Foto: (c) World Development Information Day — 24 October /Facebook

Numeroasele evenimente organizate își concentrează atenția pe activitatea ONU, în special axată pe problemele de comerț și de dezvoltare. Țările membre ale Națiunilor Unite organizează anual diverse acțiuni pentru a informa populația asupra problemelor pe care le implică o dezvoltare sustenabilă și pentru conștientizarea faptului că o cooperare la nivel mondial poate contribui la rezolvarea acestora.

În ultimii ani marcarea zilei s-a concentrat asupra rolului pe care tehnologiile informaționale moderne, cum ar fi internetul și telefonia mobilă, considerându-se că acestea pot avea un rol pozitiv în găsirea de soluții la probleme cu care se confruntă procesul de dezvoltare al societății.

Pe situl ONU dedicat Zilei internaționale pentru dezvoltarea informațională se menționează “(…) Tehnologiile informației și comunicațiilor dețin potențialul pentru noi soluții la provocările dezvoltării, în special în contextul globalizării, și pot stimula creșterea economică, competitivitatea, accesul la informații și cunoștințe, eradicarea sărăciei și a incluziunii sociale (…)” (Rezoluția ONU 65/141)

În ultimii ani s-au făcut progrese considerabile în accesul la tehnologiile informației și comunicațiilor, inclusiv privind creșterea constantă a accesului la internet pentru aproximativ un sfert din populația lumii, în extinderea telefoniei celulare și s-au dezvoltat funcționalități multilingvistice.

Toate acestea implică necesitatea în continuare de a reduce decalajului digital, recunoscând în această privință, că mai puțin de 18 % din populația din țările în curs de dezvoltare utilizează internetul, comparativ cu peste 60 % în țările dezvoltate, se menționează în Rezoluția 65/141, pentru dezvoltarea tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 decembrie 2010. Se reafirmă, de asemenea, necesitatea de a valorifica potențialul tehnologiilor informației și a comunicării pentru a promova realizarea obiectivelor de dezvoltare convenite la nivel internațional, inclusiv a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, și a unei creșteri economice durabile.

Această zi a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 1972, prin Rezoluția 3038 (XXVII), pentru a sublinia rolul central al dezvoltării în activitatea ONU.

Scopul principal al zile este de a informa sau de a educa și motiva publicul larg spre găsirea soluțiilor pentru probleme cu care se confruntă domeniul comercial și procesul de dezvoltare. S-a considerat că printr-o mai bună răspândire a informației, prin mobilizarea opiniei publice, mai ales a tinerilor, problemele legate de dezvoltare vor fi înțelese mai bine, promovându-se și necesitatea unei cooperări internaționale pentru dezvoltare.

Adunarea Generală ONU a stabilit celebrarea Zilei internaționale pentru dezvoltarea informațională la aceeași dată cu sărbătorirea Zile Națiunilor Unite.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

În imagine: Clădirea Națiunilor Unite (ESCWA) din Beirut (Liban) iluminată în albastru, în cadrul acțiunii “Turn the World UN Blue” 


Sărbătorită din 1948, Adunarea Generală a ONU a recomandat ca statele membre să facă din această zi o sărbătoare publică, dedicată informării popoarelor din lume cu privire la obiectivele și realizările Organizației Națiunilor Unite. A devenit o zi marcată la nivel mondial prin întâlniri, discuții, expoziții, precum și alte evenimente.

După șapte decenii de la fondarea sa, Organizația Națiunilor Unite rămâne un far pentru întreaga umanitate, asigurând alimente pentru cei înfometați și adăposturi pentru cei care și-au pierdut casele.

ONU a asigurat vaccinarea copiilor, care altfel ar fi murit de boli ce pot fi prevenite. Organizația Națiunilor Unite apără drepturile omului pentru toți cetățenii planetei, indiferent de rasă, religie, naționalitate, sex sau orientare sexuală.

Luptă pentru menținerea păcii prin mediatori, care aduc la masa păcii pe cei implicați în conflicte și, de asemenea, prin angajați săi, oferă asistență celor afectați de conflicte. Toate aceste sunt o parte din activitatea organizației menționate de secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, în mesajul său pentru această zi.

Anul 2015 este anul celebrării a 70 de ani de activitate a organizației marcată sub tema “Un ONU puternic — o lume mai bună “, potrivit site-ului organizației. Cu prilejul Zilei Națiunilor Unite se desfășoară un concert în Sala Adunării Generale a ONU, printre participanți numărându-se Orchestra de muzică tradițională coreeană și oaspeții speciali, precum mesagerul pentru pace al Națiunilor Unite, Lang Lang, duo-ul sud-coreean de muzică pop Davichi, Kim Hae-Sook maestru al “Gayageum” și celebrul Cor Gospel din Harlem (“Harlem Gospel Choir”) din SUA.

Concertul începe un câte un discurs susținut de șeful Departamentului Comunicațiilor și Informări Publice, Cristina Gallach, urmat de secretarul general al ONU, Ban Ki-moon și de președintele celei de-a 70-a sesiunii a Adunării Generale a Națiunilor Unite, Mogens Lykketoft.

Spectacolul organizat de către Departamentul de Informare Publică în colaborare cu Misiunea Permanentă a Republicii Coreea la Națiunile Unite și Sistemul de radiodifuziune coreeană, are loc pe 23 octombrie și poate fi urmărit live pe site-ul ONU.

De asemenea, mai au loc cu prilejul Zilei Națiunilor Unite și evenimentele “Turn the World UN Blue” și Art Installation “Enlightened Universe”, pe 24 octombrie.

