Cu același trofeu, care recompensează speranța nr. 1 a atletismului balcanic, în urma rezultatelor obținute în anul respectiv, a mai fost premiată, la ediția inaugurală a Galei ABAF, în 2011, la Praveț (Bulgaria), o altă atletă româncă, aruncătoarea de ciocan Bianca Perie.

Trofeul similar pe 2015 la masculin a fost atribuit aruncătorului de suliță sloven Matija Muhar, și el campion european de juniori în orașul suedez.

Titlurile de ”Cea mai bună atletă”, respectiv ”Cel mai bun atlet” din Balcani pe 2015 au fost acordate unei alte săritoare în lungime, Ivana Spanovic, din Serbia, campioană europeană indoor la Praga, unde Florentina Marincu a fost a treia, respectiv alergătorului pe 800 m Amel Tuka (Bosnia Herțegovina), medaliat cu bronz la Campionatele mondiale de la Beijing, din august.

Trofeele au fost înmânate la cea de-a 5-a ediție a Galei Atletismului Balcanic, din capitala Georgiei, la ceremonie asistând și președintele federației europene de specialitate, Svein Arne Hansen, vicepreședintele European Athletics și președinte AFAB, Dobromir Karamarinov, care a efectuat operațiunile propriu-zise, precum și Christian Milz, CEO al EAA.

Într-o scurtă alocuțiune, președintele AFAB, Dobromir Karamarinov, a felicitat Federația georgiană de atletism pentru modul în care a organizat Gala, urându-i, totodată, succes pentru anul viitor, când va găzdui prima ediție a European Athletics Youth Championships, urmând să candideze și pentru organizarea Campionatelor europene de atletism din 2020.

Din Asociația Federațiilor de Atletism din Balcani fac parte 16 țări: Albania, Armenia, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia și Turcia.

AGERPRES (autor: Teodora Oprea, editor: Teodor Ciobanu)

Foto: arviha personală a Oanei Grigoruț

Oana Grigoruț a ajuns în SUA la vârsta de șase ani, la părinții săi care erau plecați deja. Și-a început cariera în 2009, la 13 ani, și acum este una dintre cele mai bine cotate tinere artiste pentru rolurile din filme pentru copii.

Într-un interviu acordat AGERPRES, tânăra mărturisește că rolul care a făcut-o remarcată cel mai mult până în prezent este Amanda din serialul Crash and Bernstein, ce va putea fi văzut în curând și în România.

Tânăra actriță declară că singurul “dezavantaj” al faptului că este româncă a fost acela că, pentru a putea fi rostit ușor de americani, a trebuit să își schimbe numele de scenă din Oana Grigoruț în Oana Gregory.

AGERPRES: Cum v-ați adaptat în noua țară? A fost greu?
Oana Grigoruț: Adaptarea nu a fost chiar ușoară, nu știam limba și îmi lipseau mult bunicii mei. Părinții mei au plecat în America când eu aveam 2 ani și a durat patru ani să își legalizeze statutul ca să ne aducă la ei pe mine și fratele meu, Dorel. În tot acest timp bunicii mei de la Vama m-au crescut, deci când am plecat în SUA nu prea-i cunoșteam nici măcar pe părinții mei. Îmi amintesc că primele șase luni au fost mai grele până când am vorbit limba engleză și apoi am început să am prieteni la școală și pe strada unde locuiam. Am început lecțiile de balet și pian și așa încet, încet am început să mă adaptez la noul mod de viață.

AGERPRES: Cum ați ajuns să jucați în filme?
Oana Grigoruț: În urma unui concurs internațional de acting, unde am obținut cel mai bun scor la categoria mea de vârstă și peste 50 de oferte de la agenții din Hollywood care să mă reprezinte, mama mea a decis să venim la Hollywood pentru o perioadă. Nu știam nimic nici eu, nici mama despre ce este vorba, dar ea a renunțat la tot și de aici a început “aventura” visului american. Am început să merg la castinguri, în primii doi ani am făcut mult print modeling și reclame TV, apoi după ce mi-am dobândit experiența în fața camerei și agenția mea a fost sigură că sunt pregătită pentru următorul pas, am început castingurile pentru filme și seriale TV.

