri de campion continental.

La Jocurile Olimpice, el a cucerit o medalie de argint (la sol) și două de bronz (la sărituri și pe echipe), toate în 2004, la Atena.

AGERPRES (editor: Mihai Dragomir)

În finala de simplu, Monica Niculescu (28 ani, 46 WTA), principala favorită, a trecut de franțuzoaica Pauline Parmentier (29 ani, 133 WTA), cu 7-5, 6-2, într-o oră și 48 de minute.

Românca avea, înaintea acestei confruntări, 4-2 la meciurile directe cu Parmentier, pe care a mai învins-o inclusiv anul acesta, la Marsilia (ITF, 100.000 dolari), în finală, cu 6-2, 7-5. Prima victorie a Monicăi a venit în 2008, la Roma, în calificări, cu 6-2, 6-0, următoarea a fost în 2010, cu 6-1, 6-4, în calificări la Barcelona, iar a treia a venit în 2012, în turul al doilea la Australian Open, cu 4-6, 6-4, 6-1.

Trebuie subliniat că Parmentier a reușit ambele victorii cu Niculescu la Poitiers, în 2009 în optimi, cu 6-2, 6-3, și în 2013, tot în optimi, cu 7-5, 4-6, 6-1.

La dublu, Monica Niculescu și Andreea Mitu, favoritele numărul doi, au trecut de franțuzoaicele Stephanie Foretz/Amandine Hesse, favoritele numărul trei, cu 6-7 (5), 7-6 (2), 10-8, în finala de dublu, după două ore și un minut.

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Compozitorul și solistul vocal Cornel Fugaru în 2011

A debutat în 1964, la Casa de cultură a sectorului 2 din București, împreună cu formația Sincron pe care a fondat-o și a condus-o (1964-1978). Din repertoriul Sincron au făcut parte multe prelucrări ale unor melodii populare românești — “Ducea rufele la râu”, “Pe lângă plopii fără soț”, “Alunelul”, “Jocul fetelor”, “Sârba muntenească”, “Hăulita de la Gorj”.

Formația s-a înființat pe lângă Casa de cultură a sectorului 6 din București și a participat la numeroase turnee muzicale în țară și în străinătate: Polonia (1967-1970, 1974), Israel (1969), URSS (1972). În 1968, a participat la Festivalul tineretului din Sofia, unde a obținut premiul al treilea și medalia de bronz pentru formații beat (mai precis backbeat, specific stilului rock and roll).

La început, Sincron a debutat în formula: Cornel Fugaru (solist vocal, orgă și pian), Alexandru (Sandu) Arion (chitară solo, voce), Dan Voinescu (chitară acompaniament, voce), Antoniu Cobîrzan (chitară bas), Constantin Cobîrzan (chitară melodică) și Ilie Mihalache (baterie), ultimul fiind înlocuit de Doru Donciu și mai apoi de Ionel Ucu Bratu Voicescu, potrivit site-ului www.rockabilly.ro.

În 1971, formația s-a restructurat: Cornel Fugaru (solist vocal, orgă și pian), Silviu Hera (chitară solo), Gerhard Gerl (chitară acompaniament), Mircea Tudoran (chitară bas, din 1969), Dumitru Gîrz (trombon) și Ion Cristian (baterie). În 1972, li s-au alăturat Gheorghe Stavri (chitară solo, voce), Cornel ”Muzicuță” Ionescu (chitară bas, muzicuță, vocal), Victor Boz (saxofon tenor), Ilie Dornescu (trompetă) și, periodic, Tomi Beretzki (saxofon alto). De-a lungul timpului, alături de membrii formației au mai cântat: Mihai Viziru, Ștefan Berindei, Ion Berindei, Octav Zemlicka, Csobi Zemlicica, Dan Andrei Aldea, Arpad Cenuser, Puiu Breck, Doru Tufiș.

Între spectacolele muzicale și de revistă la care au participat sau pe care le-a realizat se numără: ”Cu muzica nu e de glumit”, ”Serile Scânteii tineretului ediția a V-a”, ”Tinerețe, poezie, muzica ușoară” (1966), ”Colibri Music Hall”, ”Unda veselă” (1967), ”Scandal la Boema”, ”Cu mască, fără mască” (1967-1968), ”Zig-zag la Nottara” (1971), ”Muzică și poezie”, ”La porțile dorului”, ”Ritmurile tinereții” (1972), ”Întâlnire cu Sincron” (1973), ”Varietăți ’76” (1976). Formația s-a desființat în 1978, precizează site-ul www.rockabilly.ro.