“Turn the World UN Blue” este o acțiune de iluminare în albastru a peste 200 de clădiri celebre, statui, poduri și alte obiective turistice din aproape 60 de țări din întreaga lume, parte a unei noi campanii care ajută cetățenii întregii lumi să se unească pentru a promova, prin mesajele lor, pacea, dezvoltarea și respectarea drepturilor omului.

Între obiectivele care vor participa la această acțiune sunt: Casa Operei din Sydney; Marile Piramide din Giza, în Egipt; Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro; New York Empire State Building; Turnul SkyTree din Tokyo; Turnul din Pisa, în Italia; Diana The Huntress Fountain din Mexic; Schitul din Rusia; Castelul Edinburgh și Central Hall Westminster din Marea Britanie; Alhambra din Spania.

Art Installation “Enlightened Universe” constă în dezvelirea unui monument, în Parcul Central din New York, realizat de renumitul artist Cristobal Gabarron. Monumentul este o sculptură interactivă formată dintr-o sferă și înconjurată de o spirală din 70 cifre — unul pentru fiecare dintre cei 70 de ani de când a fost creat ONU. La eveniment vor participa secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, alături de oficialii ONU, personal, diplomați, oficialii din partea orașului și cetățeni veniți din toate colțurile lumii.

Ministerul Afacerilor Externe al României a marcat pe 20 octombrie, la sediul instituției, Ziua Națiunilor Unite, printr-un eveniment intitulat “Ziua ONU”, la care au participat reprezentanți ai corpului diplomatic și foști reprezentanți ai României la Organizația Națiunilor Unite.

Guvernul României a decis participarea țării noastre la campania “Turn the World Blue” prin iluminarea în albastru a Palatului Victoria.

România a demarat procedurile de aderare la Organizația Națiunilor Unite imediat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1946, dar a fost admisă la 14 decembrie 1955, împreună cu alte 15 state. România a fost membră în cele mai importante organisme ale ONU, precum Consiliul de Securitate, în anii 1962, 1976-1977, 1990-1991 și 2004-2005, sau Consiliul Economic și Social (ECOSOC), în anii 1965-1967, 1974-1976, 1978-1980, 1982-1987, 1990-1998, 2001-2003 și 2007-2009, potrivit site-ului MAE.

AGERPRES / (autor: Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

Captură foto: Biggestleaf Media / YouTube

Republica Zambia este situată în sudul Africii, având ca vecini în nord pe R.D. Congo, la nord-est Tanzania, la sud-est Zimbabwe și Mozambic, în sud Botswana, la vest Angola și Namibia.

Clima este tropicală, moderată de altitudine, este mai aridă în sud-vest, în podișul Barotseland, prelungire a deșertului Kalahari. Râurile, adunate de Zambezi (pe care se află renumita cascadă Victoria, 122 m), au un ridicat potențial energetic. Savana cu palmieri și baobabi, dar și pădurea tropicală cu esențe valoroase (teck, mahon) acoperă o mare parte a teritoriului. Fauna, variată, este ocrotită în Parcuri Naționale și Rezervații Naturale.

Potrivit istoricului prezentat de site-ul www.mae.ro, prezența populației bantu pe actualul teritoriu al Zambiei este atestată din secolul al XIII-lea.

Până la venirea colonialiștilor englezi — în secolul al XIX-lea — pe teritoriul Zambiei au existat formațiuni statale alcătuite din triburile locale. Teritoriul este transformat în 1891 de Cecil Rhodes în posesiune a Companiei Britanice a Africii de Sud, iar în 1924 devine colonie a Marii Britanii, sub numele de Rhodesia de Nord. La 24 octombrie 1964, Rhodesia de Nord își proclamă independența de stat, luând denumirea oficială de Republica Zambia.

Capitala țării este Lusaka, unul dintre cele mai dezvoltate orașe din sudul Africii fiind localizat pe un platou central la o altitudine de 1.300 de metri.

Alte orașe principale sunt: Ndola, Kitwe, Chingola, Kabwe.

Captură foto: Heartbeat Saves Lives—Heartbeat International Foundation / YouTube

Principalele atracții turistice ale țării sunt: capitala Lusaka; satul cultural Kabwata, dedicat păstrării artei și tradițiilor indigene; Catedrala Sfintei Cruci, Grădina Botanică și Zoologică Munda Wanga și Muzeul Național Lusaka; Muzeul Centura de Aramă din Ndola, un important centru comercial și poarta spre regiunea de producție minerală a Zambiei, potrivit site-ului turistik.ro.

Alte obiective de interes sunt Galeria Henry Tayali și Ferma Lilayi. Kitwe, al doilea oraș ca mărime din țară și un loc de o importanță foarte mare pentru cupru. O altă atracție turistică este Barajul Mindolo, aflat la 7 km depărtare de lacul și cascada Makwera, care se află la 9 km de oraș.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Despre Dumitru Vasescu nu veți găsi prea multe informații. Însă, și acesta a fost în anul 1880, primul român care a realizat o mașină, cu care s-a plimbat pe străzile din Paris, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto…

Primul autoturism aerodinamic cu roțile încastrate în caroserie, așa cum sunt toate mașinile din ziua de azi, a fost inventat de Aurel Persu. Această singură moștenire a acestui  mare inginer a făcut istorie și se află în muzeul Dimitrie Leonida din București – autoturismul său din aluminiu și cadru de lemn.