AGERPRES: Nu a fost un dezavantaj faptul că sunteți româncă? Visul american chiar se poate împlini?
Oana Grigoruț: Singurul dezavantaj, dacă se poate numi dezavantaj, a fost faptul că a trebuit să îmi adaptez numele din Grigoruț în Gregory pentru a fi mai ușor pentru americani de pronunțat. În rest nu am simțit niciodată să fiu dezavantajată. Dimpotrivă, americanii apreciază faptul că mai vorbesc o altă limba și acest lucru m-a ajutat de altfel la trei episoade pe care le-am filmat pentru Disney, unde am câteva replici în limba română și îmi folosesc accentul european. Părerea mea este că visul american se poate îndeplini, bineînțeles nu este nevoie numai de talent, este multă muncă și seriozitate și bineînțeles sacrificii. Poate chiar un pic de noroc… adică să fii în momentul potrivit unde trebuie.

AGERPRES: Care sunt cele mai importante roluri care v-au făcut celebră?
Oana Grigoruț: Toate rolurile pe care le-am avut până acum sunt importante pentru mine, dar cred că rolul care m-a remarcat cel mai mult până acum este rolul Amanda din serialul Crash and Bernstein, unde am filmat până în prezent două sezoane. Și bineînțeles că mai am multe proiecte pe viitor și sper că vor urma roluri multe și importante în cariera mea.

AGERPRES: Care vă sunt idolii și actorii preferați? Dar dintre cei români? Cu ce mari actori sau regizori ați avut legături până acum?
Oana Grigoruț: Dintre idolii mei preferați i-aș aminti pe Natalie Portman, Audrey Hepburn și Johnny Deep. Din România îmi plac multe cântăreața Andra și ca actriță din generația nouă o admir foarte mult pe Dana Rogoz. Toți regizorii cu care am lucrat până acum îmi sunt tare dragi și am învățat de la fiecare ceva nou și important pentru cariera mea. Cel mai faimos dintre toți este regizorul Rich Correll cu care am filmat mai multe episoade în Crash and Bernstein.

AGERPRES: Cum se văd România și lumea filmului românesc de la Hollywood?
Oana Grigoruț: Am întâlnit mulți oameni de film care au fost în România, unde au făcut filme în diferite locații. Ei au o părere foarte bună despre România și lumea filmului românesc. Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu, Radu Muntean, Florin Șerban și mulți alți regizori din România sunt nume cunoscute aici la Hollywood.

AGERPRES: Cum vi s-a schimbat viața?
Oana Grigoruț: Bineînțeles că viața mea s-a schimbat în bine. Pentru că fac cea ce îmi place mă simt tare norocoasă. Scrisorile pe care le primesc în fiecare zi de la fanii mei mă fac fericită să știu că milioane de copiii din toată lumea mă văd la TV. Nu știu exact ce cuvinte să folosesc, dar este plăcut.

AGERPRES: Când vă gândiți acum la România ce vă vine în minte?
Oana Grigoruț: România este prima mea țară. Când mă gândesc la România îmi vin în minte copilăria mea, copiii cu care mă jucam, casa bunicilor și bineînțeles familia mea care încă mai este acolo și de fiecare dată când pot și am timp mă întorc în România cu mult drag.

AGERPRES: Unde vă vedeți peste 10 sau 20 de ani?
Oana Grigoruț: Unde mă văd peste 20 de ani? O actriță de succes și un bun regizor. Îmi doresc în viitor să produc filme și facultatea pe care vreau să o urmez este regie și film. Și, de ce nu, îmi doresc și câteva Statuete Oscar pe biroul meu. AGERPRES (AS — autor: Gheorghe Pietrar)

Ana Bogdan, 22 ani, este numărul 161 WTA, în timp ce Vrljic, 31 ani se află pe locul 234 în lume.

AGERPRES/(editor Teodor Ciobanu)

Sursa foto: tnb.ro

A absolvit, în 1968, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale” din București, la clasa profesorului Costache Antoniu.

