Foto: (c) unitedworldwrestling.org

Constantin Lupu (cat. 42 kg), Nicu Ojog (cat. 76 kg) și Lenard Berei (cat. 100 kg) au câștigat aurul la stilul greco-roman.

Tinerii luptători români au obținut și alte medalii la Bursa: Valentin Boicu (46 kg) a luat argintul, iar Răzvan Arnăut (cat. 54 kg), Lorenzo Botez (63 kg) și Florin Gheorghe (69 kg) s-au ales cu medaliile de bronz, tot la stilul greco-roman, potrivit paginii de Facebook a Federației Române de Lupte.

AGERPRES (AS-editor: Mihai Țenea)

AGERPRES: Sunt 35 de ani de când ați început să practicați canotajul. Ani de antrenamente, de competiții, de trofee și medalii câștigate, ani în care pe lângă toate aceste recompense ale efortului depus în sport, ați adunat și foarte multe amintiri. Vă propun să răsfoim împreună Albumul dumneavoastră cu amintiri uitându-ne la câteva fotografii făcute de-a lungul carierei sportive, în diverse etape, cu rugămintea de a ne împărtăși ce amintiri vă leagă de respectivele momente.
Elisabeta Lipă: Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine, că am destule amintiri adunate în 35 de ani de activitate, sunt amintiri frumoase pe care le trăiesc în fiecare zi, doar dacă mă gândesc la o medalie, la o competiție, la un nume de oraș prin care am trecut, cu siguranță că aceste amintiri sunt vii în memoria mea.

AGERPRES: La doar patru ani după ce ați început să practicați canotajul ați participat la Olimpiada de la Los Angeles. Avem fotografii de la sosirea delegației pe aeroport. Aceasta este una dintre ele, iar aici este toată echipa.

Elisabeta Lipă: Aproape toată echipa, dacă mă uit bine văd numai echipa feminină, dar din acea echipă a României am avut și băieți care au ieșit campioni olimpici.

AGERPRES: Povestiți-ne cum a fost la prima olimpiadă la care ați participat.

Elisabeta Lipă: A fost olimpiada cea mai frumoasă pentru mine, cea mai dragă, din cele șase participări, mi s-a lipit de suflet. Probabil pentru că eram și foarte tânără, eram cea mai tânără canotoare din toată echipa canotajului românesc, era altă perioadă față de cea pe care o trăim, dar îmi aduc aminte parcă a fost ieri. În primul rând, am fost singura țară comunistă participantă la acea ediție și am avut parte de o atenție deosebită, am fost răsfățați la acea ediție. Nu mai spun că România a ocupat locul al doilea și cred că am învățat poporul american imnul României atunci, de câte ori s-a cântat. A fost un sentiment foarte frumos pe care l-am trăit și pe care mi-aș dori să-l mai trăiesc dar știu că nu se poate (râde).

AGERPRES: Asta se întâmpla în 1984. Patru ani mai târziu ați fost la Seul. Avem fotografii de la întoarcerea lotului olimpic de la Seul în 1988, sunteți alături de colegele canotoare.

Elisabeta Lipă: Da, sigur, sunt alături de cârmăcița bărcii de 4 vâsle, de colega mea de barcă Veronica Cochela, alte trei colege care au tras în barca de 8+1, medaliată cu argint, o văd și pe Lucica Toader, o sportivă care din nefericire nu mai este printre noi.

AGERPRES: Avem o poză cu un grup mai mare…

Elisabeta Lipă: Da, este o poză de la sosirea pe aeroport, suntem cu buchetele de flori, cu medaliile la gât, mă uit cât de tânără eram aici și nu-mi vine să cred…(râde). Și nu numai eu, toți cei care se regăsesc aici în poză. Au trecut anii peste noi și parcă au trecut prea repede. Costumația a fost foarte frumoasă, foarte elegantă, am arătat foarte bine, chiar dacă acea olimpiadă nu s-a ridicat la nivelul celei din 1984, amintirile sunt frumoase.

AGERPRES: O fotografie doar cu dumneavoastră, tot la Seul, dar îmbrăcată cu totul altfel.

Elisabeta Lipă: Da, pentru că aveam ținuta oficială, de prezentare, cea cu care eram în poza de pe aeroport, iar aici eram cu ținuta de sat olimpic, chiar dacă nu prea aveam timp s-o îmbrăcăm, pentru că de dimineața până seara eram la baza de antrenament. Amintiri frumoase cu siguranță că am. Țin minte că venise ziua plecării către țară, să ne îmbarcăm să mergem la aeroport, iar colegii de la box aveau finalele, trebuia să-i așteptăm să vină, să se îmbrace, să-și ia bagajul și să mergem la aeroport. Ei, de oboseală, de stres, dar și de bucurie în același timp, au urcat la etaj și au coborât spunând: Domnul general, noi nu mai avem nici bagaj, nu mai avem nimic în cameră, nici paturi nu mai sunt. Șeful delegației le-a spus: Măi băieți, eu cred că ați greșit etajul, v-ați dus cu un etaj mai sus, unde nu sunt paturi pentru că nu a stat nimeni niciodată. Bineînțeles că s-a rezolvat problema, dar cu întâmplări nostime.