Paris 1880! Un român, Dumitru Văsescu iese cu mașina construită de el, pe stradă și îi lasă pe locuitori cu gura cascată

Dumitru Vasescu în anul 1880, a fost primul român care a realizat o mașină, cu care s-a plimbat pe străzile din Paris, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto. S-a născut la Iași în anul 1859 și a urmat școala primară și cursurile Liceului Internat Iași, însă pentru că dorea să studieze ingineria, a plecat în Paris, în capitala Franței, unde a început cursurile tehnice la „Ecole Centrale.” Vasescu, mai târziu, reușeste să se angajeze și să câștige primii bani, iar începând cu anul 1875 pune bazele unui atelier pe strada Michelet. Aici el își propune să construiască un automobil, care să-l poată deplasa pe pământ sau cale ferată prin propriile mijloace. Pe atunci tramvaiele și locomotivele cu aburi existau deja. Dar nu existau automobilele care să poată circula pe șosele. Chiar dacă primul automobil a fost realizat în 1770 de Cugnot, acesta era doar un prototip care nu a circulat pe drumurile publice, ci doar în cadru restrâns pe drumuri rurale. Dar pe măsură ce se dezvolta implementarea locomotivelor pe aburi și liniile de cale ferată, pe la sfârșitul secolului al XIX- lea, tot mai mulți ingineri vedeau în motoarele cu aburi un viitor pentru deplasările pe asfalt.

Cel care a fost printre primii care a transpus schița în realitate a fost Dumitru Văsescu.

Automobil – Dumitru Văsescu /recontituire grafică cu titlu de prezentare

AGERPRES: Sunt 35 de ani de când ați început să practicați canotajul. Ani de antrenamente, de competiții, de trofee și medalii câștigate, ani în care pe lângă toate aceste recompense ale efortului depus în sport, ați adunat și foarte multe amintiri. Vă propun să răsfoim împreună Albumul dumneavoastră cu amintiri uitându-ne la câteva fotografii făcute de-a lungul carierei sportive, în diverse etape, cu rugămintea de a ne împărtăși ce amintiri vă leagă de respectivele momente.
Elisabeta Lipă: Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine, că am destule amintiri adunate în 35 de ani de activitate, sunt amintiri frumoase pe care le trăiesc în fiecare zi, doar dacă mă gândesc la o medalie, la o competiție, la un nume de oraș prin care am trecut, cu siguranță că aceste amintiri sunt vii în memoria mea.

AGERPRES: La doar patru ani după ce ați început să practicați canotajul ați participat la Olimpiada de la Los Angeles. Avem fotografii de la sosirea delegației pe aeroport. Aceasta este una dintre ele, iar aici este toată echipa.

Elisabeta Lipă: Aproape toată echipa, dacă mă uit bine văd numai echipa feminină, dar din acea echipă a României am avut și băieți care au ieșit campioni olimpici.

AGERPRES: Povestiți-ne cum a fost la prima olimpiadă la care ați participat.

Elisabeta Lipă: A fost olimpiada cea mai frumoasă pentru mine, cea mai dragă, din cele șase participări, mi s-a lipit de suflet. Probabil pentru că eram și foarte tânără, eram cea mai tânără canotoare din toată echipa canotajului românesc, era altă perioadă față de cea pe care o trăim, dar îmi aduc aminte parcă a fost ieri. În primul rând, am fost singura țară comunistă participantă la acea ediție și am avut parte de o atenție deosebită, am fost răsfățați la acea ediție. Nu mai spun că România a ocupat locul al doilea și cred că am învățat poporul american imnul României atunci, de câte ori s-a cântat. A fost un sentiment foarte frumos pe care l-am trăit și pe care mi-aș dori să-l mai trăiesc dar știu că nu se poate (râde).

AGERPRES: Asta se întâmpla în 1984. Patru ani mai târziu ați fost la Seul. Avem fotografii de la întoarcerea lotului olimpic de la Seul în 1988, sunteți alături de colegele canotoare.

Elisabeta Lipă: Da, sigur, sunt alături de cârmăcița bărcii de 4 vâsle, de colega mea de barcă Veronica Cochela, alte trei colege care au tras în barca de 8+1, medaliată cu argint, o văd și pe Lucica Toader, o sportivă care din nefericire nu mai este printre noi.

AGERPRES: Avem o poză cu un grup mai mare…

Elisabeta Lipă: Da, este o poză de la sosirea pe aeroport, suntem cu buchetele de flori, cu medaliile la gât, mă uit cât de tânără eram aici și nu-mi vine să cred…(râde). Și nu numai eu, toți cei care se regăsesc aici în poză. Au trecut anii peste noi și parcă au trecut prea repede. Costumația a fost foarte frumoasă, foarte elegantă, am arătat foarte bine, chiar dacă acea olimpiadă nu s-a ridicat la nivelul celei din 1984, amintirile sunt frumoase.

AGERPRES: O fotografie doar cu dumneavoastră, tot la Seul, dar îmbrăcată cu totul altfel.

Elisabeta Lipă: Da, pentru că aveam ținuta oficială, de prezentare, cea cu care eram în poza de pe aeroport, iar aici eram cu ținuta de sat olimpic, chiar dacă nu prea aveam timp s-o îmbrăcăm, pentru că de dimineața până seara eram la baza de antrenament. Amintiri frumoase cu siguranță că am. Țin minte că venise ziua plecării către țară, să ne îmbarcăm să mergem la aeroport, iar colegii de la box aveau finalele, trebuia să-i așteptăm să vină, să se îmbrace, să-și ia bagajul și să mergem la aeroport. Ei, de oboseală, de stres, dar și de bucurie în același timp, au urcat la etaj și au coborât spunând: Domnul general, noi nu mai avem nici bagaj, nu mai avem nimic în cameră, nici paturi nu mai sunt. Șeful delegației le-a spus: Măi băieți, eu cred că ați greșit etajul, v-ați dus cu un etaj mai sus, unde nu sunt paturi pentru că nu a stat nimeni niciodată. Bineînțeles că s-a rezolvat problema, dar cu întâmplări nostime.