A jucat în numeroase spectacole pe scena Teatrului Național București. Printre rolurile pe care le-a interpretat aici se numără: Polițistul din ”A patra soră” de Janusz Glowacki (regia Alexandru Colpacci, 2006); Pârcălabul Costea din ”Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea (regia Dan Pița, 2004); Invalidul în ”Revelion la Terzo Mondo” de Ovidiu Moldovan (regia Mihai Manolescu, 2003); Șeful în ”Biroul informații eterne” de Mircea Radu Iacoban (regia Mihai Manolescu, 2002), Adjunctul în ”Ispita” de Václav Havel (regia Mihai Manolescu, 2002), Avocatul în ‘Țăranul baron” de Ludvig Holberg (regia Lucian Giurchescu, 2000); Paznicul Herrick în ”Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller (regia Felix Alexa, 1992) etc.

Potrivit site-ului TNB, Ovidiu Moldovan a mai jucat în piesele ”Avram Iancu” de Lucian Blaga (regia Horea Popescu, 1991), ”Marea” de Edward Bond (regia Horea Popescu, 1987), ”Moștenirea” de Titus Popovici (regia Mihai Manolescu, Horea Popescu, 1989), ”Salonul” de Paul Everac (regia Paul Everac, 1983), ”Ploșnița” de Vladimir Maiakovski (regia Horea Popescu, 1982), ”Un fluture pe lampă” de Paul Everac (regia Paul Everac, 1982), ”Însemnările unui necunoscut” de Fiodor Mihailovici Dostoievski (regia Ion Cojar, 1979), ”Infernalul mecanism” de Jean Cocteau (regia Mihai Berechet, 1979), ”A treia țeapă” de Marin Sorescu (regia Sanda Manu, 1979), ”Ifigenia” de Mircea Eliade (regia Ion Cojar, 1981), ”Cyrano de Bergerac” de Edmond de Rostand (regia N.Al. Toscani, 1977), ”Marele soldat” de Dan Tarchilă (regia Mihai Berechet, 1977), ”Richard al III-lea” de William Shakespeare (regia Horea Popescu, 1976), ”Îmblânzirea scorpiei” de W. Shakespeare (regia Mihai Berechet, 1975), ”Săptămâna patimilor” de Paul Anghel (regia George Teodorescu, 1971), ”Surorile Boga” de Horia Lovinescu (regia Sorana Coroamă-Stanca, 1971), ”Regele Lear” de W.Shakespeare (regia Radu Penciulescu, 1970), ”Travesti” de Aurel Baranga (regia Aurel Baranga, 1969).

În afara Teatrului Național București a mai jucat în spectacole pe scena Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov, la Academia de Teatru și Film București (”Bacantele” de Euripide, regia Cătălina Buzoianu, 1969), pe scena Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara (în 1965), a Teatrului Mic (”Simple coincidențe” de Paul Everac, regia Constantin Anatol, 1965 — Debut) sau la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” București (”Război cu Troia nu se face” de Jean Giraudoux, regia Petrică Vasilescu, 1967; ”Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski, regia Constantin Codrescu, 1968; ”Cum vă place” de W. Shakespeare, regia Octavian Cotescu, 1963).

Sursa foto: Captură YouTube

De asemenea, a jucat în numeroase filme: ”Patima” (regia George Cornea, 1975), ”Pe aici nu se trece! (regia Doru Năstase, 1975), ”Misterul lui Herodot” (regia Geta Doina Tarnavschi, 1976), ”Pentru patrie” (regia Sergiu Nicolaescu, 1977), ”Râul care urcă muntele” (regia Cristiana Nicolae, 1977), ”Războiul de independență” (regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977, serial TV), ”Burebista” (regia Gheorghe Vitanidis, 1980), ”Un saltimbanc la Polul Nord” (regia Elisabeta Bostan, 1981), ”Acțiunea Zuzuc” (regia Gheorghe Naghi, 1983), ”Orele unsprezece” (regia Lucian Bratu, 1983), ”Din prea multă dragoste” (regia Lucian Mardare, 1985), ”Secretul lui Nemesis” (regia Geo Saizescu, 1986), ”Francois Villon — poetul vagabond” (regia Sergiu Nicolaescu, 1986), ”Egreta de fildeș” (regia Gheorghe Naghi, 1987), ”Kilometrul 36” (regia Anghel Mora, 1989), ”Terente, regele bălților” (regia Andrei Blaier, 1995), după cum sunt enumerate în volumul ”1234 cineaști români” (Ed. Științifică, 1996).