AGERPRES: Jocurile Olimpice de la Barcelona, 1992. Sunteți aici alături de…
Elisabeta Lipă: Sunt alături de colega mea de dublu, Veronica Cochela, medaliate în această probă cu argintul olimpic. Eu am ieșit campioană olimpică și în proba de simplu. Păcat că nu sunt color aceste poze, pentru că se putea vedea și ținuta noastră, extraordinar de frumoasă, alcătuită din culorile drapelului național.

AGERPRES: Aici avem o fotografie în care sunteți chiar pe scara avionului, la sosire. Sunteți a doua…
Elisabeta Lipă: Da, prima cred că e tot Veronica Cochela, frumoase imagini, frumoase amintiri.

AGERPRES: Și aici un grup lărgit al lotului olimpic.
Elisabeta Lipă: Exact, aici este tot lotul olimpic de canotaj, mă uit și văd colegii mei care au alături familiile, copiii…

AGERPRES: Mai avem două fotografii tot din 1992. După ce v-ați întors de la Barcelona a fost o seară specială, o seară festivă, aici sunteți dumneavoastră, iar aici sunt mai mulți sportivi, îl văd și pe Leonard Doroftei. Despre ce a fost vorba? Sunteți foarte eleganți…
Elisabeta Lipă: Am avut o întâlnire toți medaliații olimpici, Comitetul Olimpic Român și Ministerul Tineretului și Sportului au organizat o recepție, o întâlnire de suflet cu familiile, cu prietenii, a fost o socializare într-un grup mai mare. Aici sunt primii sportivi ai anului. Lavinia Miloșovici, Mitică Popescu, Gică Popescu, Grigoraș (Ion — n.r.) de la lupte, Galina Astafei, Petre Cărare (tot de la lupte greco-romane — n.r.)… Da, au trecut mult anii peste noi.

AGERPRES: Trecem la anul 1996, după întoarcerea de la Atlanta ați fost primiți la Palatul Cotroceni. Este tot lotul acolo.
Elisabeta Lipă: Da, cu antrenorii mei de atunci, colegele mele din barcă, am fost medaliate cu aur, colegele de la dublu, domnul Voicu, antrenorul, domnul David și bineînțeles, domnul președinte Iliescu. Foarte frumos a fost.

AGERPRES: Fotografia de la întoarcerea din 2004 de la Atena îmi place foarte mult. Toate fetele aveați pe cap cunună de lauri.
Elisabeta Lipă: Aici deja apăruse Dragoș (fiul Elisabetei Lipă — n.r.), în acel an începea școala. Colegele mele Florea (Rodica — n.r.) și Papuc (Ioana — n.r.) din barca de 8+1 la această olimpiadă au avut jumătatea vârstei mele. Și Constanța Burcică, medaliată cu aur în proba de dublu categorie ușoară și care mi-a fost colegă de cameră mulți ani. Ce frumoasă e poza!

AGERPRES: Următoarea fotografie se leagă de Olimpiada din China.
Elisabeta Lipă: Sunt cu Violeta Beclea Szekely, Laura Badea și Mariana Bitang. Aici am avut invitație din partea Președinției României, am mers în delegația oficială cu domnul președinte Băsescu, la deschiderea JO de la Beijing, am făcut o vizită și la Casa Olimpică. Foarte frumoasă poza și foarte frumoase amintiri.

AGERPRES: Și în defilarea de la Londra, chiar la deschiderea JO, alături de…
Elisabeta Lipă: Dragoș Stoenescu, portarul naționalei de polo, membrii COSR…

AGERPRES: Alături de Lia Manoliu, sunteți sportiva cu cele mai multe prezențe la olimpiadă. Cum vă simțiți în această asociere cu Lia Manoliu?
Elisabeta Lipă: Mă simt foarte bine, am cunoscut-o pe doamna Lia și pot să spun că revenirea mea pentru JO din ’96, de la Atlanta, i se datorează. Eu cu un an înainte de JO am simțit nevoia să fac o pauză. După atâția ani de cantonament, să vezi zi de zi aceleași fețe, aceeași mâncare, aceeași casă, aceeași cameră, am simțit nevoia să fac și altceva. Și atunci m-am dus la serviciu, eram sportiva Clubului Dinamo, dar am vrut să văd ce înseamnă munca de polițist. Am lucrat la Poliția Capitalei. Atât de mult mi-a plăcut încât n-am mai vrut să revin în sportul de performanță. Și doamna Lia m-a chemat, era președintele Comitetului Olimpic, mi-a spus: Uța (prescurtare de la diminutivul Elisabetuța — n.r.), nu se poate, ai toată viața înainte să lucrezi, noi ne bazăm pe tine. I-am spus: Doamna Lia, eu aș veni dar nu mă lasă șeful. Mi-a spus: Cine e șeful tău, Uța? Uite, vin eu să vorbesc cu el. N-are cum să nu te lase. Bineînțeles că nu era adevărat, nu se punea problema să nu mă lase, dar eu încercam să găsesc o portiță ca să nu mai revin. Și nu s-a lăsat, eu mi-am anunțat șeful care a zis: Nu se poate, cum să vină doamna Lia? Mergem noi la dumneaei. Ne-am dus acolo, eu cu chestorul Vasile Popa, și el a spus: Are tot sprijinul meu, al nostru, de lucrat o să aibă timp, după ce se retrage o să muncească toată viața. Dar aici, la JO, noi o susținem dacă e nevoie. Și m-a convins, n-am mai avut ce să fac și am revenit. Și am ieșit campioană olimpică. Bineînțeles că am avut și eu în toată cariera momente în care am vrut să mă retrag, momente de nemulțumire, dar tot timpul doamna Lia a venit la noi la Snagov, s-a interesat ce facem, cum e antrenamentul, ce nevoi avem, cu ce poate să ne ajute.