AGERPRES: Jocurile Olimpice de la Barcelona, 1992. Sunteți aici alături de…
Elisabeta Lipă: Sunt alături de colega mea de dublu, Veronica Cochela, medaliate în această probă cu argintul olimpic. Eu am ieșit campioană olimpică și în proba de simplu. Păcat că nu sunt color aceste poze, pentru că se putea vedea și ținuta noastră, extraordinar de frumoasă, alcătuită din culorile drapelului național.

AGERPRES: Aici avem o fotografie în care sunteți chiar pe scara avionului, la sosire. Sunteți a doua…
Elisabeta Lipă: Da, prima cred că e tot Veronica Cochela, frumoase imagini, frumoase amintiri.

AGERPRES: Și aici un grup lărgit al lotului olimpic.
Elisabeta Lipă: Exact, aici este tot lotul olimpic de canotaj, mă uit și văd colegii mei care au alături familiile, copiii…

AGERPRES: Mai avem două fotografii tot din 1992. După ce v-ați întors de la Barcelona a fost o seară specială, o seară festivă, aici sunteți dumneavoastră, iar aici sunt mai mulți sportivi, îl văd și pe Leonard Doroftei. Despre ce a fost vorba? Sunteți foarte eleganți…
Elisabeta Lipă: Am avut o întâlnire toți medaliații olimpici, Comitetul Olimpic Român și Ministerul Tineretului și Sportului au organizat o recepție, o întâlnire de suflet cu familiile, cu prietenii, a fost o socializare într-un grup mai mare. Aici sunt primii sportivi ai anului. Lavinia Miloșovici, Mitică Popescu, Gică Popescu, Grigoraș (Ion — n.r.) de la lupte, Galina Astafei, Petre Cărare (tot de la lupte greco-romane — n.r.)… Da, au trecut mult anii peste noi.

AGERPRES: Trecem la anul 1996, după întoarcerea de la Atlanta ați fost primiți la Palatul Cotroceni. Este tot lotul acolo.
Elisabeta Lipă: Da, cu antrenorii mei de atunci, colegele mele din barcă, am fost medaliate cu aur, colegele de la dublu, domnul Voicu, antrenorul, domnul David și bineînțeles, domnul președinte Iliescu. Foarte frumos a fost.

AGERPRES: Fotografia de la întoarcerea din 2004 de la Atena îmi place foarte mult. Toate fetele aveați pe cap cunună de lauri.
Elisabeta Lipă: Aici deja apăruse Dragoș (fiul Elisabetei Lipă — n.r.), în acel an începea școala. Colegele mele Florea (Rodica — n.r.) și Papuc (Ioana — n.r.) din barca de 8+1 la această olimpiadă au avut jumătatea vârstei mele. Și Constanța Burcică, medaliată cu aur în proba de dublu categorie ușoară și care mi-a fost colegă de cameră mulți ani. Ce frumoasă e poza!

AGERPRES: Următoarea fotografie se leagă de Olimpiada din China.
Elisabeta Lipă: Sunt cu Violeta Beclea Szekely, Laura Badea și Mariana Bitang. Aici am avut invitație din partea Președinției României, am mers în delegația oficială cu domnul președinte Băsescu, la deschiderea JO de la Beijing, am făcut o vizită și la Casa Olimpică. Foarte frumoasă poza și foarte frumoase amintiri.

AGERPRES: Și în defilarea de la Londra, chiar la deschiderea JO, alături de…
Elisabeta Lipă: Dragoș Stoenescu, portarul naționalei de polo, membrii COSR…

AGERPRES: Alături de Lia Manoliu, sunteți sportiva cu cele mai multe prezențe la olimpiadă. Cum vă simțiți în această asociere cu Lia Manoliu?
Elisabeta Lipă: Mă simt foarte bine, am cunoscut-o pe doamna Lia și pot să spun că revenirea mea pentru JO din ’96, de la Atlanta, i se datorează. Eu cu un an înainte de JO am simțit nevoia să fac o pauză. După atâția ani de cantonament, să vezi zi de zi aceleași fețe, aceeași mâncare, aceeași casă, aceeași cameră, am simțit nevoia să fac și altceva. Și atunci m-am dus la serviciu, eram sportiva Clubului Dinamo, dar am vrut să văd ce înseamnă munca de polițist. Am lucrat la Poliția Capitalei. Atât de mult mi-a plăcut încât n-am mai vrut să revin în sportul de performanță. Și doamna Lia m-a chemat, era președintele Comitetului Olimpic, mi-a spus: Uța (prescurtare de la diminutivul Elisabetuța — n.r.), nu se poate, ai toată viața înainte să lucrezi, noi ne bazăm pe tine. I-am spus: Doamna Lia, eu aș veni dar nu mă lasă șeful. Mi-a spus: Cine e șeful tău, Uța? Uite, vin eu să vorbesc cu el. N-are cum să nu te lase. Bineînțeles că nu era adevărat, nu se punea problema să nu mă lase, dar eu încercam să găsesc o portiță ca să nu mai revin. Și nu s-a lăsat, eu mi-am anunțat șeful care a zis: Nu se poate, cum să vină doamna Lia? Mergem noi la dumneaei. Ne-am dus acolo, eu cu chestorul Vasile Popa, și el a spus: Are tot sprijinul meu, al nostru, de lucrat o să aibă timp, după ce se retrage o să muncească toată viața. Dar aici, la JO, noi o susținem dacă e nevoie. Și m-a convins, n-am mai avut ce să fac și am revenit. Și am ieșit campioană olimpică. Bineînțeles că am avut și eu în toată cariera momente în care am vrut să mă retrag, momente de nemulțumire, dar tot timpul doamna Lia a venit la noi la Snagov, s-a interesat ce facem, cum e antrenamentul, ce nevoi avem, cu ce poate să ne ajute.