AGERPRES (Documentare: Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiță)

Ana Maria Popescu, de la CSA Steaua, a avut următorul parcurs până în finală: 15-3 cu Julia Beljajeva (Estonia); 15-3 cu Tatiana Andriușina (Rusia); 15-8 cu Marie Florence Candassamy (Franța) în optimi; 11-10 cu Emese Szasz (Ungaria) în sferturi; 15-11 cu Irina Embrich (Estonia) în semifinale.

Celelalte sportive din lotul României de spadă deplasat la Nanjing au ocupat următoarele locuri: Loredana Dinu — 20; Simona Pop — 59; Anca Măroiu — 70; Amalia Tătăran — 75.

Duminică se va desfășura proba pe echipe la concursul de Cupă Mondială de la Nanjing. Echipa de spadă feminin a României este antrenată de Dan Podeanu și George Epurescu.

AGERPRES/(editor Teodor Ciobanu)

Gabriela Szabo la un spectacol demonstrativ de gimnastică aerobică, organizat la Casa de Cultură Constanța, 2015

A început atletismul în orașul natal, fiind descoperită la un cros școlar de antrenorul emerit Zsolt Gyongyossy, cel care o va pregăti în întreaga carieră și cu care s-a căsătorit, în 1999.

Încă din perioada junioratului, talentul și calitățile sale pentru probele de semifond și fond s-au făcut remarcate, obținând performanțe deosebite. În 1991, la 15 ani, devine campioană europeană la Salonic, pentru ca în 1992 să obțină argintul la Campionatele Mondiale de juniori, desfășurate la Seul. Un an mai târziu, ocupă locul 1 la Campionatele Europene de la San Sebastian, iar în 1994 devine campioană mondială la Lisabona. În același an, stabilește la Campionatele Europene de seniori de la Helsinki un nou record mondial de junioare în proba de 3.000 m, obținând medalia de bronz.

Sosirea atletei Gabriela Szabo de la Jocurile Olimpice de la Atlanta, unde a cucerit medalia de argint la proba de 1.500 m, 1996

Și ca senioare, continuă seria marilor succese. În 1995, la Campionatele Mondiale de sală de la Barcelona, devine campioană mondială în proba de 3.000 m. În 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, obține argintul la 1.500 m. Urmează un nou titlu mondial obținut la Campionatele Mondiale de sală de la Paris (1997) și tot în același an, devine campioană mondială la Atena în proba de 5.000 m. În 1998, câștigă aurul la 3.000 m la Campionatele Europene de sală de la Valencia și argint la Campionatele Europene în aer liber de la Budapesta, la 5.000 m.

De asemenea, și anul 1999 reprezintă pentru Gabriela Szabo un an plin de succese. Cucerește trei medalii de aur, în sală, la 1.500 și 3.000 m, la Campionatele Mondiale de la Maebashi (Japonia), și în aer liber, în proba de 5.000 m de la Campionatele Mondiale de la Sevilla, unde a triumfat de o manieră impresionantă. În același an, se impune în cele șapte etape ale circuitului Golden League, disputate la Oslo, Roma, Paris, Monaco, Zurich, Bruxelles și Berlin, ca și în Grand Prix-ului de la Munchen, performanțe în urma cărora a ocupat locul 1 în clasamentul Grand Prix, cu 108 puncte, la egalitate cu mozambicana Maria Mutola.

Premierea spotivilor români participanți la Jocurile Olimpice de la Atlanta, unde Gabriela Szabo a cucerit medalia de argint la proba de 1.500 m, 1996

În 2000, după ce cucerește un nou aur la 3.000 m, la Campionatele Europene de sală de la Gent (Belgia), își vede visul împlinit, devenind campioană olimpică în proba de 5.000 m, la Sydney. La aceeași competiție obține bronzul la 1.500 m. Anul următor, la Campionatele Mondiale de sală de la Lisabona, Szabo obține doar argintul la 3.000 m, pentru a se revanșa câteva luni mai târziu la Mondialele în aer liber de la Edmonton, unde ocupă primul loc în proba de 1.500 m. Ultima performanță notabilă o realizează în 2002, la Campionatele Europene în aer liber de la Munchen, supercampioana noastră terminând a doua la 1.500 m.