AGERPRES: Apropo de retragere, dumneavoastră sunteți cel mai bun exemplu că la vârsta la care alții se gândesc la retragere, ați câștigat aurul olimpic, la 39 de ani…
Elisabeta Lipă: Da, dacă stau bine și mă gândesc, mai aveam două luni și făceam 40 (râde)… Am demonstrat că în sport nu există limite și că vârsta n-are nicio legătură cu performanța. Dacă organismul te ajută și sănătatea e de partea ta, dacă ai dorință și ambiție să reușești să faci ceva, cu siguranță că performanța n-are cum să nu apară, iar eu sunt singura canotoare care m-am retras de trei ori și de trei ori am revenit. Și vă spun din propria experiență că revenirea este mult mai greoaie decât atunci când te apuci de sport.

AGERPRES: Avem câteva fotografii de la diverse evenimente, nu din competiții, la care ați participat.

Elisabeta Lipă: Aici mă uit că sunt un pic plinuță și e clar că nu eram într-o competiție oficială, aveam și inele pe mână, deci era o cursă foarte scurtă. La Zilele Canotajului, când le organizăm, ne mai urcăm în barcă fostele sportive cu actualele, încercăm să dăm un imbold generațiilor tinere să facă și ele ceea ce am făcut noi și să ajungă unde am ajuns noi.

AGERPRES: Tot așa, o poză cu colegele…
Elisabeta Lipă: Da, pe lacul Herăstrău, la Zilele Canotajului, toate avem ”gabaritul” puțin depășit, se vede că ne-am retras de ceva timp, dar important e că avem voință și ambiție să mai urcăm în barcă și să simțim, cum ne spuneau antrenorii, barca sub noi.

AGERPRES: În 2004 ați fost înaintată la gradul de chestor de poliție. Avem două fotografii cu dumneavoastră în uniformă, prima cred că este chiar aici făcută, în sala în care ne aflăm acum.
Elisabeta Lipă: Da, este făcută aici, la inaugurarea acestui muzeu al sportului dinamovist, cum l-am numit noi. Gradul de chestor l-am obținut în 2004 și acest grad m-a făcut să revin pentru JO din 2004, să ies campioană olimpică, pentru că eu am fost sportiva clubului din 1986, până m-am retras din activitate. Am luat-o grad cu grad și gradele au venit odată cu performanțele și știam că pentru acest grad trebuia să am o performanță ieșită din comun. Asta a fost și motivația mea de a reveni la pregătire, pentru că deja aveam la JO anterioare toate medaliile, nu mai era nimic nou pentru mine și atunci trebuia să am altceva care să mă facă să plec de acasă și să revin în barcă.

AGERPRES: Aici sunteți tot în uniformă și chiar în acțiune. Pe stradă, împărțeați fluturași, era Ziua de luptă împotriva drogurilor.
Elisabeta Lipă: Da, în colaborare cu Agenția Națională de Luptă Antidrog. Particip la astfel de evenimente, pentru că populația trebuie să fie conștientizată, mai ales tinerii, că odată ce ajung să devină dependenți, viața lor este ratată și e păcat, pentru că viața e scurtă, e frumoasă și merită trăită altfel.

AGERPRES: Din 2009 sunteți președinte al Federației Române de Canotaj și președinte al Clubului Sportiv Dinamo București. În 2013 ați fost aleasă și vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român. Care dintre aceste funcții este mai greu de îndeplinit?

Elisabeta Lipă: Funcția de președinte al Federației de Canotaj a venit la două săptămâni după ce am fost numită președinte al Clubului Dinamo. Apoi în 2013 am devenit vicepreședinte al COSR și n-aș putea să spun că una este mai ușoară decât cealaltă. Toate sunt grele, dacă te dedici și vrei să faci ceva, îți consumă și timp și energie. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă, de muncă nu fug pentru că sportul m-a ajutat să am parte de rezistență fizică și psihică și să le pot duce așa, în grup, cum îmi doresc eu.

AGERPRES: Avem o fotografie cu dumneavoastră și cu lotul de tineri canotori. Sprijiniți tinerii…

Elisabeta Lipă: Da, dacă nu sprijinim tinerii nu avem viitor. Și noi am fost sprijiniți la rândul nostru, așa că și ei au nevoie de sprijin. Avem generații de copii buni, dar tot ce se întâmplă în jurul lor le distrage atenția, pentru că sunt multe lucruri, din punctul lor de vedere mult mai interesante decât sportul și meseria de a fi campion. Dar obligația noastră este să-i responsabilizăm și să-i facem să realizeze că a fi campion nu se poate compara cu nimic.

AGERPRES: În această fotografie se vede că foarte mulți sportivi v-au fost alături atunci când ați organizat crosul MAI. Nu contează că erau atleți, că erau scrimeri, halterofili, toți v-au fost alături, sunteți buni prieteni…
Elisabeta Lipă: Da, lumea sportului este mare, dar foarte mică în același timp. Și noi chiar reușim să fim alături, să ne sprijinim, nu contează că ești canotor, halterofil, luptător, gimnast, scrimer. Cine are nevoie sună și foarte rar nu au răspuns colegii la astfel de solicitări. Chiar și din afara Bucureștiului, dacă sunt evenimente, ne adunăm și ne susținem unii pe alții. Asta vedem noi în sport, nu poți să fii campion sau să reușești de unul singur, dacă n-ai și o echipă în spate care să te susțină și care să te împingă spre marea performanță.