AGERPRES: Apropo de retragere, dumneavoastră sunteți cel mai bun exemplu că la vârsta la care alții se gândesc la retragere, ați câștigat aurul olimpic, la 39 de ani…
Elisabeta Lipă: Da, dacă stau bine și mă gândesc, mai aveam două luni și făceam 40 (râde)… Am demonstrat că în sport nu există limite și că vârsta n-are nicio legătură cu performanța. Dacă organismul te ajută și sănătatea e de partea ta, dacă ai dorință și ambiție să reușești să faci ceva, cu siguranță că performanța n-are cum să nu apară, iar eu sunt singura canotoare care m-am retras de trei ori și de trei ori am revenit. Și vă spun din propria experiență că revenirea este mult mai greoaie decât atunci când te apuci de sport.

AGERPRES: Avem câteva fotografii de la diverse evenimente, nu din competiții, la care ați participat.

Elisabeta Lipă: Aici mă uit că sunt un pic plinuță și e clar că nu eram într-o competiție oficială, aveam și inele pe mână, deci era o cursă foarte scurtă. La Zilele Canotajului, când le organizăm, ne mai urcăm în barcă fostele sportive cu actualele, încercăm să dăm un imbold generațiilor tinere să facă și ele ceea ce am făcut noi și să ajungă unde am ajuns noi.

AGERPRES: Tot așa, o poză cu colegele…
Elisabeta Lipă: Da, pe lacul Herăstrău, la Zilele Canotajului, toate avem ”gabaritul” puțin depășit, se vede că ne-am retras de ceva timp, dar important e că avem voință și ambiție să mai urcăm în barcă și să simțim, cum ne spuneau antrenorii, barca sub noi.

AGERPRES: În 2004 ați fost înaintată la gradul de chestor de poliție. Avem două fotografii cu dumneavoastră în uniformă, prima cred că este chiar aici făcută, în sala în care ne aflăm acum.
Elisabeta Lipă: Da, este făcută aici, la inaugurarea acestui muzeu al sportului dinamovist, cum l-am numit noi. Gradul de chestor l-am obținut în 2004 și acest grad m-a făcut să revin pentru JO din 2004, să ies campioană olimpică, pentru că eu am fost sportiva clubului din 1986, până m-am retras din activitate. Am luat-o grad cu grad și gradele au venit odată cu performanțele și știam că pentru acest grad trebuia să am o performanță ieșită din comun. Asta a fost și motivația mea de a reveni la pregătire, pentru că deja aveam la JO anterioare toate medaliile, nu mai era nimic nou pentru mine și atunci trebuia să am altceva care să mă facă să plec de acasă și să revin în barcă.

AGERPRES: Aici sunteți tot în uniformă și chiar în acțiune. Pe stradă, împărțeați fluturași, era Ziua de luptă împotriva drogurilor.
Elisabeta Lipă: Da, în colaborare cu Agenția Națională de Luptă Antidrog. Particip la astfel de evenimente, pentru că populația trebuie să fie conștientizată, mai ales tinerii, că odată ce ajung să devină dependenți, viața lor este ratată și e păcat, pentru că viața e scurtă, e frumoasă și merită trăită altfel.

AGERPRES: Din 2009 sunteți președinte al Federației Române de Canotaj și președinte al Clubului Sportiv Dinamo București. În 2013 ați fost aleasă și vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român. Care dintre aceste funcții este mai greu de îndeplinit?

Elisabeta Lipă: Funcția de președinte al Federației de Canotaj a venit la două săptămâni după ce am fost numită președinte al Clubului Dinamo. Apoi în 2013 am devenit vicepreședinte al COSR și n-aș putea să spun că una este mai ușoară decât cealaltă. Toate sunt grele, dacă te dedici și vrei să faci ceva, îți consumă și timp și energie. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă, de muncă nu fug pentru că sportul m-a ajutat să am parte de rezistență fizică și psihică și să le pot duce așa, în grup, cum îmi doresc eu.

AGERPRES: Avem o fotografie cu dumneavoastră și cu lotul de tineri canotori. Sprijiniți tinerii…

Elisabeta Lipă: Da, dacă nu sprijinim tinerii nu avem viitor. Și noi am fost sprijiniți la rândul nostru, așa că și ei au nevoie de sprijin. Avem generații de copii buni, dar tot ce se întâmplă în jurul lor le distrage atenția, pentru că sunt multe lucruri, din punctul lor de vedere mult mai interesante decât sportul și meseria de a fi campion. Dar obligația noastră este să-i responsabilizăm și să-i facem să realizeze că a fi campion nu se poate compara cu nimic.

AGERPRES: În această fotografie se vede că foarte mulți sportivi v-au fost alături atunci când ați organizat crosul MAI. Nu contează că erau atleți, că erau scrimeri, halterofili, toți v-au fost alături, sunteți buni prieteni…
Elisabeta Lipă: Da, lumea sportului este mare, dar foarte mică în același timp. Și noi chiar reușim să fim alături, să ne sprijinim, nu contează că ești canotor, halterofil, luptător, gimnast, scrimer. Cine are nevoie sună și foarte rar nu au răspuns colegii la astfel de solicitări. Chiar și din afara Bucureștiului, dacă sunt evenimente, ne adunăm și ne susținem unii pe alții. Asta vedem noi în sport, nu poți să fii campion sau să reușești de unul singur, dacă n-ai și o echipă în spate care să te susțină și care să te împingă spre marea performanță.