Cornel Fugaru a întreprins turnee artistice în Polonia (1967, 1969, 1972), Israel (1970), URSS (1973), Chile (1984). A susținut numeroase concerte și recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme și a compus muzică pentru film. De asemenea, a făcut parte din jurii naționale de concursuri de muzică ușoară.

Alături de compozitorii Horia Moculescu, Ionel Tudor, Eugen Mihăescu, Mugurel Vrabete la preselecția pentru Eurovision 2006

A compus peste 100 de melodii, multe dintre ele devenind șlagăre. Din creația sa muzicală amintim: ”Și dacă”, ”Cine-a născocit iubirea”, ”Am ales nemărginirea”, ”Rămâi, nu pleca”, ”Eu cred”, ”Oameni, nu uitați”, ”Să alergăm prin ploaie”, ”Stai, nu te grăbi”, ”Viața nu e complicată”, ”Ave Maria”, ”Cât de grea e tăcerea”, ”De ce-ai plecat din viața mea”, ”Lângă mine să fii”, ”Cerul nopții”, ”Ne-a pierdut de pe aripa ei iubirea”, ”Fluturi de lumină”, ”Nu te mai iubesc”, ”Așteptam un cuvânt”, ”Fericirea ta”, ”De cumva ți se întâmplă”, ”Te-am găsit acum când îmi doream mai mult”, ”Ana Lugojana”, ”De-ar fi dorul”, ”Iartă-mi iubirea”, ”A venit toamna”, ”Spune-mi”, ”Nu sunt sclavul tău”, ”Eu nu mai sunt cel de ieri”, ”Planeta albastră”. A compus muzica filmelor: ”Cântec pentru fiul meu”, ”Bal în poiana zimbrilor”, ”Fata morgana”, ”Oacă și Boacă”, ”Cici”, ”Robotul”.

A colaborat cu cei mai buni soliști care i-au interpretat piesele — Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Anda Călugareanu, Corina Chiriac, Elena Cârstea, Monica Anghel, Aurelian Temișan.

Piesa ”Spune-mi” interpretată de Monica Anghel a cucerit două premii naționale (“Mamaia” și “Cerbul de Aur” — 1996) și două premii internaționale (în Australia și Macedonia).

În noiembrie 2004, Societatea Română de Radiodifuziune, în colaborare cu TVR 2, a organizat un spectacol dedicat aniversării a 40 de ani de carieră a compozitorului Cornel Fugaru și de la lansarea formației Sincron. Cu această ocazie a fost lansat un set de patru albume cu melodii ce au marcat cariera compozitorului și cartea semnată de ziarista Oana Georgescu, ambele purtând același titlu: ”Fugar(u) prin lumea muzicii”.

Cornel Fugaru, la spectacolul aniversar — 40 de ani de la lansarea formației Sincron, 2004

”Eu îmi iubesc profesia mai mult decât orice pe lume. Muzica este crezul meu și cred că niciodată n-am s-o păcălesc; și, totodată, dacă există un fair-play între noi, nici ea n-o să mă păcălească pe mine”, declara compozitorul în 1998, într-un interviu în Formula AS.

Pentru activitatea sa a fost distins cu numeroase premii, dintre care: Premiul al III-lea la Festivalul mondial al tineretului și studenților de la Sofia (1968), Premiul III la Festivalul ”Primăvara cântecului” de la Poznan-Polonia (1978), Premiul juriului (1983), Premiul special al juriului (1985), Marele premiu (1986) la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, Premiul pentru cea mai bună orchestrație la Festivalul ”Cântecele mării” de la Rostok (1988), Premiul pentru muzică ușoară al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1988, 1990, 1995, 2001). La Festivalul Mamaia 2010, a primit un Premiu special, alături de alți compozitori și cântăreți îndrăgiți de publicul românesc.

Cornel Fugaru a primit premiul pentru muzică ușoară, decernat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România pe anul 2009, în Aula Palatului Cantacuzino

A făcut parte din juriile multor concursuri de muzică ușoară (Eurovision, Festivalul ”Dan Spătaru”), la cea de-a noua ediție a Festivalului Internațional de Muzică Ușoară pentru Copii ”Ceata lui Pițigoi” (10-12 sep. 2010), fiind președinte al juriului, urmându-l în această calitate pe regretatul Aurel Manolache. De altfel, a fost un foarte bun profesor, pregătind tineri și copii pentru diferite concursuri de muzică ușoară. Împreună cu soția sa, Mirela Fugaru, a inițiat și organizat Festivalul Internațional ”Steaua de aur” destinat copiilor și adolescenților, care încearcă să se lanseze interpretând melodii compuse special pentru cei mici.

A murit la 13 iulie 2011, la Spitalul Clinic de Urgență ”Elias” din București, unde era internat în urma unei maladii cronice grave.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)