AGERPRES: Am pregătit un set de fotografii în care apăreți alături de alți sportivi și vă rog să ne spuneți ce anume vă leagă de fiecare în parte. Aici sunteți cu Leonard Doroftei.
Elisabeta Lipă: În primul rând ne leagă prietenia de la JO. Fiecare disciplină se află în cantonament în cu totul alt loc. Dar olimpiada ne adună pe toți la un loc și normal, trei săptămâni în care te vezi în fiecare zi, fie la masă, fie seara la relaxare, fie la magazin în satul olimpic, fie la refacere, ne bucurăm pe rând, așa cum intrăm în competiție pe rând, de succesul fiecăruia dintre noi când suntem pe podiumul olimpic. Atunci normal că se leagă aceste prietenii care dăinuiesc în timp pentru că un sportiv participă la o ediție, la două, la trei, la șase, și astea sunt prieteniile care se leagă între noi. Iar acum, eu ca președinte de club și Moșu’ (Leonard Doroftei — n.r.) ca președinte al Federației Române de Box n-avem cum să nu ne intersectăm drumurile.

AGERPRES: Aici sunteți cu Andreea Răducan și cu Octavian Bellu.

Elisabeta Lipă: Canotajul are o legătură aparte cu gimnastica pentru că la fiecare ediție a JO noi stăm în aceeași vilă. Avem cam același program de antrenamente, de relaxare, de odihnă și stând acolo trei săptămâni zi de zi, normal că se leagă prietenii. Și cu Andreea, cu domnul Bellu, cu doamna Bitang am o legătură specială legată în șase ediții ale JO. Sunt niște oameni deosebiți pe care ești onorat că-i ai prieteni.

AGERPRES: Alături de un alt om al apelor, ca și dumneavoastră — Ivan Patzaichin.

Elisabeta Lipă: De Ivan atâtea lucruri mă leagă, asta e la aniversarea lui, Gala Ivan Patzaichin. Prima mea întâlnire cu Ivan a fost la jocurile preolimpice din 1983. Eu eram la început de drum în performanță, iar Ivan era la apusul carierei. Mă uitam la el ca la un zeu. Nu îndrăzneam nici gura s-o deschid. Dar așa cum l-am cunoscut pe Ivan atunci, așa este în prezent. Un om de o modestie rar întâlnită, un caracter extraordinar și un prieten pe care te poți baza oricând.

AGERPRES: Tot cu Andreea Răducan.
Elisabeta Lipă: Andreiuța, așa îi spun eu. Numai cuvinte de laudă, Andreea e o fată extraordinară și aici se vede legătura de prietenie între mine și ea.

AGERPRES: Prieteni și în lumea fotbalului — Gică Hagi, Gică Popescu.
Elisabeta Lipă: Oameni deosebiți, Gică Hagi e un băiat de excepție, ca și Gică Popescu, pot să-i pun pe același podium cu Ivan. Caractere deosebite.

AGERPRES: Cu două doamne din lumea atletismului, una este o legendă a sportului, Iolanda Balaș Soter, și Gabi Szabo.

Elisabeta Lipă: Nu știți, dar eu vă spun unde este făcută poza asta.

AGERPRES: Asta așteptăm, să ne spuneți.
Elisabeta Lipă: Este făcută în 2013, am avut ședința Comitetului Executiv al COSR, s-a întâmplat să fie ziua mea în acea zi și mi-au adus această floare foarte frumoasă. Ceea ce spun despre Andreea (Răducan — n.r.), același lucru pot să spun despre Gabi. Nu mai zic de doamna Iolanda, să-i dea Dumnezeu sănătate, să ne fie mulți ani alături, noi facem parte și din Fundația Casa Campionilor, ne vedem mai des, nu numai la evenimentele care sunt organizate de COSR, de MTS, ci avem întâlniri prietenești. Sunt două doamne deosebite, nici nu se putea altfel, având în vedere performanța lor. Ele știu că performanța nu se face ușor și că ai nevoie de sprijin și noi chiar ne putem sprijini unii pe alții.

AGERPRES: De foarte multe ori am observat că sportivii se implică în activități sociale, civice, umanitare. Aici sunteți alături de colegele canotoare la o astfel de acțiune.
Elisabeta Lipă: Poza asta e făcută la Timișoara unde am pedalat prin oraș pentru mișcare, pentru sănătate, am promovat mersul cu bicicleta. Să lăsăm mașinile cât mai mult acasă și să ne mai gândim și la noi, că mersul pe bicicletă te ajută foarte mult să te menții sănătos și asta am făcut și noi, o campanie de promovare a mersului pe bicicletă în beneficiul sănătății.