AGERPRES: Am pregătit un set de fotografii în care apăreți alături de alți sportivi și vă rog să ne spuneți ce anume vă leagă de fiecare în parte. Aici sunteți cu Leonard Doroftei.
Elisabeta Lipă: În primul rând ne leagă prietenia de la JO. Fiecare disciplină se află în cantonament în cu totul alt loc. Dar olimpiada ne adună pe toți la un loc și normal, trei săptămâni în care te vezi în fiecare zi, fie la masă, fie seara la relaxare, fie la magazin în satul olimpic, fie la refacere, ne bucurăm pe rând, așa cum intrăm în competiție pe rând, de succesul fiecăruia dintre noi când suntem pe podiumul olimpic. Atunci normal că se leagă aceste prietenii care dăinuiesc în timp pentru că un sportiv participă la o ediție, la două, la trei, la șase, și astea sunt prieteniile care se leagă între noi. Iar acum, eu ca președinte de club și Moșu’ (Leonard Doroftei — n.r.) ca președinte al Federației Române de Box n-avem cum să nu ne intersectăm drumurile.

AGERPRES: Aici sunteți cu Andreea Răducan și cu Octavian Bellu.

Elisabeta Lipă: Canotajul are o legătură aparte cu gimnastica pentru că la fiecare ediție a JO noi stăm în aceeași vilă. Avem cam același program de antrenamente, de relaxare, de odihnă și stând acolo trei săptămâni zi de zi, normal că se leagă prietenii. Și cu Andreea, cu domnul Bellu, cu doamna Bitang am o legătură specială legată în șase ediții ale JO. Sunt niște oameni deosebiți pe care ești onorat că-i ai prieteni.

AGERPRES: Alături de un alt om al apelor, ca și dumneavoastră — Ivan Patzaichin.

Elisabeta Lipă: De Ivan atâtea lucruri mă leagă, asta e la aniversarea lui, Gala Ivan Patzaichin. Prima mea întâlnire cu Ivan a fost la jocurile preolimpice din 1983. Eu eram la început de drum în performanță, iar Ivan era la apusul carierei. Mă uitam la el ca la un zeu. Nu îndrăzneam nici gura s-o deschid. Dar așa cum l-am cunoscut pe Ivan atunci, așa este în prezent. Un om de o modestie rar întâlnită, un caracter extraordinar și un prieten pe care te poți baza oricând.

AGERPRES: Tot cu Andreea Răducan.
Elisabeta Lipă: Andreiuța, așa îi spun eu. Numai cuvinte de laudă, Andreea e o fată extraordinară și aici se vede legătura de prietenie între mine și ea.

AGERPRES: Prieteni și în lumea fotbalului — Gică Hagi, Gică Popescu.
Elisabeta Lipă: Oameni deosebiți, Gică Hagi e un băiat de excepție, ca și Gică Popescu, pot să-i pun pe același podium cu Ivan. Caractere deosebite.

AGERPRES: Cu două doamne din lumea atletismului, una este o legendă a sportului, Iolanda Balaș Soter, și Gabi Szabo.

Elisabeta Lipă: Nu știți, dar eu vă spun unde este făcută poza asta.

AGERPRES: Asta așteptăm, să ne spuneți.
Elisabeta Lipă: Este făcută în 2013, am avut ședința Comitetului Executiv al COSR, s-a întâmplat să fie ziua mea în acea zi și mi-au adus această floare foarte frumoasă. Ceea ce spun despre Andreea (Răducan — n.r.), același lucru pot să spun despre Gabi. Nu mai zic de doamna Iolanda, să-i dea Dumnezeu sănătate, să ne fie mulți ani alături, noi facem parte și din Fundația Casa Campionilor, ne vedem mai des, nu numai la evenimentele care sunt organizate de COSR, de MTS, ci avem întâlniri prietenești. Sunt două doamne deosebite, nici nu se putea altfel, având în vedere performanța lor. Ele știu că performanța nu se face ușor și că ai nevoie de sprijin și noi chiar ne putem sprijini unii pe alții.

AGERPRES: De foarte multe ori am observat că sportivii se implică în activități sociale, civice, umanitare. Aici sunteți alături de colegele canotoare la o astfel de acțiune.
Elisabeta Lipă: Poza asta e făcută la Timișoara unde am pedalat prin oraș pentru mișcare, pentru sănătate, am promovat mersul cu bicicleta. Să lăsăm mașinile cât mai mult acasă și să ne mai gândim și la noi, că mersul pe bicicletă te ajută foarte mult să te menții sănătos și asta am făcut și noi, o campanie de promovare a mersului pe bicicletă în beneficiul sănătății.

AGERPRES: Ce sfat ați da unui tânăr sportiv aflat la început de drum, dumneavoastră, cvintuplă campioană olimpică?
Elisabeta Lipă: Numai sfaturi bune. Un copil care ajunge în grădina performanței trebuie să realizeze că performanța nu vine foarte repede și că pentru a ajunge să faci marea performanță trebuie să sacrifici, să te sacrifici, să renunți la multe, la toate ispitele astea care ne înconjoară și să te axezi numai pe acest lucru. Performanța este atât de frumoasă, dar cere sacrificii, cere dăruire. Să-și asculte antrenorii, pentru că știu ce este cel mai bine pentru ei, să ne asculte și pe noi, cei care am ajuns să facem marea performanță, să ne întrebe dacă nu știu ce trebuie, cât trebuie să se sacrifice, că noi știm să le spunem, să le îndrumăm pașii către marea performanță și să ne creadă că performanța este frumoasă, dar și grea. Cea mai frumoasă performanță și cea mai mare împlinire o trăiești atunci când ești pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la competiția supremă care se numește Jocurile Olimpice.