Prin succesele dobândite de-a lungul impresionantei sale cariere, dar și prin maniera în care le-a obținut, multipla campioană olimpică, mondială și europeană s-a impus cu pregnanță în galeria marilor atleți ai lumii care au cules admirația și respectul tuturor.

Sosirea sportivilor români participanți la Jocurile Olimpice de la Sydney, unde Gabriela Szabo a a cucerit medalia de aur la proba de 5.000 m și medalia de bronz la proba de 1.500 m

Pentru rezultatele de excepție din 1999, a fost declarată de Federația Internațională de Atletism cea mai bună atletă din acel an, iar Asociația Internațională a Presei Sportive a desemnat-o drept cea mai bună sportivă a anului 1999.

Este maestră emerită a sportului și cetățean de onoare a orașelor Bistrița, Cluj-Napoca și București. În anul 2000 a primit Ordinul național ‘Serviciul Credincios’ în grad de comandor.

Ceremonia de premiere a sportivilor români participanți la Jocurile Olimpice de la Sydney. Atleta Gabriela Szabo alături de președintele Emil Constantinescu și premierul Mugur Isărescu, 2000

În anul 2005, și-a anunțat retragerea din activitatea sportivă profesionistă. În vara lui 2006, la Internaționalele României de Atletism, a fost organizată retragerea oficială a Gabrielei Szabo.

S-a implicat în numeroase programe care promovează virtuțile sportului. Astfel, ea conduce Asociația ”Sport pentru Viață”. Obiectivul acestei organizații este să determine cât mai mulți oameni să participe la acțiunile dedicate sportului de masă. Din 19 august 2013 deține și titlul onorific de Ambasador al turismului românesc alături de alte șapte personalități din viața culturală și sportivă românească.

În februarie 2013, a fost numită consilier personal al ministrului Tineretului și Sportului, Nicolae Bănicioiu. La 5 martie 2014, a fost învestită în funcția de ministru al Tineretului și Sportului în Cabinetul Ponta III.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, redactor arhiva foto: Mihaela Tufega, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Copil (25 ani, 176 ATP) a obținut victoria în doar 62 de minute, reușind 13 ași, față de 5 ai adversarului.

Marius Copil l-a mai învins pe Struff în 2013, în calificări la Mastersul de la Miami, cu 7-5, 6-4, iar Struff (25 ani, 102 ATP) a câștigat în același an în semifinale la Geneva, cu 6-4, 6-1.

Arădeanul și-a asigurat un cec de 2.480 euro și 20 de puncte ATP. Următorul adversar al lui Marius Copil va fi câștigătorul meciului dintre Mihail Iujnîi (Rusia)/Martin Blasko (Slovacia) și Edouard Roger-Vasselin (Franța/N. 8).

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

În sferturi, Dulgheru va juca împotriva turcoaicei Cagla Buyukakcay, cap de serie nr. 6, care a dispus cu 6-2, 6-3, de elvețianca Amra Sadikovic.

În schimb, cealaltă româncă ajunsă în optimi, Nicoleta Dascălu, a fost eliminată miercuri în trei seturi, 6-1, 7-6 (1), 7-5) de rusoaica Aleksandra Panova.

AGERPRES (autor: Teodora Oprea, editor: Mircea Lazaroniu)

La Gala Folk ”Om Bun”, 2008

În 2002 și-a lansat în Republica Moldova primul album ”Amintiri din copilărie”, iar în 2003, un al doilea album — ”Amintiri din copilărie vol. 2”. În Republica Moldova, cele două albume au avut vânzări de peste 50.000 de exemplare, ajungând în topul vânzărilor pe piața muzicală din această țară.

Ajunge să fie cunoscut de publicul din România, printr-un concurs favorabil de împrejurări, muzica sa fiind difuzată mai întâi la emisiunea tv ”Cronica Cârcotașilor”. A fost apoi invitatul lui Andrei Gheorghe, apoi în emisiunea lui Teo Trandafir. În anul 2004, lansează în România ”Amintiri din copilărie vol. 1”, albumul având un imens succes de public. Se reeditează recordul de vânzări din Republica Moldova: 7.000 de unități în prima zi și 50.000 în primele două luni. În septembrie, același an, lansează ”Amintiri din copilărie vol. 2”, care se bucură, de asemenea, de mare succes, până la sfârșitul anului înregistrând peste 150.000 de unități vândute, pentru cele două albume.