AGERPRES: Ce sfat ați da unui tânăr sportiv aflat la început de drum, dumneavoastră, cvintuplă campioană olimpică?
Elisabeta Lipă: Numai sfaturi bune. Un copil care ajunge în grădina performanței trebuie să realizeze că performanța nu vine foarte repede și că pentru a ajunge să faci marea performanță trebuie să sacrifici, să te sacrifici, să renunți la multe, la toate ispitele astea care ne înconjoară și să te axezi numai pe acest lucru. Performanța este atât de frumoasă, dar cere sacrificii, cere dăruire. Să-și asculte antrenorii, pentru că știu ce este cel mai bine pentru ei, să ne asculte și pe noi, cei care am ajuns să facem marea performanță, să ne întrebe dacă nu știu ce trebuie, cât trebuie să se sacrifice, că noi știm să le spunem, să le îndrumăm pașii către marea performanță și să ne creadă că performanța este frumoasă, dar și grea. Cea mai frumoasă performanță și cea mai mare împlinire o trăiești atunci când ești pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la competiția supremă care se numește Jocurile Olimpice.

AGERPRES: Vă mulțumesc frumos că v-ați găsit vreme să stați de vorbă cu noi, acest set de fotografii vi-l oferim.
Elisabeta Lipă: O, mulțumesc frumos, chiar că mi-ați făcut o surpriză!

AGERPRES: Și pentru că în octombrie este ziua dumneavoastră, vă oferim niște flori și vă spunem La mulți ani, să fiți sănătoasă și să aveți succes în tot ceea ce faceți!
Elisabeta Lipă: Vă mulțumesc frumos, același lucru vă doresc, să fiți sănătoși și să fiți alături de sportivii noștri și când le este bine, și când le este rău. Vă mulțumesc mult de tot.

AGERPRES: Vă mulțumim și noi.

AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, redactor arhiva foto: Vlad Rușeanu, editor: Horia Plugaru)

Născută la Solovăstru, în județul Mureș, marea artistă nu a uitat niciodată țara natală și a revenit în anii ’70 la București pentru spectacole și pentru a realiza două discuri împreună cu colegii de la Opera Română. Astfel au apărut cele două integrale cu “Tosca” de Giacomo Puccini și “La Traviata” de Giuseppe Verdi, în care a colaborat cu artiști precum Ion Buzea, Nicolae Herlea, devenite astăzi repere fundamentale în arhivele discografice mondiale, precizează sursa citată.

După ce a studiat cu profesoara Lidia Lipowska și cu tenorul Aureliano Pertile, Virginia Zeani a debutat la Bologna în anul 1948, cariera sa internațională continuându-se pe mari scene ale lumii la teatrele lirice de la New York, Moscova, Londra sau Berlin alături de personalități fascinante precum Beniamino Gigli, Luciano Pavarotti, Franco Corelli, Giulietta Simionato.

A fost prim-solistă a Operei din Roma și soția celebrului bas italian Nicola Rossi Lemeni și a interpretat de-a lungul timpului un repertoriu prestigios, care a adunat roluri din partituri extrem de variate, cărora le-a imprimat sensibilitatea și frumusețea vocii sale. Statisticile mondiale relevă faptul că Virginia Zeani deține recordul absolut al interpretărilor rolului Violetta din “La Traviata” de Giuseppe Verdi, pe care l-a cântat de peste 650 de ori.

Una dintre capodoperele muzicii de operă din secolul XX, “Dialogul carmelitelor” de Francis Poulenc, i-a fost dedicată, ea interpretând rolul feminin principal, Blanche, la premiera mondială din anul 1957.

Virginia Zeani a fost invitată de mai multe ori la Opera Națională București pentru a susține spectacole.

Zeani s-a născut pe 21 octombrie 1925.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Andreea Rotaru)

Actorul Dan Bordeianu la conferința de presă prilejuită de lansarea proiectului ‘Actor si Regizor’, la Teatrul Nottara din București (12 martie 2014)

Din primul an de facultate începe să meargă la teatrul studențesc ”Podul”, regizorul Cătălin Naum fiindu-i mentor în această perioadă, după cum mărturisește actorul însuși.

Tot în perioada facultății este distribuit în roluri diverse, în spectacole precum: ”Steaua fără nume” de Mihail Sebastian; ,”Ultima oră” de Mihail Sebastian; ”Jocul ielelor” de Camil Petrescu; ”De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger; ”Hamlet” , ”Romeo și Julieta’ și ”Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare; ”Platonov” de A.P. Cehov; ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale; ”Micii burghezi” de Maxim Gorki; ”Harap-Alb” de Ion Creangă.

În 2002 este angajat la Teatrul Nottara, unde a jucat în spectacolele: ”I-auzi ce întâmplare caraghioasă s-a petrecut pe drumul spre Forum” de Plaut (r.Petre Bokor); ”Uzina de plăceri S.A.” de Valentin Nicolau (r.Alexandru Berceanu, 2002); ”Război și pace”, după Lev Tolstoi (r. Petre Bokor, 2003); ”Aniversarea” de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov (r.Vlad Massaci, 2009); ”O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale (r. Alexandru Mâzgăreanu, 2012); ”Un pic prea intim” de Rajiv Joseph (r.Cristi Juncu, 2013); ”Funcționarul destinului” de Horia Gârbea (r. Anca Maria Colțeanu, 2014).