AGERPRES: Vă mulțumesc frumos că v-ați găsit vreme să stați de vorbă cu noi, acest set de fotografii vi-l oferim.
Elisabeta Lipă: O, mulțumesc frumos, chiar că mi-ați făcut o surpriză!

AGERPRES: Și pentru că în octombrie este ziua dumneavoastră, vă oferim niște flori și vă spunem La mulți ani, să fiți sănătoasă și să aveți succes în tot ceea ce faceți!
Elisabeta Lipă: Vă mulțumesc frumos, același lucru vă doresc, să fiți sănătoși și să fiți alături de sportivii noștri și când le este bine, și când le este rău. Vă mulțumesc mult de tot.

AGERPRES: Vă mulțumim și noi.

AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, redactor arhiva foto: Vlad Rușeanu, editor: Horia Plugaru)

Într-un studiu publicat în revista Personal Relationships, cercetătorii de la Universitatea din Georgia (SUA) au examinat legătura care ar putea exista între o situație financiară dificilă și calitatea vieții conjugale, analizând în special comunicarea dintre membrii cuplurilor și în particular exprimarea recunoștinței de către soți.

Printr-o anchetă realizată la telefon, echipa de cercetători a intervievat 468 de persoane căsătorite, cărora le-au fost puse întrebări despre situația lor financiară, despre modalitățile de exprimare a recunoștinței în cuplu, dar și despre modurile în care comunică.

Rezultatele studiului au indicat că manifestarea recunoștinței între soți este predictorul cel mai coerent și mai semnificativ pentru calitatea vieții conjugale.

“Am constatat că a te simți apreciat și a ști că soțul /soția vă stimează influențează felul în care vă simțiți în cuplu, cât de puternic este angajamentul dumneavoastră și credința că acesta va dura”, susține Ted Futris, co-autor al studiului și profesor asociat la College of Family and Consumer Sciences.

Rezultatele “arată puterea unui simplu mulțumesc”, explică, la rândul său, Allen Barton, autorul principal al cercetării. “Chiar dacă un cuplu trece prin momente dificile în alte arii ale vieții, recunoștința într-o relație poate contribui la o căsnicie fericită”, a subliniat el.

AGERPRES/(AS — autor: Ana Bîgu, editor: Mariana Ionescu)

La evenimentul de inaugurare a târgului au fost prezenți primarul Gheorghe Falcă, Adrian Țolea, președintele interimar al Consiliului Județean Arad, Sorin Maxim, directorul general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Vest, Sorin Maxim, Nial O’Brolchain, expert senior al Universității Naționale a Irlandei — Galway, precum și reprezentanți ai unor importante organizații și institute de cercetare din Estonia, Finlanda, Germania, Irlanda, Norvegia, Serbia și Ungaria.

‘După cum se știe, Aradul candidează atât la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 și la cel de Capitală Verde a Europei, în ambele tentative noi având nevoie de inovare, de ceea ce înseamnă punerea în valoare a inteligenței umane. În cadrul târgului au putut fi văzute câteva realizări deosebite din partea celor două universități arădene (Universitatea ‘Aurel Vlaicu’ și Universitatea de Vest ‘Vasile Goldiș’. n.red.), care au accesat fonduri europene pentru realizarea unor proiecte de cercetare. Am văzut de asemenea și unele exponate în legătură directă cu administrația, au putut fi văzute două scutere electrice care pot constitui o soluție pentru transportul urban, etc… Practic, tot ceea ce înseamnă inovare poate fi ușor transpus în practică’, a spus primarul Gheorghe Falcă.

La rândul său, Sorin Maxim, director general al ADR Vest, a spus că în opinia sa ediția din acest a târgului este mai spectaculoasă decât edițiile precedente, în primul rând prin calitatea superioară a proiectelor, cu plusvaloare și inovare care pot duce spre un produs vandabil în piață.

‘Sunt între participanți tineri care au avut curajul și au investit foare mulți bani în prototipurile pe care le-au realizat și au chiar câteva produse vândute. Acestea sunt produsele pe care noi dorim să le stimulăm să continue cercetarea și, bineînțeles, să ajungă în piață ca produs finit. Pentru că fără o plusvaloare, inovarea este doar un exercițiu care nu poate aduce întotdeauna o binefacere regiunii. Aceasta și în contextul în care ADR Vest caută să atragă atenția asupra faptului că regiunea este una foarte bogată în ceea ce privește zona exporturilor, dar în zona de cercetare-inovare avem încă diferențe pe care trebuie să le recuperăm. Iar acest lucru nu se poate face decât prin a stimula mediul privat să fie interesat și să fie cointeresat să investească în acest domeniu’, a mai afirmat Sorin Maxim.

În cadrul târgului de la Arad, inovatorii și antreprenorii din Regiunea Vest au avut posibilitatea de a se întâlni cu reprezentanți ai diferitelor companii și organizații de cercetare din țări ca Estonia, Finlanda , Germania, Irlanda, Norvegia, Serbia și Ungaria.

La final, în cadrul unei festivități, au fost premiate cele mai zece valoroase invenții, autorii primind fiecare câte o diplomă. Trei dintre aceștia, autori ai celor trei inovații apreciate ca fiind cele mai valoroase, au primit și câte un premiu în bani, în cuantum de 10.000 de euro fiecare. Cele trei inovații clasate pe podium au fost: ‘Uradmonitor — Monitor de mediu portabil’, autor Radu Motișan, din Timișoara—locul 1; ‘ETA’U Business Objects — platforma de dezvoltare ultrarapidă a aplicațiilor software de business’ — autor ETA2U SRL Timișoara — autor Bogdan Grecu — locul 2; ‘Lighty’ — sistem de proiecție automat — autor Ovidiu Șandru, din Timișoara—locul 3.