În anul 2004 a fost cel mai bine vândut artist de pe piața muzicală românească. Cele două albume primesc Dublul Disc de Platină, la începutul anului 2005. În noiembrie 2005, Pavel Stratan lansează în România cel de-al treilea album — ”Amintiri din copilărie — vol. 3”, pentru care primește din partea casei de producție Cat Music, Dublul Disc de Aur, înregistrând vânzări de peste 60.000 de unități.

Primul videoclip lansat a fost pentru melodia ”Eu beu”, iar primul concert live în România l-a susținut la Sala Palatului, la 7 noiembrie 2004. Cântecele lui Pavel Stratan au versuri aparte, cu jocuri de cuvinte, cum sunt cele ale piesei ”Copacul vieții”: ”cad frunzele/una câte una/da printre frunze/cu cât mai multe cad/ cu-atât/mai clar se vede Luna”. Între cele mai cunoscute melodii ale lui Stratan se numără: ”Eu beu”, ”Când eram mititel”, ”Cucul o murit”, ”În satul nostru”, ”La city”, ”Luluța”, ”S-o-nsurat băieții”, ”Tata”, ”Seca”, ”Copilăria”, ”M-am născut de ziua mea”, ”La tanti Nina”, ”Visul”, ”Cureaua”, ”Armata”, ”Banii”, ”Copacul vieții”, ”Du-du”, ”Fericirea”, ”Nunta”, ”Școala”, ”Tatăl meu”, ”Vasile, toarnă!”.

La Festivalul Internațional “Cerbul de Aur”; Seara Moldovenilor, 2005

Fiica sa, Cleopatra, moștenește talentul tatălui, ea devenind foarte cunoscută de când avea 3 ani și a lansat primul album. Pavel Stratan cântă în duet cu fiica sa piesa ”Mama”. Din 2006 până în 2009 Cleopatra a lansat 3 albume, 7 videoclipuri și o păpușă care-i poartă numele.

În 2011, Pavel Stratan s-a mutat împreună cu soția, Rodica, și copiii, Cleopatra și Cezar, în București, pentru a nu mai face ”naveta Chișinău-București”. El declara, atunci, în Adevărul, că la București este casa de discuri și nu puteau face atâtea drumuri pentru înregistrări. În același an, artistul a lansat albumul ”Amintiri din copilărie — vol.4”.

Ulterior, Pavel Stratan a încercat să-l promoveze pe piața muzicală și pe fiul său, dar nu a avut același succes pe care l-a avut cu Cleopatra. În vara anului 2015, Pavel Stratan s-a întors la Chișinău, pentru a locui acolo cu familia, conform Libertatea. Stratan a declarat atunci că își dorește ca fiica sa să uite o perioadă de muzică și să se concentreze asupra școlii. Potrivit aceleiași surse, Pavel Stratan s-ar fi angajat ca antrenor la o sală de fitness.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Alexandru Odobescu, scriitor și istoric, membru al Academiei Române

După studii la Colegiul ”Sf. Sava” din București, este trimis, în 1850, la Paris, unde își ia bacalaureatul în litere (1853) și frecventează diverse cursuri la Sorbona, fiind interesat mai ales de arheologie și antichitățile clasice. Participă la activitatea Societății ”Junimea română”, fiind în legătură cu cercurile radicale ale emigrației, mai ales cu C.A. Rosetti, conform ”Dicționarului scriitorilor români”.

A debutat ca scriitor publicând în revista “Junimea română”, organ al societății cu același nume din Paris, articolul “Muncitorul român” (1851), influențat de gândirea lui N. Bălcescu. Tot în cadrul societății “Junimea Română” ține conferința “Viitorul artelor în România”, opinând pentru o orientare a artei românești în strânsă legătură cu tradițiile națiunii, cu folclorul.