Dan Bordeianu și Monica Axente la Gala Premiilor Tv Mania.(2009)

În toamna anului 2011 spectacolul “Aniversarea” s-a bucurat de un mare succes la Londra, unde s-a jucat câteva zile cu sălile pline la Barbican Centre. Cronicile din cotidienele naționale și din presa de specialitate au apreciat interpretarea extraordinară a actorilor români și montarea Teatrului Nottara, după cum se menționa într-un comunicat de presă al Institutului Cultural Român Londra. “Principala calitate a spectacolului este interpretarea actorilor: Alexandru Repan în tatăl amenințător, Ion Grosu în rolul fiului care pune totul la îndoială și Dan Bordeianu în rolul fratelui turbulent. Jocul actorilor este construit cu dibăcie, cu câteva momente de fizicalitate palpitantă, iar povestea este prezentată într-un mod puternic. Massaci este evident un meseriaș plin de talent”, nota, astfel, Evening Standard la 11 noiembrie 2011.

A mai fost distribuit în spectacolele ”Haensel și Graetel” de Frații Grimm (Teatrul de Păpuși din Craiova, r.Cătălin Naum), ”Irozii” (Teatrul Național Timișoara, r. Cătălin Naum) și ”Militarul fanfaron” (Teatrul de Copii și Tineret din Craiova, r. Cătălin Naum).

Face parte, de asemenea, din distribuția spectacolului de teatru pentru televiziune ”Năpasta” de I. L. Caragiale (regia artistică Mihai și Mara Manolescu), în rolul Gheorghe, piesa fiind filmată în vara anului 2010 pe platourile TVR.

În prezent, conform site-ului Teatrului Nottara, Dan Bordeianu face parte din distribuția spectacolelor ”Un pic prea intim”, ”Aniversarea” , ”Funcționarul destinului”, ”O noapte furtunoasă”.

Dan Bordeianu a jucat și în mai multe filme și telenovele. Astfel, primul său contact cu actoria a avut loc la vârsta de 11 ani când a fost ales să joace în filmul ”Promisiuni” (1985, regia Elisabeta Bostan), alături de Maria Ploae, Mircea Diaconu și Ion Caramitru, după cum menționează site-ul cinemagia.ro.

Din filmografia sa mai amintim: ”Vlad the Impaler” (r. Joe Chappelle, 2000), ”17 minute întârziere” (r.Cătălin Mitulescu, 2002), ”Modigliani” (r. Mick Davis, 2004), ”Răzbunarea” (r. Adrian Sitaru, 2006), “Portretul luptătorului la tinerețe” (r. Constantin Popescu, 2010), ”București Non Stop” (r. Dan Chișu, 2013). A interpretat roluri în telenovelele ”Numai iubirea” (2004), ”Lacrimi de iubire” (2005), ”Iubire ca în filme”. (2006).

La 12 martie 2014, Dan Bordeianu alături de alți doi colegi ai săi, actorii Andi Vasluianu și Ada Navrot, au fost aleși ambasadori onorifici ai Teatrului Nottara, pentru a reprezenta instituția în presă “și în tot ce înseamnă vizibilitatea teatrului”, după cum anunța la acea dată Marinela Țepuș, director al teatrului.

AGERPRES/(Documentare: Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)

Aflată de 21 de ani în Italia, unde și-a urmat soțul, gălățeanca Valeria Bulgaru s-a remarcat prin mai multe inițiative civice și acțiuni de voluntariat: activează de 15 ani la „Croce Rossa”, în 2009 a înființat Asociația ”Orhideea” care derulează activități de tip social în sprijinul unor bătrâni italieni sau familiilor de români, a trimis fonduri, alimente, haine, medicamente și aparatură medicală, pentru Spitalul din Măcin, iar mai nou a lansat o campanie prin care cere înființarea unui consulat general la Padova, pentru cei peste 100.000 de români rezidenți cu forme legale în regiunea Veneto și împrejurimi.

În Italia mai există două consulate, la Bologna și Trieste, dar Valeria a lansat o strângere de semnături pentru înființarea consulatului de la Padova bazându-și inițiativa pe argumente, în primul rând pe numărul mare de români care locuiesc în regiunea Veneto:

„Pentru că din statisticile oficiale suntem peste 102.429 de mii de români, domiciliați legal în regiunea Veneto, Italia, pentru că o singură deplasare la cel mai apropiat consulat ne costă un minim de 200 euro, pentru că nu putem estima și cifra românilor care trăiesc aici fără forme legale și pentru că foarte mulți dintre noi avem nevoie de servicii si protecție consulara, cerem oficial înființarea unui consulat românesc in Veneto.

Pentru că mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi va avea nevoie de servicii consulare, fie de înnoirea buletinului de identitate, a pașaportului, certificate de naștere, apostile, acte pentru copii, s.a.m.d sau pentu simplu motiv că vrem să votăm sau pentru că vrem să intrăm în rând cu celelalte țări europene sau neeuropene, care au un consulat în aceasta regiune”, se spune în petiția adresată autorităților române de Valeria Bulgaru.

 „De 21 de ani am cunoscut toate etapele prin care trece un emigrant”

Valeria Bulgaru are 45 de ani, este originară din Galați, în prezent rezidentă la Borgoricco, în provincia Padova, regiunea Veneto. Locuiește în Italia de 21 de ani. „Am venit în Italia în anul 1994, urmându-mi soțul și de atunci a început aventura familiei noastre aici. Am venit ca sutele de mii de români, în căutarea unei vieți mai bune. Am lăsat și datorii la bănci. Destinul însă ne-a ajutat, pentru că le-am rezolvat pe toate.