Târgul Regional de Inovare are rol de a facilita realizarea de schimburi de informații între participanți și reprezentanți ai Comisiei Europene, ai administrației publice centrale și locale, reprezentanți ai mediului de afaceri, ai mediului universitar, organizații de cercetare, precum și alți actori cheie din domeniul inovării. De asemenea, în cadrul târgului, participanții au avut posibilitatea de a identifica potențialii colaboratori, competențele noi și soluțiile inovative cu potențial semnificativ de finanțare.

AGERPRES / (AS — autor: Ioan Weisl; editor: Marius Frățilă)

Potrivit paginii de Facebook a muzeului, printre prețioasele recipiente se numără cele care prezintă parfumul Reginei Maria, păstrat într-un recipient din cristal Baccarat — “Houbigant — Mon Boudoir 1918”, Lubin — Eau de Toillete 1820, creat pentru Pauline Bonaparte, sau Molinard — habanita 1921 — Cristal Lalique, cel mai persistent parfum din lume.

“Împreună cu partenerul Muzeul Parfumurilor, vă propunem să ne însoțiți într-o călătorie fascinantă… ‘Un voiaj parfumat’ în lumea istoriei, a recipientelor din cristale înnobilate cu pietre semiprețioase, a istoriei parfumeriei. Expoziția permanentă a Muzeului Național de Geologie va fi completată de ‘cea mai mare expoziție de sticle de parfum din România”, precizează sursa citată.

Realizată în baza unui parteneriat între Institutul Geologic al României și Beautik Haute Parfumerie (furnizor al Casei Regale a României, deținătorul dreptului de titular al mărcii “Muzeul Parfumurilor”), expoziția va fi deschisă până pe 15 decembrie.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Andreea Rotaru)

Născută la Solovăstru, în județul Mureș, marea artistă nu a uitat niciodată țara natală și a revenit în anii ’70 la București pentru spectacole și pentru a realiza două discuri împreună cu colegii de la Opera Română. Astfel au apărut cele două integrale cu “Tosca” de Giacomo Puccini și “La Traviata” de Giuseppe Verdi, în care a colaborat cu artiști precum Ion Buzea, Nicolae Herlea, devenite astăzi repere fundamentale în arhivele discografice mondiale, precizează sursa citată.

După ce a studiat cu profesoara Lidia Lipowska și cu tenorul Aureliano Pertile, Virginia Zeani a debutat la Bologna în anul 1948, cariera sa internațională continuându-se pe mari scene ale lumii la teatrele lirice de la New York, Moscova, Londra sau Berlin alături de personalități fascinante precum Beniamino Gigli, Luciano Pavarotti, Franco Corelli, Giulietta Simionato.

A fost prim-solistă a Operei din Roma și soția celebrului bas italian Nicola Rossi Lemeni și a interpretat de-a lungul timpului un repertoriu prestigios, care a adunat roluri din partituri extrem de variate, cărora le-a imprimat sensibilitatea și frumusețea vocii sale. Statisticile mondiale relevă faptul că Virginia Zeani deține recordul absolut al interpretărilor rolului Violetta din “La Traviata” de Giuseppe Verdi, pe care l-a cântat de peste 650 de ori.

Una dintre capodoperele muzicii de operă din secolul XX, “Dialogul carmelitelor” de Francis Poulenc, i-a fost dedicată, ea interpretând rolul feminin principal, Blanche, la premiera mondială din anul 1957.

Virginia Zeani a fost invitată de mai multe ori la Opera Națională București pentru a susține spectacole.

Zeani s-a născut pe 21 octombrie 1925.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Andreea Rotaru)

Potrivit unui comunicat al ICR Londra, transmis AGERPRES, sâmbătă, la Leicester Square Theatre, scena consacrată a producțiilor românești prezentate în spațiul britanic, va avea loc spectacolul N(AUM) cu Oana Pellea și Cristina Casian, în regia Marianei Cămărășan, o adaptare după textele celui din urmă reprezentant de seamă al suprarealismului european. Scenografia montării este semnată de Vladimir Turturică, luminile de Ștefan Vasilescu, iar sunetul de Horia Murgu.

“Spectacolul N(AUM), aflat și în selecția oficială a ediției de anul acesta a Festivalului Național de Teatru, este un itinerariu teatral în universul spectaculos, paradoxal, plin de umor și mister al celebrului scriitor. Slujită cu aplomb și subtilitate de interpretările Oanei Pellea și a Cristinei Casian, montarea se bazează pe un colaj de fragmente de poezie, proză, interviuri și amintiri ce reconstituie cu fidelitate imaginarul de o originalitate frapantă al unuia dintre marii creatori europeni ai secolului XX”, precizează comunicatul.

N(AUM) este o producție UNTEATRU găzduită la București de Teatrul Metropolis și realizată cu ajutorul Raiffeisen Bank și al Fundației Gellu Naum. Spectacolul este prezentat la Londra cu sprijinul Guvernului României și al Institutului Cultural Român.

Incursiunea teatrală în opera lui Gellu Naum va fi urmată, săptămâna viitoare, în 29 octombrie, de un eveniment cu titlul “Gellu Naum: Drumețul incendiar”, avându-i ca protagoniști pe scriitoarea și criticul literar Simona Popescu, poetul britanic și unul dintre traducătorii lui Naum în limba engleză Stephen Watts și actrița Andreea Păduraru.

Cu această ocazie, va fi deschisă, în galeria ICR Londra, o expoziție de portrete fotografice ale marelui poet, realizată cu sprijinul Fundației Gellu Naum.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Andreea Rotaru)