Studiul său “Bazele unei literaturi naționale” subliniază, în sens clasicizant, importanța literaturilor vechi, greacă și latină, ca modele fundamentale pentru literaturile moderne. Odobescu a mai scris poezii originale, a tradus îndeosebi din autori clasici (Homer, Hesiod, Horațiu, Vergiliu ș.a.), dar și din scriitori contemporani (Beranger, adaptări din Michelet și Vigny) ș.a.

Revenit în țară, se căsătorește, în 1858, cu Alexandra (Sașa) Prejbeanu, fiica generalului rus Pavel D. Kiseleff.

Alexandru Odobescu, scriitor și istoric, membru al Academiei Române

A îndeplinit diverse funcții: șef al Biroului francez la Secretariatul de Stat (1857), procuror la Curtea de Apel (1859), membru în Comisia pentru adunarea materialelor și formarea unei istorii naționale (1860), director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1862-1863), director în Ministerul Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (din 1863), ministru ad-interim la Culte (1862) și la Externe (1863), ministru al Cultelor (1863). A fost comisar al Principatelor Unite la Expoziția Universală din Paris (1865-1867), profesor de istoria arheologiei la Universitatea din București (1874), director al Teatrului Național din București (1874-1876), secretar la Legația României din Paris (1881—1885) și, în ultimii ani, director al Școlii Normale Superioare din București (1891-1894).

În revista “România literară” (1855) publică poezii, un studiu, temeinic informat, “Satira latină”, și nuvela istorică “Mihnea Vodă cel Rău”.Cinci ani mai târziu apare, în “Revista Carpaților”, “Doamna Chiajna”. Cele două vor fi publicate în 1860 sub titlul ”Scene istorice din cronicile românești”.

Împreună cu D. Berindei, P. Iatropol, G. Crețeanu editează în 1861 ”Revista română pentru științe, litere și arte”.

În 1868 scoate “Revista română”, în care publică studii și eseuri despre tradițiile culturii și ale scrisului românesc — “Poeții Văcărești”, “Psaltirea tradusă în românește de Diaconul Coresi”, “Câteva cuvinte asupra lui N. Bălcescu și scrierile sale” ș.a.—, despre poezia populară ș.a. În aceeași publicație a mai apărut “Câteva ore la Snagov”, amestec ingenios de erudiție și relatări de călătorie, cu excelente descrieri de natură și evocări de cadru istoric. ”Pseudo-Kynegetikos” (”Fals tratat de vânătoare”), capodopera lui Odobescu, o scriere cu totul originală, apare în 1874.

Criticul și istoricul literar Șerban Cioculescu situa ”Pseudo-Kynegetikos” între ”opera eseistică” și cea ”pur literară” a lui Odobescu, ca fiind ”și o operă convențională, în care interferența literaturii și a arheologiei e mai strict calculată decât oriunde, o lucrare de strădanie strălucită, dar prea stăruitor prezentă, la tot pasul”, iar Tudor Vianu spunea despre această lucrare că avem de-a face cu ”un eseu, cel dintâi al literaturii noastre”.

Este chemat la Universitatea din București, din inițiativa lui Titu Maiorescu, pentru a ține un curs liber de istoria arheologiei, care pentru Odobescu înseamnă nu numai istoria vestigiilor proto—și preistorice, ci și istoria artelor și civilizației. Cursul este publicat, parțial, în 1877 (”Istoria arheologiei”). În 1881 i se oferă, în diplomație, un post de secretar de Legație la Paris, pe care-l ocupă până în 1885, timp în care lucrează la monografia privind ”Tezaurul de la Pietroasa”, pe care o consideră drept opera sa de căpătâi. De altfel, ”Tezaurul de la Pietroasa” și-a dobândit o popularitate internațională în 1867, când, prin grija lui Alexandru Odobescu și sub supravegherea acestuia, a fost prezentată la Expoziția Universală de la Paris.

Devine membru titular, în 1870, și secretar general (2 iul. 1879-2 apr. 1881) al Academiei Române. Ca membru al Academiei, a combătut curentele etimologiste și puriste în problemele limbii și a contribuit la impunerea ortografiei fonetice.

Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, la București.

AGERPRES(Documentare: Ruxandra Bratu; redactor Arhivă foto: Vlad Rușeanu; editor — Anca Pandea)