Foto: „Gazeta Românească”, Italia

„De 21 de ani am cunoscut toate etapele prin care trece un emigrant. Pentru aproape 4 ani am lucrat la negru, apoi am găsit de lucru la o firmă de curățenie care în timp m-a promovat. Am ajuns la un moment dat să fiu coordonatoarea a trei echipe. Am ținut mereu la oamenii cu care lucrat, iar în 2003 mi-am pierdut locul de muncă din cauza asta. La firmă erau 30 de români fără documente, pentru care m-am zbătut, în momentul <sanatoriei> din 2001, să le fac documente în regulă. Asta m-a costat în final. Patronii au înghițit mai greu cheltuielile cu regularizarea lor și în timp relațiile s-au răcit. Mi-am dat demisia de trei ori, abia a treia oara au acceptat-o. Asta înseamnă că nu aveau ce să-mi reproșeze ca angajat”, le-a povestit Valeria jurnaliștilor de la „Gazeta Românească”.

Prin Asociația „Orhideea”, ajută bătrâni italieni și familii de români

De când locuiește în peninsulă, Valeria Bulgaru nu este străină de activitățile de voluntariat, pentru că activează la „Croce Rossa” de mai bine de 15 ani și din 2009 a înființat Asociația „Orhideea” care derulează activități de tip social:

„Nu sunt străină de voluntariat. Activez la Crucea Roșie de 15 ani, constant, chiar îmi place. Am înființat și o asociație cu care am făcut nenumărate actiuni sociale. Am avut grijă de bătrânii italieni, de familiile românilor sau de săraci. Nu am uitat țara și am făcut tot posibilul să ajut la menținerea spitalului din Măcin. Am trimis fonduri, mâncare, haine, medicamente, materiale pentru curățenie și cel mai important, aparatură medicală. Nu era nouă, dar era performantă și funcționabilă. În felul acesta Măcinul a avut în continuare un spital”.

Administrează propria afacere cu 7 angajați, toți români

În prezent, Valeria Bulgaru își administrează propria afacere, în care are 7  angajați, toți români:

„În anul 2003 am înființat o firmă de curățenie. Îmi dădusem demisia de la vechea firmă, de unde am plecat cu o mătură, un făraș și un Fiat Punto. Și fără să atrag vechii clienți care ar fi venit fără probleme după mine. Am vrut să fiu onestă până la capăt și am dovedit. Am luat-o de la zero, am cheltuit mai mult în primul an decât cheltuisem, dar în final am avut un succes mare. Am avut 16 angajați și pentru ani buni, până în 2010, am mers foarte bine. Criza a venit și peste noi, nu atât peste firmă direct ci peste firmele cu care colaboram. Multe au dat faliment și au închis activitatea. Am reușit să rămânem cu 7 angajați și să mergem înainte”.

Sursa:  PresaGalaţi.ro

Alin Petrache, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român

Prin intermediul Olimpiadei Gimnaziilor se dorește lărgirea ariei de selecție la atletism, badminton, baschet, handbal, fotbal, tenis de masă, oină, volei, rugby și șah.

Tot miercuri a fost semnat un parteneriat între Comitetul Olimpic și Sportiv Român și Dedeman, pentru o durată de cinci ani de zile, iar Olimpiada Gimnaziilor este primul proiect al acestei cooperării.

Alin Petrache, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, a declarat: ”Dorim să descoperim viitorii campioni. Scopul nostru este să facem din această Olimpiadă a Gimnaziilor o competiție cum era pe vremuri Daciada”.

Alin Petrache a mai precizat: ”Cred că este cea mai mare competiție multisport după Revoluție, în care vom angrena peste 6.000 de școli din România la cela zece sporturi. Va fi o competiție extraordinară în care fiecare copil va plutea să se dezvolte și să își descopere toate aptitudinile sportive. Sper să fie un impact major. Este o competiție extrem de puternică. Federațiile își vor trage seva, așa se vor descoperi viitorii campioni olimpici. Pot să vă spun că au început înscrierile pe discipline sportive, peste o lună de zile debutează întrecerile, iar competiția se va termina anul viitor, înainte de finalul anului școlar. Cred că o să fie o competiție frumoasă, de care sportul de masă avea nevoie”.

Legat de contractul semnat, Petrache a precizat: ”Parteneriatul nostru cu Dedeman se desfășoară pe un termen lung, până la Jocurile Olimpice din Japonia, programate pentru 2020. Este cel mai mare parteneriat semnat de COSR în ultimul deceniu”.

Dragoș Pavăl, președintele Dedeman, a spus la rândul său: ”Sunt onorat că am semnat acest parteneriat. Dedeman a dovedit că se dedică planurilor românilor pentru a avea un confort mai bun. Noi susținem sportul de performanță, precum și sportul de masă. Avem parteneriate cu Simona Halep, cu echipele de handbal, volei, fotbal, cu sportivi din atletism. Pe de altă parte, suntem aproape atât de juniori, cât și de seniori”.

La evenimentul de la Casa Olimpică au participat conducători ai federațiilor române de atletism, badminton, baschet, handbal, fotbal, tenis de masă, oină, volei, rugby și șah, foști campioni olimpici și conducători de cluburi sportive, numeroși jurnaliști.

Haralambie Dumitraș, președintele Federației Române de Rugby, a declarat: ”Ne bucurăm să fim parte la acest proiect destinat copiilor. Cu acest prilej, vor fi promovate valori precum respectul, integritatea, fair play. Federația noastră se mândrește cu faptul că suntem implicați în acest proiect”.

Presedintele Federației Române de Tenis de Masă, Cristinel Romanescu, a precizat: ”Subliniez faptul că România a obținut la cadeți, juniori și seniori titlul de campion european, după ce au fost învinse pentru prima dată sportive care proveneau din China. Vreau să o felicit pe Elizabeta Samara pentru recentul titlu european câștigat la simplu”.

AGERPRES (autor: Aristotel Bunescu, editor: Mihai Țenea)

Sursa foto: horiatecau1/ Facebook.com

Asocierea are rolul de a familiariza publicul din România cu colecțiile celebrului brand genovez, care propun piese pret-a-porter de inspirație navy pentru ținutele casual de zi cu zi și marchează noua colecție toamnă-iarna 2015, potrivit unui comunicat remis AGERPRES.

”Adevărata eleganță vine din faptul că în fiecare zi putem, prin mici detalii, să ne manifestăm pasiunile. Marea m-a fascinat întotdeauna prin respectul pe care îl impune și prin maiestuozitatea ei. Plecând de la această convingere, asocierea cu Marina Yachting a fost naturală, acest brand întruchipând toate atributele pe care vreau să le transmit la rândul meu publicului din România”, a declarat Horia Tecău.

Acest parteneriat demonstrează planurile ambițioase pe care Marina Yachting le are pentru România. Brand-ul este prezent pe piața locală de mai puțin de jumătate de an, cu două magazine — unul în Mega Mall și cel de-al doilea în cadrul galeriei hotelului Vega din Mamaia.

Parteneriatul cu Horia Tecău a debutat printr-o ședință foto pentru colecția de toamnă-iarnă 2015. Shooting-ul a fost realizat în România. 


După cum s-a anunțat, perechea formată din Horia Tecău și olandezul Jean-Julien Rojer a obținut calificarea la Turneul Campionilor, care se va desfășura la Londra între 15 și 22 noiembrie. Tecău și Rojer au câștigat în acest an două turnee: cel de Mare Șlem de la Wimbledon, precum și cel de la Rotterdam.

AGERPRES (AS/autor: Teodora Oprea, editor: Mircea Lazaroniu)

Șapte medaliate de la Londra 2012 — Gabrielle Douglas (SUA/aur în concursul individual compus și pe echipe), Alexandra Raisman (SUA/aur pe echipe și la sol), Viktoria Komova (Rusia/argint în concursul individual compus și pe echipe), Maria Paseka (Rusia/argint pe echipe, bronz la sărituri), Ksenia Afanasieva (Rusia/argint pe echipe), Larisa Iordache și Diana Bulimar (România/bronz pe echipe)—, plus două de la Beijing 2008 — Hong Un Jong (Coreea de Nord/aur la sărituri) și Oksana Șușovitina (Germania/Uzbekistan/argint la sărituri)—, se vor lupta pentru medaliile puse în joc la competiția din Scoția.

Federația Internațională de Gimnastică subliniază prezența la Mondialele de la Glasgow a reprezentantelor României. “O țară mică pe mapamond, România se numără în continuare printre marile puteri ale gimnasticii, la 40 de ani după ’10-le perfect’ al Nadiei Comăneci, la Jocurile Olimpice de la Montreal.

Dacă vedeta Cătălina Ponor, accidentată, a fost nevoită să renunțe să-și facă revenirea la Campionatele Mondiale de la Glasgow, echipa feminină poate conta pe mica sa perlă Larisa Iordache, medaliată cu argint în concursul individual compus de anul trecut”, scrie FIG într-o prezentare a competiției feminine de la CM 2015.

Dacă România nu poate conta pe Cătălina Ponor, Statele Unite mizează, în schimb, pe “eroinele de la Londra” Gabrielle Douglas și Alexandra Raisman, revenite în lotul echipei americane după o absență de doi ani. Douglas, “regina” JO 2012, a cucerit la Londra medaliile de aur în concursul individual compus și pe echipe, în timp ce Raisman a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la sol și pe echipe.

Rusoaica Viktoria Komova, vicecampioana olimpică de la Londra în concursul individual compus, își face la rândul ei marea revenire la Campionatele Mondiale, în acest an preolimpic.

Cu toată prospețimea celor 40 de primăveri ale sale, Oskana Șușovitina (Uzbekistan) este cel mai frumos exemplu că gimnastica nu este rezervată doar adolescenților, subliniază FIG, care reamintește că fosta sportivă sovietică a obținut primele sale succese internaționale la Mondialele de la Indianapolis, în 1991.

Șușovitina, care a concurat sub patru drapele diferite (URSS, CSI, Germania și Uzbekistan), speră să meargă pentru a șaptea oară la Jocurile Olimpice și să ducă astfel și mai departe recordul în gimnastică.

Începând din 2011, echipa SUA a monopolizat prima treaptă a podiumului feminin la Campionatele Mondiale și Jocurile Olimpice. Anul trecut, la CM de la Nanjing, americancele au devansat China cu peste 6,5 puncte în finală. Începând din 2003, reprezentantele Statele Unite au căpătat obiceiul de a-și marca teritoriul adjudecându-și titlul mondial în anul dinaintea Jocurilor Olimpice, reamintește FIG.

Cu excepția succesului din 2010 al rusoaicei Alia Mustafina, în prezent accidentată, toate medaliile de aur din concursul general, începând din 2007, au revenit gimnastelor americane.

AGERPRES (autor: Mihai Dragomir, editor: Teodora Oprea)